Appeal in property sale and loan restitution case declared inadmissible due to statutory bar on appeals under threshold

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 30 martie 2015, reclamantul A., prin mandatar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., E., F., G. şi H., pronunţarea unei hotărâri care să ţină toc de contract de vânzare cumpărare pentru cota de 1/3, proprietatea pârâtei C., din mai multe imobile indicate în cerere; să se constate că pe imobilele descrise este edificată, în cotă de 1/2, de către pârâta D. şi 1/2 de soţii E. şi F., o locuinţă duplex, cu regim de înălţime S+P+2E, în baza autorizaţiei de construire nr. x din 16.06.2008 emisă de Primăria judeţul Ilfov, preluată cu procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 16.10.2008 de către Primăria jud. Ilfov; să se constate, cu privire la cota de 1/2 din construcţie, aferentă pârâtei C., că face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiată între pârâtă, în calitate de promitentă vânzătoare şi reclamant, prin mandatar, în calitate de promitent cumpărător, datată 27.02.2015, act sub semnătura privată; să fie autorizat reclamantul ea, în numele pârâţilor şi pentru aceştia, să realizeze toate demersurile necesare în vederea clarificării zonei în care sunt situate terenurile, prin poziţionarea corectă a acestora, a alipirii loturilor 4 şi 5 într-un singur corp funciar, a dezlipirii şi a oricăror altor operaţiuni ce au ca scop posibilitatea înscrierii construcţiei duplex în cartea funciară; hotărârea pronunţată să suplinească consimţământul acestora; obligarea pârâtei C. fa plata de daune interese, echivalând cu chiria lunară pentru un imobil similar cu cei ce face obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare din data de 27.02.2015 şi până la intrarea efectivă în posesie; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a arătat că preţul convenit pentru vânzarea terenului proprietatea pârâtei C. şi a 1/2 din construcţie a fost de 130.000 euro, la data de 27.02.2015 fiind achitat un avans de 3.000 euro.

A mai precizat că mandatara sa a hotărât împreună cu pârâta încheierea unui contract de împrumut pentru suma de 27.000 euro, ce trebuia să fie restituită până la data de 31.03.2015.

La data de 06.04.2015 reclamantul a depus o completare la acţiune, solicitând să se constate că pârâta trebuie să-i restituie suma de 27.000 euro în baza contractului de împrumut încheiat sub semnătură privată ia 25.03.2015; să se dispună compensarea sumei de 1.3.220 euro cu datoria pe care o are faţă de pârâtă, reprezentând diferenţa de preţ (până ia 40.000 euro) pentru cota de 3/3, din imobilele indicate în cerere; obligarea pârâtei ia restituirea diferenţei de sumă împrumutată, respectiv suma de 13.780 euro.

Prin precizarea la acţiune formulată la data de 04.06.2018, reclamantul a arătat că valoarea obiectului cererii este constituită din următoarele sume: 40.000 euro (177.600 RON) valoare imobil teren; 90.000 euro (399.600 RON) valoare imobil construcţie; 5328 RON pretenţii chirie lunară pentru 3 luni; 119.880 RON pentru capătul de cerere privind restituirea sumei de 27.000 euro; 13.220 euro (58.697 RON) pentru capătul de cerere privind compensarea acestei sume cu datoria faţă de pârâtă, reprezentând diferenţa de preţ (până la 40.000 euro) pentru cota de 1/3, din imobilele indicate în cererea completatoare; 13.780 euro (61.183 RON) pentru căpătui de cerere privind restituirea diferenţei de sumă împrumutată.

La data de 22.05.2015, pârâta C. a formulat întâmpinare şt cerere reconvenţională prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa nr. 1481 din 18 octombrie 2016 Tribunalul Ilfov a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată şi a luat act că pârâţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin Decizia nr. 847/A din 13 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7, 8 C. proc. civ. reclamantul A. care, în prealabil, a arătat că în raport de Decizia nr. 369 din 30.05.2017 a Curţii Constituţionale, apreciază că are deschisă calea recursului în prezenta cauză.

În susţinerea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea recurată conţine motive contradictorii, în sensul că, deşi reţine că preţul de 130.000 euro a fost convenit de părţi în mod global pentru întreaga vânzare, iar nu defalcat pentru teren şi construcţie, ulterior apreciază că din conţinutul contractului nu rezultă cu claritate dacă părţile şi-au exprimat voinţa de a încheia pe viitor două acte juridice distincte, de sine stătătoare sau că voinţa părţilor a fost de a transmite dreptul de proprietate asupra întregului imobil-teren şi construcţie.

Instanţa de apel nu a analizat fondul cererii, limitându-se la a afirma că obiectul contractului şi obligaţia de plată a preţului sunt contradictorii, neanalizând cauza prin prisma dispoziţiilor art. 557 alin. (4), art. 877 şi art. 1555 C. civ. privind ordinea executării obligaţiilor şi înscrierea în cartea funciară.

Prin încheierea de şedinţă din 13.06.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menţionate, stabilindu-se că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei(20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 28.06.2018, fiind acordat termen de judecată, cu citarea părţilor, la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu simt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pat. I lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzale prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în hani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv,

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.201.8 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire ia hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se stabileşte potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30.03.2015, reclamantul a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare vizând cote părţi din mai multe imobile, obligarea pârâtei C. la plata de daune interese, echivalând cu chiria lunară pentru un imobil similar cu cel ce face obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare din data de 27.02.2015 şi până la intrarea efectivă în posesie.

Potrivit precizării la acţiune înregistrată la data de 04.06.2015, reclamantul a arătat că valoarea obiectului cererii este constituită din următoarele sume; 40.000 euro (177.600 RON) valoare imobil teren; 90.000 euro (399.600 RON) valoare imobil construcţie; 5.328 RON pretenţii chirie lunară pentru 3 luni; 119.880 RON pentru capătul de cerere privind restituirea sumei de 27.000 euro; 13.220 euro (58.697 RON) pentru capătul de cerere privind compensarea acestei sume cu datoria faţă de pârâtă, reprezentând diferenţa de preţ (până la 40.000 euro) pentru cota de 1/3, din imobilele indicate în cererea completatoare; 33.780 euro (61.183 RON) pentru capătul de cerere privind restituirea diferenţei de suma împrumutată.

Valorile anterior menţionate nu se cumulează, întrucât potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt." întrucât valoarea cea mai ridicată dedusă judecăţii este reprezentată de suma de 90.000 euro (399.600 RON), se constată că aceste pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care Decizia nr. 847/A din 13.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A. împotriva Deciziei nr. 847/A din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A., cu domiciliul în Italia, şi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I., în oraşul judeţul Braşov, împotriva Deciziei nr. 847/A din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în contradictoriu cu pârâţii C., cu domiciliul în Bucureşti şi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat J., în Bucureşti, G. şi H., ambii cu domiciliul în judeţul Teleorman, F. şi E., ambii domiciliaţi în Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.