Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2970/2018 AI generated

Conflict of jurisdiction over compulsory enforcement based on debtor's domicile at seisin versus contract location

Case Number Decizia nr. 2970/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Sannicolau Mare Court of Law, which prevails in this procedural dispute. The conflict arose when the creditor filed a request for the permission of compulsory enforcement in Sannicolau Mare based on a bank credit and surety contract; the Sannicolau Mare court initially declined territorial jurisdiction, citing the debtor's registered seat in Brasov within the credit agreement, leading to a declination by the Brasov Court of Law. The Supreme Court determined that under Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, jurisdiction for enforcement matters is determined by the debtor's domicile or seat at the time of the bailiff's seisin, not the location stated in the title. Citing Article 651(3) and Article 135(1) of the Code of Civil Procedure, the court found that the debtor's domicile had been in Timis County since January 2016, prior to the June 2018 seisin, thereby establishing the Sannicolau Mare court's competence to adjudicate the enforcement request.

Legislator headnote

AI generated

art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 622 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over compulsory enforcement based on debtor's domicile at seisin versus contract location: The conflict arose when the creditor filed a request for the permission of compulsory enforcement in Sannicolau Mare based on a bank credit and surety contract; the Sannicolau Mare court initially declined territorial jurisdiction, citing the debtor's registered seat in Brasov within the credit agreement, leading to a declination by the Brasov Court of Law. The Supreme Court determined that under Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, jurisdiction for enforcement matters is determined by the debtor's domicile or seat at the time of the bailiff's seisin, not the location stated in the title. Citing Article 651(3) and Article 135(1) of the Code of Civil Procedure, the court found that the debtor's domicile had been in Timis County since January 2016, prior to the June 2018 seisin, thereby establishing the Sannicolau Mare court's competence to adjudicate the enforcement request.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction compulsory enforcement domicile civil judgment banking law

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction.

art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Substantive provision cited in the dispositive to establish the territorial competence of the Sannicolau Mare Court based on the debtor's domicile at the time of seisin.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la data de 21.06.2018, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite, împotriva debitoarei B., în baza următoarelor titluri executorii: contract de credit bancar nr. x din 04.08.2009, modificat prin actele adiţionale nr. din 12.08.2010 şi nr. 2/31.03.2011; contract de credit nr. 1398/05.08.2010; contract de fideiusiune nr. x din 04.08.2009; contract de fideiusiune nr. 76/05.08.2010, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 1.566.771,70 RON, prin toate formele de executare prevăzute de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 1333 din data de 2 iulie 2018, Judecătoria Sânnicolau Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Braşov.

S-a reţinut că art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţa de executare care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

Reţinând că potrivit titlului executoriu - contract linie de credit nr. 1398 încheiat la data de 05.08.2010 - sediul debitoarei B. este în municipiul Braşov, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Judecătoria Braşov, prin încheierea din data de 27 iulie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul sau, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sânicolau Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Braşov a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reţinut că, întrucât potrivit bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţă Informatizată a Persoanelor domiciliul debitoarei B. este în jud. Timiş, începând cu data de 27.01.2016, iar cererea de executarea silită a fost înregistrată pe roiul BEJ la data de 13.06.2018 competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la data de 21 iunie 2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, împotriva debitoarei B., în baza următoarelor titluri executorii: contract de credit bancar nr. x din 04.08.2009, modificat prin actele adiţionale nr. x din 12.08.2010 şi nr. x din 31.03.2011; contract de credit nr. x din 05.08.2010; contract de fideiusiune nr. x din 04.08.2009; contract de fidejusiune nr. x din 05.08.2010, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 1.566.771,70 RON, prin toate formele de executare prevăzute de lege.

Din perspectiva textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit.

În speţă, din analiza actelor din dosar, se constată că, atât în cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, cât şi în cererea de executare silită formulată de creditoarea C. S.A. se arată că domiciliul debitoarei B. este în jud. Timiş.

Totodată, acest aspect rezultă şi din procesul-verbal întocmit la data de 26 iulie 2016 de către grefierul şef al secţiei civile din cadrul Judecătoriei Braşov ea urmare a consultării bazei de date informatizate DEPABD, în care se menţionează că debitoarea B. are domiciliul în jud. Timiş, începând cu data de 27 ianuarie 2016 .

Prin urmare, faţă de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 13 iunie 2018, debitoarea împotriva căreia se solicită încuviinţarea executării silite avea domiciliul în localitatea Sânnicolau Mare, competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, în raport de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Sânnicolau Mare, judeţul Timiş.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.09.2018.