Inadmissibility of cassation appeal due to monetary value threshold and non-retroactivity of constitutional unconstitutionality ruling

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 563, art. 566 alin. (1) C. civ. şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, înscris în Cartea Funciară nr. x; cota indiviză în suprafaţă de 31,07 mp din părţile şi dependinţele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisa în cartea funciară sub nr. x, imobilul - garaj nr. x situat în Bucureşti; cota indiviză în suprafaţă de 6,57 mp din părţile şi dependinţele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisă în cartea funciară sub nr. x; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 473 din 13 februarie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1707/A din 18 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civila, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor împotriva sentinţei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamanţii A. şi B., formulând următoarele critici;

1. Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, şi anume reclamanţii nu au revendicat un apartament compus din 2 camere, ci un apartament compus din 4 camere, cu o suprafaţă similară celui din proiectul iniţial. în acest sens, tot raţionamentul şi toate considerentele instanţei de apel se raportează la imobilul compus din 2 camere, iar nu la apartamentul nr. x, aflat la etajul 1 al construcţiei din Bucureşti, astfel cum a fost identificat prin cererea de chemare în judecată.

2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte considerentele potrivit cărora reclamanţii nu au făcut dovada că bunurile revendicate au tăcut obiectul contractului de construire nr. x din 25.05.2005.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut că dreptul de proprietate nu s-a transmis în baza art. 27 din contractul de construire. întrucât între părţi s-a încheiat un veritabil contract de vânzare-cumpărare în cadrul căruia S.C. D. S.R.L. urma să transmită, imediat după achitarea integrală a preţului, proprietatea asupra unei cote părţi din terenul aferent apartamentului contractat şi în acelaşi timp proprietatea asupra celor două imobile - bunuri viitoare, da certe sub aspectul individualizării, a preţului şi a momentului de transfer al dreptului de proprietate.

Instanţa de apel nu a luat act de hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2012, în care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de S.C. C. S.R.L. având ca obiect constatarea imposibilităţii de realizare a condiţiei suspensive din contractul de construire nr. x din 25.05.2005 şi radierea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra apartamentului nr. x situat în Bucureşti.

Referitor la chestiunea înscrierii provizorie a dreptului de proprietate în cartea funciară şi a valorii pe care o are această înscriere în cadrul prezentei acţiuni, recurenţii-reclamanţi arată că atare înscriere s-a realizat de către notarul public care s-a ocupat de actele pârâtei, iar încheierea de carte funciară respectivă nu a fost contestata de aceasta.

Referitor la achitarea impozitelor aferente, recurenţii-reclamanţi arată că este de notorietate în jurisprudenţa că o parte ce se pretinde a fi proprietar se comportă în consecinţă, prin achitarea impozitelor, criteriu ce este luat în considerare în cadrul acţiunii în revendicare.

Prin încheierea de şedinţă din 02.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care a fost conexat dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menţionate, stabilindu-se că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusa pe rol din oficiu, fiind acordat termen de judecată cu citarea părţilor la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori Judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", despre care s-a reţinut că "legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei dedusă judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, tară a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "...de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 21.04,2016 reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, înscris în Cartea Funciară nr. x; cota indiviză în suprafaţă de 31,07 mp din părţile şi dependinţele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisă în cartea funciară sub nr. x, imobilul - garaj nr. x situat în Bucureşti; cota indiviză în suprafaţa de 6,57 mp din părţile şi dependinţele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisă în cartea funciară sub nr. x; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cuantumul acestor pretenţii astfel cum a fost indicat prin cererea de chemare In judecată (395.605,98 RON - valoarea impozabilă a imobilului revendicat şi 22.300 RON valoare garaj) se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţa de care decizia nr. 1707/A/18.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamanţilor A., B. împotriva deciziei nr. 1707/A din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. cu domiciliul în Bucureşti, B. cu domiciliul în Bucureşti, ambii cu domiciliul procesual ales la E., cu sediul în Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1707/A din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti şi cu sediul procesual ales la F., cu sediul în Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.