Recusal of appeal due to statutory threshold limit on monetary disputes despite subsequent constitutional unconstitutionality ruling.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 februarie 2015, reclamanta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "A." a solicitat, în contradictoriu cu Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. SPRL:

- să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate, respectiv a procesului-verbal de licitaţie nr. x din 16 iunie 2006 emis de AVAS adjudecătorului S.C. B. S.R.L., cu privire la imobilul - Staţia de Vinificaţie, compus din clădire în suprafaţă de 1.120 mp din actul atacat (respectiv 1.734 mp în evidenţele domeniului public şi în H.G. nr. 27/2006, iar din măsurători 2038 mp) şi linie de îmbuteliere marca D., situat în judeţul Constanţa, înscris în CF x cu nr. cadastral x a localităţii Murfatlar;

- să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil construcţie, în temeiul art. 6 alin. (5) din Legea nr. 45/2009;

- să fie obligată pârâta S.C. B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul;

- să se dispună rectificarea Cărţii funciare nr. x (fost CF x şi nr. cadastral x) a localităţii Murfatlar, judeţul Constanţa, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra construcţiei CI - Staţie de Vinificaţie a pârâtei S.C. B. S.R.L. şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei construcţii.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 6 şi urmat, şi art. 31 din Legea nr. 45/2009, cu modificările ulterioare, H.G. nr. 27/2006, art. 948 şi 968 C. civ., art. 908 Noul C. civ. şi art. 33 din Legea nr. 7/1996.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1843 din 23 iunie 2015, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, constatând, în esenţă, că procesul-verbal de licitaţie, emis în cadrul unei proceduri de executare silită, nu întruneşte condiţiile definitorii ale unui act administrativ, aşa cum sunt conturate prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 227 din 24 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritoriala exclusivă. A declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, având în vedere că reclamanta a formulat mai multe capete de cerere principale, respectiv constatare drept de proprietate, revendicare şi rectificare carte funciară privind un imobil situat în circumscripţia Tribunalului Constanţa.

Prin încheierea din 5 septembrie 2017, prin care s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, Tribunalul Constanţa, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării acţiunii, întrucât procesul-verbal de licitaţie contestat este şi titlu de proprietate, instanţa apreciind că acesta nu poate fi tratat doar prin prisma naturii sale de act de executare, sens în care ar fi lipsit de posibilitatea de a se invoca nulitatea absolută.

Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 856 din 26 aprilie 2017, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. A respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu poate invoca drept motiv de nulitate absolută vânzarea lucrului altuia, nefiind parte în actul contestat şi nici proprietara bunului în momentul încheierii respectivului act.

A constatat, de asemenea, că la data încheierii procesului-verbal de licitaţie din 16 iunie 2006, bunul se afla în proprietatea privată a statului şi în patrimoniul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar, astfel că putea fi executat silit pentru datoriile acesteia din urmă.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin Decizia nr. 158/C din 23 octombrie 2017, prin care s-au respins, ca nefondate, apelul principal declarat de reclamantă şi apelul incident declarat de pârâţii Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. SPRL împotriva sentinţei şi a încheierii din 5 septembrie 2017 pronunţate de tribunal.

S-a constatat că procesul-verbal de licitaţie nu este lovit de nulitate, ambele părţi fiind de bună-credinţă, cunoscând că bunul aparţine domeniului privat şi că poate fi executat silit.

S-a reţinut, de asemenea, că în speţă nu a fost fraudată legea, aşa cum a susţinut apelanta - reclamantă, procesul-verbal de licitaţie fiind valabil încheiat, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

Cu privire la tardivitatea acţiunii, motiv invocat prin apelul incident, curtea a constatat că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de licitaţie ca titlu de proprietate şi nu ca modalitate de executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "A.", ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

A criticat decizia din apel ca fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, instanţa reţinând în mod greşit că la adjudecarea imobilului construcţie, părţile ar fi fost de bună credinţă şi că nu s-a urmărit fraudarea legii.

A învederat că prin actul de adjudecare atacat a fost executat silit un bun de utilitate publică, cu destinaţie specială, proprietatea statului român şi nu a debitorului urmărit în procedura de executare reglementată de O.U.G. nr. 51/2001, procedură prin care statul prin AVAS şi-a vândut propriul bun pentru a stinge datoria unui terţ, de asemenea, instituţie publică a statului.

Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării "în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speţă, prin procesul-verbal de licitaţie nr. x din 16 iunie 2006, pentru care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută, s-a stabilit ca preţ de adjudecare pentru imobilul în litigiu suma de 148.248 USD.

Totodată, se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 16 februarie 2015, anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curţii de Apel Constanţa, atacată, este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "A." împotriva Deciziei nr. 158/C din 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.06.2018.