Admissibility of appeal against monetary claim under 1,000,000 RON barred by transitional procedural limits despite subsequent unconstitutionality ruling.

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2014 la data de 16.12.2014 reclamantul A., a chemat în judecata pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti şi Direcţia Instanţelor Militare (U.M. x) solicitând instanţei obligarea pârâţilor 1 şi 2 la plata unor despăgubiri pentru discriminare, în cuantum egal cu contravaloarea cumulată a 14 pensii de serviciu, pentru 14 luni calendaristice, respectiv 81% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar (solda lunară bruta), despăgubiri ia care are dreptul, aşa cum a stabilit Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 8364, din 16.12.2011, obligarea pârâţilor la plata unor daune morale în cuantum de 80.000 RON şi la plata de daune-interese, reprezentând dobânda legală, actualizată cu indicele de inflaţie, calculate de la data constatării discriminării, respectiv de la 16.12.2011 şi până la data plăţii efective integrale a despăgubirilor.

Prin sentinţa civilă nr. 7128 din 30.06.2015 pronunţată în Dosarul civil nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.

Astfel, cererea a fost înregistrată» pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 08.10.2015 sub nr. x/2014.

Reclamantul a formulat modificare a cererii de chemare în judecată, în sensul că a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul de Finanţe Publice, Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Instanţelor Militare (U.M. x) şi că măreşte cuantumul daunelor morale la 300.000 lei şi solicită:

1. obligarea Statului Român prin Ministerul de Finanţe la plata unei despăgubiri pentru discriminare, în valoare de 200.000 lei, reprezentând contravaloarea cumulată a 14 pensii de serviciu pentru 14 luni calendaristice, respectiv 81 % din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar (solda lunară bruta), despăgubiri la care am dreptul, aşa cum a stabilit Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 8364, din 16.12.2011, irevocabilă;

2. obligarea Statului Român prin Ministerul de Finanţe la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 RON;

3. obligarea Statului Român prin Ministerul de Finanţe ia daune-interese, reprezentând dobânda legală, actualizată cu indicele de inflaţie, calculate de la data constatării discriminării, respectiv de la 16.12.2011 şi până la data plăţii efective integrale a despăgubirilor şi;

4. obligarea pârâţilor 2 şi 3 la plata despăgubirilor datorate, în calitatea pe care o au de ordonatori de credite.

Prin sentinţa civilă nr. 633 din 24.05.2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării Naţionale şi a Statului Român, ca neîntemeiate. A respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a Direcţiei Instanţelor Militare, ca neîntemeiată. A admis excepţia prematurităţii. A respins primul capăt al cererii, astfel cum a fost modificat, ca prematur formulat. A respins celelalte capete ale cererii, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat apel în termen legal reclamantul A.

Prin Decizia civilă nr. 805/A din 9.10.2077 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat, a anulat sentinţa civilă şi a stabilit termen pentru evocarea fondului la data de 6 noiembrie 2017.

Evocându-se fondul, prin Decizia civilă nr. 974/A din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins acţiunea precizată şi modificată ca fiind prescrisă privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare (U.M. x), Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul A., care invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constata următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, Iară drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin. (2) din acelaşi act normativ, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţa sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplica proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016 a fost extins, succesiv, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Însă, efectele acestei decizii nu se pot produce în litigiul pendinte, deoarece acesta a început înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul instanţei sub imperiul dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma nemodificată.

in sistemul de drept românesc, efectele deciziilor Curţii Constituţionale se produc numai pentru viitor - ex nune, ele neputând opera cu efect retroactiv - ex tune, asupra situaţiilor juridice trecute.

