Insurance damage compensation: inadmissibility of cassation appeal for claims under 1,000,000 RON under pre-2017 legal regime

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civila, sub nr. x/2016 la data de 14.06.2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C., obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume cu titlu de despăgubiri: obligarea pârâtei la plata sumei de 31.253 euro (echivalent în RON la cursul BNR din data plaţii), cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale suferite de către reclamant; obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale; obligarea pârâtei ia plata penalităţilor de întârziere, calculate de la momentul avizării de dauna, respectiv 14.10.2015, până la data plăţii efective, în cuantum de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei ASF nr. 23/2014, cu cheltuieli de judecată şi reprezentare.

Prin sentinţa nr. 6852 din 26 octombrie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta la plata sumelor de 350 RON cu titlu de daune materiale şi 50.000 euro, echivalent în RON în funcţie de cursul oficial leu-euro stabilit de BNR, la data plăţii.

Prin decizia nr. 2179/A din 27 noiembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei; a admis apelul pârâtei împotriva aceleiaşi sentinţe, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 15.000 euro daune morale; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarai recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamantul A., arătând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 58, 61, 252, 1355, 1385, 1391, 2208 C. civ., art. 34 din Constituţie, art. 37 alin. (1)-(2), art. 39 din cadrul Normei ASF nr. 23/2014.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de apel cu solicitarea de aplicare a sancţiunilor penalităţilor de întârziere pentru refuzul achitării ofertelor solicitate la plată (obligatorii pentru asigurător) precum şi pentru încălcările obligaţiilor contractuale, însă instanţa a refuzat acest lucru, tară însă a motiva respingerea argumentelor reclamantului.

Cu referire la neacordarea daunelor materiale, recurentul-reci amant a arătat că în mod nelegal instanţa de apel reţine o aşa-zisă culpă a persoanei vătămate în sensul că ar fi solicitat sume nejustificate şi ignoră, în totalitate, obligativitatea asigurătorului de a respecta dispoziţiile imperative ale art. 2208 C. civ. raportat ia cele două oferte formulate de acesta, iar pe cale de consecinţă, în mod nelegal, nu a aplicat dispoziţiile art. 39 din Norma ASF nr. 23/2014.

Cu referire la daunele morale, recurentul-reclamant a criticat greşita reducere a cuantumului acestora de la 50.000 euro la 15.000 euro, raportat la numărul de îngrijiri medicale şi la împrejurarea că leziunile traumatice nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa reclamantului, condiţii şi împrejurări ce nu au consacrare legală.

Prin încheierea de şedinţă din 02.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, la care a fost conexat dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menţionate, stabilindu-se că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 29.06.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părţilor la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia J.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/203 6 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", despre care s-a reţinut că "legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei dedusă judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "..de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial, alin. României, In cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea 1, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., eu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 se produc eu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.06.2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C., obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume cu titlu de despăgubiri: obligarea pârâtei la plata sumei de 31.253 euro (echivalent în RON ia cursul BNR din data plaţii), cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale suferite de către reclamant; obligarea pârâtei ia plata sumei de 150.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, calculate de ia momentul avizării de dauna, respectiv 14.10.2015, până la data plăţii efective, în cuantum de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei ASF nr. 23/2014, cu cheltuieli de judecată şi reprezentare.

Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care decizia nr. 2179/A din 27.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Reţinând şi caracterul obligatoriu ai dezlegării date chestiunii de drept ce a făcut obiectul deciziei nr. 52 din 18.06.2018 de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 2179/A din 27.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D., cu sediul în Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2179/A din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. S.A., cu sediul în Bucureşti, şi cu intimatul-intervenient C. cu domiciliul în Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.