Tax restitution action barred from cassation by sub-threshold value under transitional law despite constitutional challenge to appeal limit

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 29 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 393.287 RON, la care se adaugă accesoriile aferente, începând cu data naşterii datoriei şi până la data stingerii datoriei conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă, precum şi menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit de Parchet şi menţinut de instanţa penală.

Prin sentinţa civilă nr. 140 din data de 22 ianuarie 2016, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a decide astfel, a reţinut că sunt de competenţa judecătoriei, în temeiul art. 94 lit. k) C. proc. civ., cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. Având în vedere că valoarea pretenţiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată este de 393.287 lei, aşadar, peste 200.000 RON, s-a stabilit că revine tribunalului competenţa de soluţionare a pricinii în primă instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. de Dosar nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 155 din 26 ianuarie 2017, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârât. A admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, în sensul că a obligat pârâtul să plătească acesteia suma 364.421 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat, precum şi plata accesoriilor calculate conform art. 119 şi art. 120 din O.G. nr. 92/2003, de la data scadenţei până la data plăţii efective a debitului. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de menţinere a sechestrului asigurător. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către toate părţile din litigiu.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală şi a declinat cauza spre competenţă soluţionare secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Cluj.

Prin Decizia civilă nr. 447 din 12 septembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a admis apelul pârâtului declarat împotriva sentinţei atacate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantă. A respins apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi sentinţe, cu menţiunea că decizia este definitivă şi executorie.

Aceeaşi instanţă, prin încheierea din camera de consiliu de la 2 noiembrie 2017, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 447 din 12.09.2017, în sensul că decizia este supusă căii de atac a recursului în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune, sub sancţiunea nulităţii, la Curtea de Apel Cluj, şi nu cum în mod greşit s-a menţionat "definitivă şi executorie".

Împotriva Deciziei civile nr. 447 din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, reclamanta a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii civile delictuale, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 372.908 RON, reprezentând prejudiciu, precum şi a accesoriilor calculate conform art. 119 şi art. 120 din O.G. 92/2003, admiterii cererii de menţinere a sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, prin ordonanţa procurorului din data de 18.06.2014 în Dosar nr. x/2012, pe bunuri, până ia concurenţa sumei de 372.908 RON.

Dosarul a fost înregistrat pe roiul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 ianuarie 2018.

La data de 4 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil în raport de criteriul valoric.

La data de 10 mai 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 75 şi 79-80 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Punctul de vedere al recurentei asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, înregistrat la dosar la 23 mai 2018, a vizat doar măsura suspendării cauzei în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., cu privire Sa care instanţa dispus în practicaua prezentei decizii.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reţinute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi m alte cereri evaluabile în hani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv."

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

În speţă, decizia instanţei de apel, atacată cu recurs, a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani, al cărei obiect este în cuantum de 393.287 RON.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora: Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". în schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti,

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a Il-a din Constituţie, potrivit căreia, de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere mimai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nune ai actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 29 octombrie 2015, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să ie influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidenţă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme. Din această perspectivă se impune a se stabili care este valoarea obiectului litigiului, aceasta având relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigii evaluabile în bani.

Preţuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

În secţiunea a doua a Titlului III din C. proc. civ. a fost reglementată competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în funcţie de valoarea obiectului cererii introductive de instanţă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecaţii. în caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi", în cauza dedusă judecăţii, acţiunea cu care reclamanta a învestit instanţa este o acţiune patrimonială, evaluabilă în bani, al cărei obiect este în cuantum de 393.287 RON.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 de tei, prag care deschide calea de atac a recursului, în raport de argumentele expuse, recursul dedus judecăţii este privit ca inadmisibil.

De altfel, prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosar nr. x/2018, s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani depănă la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iunie 2017)."

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel, astfel cum a fost îndreptat, a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei decizii.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Finanţelor Publice Sălaj împotriva Deciziei civile nr. 447 din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil^ recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Finanţelor Publice Sălaj împotriva Deciziei civile nr. 447 din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.07.2018.