Appeal against insurance damages claim dismissed as inadmissible due to statutory value threshold for finality

Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 28 martie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. B. S.A., Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi C., în calitate de intervenient forţat, obligarea pârâţilor la plata sumelor de: 1.600 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate până în prezent cu examinarea medico-legală, transport, medicamentaţie şi în vederea eliberării certificatului medico-legal; 450.000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a suferinţei cauzate prin leziunile care au necesitat 140 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză medico - legală, precum şi dobânda de 0,2% pe zi de întârziere începând cu 18 mai 2016 şi până la plata efectivă.

Tribunalul Bihor, secţia a Il-a civilă, prin sentinţa nr. 141/LP din 30 iunie 2017, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea, în contradictoriu cu pârâtul şi intervenientul forţat C. A constatat încetarea de drept a acţiunii formulată de reclamanta faţa de pârâta S.C. B. S.A. - societate în faliment, prin lichidator judiciar D. Filiala Cluj.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 213/2015, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 80/2017.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 329/CA din 31 octombrie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta A., ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 şi 6 ale art. 488 C. proc. civ.

A criticat decizia din apel ca fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 213/2015, în ansamblu şi, în special, a celor cuprinse la art. 11-15.

A concluzionat că procedura prevăzută de legea specială este obligatorie în funcţie de caracteristicele creanţei solicitate sau dacă a existat un dosar de daună instrumentat în condiţiile art. 13 din acest act normativ.

A considerat, totodată, că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 266 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel nu a răspuns în concret, în mod separat, argumentelor şi nuanţelor pe care reclamanta le-a dat textelor invocate de pârât în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicata în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speţă, s-a solicitat de către reclamantă, prin acţiunea promovată, obligarea pârâţilor la plata sumelor de 1.600 RON cu titlu de daune materiale, de 450.000 RON cu titlu de daune morale şi la dobânda de 0,2% pe zi de întârziere începând cu 18 mai 2016 şi până la plata efectivă.

Totodată, se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 28 martie 2017, anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curţii de Apel Oradea, atacată, este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 329/CA din 31 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.