Jurisdiction declined; damages appeal transferred to Court of Appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (civil section) ruled on its own jurisdiction, declining to hear the appeal brought by the defendant against the appellate decision of the Galați Tribunal, and transferred the case to the Galați Court of Appeal. The underlying dispute was a claim for damages (32,093.5 RON, comprising material and moral damages) in which the first-instance court had partly granted the plaintiff's action, a decision upheld on appeal; the defendant challenged that appellate ruling. The High Court held that, under Article 97(1) of the Civil Procedure Code and Article 483(3)–(4), its appellate jurisdiction is limited to judgments of courts of appeal or other cases expressly provided by law, and cannot be extended by interpretation to judgments from tribunals in cases under 200,000 RON; the earlier jurisdictional referral by the Court of Appeal, relying on Constitutional Court Decision No. 369/2017, was erroneous, as that decision did not address competence rules. Consequently, the High Court declined jurisdiction and sent the appeal to the Galați Court of Appeal, with no further appeal available.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Art. 483 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction declined; damages appeal transferred to Court of Appeal: The underlying dispute was a claim for damages (32,093.5 RON, comprising material and moral damages) in which the first-instance court had partly granted the plaintiff's action, a decision upheld on appeal; the defendant challenged that appellate ruling. The High Court held that, under Article 97(1) of the Civil Procedure Code and Article 483(3)–(4), its appellate jurisdiction is limited to judgments of courts of appeal or other cases expressly provided by law, and cannot be extended by interpretation to judgments from tribunals in cases under 200,000 RON; the earlier jurisdictional referral by the Court of Appeal, relying on Constitutional Court Decision No. 369/2017, was erroneous, as that decision did not address competence rules. Consequently, the High Court declined jurisdiction and sent the appeal to the Galați Court of Appeal, with no further appeal available.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declining the Supreme Court's material competence in the appeal, as the decision does not fall within the categories listed therein.
Cited in the reasoning of the competence decline to clarify the scope of the appeal, supporting that the competence must be determined per Article 97.
Referenced in the competence analysis to emphasize the legal control nature of the appeal, contributing to the jurisdictional decline.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9546 din 30 decembrie 2016 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 ianuarie 2017), Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis, în parte, acţiunea având ca obiect pretenţii. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 32.093,5 RON reprezentând despăgubiri, din care 2.093,5 RON daune materiale şi 30.000 RON daune morale. A respins cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată,
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 364/A din 7 noiembrie 2017, prin care s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant şi de pârâtă împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie.
Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar CITR - Filiala Cluj a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Galaţi la data de 20 martie 2018.
Competenţa soluţionării recursului declarat de pârâtă a fost decimată în favoarea Înaltei Curţi de către Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin Decizia nr. 222/R din 7 mai 2018, reţinându-se în motivarea soluţiei incidenţa dispoziţiilor art. 96 alin. (3), art. 97, art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, curtea de apel a apreciat că recursul urmează a fi soluţionat doar cu privire la legalitatea hotărârii şi doar de către instanţa supremă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 8 iunie 2018.
Prin rezoluţia din îl iunie 2018, s-a fixat termen la 27 iunie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Hotărârea de decimare a competenţei nu poate realiza o legală învestire a instanţei supreme, temeiurile juridice la care se face referire nejustificând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului într-o cauză având ca obiect pretenţii cu o valoare mai mică de 200.000 RON, soluţionată în primă instanţă de judecătorie şi în apel de tribunal.
Astfel, dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa Înaltei Curţi ca instanţă de recurs, statuează expres că este vorba despre "hotărârile curţilor de apel sau alte hotărâri prevăzute de lege", care pot face obiectul unui astfel de control în faţa instanţei supreme.
Or, în speţă, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curţii de apel şi nici de o altă hotărâre. într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecăţii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţia procedurală menţionată nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor ci dimpotrivă, foloseşte două criterii ale circumscrierii acestei competenţe - unul care vizează ierarhia instanţelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curţilor de apel) şi celălalt indicaţia expresă a legii ("cazurile anume prevăzute de lege").
Aceste două criterii utilizate de legiuitor exclud ideea unei competenţe de drept comun, posibilă doar în situaţia în care norma nu ar circumscrie în mod specific domeniul ei de aplicare.
O interpretare în sens contrar a dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., aşa cum procedează curtea de apel, înseamnă nesocotirea conţinutului expres al normei şi extinderea nepermisă a sferei ei de aplicare, ajungându-se astfel la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugarea la lege şi încălcarea regulilor procedurale (conform art. 122 C. proc. civ. "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor este prevăzută numai prin lege).
Nici dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. la care face referire curtea de apel nu sunt de natură să demonstreze o plenitudine de competenţă în materia recursurilor pentru instanţa supremă,
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Aşadar, norma procedurală menţionată are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.
În ceea ce priveşte obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanţa supremă în recurs, el se determină cu observarea normei de competenţă înscrisă în art. 97 pct. 1 C. proc. civ., în termenii menţionaţi anterior.
De asemenea, dispoziţia din alin. (4) al art. 483 C. proc. civ. face referire la faptul că şi celelalte instanţe, atunci când judecă în recurs, realizează acelaşi tip de control de legalitate.
Nici referirea ia considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu este aptă să demonstreze competenţa de drept comun a instanţei supreme în materia recursului.
Hotărârea instanţei de contencios constituţional nu a avut ca obiect de analiză vreo normă de competenţă a cărei neconstituţionalitate să o fi constatat.
Obiectul controlului de constituţionalitate 1-a reprezentat sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din conţinutul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel încât analiza şi considerentele justificative ale soluţiei adoptate s-au circumscris problemei admisibilităţii recursurilor împotriva unor hotărâri excluse de la posibilitatea exercitării acestei căi de atac pe criteriul valoric.
Pentru toate aceste considerente, se constată că dezinvestirea curţii de apel s-a făcut în mod eronat, cu nesocotirea normelor procedurale menţionate anterior.
În consecinţă, judecata recursului va fi declinată la Curtea de Apel Galaţi, căreia îi revine competenţa de soluţionare, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar CITR - Filiala Cluj împotriva Deciziei nr. 364/A din 7 noiembrie 2017 a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Fără cale ele atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.06.2018.