Competent court for approving forced execution of a credit contract: debtor's domicile governs over third-party asset location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the case be heard by the Court of Sector 3, Bucharest, thereby affirming the territorial competence of the instance where the debtor is domiciled. The dispute arose from a request for the approval of a forced execution of a personal loan contract, where the initial court of Sector 3, Bucharest, declined jurisdiction citing that the specific rules for judicial bailiffs regarding attachment of third-party assets did not apply to general execution requests, transferring the case to the Court of Corabia; however, Corabia subsequently declined jurisdiction in favor of Sector 3, Bucharest, creating the conflict. The decisive legal basis relied on Article 651(1) of the Civil Procedure Code, which establishes that the competent execution court is the one located in the jurisdiction of the debtor’s domicile or headquarters at the time the enforcement agency is seized, overriding any contrary arguments based on the location of third parties or specific bailiff circulation rules.
Legislator headnote
AI generatedart. 782 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 622 alin. (2) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4; Competent court for approving forced execution of a credit contract: debtor's domicile governs over third-party asset location: The dispute arose from a request for the approval of a forced execution of a personal loan contract, where the initial court of Sector 3, Bucharest, declined jurisdiction citing that the specific rules for judicial bailiffs regarding attachment of third-party assets did not apply to general execution requests, transferring the case to the Court of Corabia; however, Corabia subsequently declined jurisdiction in favor of Sector 3, Bucharest, creating the conflict. The decisive legal basis relied on Article 651(1) of the Civil Procedure Code, which establishes that the competent execution court is the one located in the jurisdiction of the debtor’s domicile or headquarters at the time the enforcement agency is seized, overriding any contrary arguments based on the location of third parties or specific bailiff circulation rules.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to a specific instance.
Substantive rule determining that the competent execution court is the one located in the debtor's domicile at the time the enforcement agency is seized.
Full text
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 12.02.2018, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti C. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului A., la cererea creditorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit - "Nevoi personale" nr. x din 21.10.2016.
Prin sentinţa civilă nr. 1626 din 21 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că dispoziţiile art. 782 alin. (1) C. proc. civ. prin care se arată că poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către executorul judecătoresc ai cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul sau terţul poprit, se referă exclusiv la competenţa executorului judecătoresc, iar nu la instanţa de executare, nefiind aplicabile cererii de încuviinţare a executării silite.
S-a mai reţinut că prevederile art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu stabilesc în niciuna dintre situaţiile reglementate competenţa instanţei de executare la sediul terţului poprit.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Corabia, prin sentinţa nr. 569 din 12 iulie 2018, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 19.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 138/2014, prin care a fost modificat C. proc. civ., inclusiv art. 651 alin. (1), care prevede că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
S-a reţinut că, întrucât la data sesizării organului de executare debitorul A. avea domiciliul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei îi revine Judecătoriei Sectorului 3.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.
Dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor ia executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.
Din interpretarea textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cum este cazul în speţa de faţă, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.
În raport de textul legal indicat şi având în vedere că, potrivit actelor din dosar, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitorul A., împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, avea domiciliul în municipiul Bucureşti, se constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.09.2018.