Supreme Court competence to hear recuse against tribunal decision in civil case; Art. 97 C. proc. civ. excludes general residual competence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 5673 din 6 octombrie 2015 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului - Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Râmnicu Vâlce - Direcţia Tabere şi Agrement, D., E., având ca obiect obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 60.000 RON şi dobânda aferentă, pentru prejudiciile create prin condiţiile improprii de cazare în cadrul taberei şcolare de la Cozia, ce a determinat contaminarea a 90% dintre participanţi cu virusul hepatitei virale de tip A; a obligat reclamanţii în solidar la câte 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de fiecare dintre pârâţi.

Prin Decizia nr. 1150/A din 14 noiembrie 2017 Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei; a schimbat sentinţa în sensul că a admis acţiunea; a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 30.000 RON respectiv câte 10.000 RON pentru fiecare reclamant cu titlu de daune morale, plus dobânda legală calculată la data plăţii efective; a înlăturat obligarea reclamanţilor la cheltuieli de judecată; a menţinut în rest sentinţa; a obligat intimaţii-pârâţi, în solidar, la plata către apelanţii-reclamanţi a sumei de câte 700 Iei cheltuieli de judecată de la fond şi câte 50 lei cheltuieli de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Râmnicu Vâlcea - Direcţi a Tabere şi Agrement, D., E., înregistrat la Tribunalul Vâlcea la data de 11.01.2018.

Prin adresa din 17.01.2018, Tribunalul Vâlcea a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Curţii de Apel Piteşti.

Prin Decizia nr. 106 din 31.05.2018 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că potrivit obiectului judecăţii şi criticilor formulate, recursul nu se regăseşte printre cazurile anume prevăzute de lege a se soluţiona în calea extraordinară de atac de către curtea de apel, conform art. 96 pct. 3 C. proc. civ.

Litigiul are ca obiect o acţiune în pretenţii, respectiv daune morale şi dobânda legală la acestea.

Prin urmare, faţă de natura litigiului pendinte, în toate celelalte cazuri, distincte de cele la care se referă art. 96 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este cea care are în competenţă judecata recursurilor, regulă ce se degajă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Regula este ca recursul să fie de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi nu de competenţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată. Această interpretare este conformă şi dispoziţiilor art. 483 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora recursul, se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile anume prevăzute de lege.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 iunie 2018.

Prin rezoluţia din 28 iunie 2018, s-a fixat termen la 12 septembrie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Hotărârea de declinare a competenţei nu poate realiza o legală învestire a instanţei supreme, temeiurile juridice la care se face referire nejustificând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie în soluţionarea recursului într-o cauză având ca obiect pretenţii în cuantum de 60.000 RON, soluţionată în primă instanţă de judecătorie şi în apel de tribunal.

Astfel, dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa Înaltei Curţi ca instanţă de recurs, statuează expres că este vorba despre "hotărârile curţilor de apel sau alte hotărâri prevăzute de lege", care pot face obiectul unui astfel de control în faţa instanţei supreme.

Or, în speţa, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curţii de apel şi nici de o altă hotărâre, într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecăţii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţia procedurală menţionată nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor ci dimpotrivă, foloseşte două criterii ale circumscrierii acestei competenţe-imul care vizează ierarhia instanţelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curţilor de apel) şi celălalt indicaţia expresă a legii ("cazurile anume prevăzute de lege").

Aceste doua criterii utilizate de legiuitor exclud ideea unei competenţe de drept comun, posibilă doar în situaţia în care norma nu ar circumscrie în mod specific domeniul ei de aplicare.

O interpretare în sens contrar a dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., aşa cum procedează curtea de apel, înseamnă nesocotirea conţinutului expres al normei şi extinderea nepermisă a sferei ei de aplicare, ajungându-se astfel la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugarea la lege şi încălcarea regulilor procedurale (conform art. 122 C. proc. civ. "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor este prevăzută numai prin lege).

Nici dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. la care face referire curtea de apel nu sunt de natură să demonstreze o plenitudine de competenţă în materia recursurilor pentru instanţa supremă.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Aşadar, norma procedurală menţionată are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.

În ceea ce priveşte obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanţa supremă în recurs, el se determină cu observarea normei de competenţă înscrisă în art. 97 pct. 1 C. proc. civ., în termenii menţionaţi anterior.

De asemenea, dispoziţia din alin. (4) al art. 483 C. proc. civ. face referire la faptul că şi celelalte instanţe, atunci când judecă în recurs, realizează acelaşi tip de control de legalitate.

Nici referirea la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu este aptă să demonstreze competenţa de drept comun a instanţei supreme în materia recursului.

Hotărârea instanţei de contencios constituţional nu a avut ca obiect de analiză vreo norma de competenţă a cărei neconstituţionalitate să o fi constatat.

Obiectul controlului de constituţionalitate l-a reprezentat sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" din conţinutul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel încât analiza şi considerentele justificative ale soluţiei adoptate s-au circumscris problemei admisibilităţii recursurilor împotriva unor hotărâri excluse de la posibilitatea exercitării acestei căi de atac pe criteriul valoric.

Pentru toate aceste considerente, se constată că dezinvestirea curţii de apel s-a făcut în mod eronat, cu nesocotirea normelor procedurale menţionate anterior.

În consecinţă, judecata recursului va fi declinata ia Curtea de Apel Piteşti, căreia îi revine competenţa de soluţionare, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Râmnicu Vâlcea - Direcţia Tabere şi Agrement, E., D. împotriva Deciziei nr. 1150/A din 14 noiembrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.