RCA liability: Late-payment penalties accrual date and appeal inadmissibility for claims below statutory monetary threshold under transitional law

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 21 aprilie 2015, A. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. B. S.A. şi intervenientul forţat C., obligarea pârâtei ia plata sumei de 199.281 euro (echivalent în RON la data plaţii), compusă din despăgubiri materiale în cuantum de 49.281 euro (echivalent în iei la data plăţii) şi despăgubiri morale de 150.000 euro (echivalent în RON la data plăţii), precum şi la plata penalităţilor de întârziere, calculate de la 9 martie 2014 până la data plăţii efective, de 0,2% din despăgubiri.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1349 şi urmat., art. 1381 şi urmat, art. 1391-1395, art. 2199, art. 2223-2226 şi urmat C. civ.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa nr. 1380 din 20 aprilie 2017 a admis, în parte, cererea. A obligat-o pe pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantului suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) şi suma de 1.822,91 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în raport de art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995 şi Ordinul CS A nr. 14/2011, că pârâta are obligaţia de a achita reclamantului drepturile pentru prejudiciile suferite în urma accidentului rutier produs din culpa asiguratului său, după cum a reieşit din dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale, tribunalul a constatat, faţă de înscrisurile depuse coroborate cu depoziţiile martorilor şi concluziile raportului de expertiză efectuat de către Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici" că acestea nu sunt dovedite în cuantumul solicitat.

Referitor la daunele morale, s-a reţinut că accidentul rutier din 30 aprilie 2012 a cauzat reclamantului suferinţe psihice şi fizice şi având în vedere toate consecinţele, s-a apreciat că suma de 20.000 euro reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire morală.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 358 din 15 februarie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. A admis apelul reclamantului împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către A. a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei de 20.000 euro, începând cu cea de-a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a debitului principal. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

S-a reţinut, în esenţă, că deşi la data de 4 iunie 2012 a fost deschis dosar de daună pentru vătămare corporală iar reclamantul a menţionat că a revenit cu avizare de daună la 9 martie 2014, pârâta a refuzat la plată dosarul în baza art. 27 alin. (4) din Ordinul CSA nr. 14/2011 şi art. 132 alin. (1) C. pen.

Curtea de apel a constatat incidenţa art. 36 şi art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, a reţinut că pârâta nu a formulat o ofertă de despăgubire după expirarea termenului de 3 luni de la data avizării şi a apreciat ca fiind fondată, în parte, pretenţia referitoare ia acordarea de penalităţi. Totodată, a reţinut că decizia nr. 86/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se aplică, întrucât priveşte ipoteza regresului asigurătorului subrogat în drepturile persoanei păgubite împotriva asigurătorului RCA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., ale cărui motive au fost circumscrise pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ. şi a solicitat casarea, în parte, a hotărârii cu privire la capătul de cerere ce vizează penalităţile de întârziere, în opinia recurentului acestea trebuind calculate de la de 9 martie 2014 - data depunerii la asigurătorul RCA a avizării de daună/cererii de despăgubire.

A considerat că avizarea de daună a reprezentat totodată punerea în întârziere a societăţii de asigurări, conform art. 35 şi 38 din Normele RCA puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011, ce declanşa în sarcina acesteia a obligaţiei de dezdăunare, îndeplinirea obligaţiilor legale, respectiv prezentarea unei oferte justificate sau a unui refuz de despăgubire motivat şi, în final, achitarea sumelor nelitigioase potrivit art. 2208 C. civ., toate aceste acţiuni trebuind a fi efectuate în termen de 3 luni de la avizarea daunei, mai exact până la 9 iunie 2014.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezenţei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 Iei inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până ia 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. 4 din Constituţia României, s-a stabilit că efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire ia hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial ai României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speţă, s-a solicitat de către reclamant, prin acţiunea promovată, obligarea pârâtei la plata sumei de 199.281 euro (echivalent în RON la data plăţii), compusă din despăgubiri materiale în cuantum de 49.281 euro (echivalent în RON la data plaţii) şi despăgubiri morale de 150.000 euro (echivalent în RON la data plăţii), precum şi la plata penalităţilor de întârziere, calculate de ia 9 martie 2014 până la data plăţii efective, de 0,2% din despăgubiri, situaţie care se circumscrie celei reglementate la art. 99 C. proc. civ., respectiv competenţa se stabileşte în raport cu valoarea fiecărei pretenţii în parte, fără a se realiza un cumul al acestora, aşa cum a pretins recurentul.

Totodată, se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 21 aprilie 2015, anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti, atacată, este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă stabilindu-se potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Văzând solicitarea apărătorului intimatei - pârâte de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, dovedite cu înscrisurile depuse, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de complexitatea cauzei dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 358 din 15 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă pe recurent la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă S.C. B. S.A., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2018.