Inadmissibility of cassation in monetary disputes filed before the 2017 value threshold constitutional ruling.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 8 august 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 225.000 RON reprezentând daune morale şi a sumei de 13.070 RON daune materiale. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300 RON lunar, începând cu luna iulie 2016 şi până la recăpătarea capacităţii de muncă, precum şi la piaţa penalităţilor de întârziere prevăzute în art. 38 din norma ASF nr. 23/2014, în cuantum de 0,2% pe zi, începând cu data de 03.10.2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1795 din 17.05.2017, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamant având ca obiect pretenţii. A obligat pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamant a sumei de 225.000 RON daune morale. A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în sumă de 13.070 RON, la plata sumei de 300 RON lunar, începând cu luna iulie 2016 şi până la stabilirea situaţiei salariale anterioare, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi, începând cu 01.10.2016. A obligat pârâta la plata sumei de 2.000 Iei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de reclamant, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel principal pârâta S.C. B. S.A., iar reclamantul A. a formulat apel incident

Prin Decizia nr. 18/A din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Galaţi, întrucât litigiul are ca obiect acordarea de despăgubiri în urma unui accident de circulaţie, derivate dintr-un contract de asigurare, şi nu priveşte un raport de drept administrativ.

Fiind învestită cu soluţionarea celor două apeluri, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin încheierea din data de 6 decembrie 2017, a dispus amânarea pronunţării cauzei ia data de 14 decembrie 2017, când a pronunţat Decizia civilă nr. 291/A, prin care a admis apelul pârâtei S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1795 din 17.05.2017, pronunţată de Tribunalul Vrancea. A schimbat, în parte, sentinţa numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, pe care 1-a redus la suma de 45.000 lei. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A anulat, ca netimbrat, apelul reclamantului A. ce viza aceeaşi sentinţă.

Împotriva Deciziei nr. 291/A din 14 decembrie 2017 şi a încheierii din data de 6 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat, în temeiul art. 496 C. proc. civ., admiterea căii de atac în sensul casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 februarie 2018.

La data de 3 aprilie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil în raport de criteriul valoric.

La data de 16 aprilie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 32-34 şi 39 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, în termen legal s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de recurentul A., prin care acesta susţine că este aplicabilă Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, prin raportare la data pronunţării hotărârii de către curtea de apel - 6 decembrie 2017, având deschisă calea de atac a recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

În raport de prevederile art. 248 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reţinute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele;

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, iară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 2/2033 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile m bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv."

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Nu pot fi primite susţinerile recurentului exprimate în punctul de vedere la raport în sensul că ar fi aplicabilă Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 582 din 20 iulie 2017, iar hotărârea atacată nu este definitivă, ci este supusă recursului.

Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". în schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au patere numai pentru viitor Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire ia situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nune al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridica şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 8 august 2016, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani in valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidenţă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Din această perspectivă se impune a se stabili care este valoarea obiectului litigiului, aceasta având relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigii evaluabile în bani.

Preţuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

În secţiunea a doua a Titlului III din C. proc. civ. a fost reglementată competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în funcţie de valoarea obiectului cererii introductive de instanţă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competenţa se determina după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şI nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. în caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi".

La art. 99 alin. (2) C. proc. civ. se prevede:

"În cazul în care mai multe capete de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe, de grad mai înalt."

Este de observat că prin soluţia adoptată în noua reglementare legiuitorul se îndepărtează parţial de doctrină care a preconizat, în condiţiile vechiul Cod, soluţia cumulării valorilor în cazul în care cererile au o cauză comună, provenind din unul şi acelaşi raport juridic substanţial.

Astfel, legiuitorul exclude determinarea competenţei pe baza valorii totale a cererilor principale ale reclamantului din moment ce întrevede posibilitatea ca respectivele capete de cerere să fie în competenţa unor instanţe de grade diferite; dacă valoarea tuturor pretenţiilor s-ar fi însumat, ar fi existat o singură instanţa competentă.

Prin demersul judiciar, reclamantul a solicitat plata de daune materiale în cuantum de 13.070 RON, daune morale de 225.000 RON, precum şi plata sumei de 300 RON lunar, începând cu Suna iulie 2016 şi până la recăpătarea capacităţii de muncă (în total 3.600 RON, potrivit art. 103 C. proc. civ. referitor la cererea privind prestaţii succesive), care se constituie în capete principale ale cererii de chemare în judecată având aceeaşi cauză şi aflate în strânsă legătură, astfel că stabilirea instanţei competente şi determinarea căii de atac a recursului nu se face în funcţie de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci ţinându-se seama. de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, în speţă suma de 225.000 RON cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere, acesta are un caracter accesoriu şi nu va fi avut în vedere în stabilirea valorii obiectului litigiului, în conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. De asemenea, pentru determinarea căii de atac sunt incidente şi prevederile art. 460 alin. (2) C. proc. civ. care dispun:

"Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzută de lege pentru cererea principală."

Aşa fiind, acţiunea cu care reclamantul a învestit instanţa are ca obiect principal pretenţii reprezentând daune delictuale în cuantum de 225.000 RON şi, ca atare, este o acţiune patrimonială, evaluabilă în bani.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului se află sub pragul de 1.000.000 de RON, prag care deschide calea de atac a recursului, în raport de argumentele expuse, recursul dedus judecăţii este privit ca inadmisibil.

De altfel, prin decizia nr. 52/18.06,2018 pronunţată de CompletuI pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, în Dosar nr. x/2018, s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei hotărâri.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 6 decembrie 2017 şi a Deciziei civile nr. 291/A din 14 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 6 decembrie 2017 şi a Deciziei civile nr. 291/A din 34 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.07.2018.