Personal injury claim over €100,000 barred by statute of limitations, appeal inadmissible

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 04.09.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul BNR de 4,5 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale şi morale urmare a vătămării corporale suferite de reclamantă din vina reprezentanţilor pârâtei în data de 06.05.2010 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 6468 din 17 octombrie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâta S.C. B. S.A., ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A.; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a obligat pârâta S.C. B. S.A. la plata, către reclamanta A., a sumei de 15.000 euro, la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi 27.000 RON despăgubiri pentru daune materiale; a respins cererea de chemare în judecată pentru celelalte sume, ca neîntemeiată; în temeiul art. 18 din O.G. nr. 51/2008 a obligat pârâta la plata, către stat, a sumei de 3.870 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de scutire, în limita pretenţiilor admise, iar în temeiul art. 19 alin. (1) din aceiaşi act normativ, cheltuielile procesuale în cuantum de 4.235 de RON au rămas în sarcina statului.

Prin Decizia nr. 1875/A din 31 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei; a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis excepţia prescripţiei; a respins cererea reclamantei, constatând prescris dreptul la acţiune al acesteia; a obligat reclamanta la plata sumei de 1.944,16 RON către apelanta pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A., arătând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că dreptul material la acţiune a fost prescris, întrucât prin introducerea unei plângeri care urmăreşte tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, în mod cert victima nu s-a aflat într-o stare de pasivitate, aspect relevat şi în cuprinsul dosarului, unde reclamanta a făcut dovada nenumăratelor demersuri depuse pentru a sancţiona intenţia de tergiversare a cauzei manifestată de intimată.

Prin încheierea de şedinţă din 30.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menţionate, stabilindu-se că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării Deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 29.06.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părţilor la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cit data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depana la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte 1, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce priveşte sintagma "precum şt în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", despre care s-a reţinut că "legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei dedusă judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că; "de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României urmează a se aplica prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.01.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 04.09.2015 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul B.N.R. de 4,5 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale şi morale urmare a vătămării corporale suferite de reclamanta din vina reprezentanţilor pârâtei în data de 06.05.2010 (prin lovirea sa în timpul deplasării de o bucată de tablă desprinsă din antena instalată pe terasa complexului comercial Unirea), şi obligarea pârâtei ia plata cheltuielilor de judecată.

Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care Decizia nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Reţinând şi caracterul obligatoriu al dezlegării date chestiunii de drept ce a făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18.06.2018 de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantei A. împotriva Deciziei nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., cu domiciliul în judeţul Bacău şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C., cu sediul în Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., cu sediul în Bucureşti, şi cu sediul procesual ales la D., cu sediul în Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.