Mandatory prior administrative complaint as a precondition for challenging public property certification in administrative litigation

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 iunie 2003, la Judecătoria Salonta, reclamanta Parohia Reformată Salonta a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Salonta, S. S. SA Salonta, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, S.I. și S.L., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 2411 din 17 februarie 2002, nulitatea înscrierii în C.F. nr. 3273/2000, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 244 din 4 iunie 1999 și să se dispună revenirea în C.F., la situația anterioară.

Prin sentința nr. 646 din 11 noiembrie 2003, Judecătoria Salonta a declinat competența judecării cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea, apreciind că cererea prin care se contestă un act administrativ, atrage incidența art. 3 pct. 1 C. proc. civ., iar în ce privește celelalte cereri, operează instituția prorogării legale a competentei (art. 17 C. proc. civ.).

Prin sentința nr. 76/CA/2004 - P.I. din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a respectat obligația legală de a adresa o reclamație prealabilă, autorității administrative emitente a actului contestat, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. Pe cale de consecință, cererile accesorii nu au mai fost analizate.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamanta Parohia Reformată Salonta, cât și pârâții S.I. și S.L.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., recurenta Parohia Reformată Salonta a considerat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece reclamația administrativă prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu mai are caracter obligatoriu, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora jurisdicțiile administrative sunt facultative. În speță s-a apreciat că reclamația administrativă nu este, de altfel, utilă și nu are consecințe juridice și ca urmare, prin cererea de recurs au fost analizate aspectele de fond ale cauzei.

Recurenții S.I. și S.L. au arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată efectuate și pe care aceștia le-au solicitat, atât prin întâmpinare, cât și cu ocazia dezbaterilor.

Criticile formulate sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse.

Procedura administrativă prealabilă - reclamația administrativă - constituie o condiție pentru declanșarea procedurii judiciare în materia contenciosului administrativ, astfel cum rezultă în mod evident din prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990; nerespectarea acestei proceduri prealabile (nu jurisdicționale) are drept consecință, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, practica judiciară fiind unitară și constantă sub acest aspect.

În speță, instanța fondului a interpretat și aplicat corect prevederile art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, constatându-se că reclamanta nu s-a adresat cu reclamație administrativă, autorității emitente a actului contestat (Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului), înainte de a se adresa instanței.

Fiind vorba de o procedură prealabilă procedurii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va ține seama de „reclamația administrativă” ulterioară sesizării instanței, respectiv de cea din 5 martie 2004.

Se mai reține că este corectă din punct de vedere juridic, delimitarea făcută de instanța fondului, între „procedura administrativă prealabilă” și „jurisdicțiile administrative”, la care se referă art. 21 alin. (4) din Constituție.

În ceea ce privește recursul declarat de S.I. și S.L., verificându-se actele dosarului de fond, se reține că aceștia au fost reprezentați de avocat, dar nu au solicitat obligarea reclamantei, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, nici prin întâmpinare și nici cu ocazia dezbaterilor. În aceste condiții, instanța s-a pronunțat numai asupra a ceea ce s-a cerut.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Parohia Reformată Salonta și de către S.I. și S.L. împotriva sentinței nr. 76/CA/2004 - P.I. din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.