Cassation inadmissibility for agricultural land compensation claims initiated before the constitutional limit on monetary appeal thresholds

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 15 mai 2014, A. a solicitat, în contradictoriu cu Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Cândeşti şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", să se constate lipsa de folosinţă, în perioada 1 septembrie 2008-1 aprilie 2013, a terenului agricol proprietatea reclamantului în suprafaţă de 47,65 ha, situat în judeţul Buzău; să se stabilească valoarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a terenului identificat cu numerele cadastrale specificate şi sa fie obligate pârâtele la plata, în solidar, a sumelor reprezentând prejudiciul cauzat, inclusiv dobânda legală calculată până la achitarea integrală a acestora.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 555, 556, 1349 C. civ. şi a estimat prejudiciul la suma de 240.000 RON, Tribunalul Buzău, prin încheierea din 25 iunie 2015, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti". A admis, în principiu, cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Buzău. A dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient principal, a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Urmare a admiterii cererii de strămutare a dosarului, prin hotărârea nr. 70 C. civ. din 17 septembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1116 din 23 iunie 2016 (completată prin sentinţa nr. 1922 din 3 noiembrie 2016), a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti". A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ceea ce priveşte cererea reconvenţională. A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului pentru perioada 1 septembrie 2008-15 mai 2011 şi a respins, ca prescrisă, cererea pentru această perioadă. A admis, în parte, cererea precizată şi completată, în contradictoriu cu pârâtele Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Gândeşti şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", intervenient forţat fiind Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. Le-a obligat pe pârâte ta plata către reclamant a sumei de 255.682 RON cu titlu de prejudiciu reprezentând lipsa de folosinţă a terenului pe perioada 15 mai 2011-1 aprilie 2013 la care se adaugă dobânda legală până la achitarea efectivă. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Cândeşti şi cererea de arătare a titularului dreptului formulată de aceasta. L-a obligat pe reclamant la 1.500 RON cu titlu de onorariu expert, prin admiterea, în parte, a cererii formulate de expert B. de majorare a onorariului,

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că fapta pârâtelor de a nu pune la dispoziţia proprietarului terenul în litigiu, în condiţiile în care nu deţineau un drept real asupra acestuia, a fost de natură să aducă atingere dreptului de proprietate al reclamantului, cauzându-i acestuia un prejudiciu ce se impune a fi reparat conform art. 998 C. civ. în cuantumul stabilit de expert.

Prin Decizia nr. 2789 din 7 decembrie 2017 (îndreptată prin încheierea din 11 ianuarie 2018), Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti, invocată din oficiu de instanţă şi a respins, ca inadmisibil, apelul. A admis excepţia nulităţii apelului declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, invocată din oficiu de instanţă şi de intimatul - reclamant A. şi a constatat nulitatea apelului formulat peste termenul legal de această parte. A respins, ca nefondat, apelul declarat de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

Referitor la apelul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău în numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa a reţinut, în raport de art. 468 C. proc. civ., exercitarea căii de atac peste termenul legal.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, instanţa a constatat că aceasta nu a figurat ca parte în procesul soluţionat de prima instanţă şi că a declarat calea de atac In nume propriu şi nu în numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Cu privire la apelul pârâtei, curtea a constatat, în esenţă, că Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Buzău are în continuare un raport de subordonare faţă de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", care are şi calitatea de ordonator de credite al staţiunii.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi intervenientul forţat Statul Român, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

Motivele recursului declarat de pârâtă au fost circumscrise pct. 8 al art. 48 8 C. proc. civ.,

Recurenta a arătat că nu există niciun fapt ilicit cauzator de prejudiciu, susţinând că nu poate fi obligată la plata, în solidar, a unei sume pentru un prejudiciu cauzat de o altă entitate juridică şi titulara unui drept de administrare propriu asupra bunului a căror lipsă de folosinţa se solicită. A precizat că faptul că Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Buzău a figurat în subordinea sa anterior anului 2011 nu înseamnă că pârâta a dispus asupra bunurilor administrate de respectiva entitate.

A susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 1349 C. civ., în speţă nefiind întrunite, în ceea ce o priveşte, condiţiile răspunderii civile delictuale, nici pentru fapta proprie, nici pentru fapta altuia. A arătat că nu a deţinut niciodată posesia terenului pentru care se solicită lipsa de folosinţă de către reclamant şi nici nu a exercitat vreun drept asupra acestuia.

A făcut trimitere, în susţinere, la prevederile art. 31 alin. (2) şi art. 28 alin. (7) din Legea nr. 45/2009, precum şi la cele ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 72/2011 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 290/2002, conchizând că deşi nu a fost adoptată nicio hotărâre de Guvern, dispoziţiile legale menţionate şi-au produs efectele în privinţa formei de organizare a staţiunii, care a trecut în subordinea Agenţiei Domeniilor Statului.

Intervenientul forţat nu a încadrat formal criticile într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., arătând că în mod greşit s-a respins apelul cu motivarea că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti nu a figurat ca parte în procesul soluţionat în primă instanţă şi că apelul a fost declarat în nume propriu şi nu m numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A precizat că apelul a fost însoţit de mandatul nr. 72794/2015, cu referire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la Ordinul ANAF nr. 1500/2013, menţionând că activitatea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa a fost preluată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, subrogându-se în drepturile şi obligaţiile acesteia şi dobândind calitatea procesuală a acesteia.

Cu privire la admisibilitatea căilor de atac astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până ia data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere. în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei, norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speţă, s-a solicitat de către reclamant, prin acţiunea promovată, să se constate lipsa de folosinţă a unui teren agricol proprietatea sa; să se stabilească valoarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a terenului identificat cu numerele cadastrale specificate şi să fie obligate pârâtele la plata, în solidar, a sumelor reprezentând prejudiciul cauzat, inclusiv dobânda legală calculată până la achitarea integrală a acestora, reclamantul estimând prejudiciul la suma de 240.000 RON.

Totodată, se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 15 mai 2014, anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curţii de Apel Ploieşti, atacată, este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursurile declarate în cauză sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti" şi de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa împotriva Deciziei nr. 2789 din 7 decembrie 2017 (îndreptată prin încheierea din 11 ianuarie 2018) a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.