Road accident damages claim: appeal declared inadmissible due to value threshold, costs imposed on appellant

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016 la data de 21.03.2016, reclamanta A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1381, art. 1387 C. civ., art. 49, art. 54 şi urm.

din Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 5/2010, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A., Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi cu intervenienţii forţaţi D., E., obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.900,10 RON reprezentând daune materiale dovedite cu facturi şi bonuri; obligarea pârâtelor la plata sumei de 35.060 RON cheltuieli materiale dovedite cu martori; obligarea pârâtelor la plata sumei de 23.677,28 RON dobânzi, comisioane şi taxe aferente împrumuturilor bancare efectuate de reclamantă; obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.080,90 RON contravaloarea bonurilor de masă neacordate în timpul concediilor medicale pentru perioada în care a efectuat tratament recuperator; obligarea pârâtelor la piaţa sumei de 4,407 RON reprezentând diferenţă dintre salariul net cuvenit şi indemnizaţia de concediu medical în perioada în care a făcut tratament recuperator; obligarea pârâtelor la plata sumei de 90.000 euro echivalent în Iei la cursul B.N.R. de la data plăţii cu titlu de daune-morale, precum şi obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1233 din 10 aprilie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume către reclamantă: 1.950 RON cu titlu de despăgubiri materiale (dovedite cu facturi, bonuri, etc), 540 RON contravaloare bonuri de masă, 2.203,5 RON diferenţa dintre salariul net cuvenit şi indemnizaţia de concediu medical, 15.000 euro echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii reprezentând daune morale; a obligat pârâta F. Bulgaria, prin mandatar Societatea Comercială B., la plata, către reclamantă, a următoarelor sume: 1.950 RON cu titlu de despăgubiri materiale, 540 RON contravaloare bonuri de masă, 2.203,5 RON diferenţa dintre salariul cuvenit şi indemnizaţia de concediu medical; 15.000 euro echivalent în iei la cursul B.N.R. de la data plăţii reprezentând daune morale.

Prin Decizia nr. 2178/A din 27 noiembrie 20/7 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei Împotriva sentinţei; a admis apelurile pârâtelor; a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a obligat pârâtele Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din Români şi F. reprezentată prin S.C. C. S.A. la plata sumei de 10.000 euro daune morale către reclamantă, sumă ce va fi suportată în cote egale, câte 5.000 euro fiecare pârâtă; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamanta A., formulând următoarele critici:

- Hotărârea rec urată nu arată motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora a reconsiderat cuantumul daunelor morale, respectiv care sunt aspectele de contradictorialitate în raport cu decizia primei instanţe şi care sunt criteriile ce au determinat atare modificare.

- Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că instanţa de apel a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin art. 1385 C. civ., nereţinând o serie de aspecte privind afecţiunile medicale suferite, împrejurarea că aproximativ 3 luni după accident reclamanta a depins complet de ajutorul altor persoane, durerea fizică resimţită şi perioada de recuperare îndelungată, diminuarea semnificativă a capacităţii de muncă, trauma psihică resimţită şi în prezent, imposibilitatea desfăşurării unor activităţi de agrement.

Prin încheierea de şedinţă din 02.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menţionate, stabilindu-se că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 29.06.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părţilor la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constata următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă $1 asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2035 precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legai menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, despre care s-a reţinut că "legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei dedusă judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial ai României urmează a se aplica prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin, 4 din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 21.03.2016 reclamanta A., a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1381, art. 1387 C. civ., art. 49, art. 54 şi urm. din Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 5/2010, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A., Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi cu intervenienţii forţaţi D., E., obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.900,10 RON reprezentând daune materiale dovedite cu tacturi şi bonuri; obligarea pârâtelor la plata sumei de 35.060 RON cheltuieli materiale dovedite cu martori; obligarea pârâtelor ia plata sumei de 23.677,28 RON dobânzi, comisioane şi taxe aferente împrumuturilor bancare efectuate de reclamantă; obligarea pârâtelor la plata sumei de 1080,90 RON contravaloarea bonurilor de masă neacordate în timpul concediilor medicale pentru perioada în care a efectuat tratament recuperator; obligarea pârâtelor la plata sumei de 4.407 RON reprezentând diferenţă dintre salariul net cuvenit şi indemnizaţia de concediu medical în perioada în care a tăcut tratament recuperator; obligarea pârâtelor la plata sumei de 90.000 euro echivalent în RON la cursul B.N.R. de fa data plăţii cu titlu de dau ne-morale, precum şi obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, întrucât potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care mai multe capete de principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinând seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Întrucât cumulul pretenţiilor regăsite în capetele de cerere ale unei astfel de acţiuni nu are Ioc pentru determinarea instanţei competente, această operaţiune nu se realizează nici în vederea determinării căilor de atac susceptibil a fi exercitate în cauză, raportat la criteriul valoric utilizat de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care Decizia nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Reţinând şi caracterul obligatoriu al dezlegării date chestiunii de drept ce a făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18.06.2018 de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantei A. împotriva Deciziei nr. 2178/A din 27.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu obligarea acesteia, ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) în favoarea intimatului-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. La reducerea cuantumului onorariului de avocat, instanţa a avut în vedere modul de soluţionare a cauzei şi, implicit, munca depusă de avocat, care nu a implicat efectuarea de apărări ori purtarea de dezbateri asupra problemelor de drept deduse judecăţii pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., cu domiciliul procesual ales la SCA G., cu sediul în Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 2178/A din 27.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a civilă în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi E., cu domiciliul în Bucureşti, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în Bucureşti, F. Bulgaria prin mandatar S.C. B. S.A., cu sediul în Bucureşti, intimatul-intervenient D. cu domiciliul în Bucureşti.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.