Negative conflict of jurisdiction in land restitution: High Court assigned competence to the court of first instance at the property location under Law 18/1991

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 iulie 201ş pe rolul Tribunalului Bucureşti, A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Pucioasa prin primar, Oraşul Pucioasa - Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin primar, Instituţia Prefectului - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmboviţa, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Ministerul Finanţelor Publice, soluţionarea pe fond a cererii de punere în posesie formulată în baza Legii nr. 18/1991 ce a făcut obiectul sentinţei civile nr. 866/1995 pronunţată de Judecătoria Pucioasa; obligarea pârâţilor la restituirea în natura sau în echivalent a imobilului în suprafaţă de 9 ha teren, situat pe raza oraşului Pucioasa, pct. Tasian şi constatarea faptului că reclamanta, ca moştenitoare a defunctului B. şi mai departe a lui C., are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură sau în echivalent a imobilului menţionat, compus din teren şi construcţii.

Prin sentinţa nr. 2046 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de Primăria oraşului Pucioasa prin întâmpinare. A declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, că legislaţia fondului funciar a înţeles să plaseze toate problemele ţinând de soluţionarea notificărilor formulate în baza respectivei legi în sfera de competenţă a judecătoriei de la locul situării imobilelor.

Judecătoria Pucioasa, prin sentinţa civilă nr. 376 din 9 mai 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă şi de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. A declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A dispus scoaterea de pe roi şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

S-a reţinut, în esenţă, faţă de prevederile Legii nr. 10/2001 şi nr. 165/2013, având în vedere că reclamanta a solicitat şi restituirea în echivalent a imobilului, că aparţine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă de la sediul entităţii investită prin lege cu soluţionarea notificării (art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001) ori ca instanţa de la sediul entităţii învestită prin Legea nr. 165/2013 cu emiterea deciziilor date în soluţionarea cererilor, în aplicarea dispoziţiilor art. 33 .şi 34 din lege.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta a dedus judecăţii un litigiu care, potrivit petitului şi motivării cererii, ridică în primul rând o problemă de punere în posesie în legătură cu un drept de proprietate definitiv stabilit sau recunoscut printr-o hotărâre judecătorească (9 ha teren, conform sentinţei civile nr. 866/1995 a Judecătoriei Pucioasa), Cererea de chemare în judecată nu a fost însoţită de niciun înscris doveditor care să ajute în determinarea exactă a obiectului litigiului, prin raportare la conţinutul solicitărilor din petitul acesteia şi a temeiurilor de drept invocate, care, sub aspectul competenţei generate, materiale şi teritoriale, au indicat dispoziţiile art. 350 din Legea nr. 165/2013, iar sub aspectul dezlegărilor pe fondul raportului juridic litigios, au făcut trimitere la dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi la cele ale art. 35-43 din Legea nr. 165/2013.

Examinând - exclusiv în vederea determinării exacte a acestui obiect - apărările pârâţilor şi înscrisurile depuse de aceştia la dosar în acest scop, se reţine că acţiunea formulată ridică exclusiv o problemă legată de punerea în posesie a reclamantei asupra terenului de 9 ha situat pe raza localităţii Pucioasa, asupra căruia s-a recunoscut dreptul reclamantei la restituire în temeiul Legii nr. 18/1991 şi în legătură cu care Comisia Judeţeană Dâmboviţa şi Comisia locală Pucioasa de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au emis acte de validare a dreptului de proprietate şi propuneri de punere în posesie.

Astfel fiind, se apreciază că litigiul de faţă, în care titularul cererii reclamă faptul nepunerii sale în posesie, este unul care îşi poate găsi rezolvare în condiţiile art. 64 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 (norme legale neindicate de reclamantă ca temei al cererii sale, dar a căror incidenţă este atrasă, urmare a determinării obiectului cererii şi calificării naturii litigiului dedus judecăţii, care este unul de fond funciar), potrivit cu care persoana nemulţumită poate face plângere împotriva refuzului de punere în posesie, la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul. Întrucât art. 64 alin. (3) face trimitere la art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, care menţionează judecătoria în a cărei rază este situat terenul, această instanţă va fi Judecătoria Pucioasa.

Deşi Primăria Oraşului Pucioasa a făcut referire în apărările sale la acte de punere în posesie a reclamantei pe raza localităţii Dobra ori la acte de punere în posesie emise de această entitate, în rezolvarea conflictului negativ de competenţă va fi avut în vedere, în aplicarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, cadrul procesual determinat prin cererea de chemare în judecată şi în raport de care reclamanta a înţeles să-şi rezolve pretenţiile sale.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.06.2018.