Territorial jurisdiction for labor disputes: central headquarters seat governs over branch office address where entity acts as mandate

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 13 octombrie 2017, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Iaşi, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7.317,87 RON cu titlu de prejudiciu.

Prin sentinţa nr. 230 din 7 februarie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis excepţia, necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau sediul. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de munca se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul

S-a mai reţinut că, în speţă, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are sediul în Bucureşti, iar potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 229/2009, "Romsilva este persoană juridica, cu sediul central în municipiul Bucureşti, şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară".

În consecinţă, s-a reţinut că în raport de art. 269 C. muncii, precum şi de faptul că sediul reclamantei este în Municipiul Bucureşti, Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

Totodată, s-a reţinut că Direcţia Silvică Iaşi este o unitate tară personalitate juridică din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, iar faptul că în art. 6 alin. (9) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor s-a prevăzut că "Directorii unităţilor din structura Romsilva reprezintă interesele şi îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi", nu este de natură a atrage competenţa teritorială a Tribunalului Iaşi în soluţionarea prezentei cauze, în condiţiile în care dispoziţiile legale ce reglementează competenţa în soluţionarea conflictelor de muncă sunt imperative.

Prin sentinţa nr. 3913 din 10 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetentei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Iaşi are sediul în municipiul Iaşi, după cum a precizat în cererea de chemare în judecată.

Prin raportare ia dispoziţiile art. 269 alin. (2) din C. muncii şi art. 95 alin. (4) din C. proc. civ., sediul reclamantului atrage competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere ai competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea ia persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Aşadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

Conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită Înalta Curte nu a fost generat de raportarea la norme de competenţă diferite, întrucât ambele instanţe care s-au dezinvestit reciproc au considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) din C. muncii, ci a fost determinat de aplicarea acestor dispoziţii legale în speţă, în ceea ce priveşte calitatea de reclamant, în sensul că Tribunalul Iaşi a reţinut că, în cauza de faţă, calitatea de reclamant o are Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în timp ce, Tribunalul Bucureşti a considerat că această calitate o are Direcţia Silvică Iaşi.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 229/2009 "Romsilva are în structura sa unităţi fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2 şi unităţi cu personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 3, ale căror adrese pot fi modificate prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Romsilva", în Anexa nr. 2 - Unităţile fără personalitate juridică din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, fiind menţionată şi Direcţia Silvică Iaşi.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că acţiunea a fost formulată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Iaşi, fiind semnată de directorul acestei direcţii.

Dat fiind caracterul obligatoriu al indicării elementelor oricărei cereri de chemare în judecată, prevăzute de art. 194 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la numele sau denumirea părţilor şi numele reprezentantului, menţiunile din cuprinsul cererii formulate în cauză relevă calitatea de reclamantă a Regiei Naţională a Pădurilor - Romsilva şi calitatea directorului unităţii de reprezentant al acesteia.

În susţinerea constatării că în litigiul dedus judecăţii calitatea de reclamantă aparţine Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi nu Direcţiei Silvice Iaşi, vin şi cele menţionate în adresa nr. x din 12.01.2018 emisă de Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Iaşi, aflată fila nr. 53 din dosarul Tribunalului Iaşi, respectiv precizarea făcută de către directorul Direcţiei Silvice Iaşi (B.) în sensul că societatea îşi retrage pretenţiile din cererea introductivă şi solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3.297,23 RON.

Mai mult, la dosarul Tribunalului Iaşi se află împuternicirea acordată de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în municipiul Bucureşti, Direcţiei Silvice Iaşi, pentru a-i susţine şi reprezenta interesele în dosarul de faţă, fapt ce demonstrează că Direcţia Silvică Iaşi acţionează ca mandatar al reclamantei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi nu poate întruni concomitent calitatea de reclamant si aceea de mandatar.

Astfel, în determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial, este important sediul unităţii ce are calitatea de reclamantă, iar nu sediul unităţii fără personalitate juridică, care acţionează ca mandatar al reclamantei, chiar dacă raportul de muncă s-ar fi derulat la sediul mandatarului.

Calitatea de mandatar a Direcţiei Silvice Iaşi şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în planul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Împrejurarea că prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 16 aprilie 2018 reprezentanta Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva a precizat că acţiunea a fost formulată de Direcţia Silvică Iaşi în nume propriu nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât această imitate nu are personalitate juridică, neputând acţiona în nume propriu, ci doar ca reprezentant al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.

În plus, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea. reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant întrucât sediul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva se află în municipiul Bucureşti, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2018.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa din camera de consiliu de la 15 iunie 2018

S-a luat în examinare, în lipsa părţilor, a căror citare nu s-a dispus conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi cu privire la soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia.

După deliberare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Amână pronunţarea la data de 22 iunie 2018.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2018.