De aici decurge consecinţa că, până la data publicării deciziei de neconstituţionalitate, respectiva normă juridică se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât, dacă s-a făcut aplicarea acesteia în cadrul unei proceduri judiciare soluţionate printr-o hotărâre definitivă, principiul neretroactivităţii legii civile ce se reflectă şi în art. 147 alin. (4) din Constituţie, impune respectarea securităţii raporturilor juridice cu privire la aceste situaţii juridice finalizate - facta praeterita, în ceea ce priveşte efectele deciziei de neconstituţionalitate cu privire la procesele în curs, facta pendentia, această chestiune trebuie abordată, pe de o parte, prin prisma raportului dintre art. 27 din C. proc. civ. şi art. 147 din Constituţia României, iar pe de altă parte, în contextul caracterului obligatoriu al considerentului nr. 32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Constituţia României, publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curţii Constituţionale generează încetarea pentru viitor a efectelor juridice ale normelor constatate ca fiind neconstituţionale.

Aşadar, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi-a încetat efectele, cât priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv".

Consecinţele pe care le produce ieşirea din vigoare a normei, în privinţa părţii din text constatate ca fiind neconstituţională, sunt similare celor ale abrogării parţiale a normei.

În această situaţie, se pune problema existenţei unui conflict de legi, întrucât din perspectiva aplicării în timp a normei, dispoziţia legală în forma reconfigurată ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale reprezintă legea nouă.

În mod evident, regulile după care se soluţionează conflictul de norme procesual civile se regăsesc în C. proc. civ., respectiv în cuprinsul prevederilor art. 24 - 27, indicate în doctrină drept norme generale de drept tranzitoriu.

Din această perspectivă, principiul aplicării pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie, nu împiedică, ci dimpotrivă, impune aplicarea dispoziţiilor art. 24 - 27 din C. proc. civ., atât timp cât diferitele situaţii juridice ce reclamă stabilirea în concret a legii aplicabile în cazul unui conflict de norme nu pot fi rezolvate doar prin raportarea la legea fundamentală.

Cât priveşte considerentul nr. 32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, se observă absenţa oricărei referiri în conţinutul acestuia la normele C. proc. civ., ceea ce denotă mai degrabă intenţia de a se sublinia aplicarea pentru viitor a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma configurată după eliminarea sintagmei ce a generat constatarea de neconstituţionalitate, decât aceea de a se tranşa în mod efectiv chestiunea aplicării în timp a legii de procedură civilă şi doar prin raportare la legea fundamentală.

Mal mult decât atât, se constată că instanţa constituţională în Decizia nr. 369/2017 nu a extins controlul de constituţionalitate şi asupra dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ. în măsura în care s-ar fi considerat că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate nu putea fi disociată de acest text, astfel cum stabileşte art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992:

"(2) În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare." în condiţiile în care - în forma în care este redactat de legiuitor - art. 27 din C. proc. civ. nu cuprinde vreo excepţie de la regula pe care o consacră, dacă s-ar face aplicarea efectelor deciziei Curţii Constituţionale şi în privinţa hotărârilor date în apel în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 având ca obiect cereri evaluabile în bani, s-ar da efect retroactiv admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, câtă vreme Curtea Constituţională, prin această decizie, a reconfigurat o normă de procedură civilă în materia căilor de atac.

În acest fel, s-ar ajunge să se considere că art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 avea - încă de la data iniţierii procesului (în speţă, 24 septembrie 2014) - conţinutul ce rezultă din modificarea normei prin eliminarea sintagmei constatate neconstituţionale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ignoră intenţia explicită a legiuitorului de a supune hotărârile judecătoreşti căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, fiind astfel nesocotite şi dispoziţiile art. 27 din C. proc. civ.

În speţa pendinte, prin demersul judiciar, reclamantul a solicitat prin mai multe capete de cerere despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 200.000 RON, contravaloarea a 14 pensii de serviciu cumulate pentru 14 luni calendaristice şi daune morale în cuantum de 300.000 RON, însă valoarea fiecărui capăt de cerere nu depăşeşte suma de 1.000.000 Iei inclusiv. În aplicarea criteriului valoric, în raport cu care se determină regimul căilor de atac, nu se ia în considerare valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci se ţine seama de pretenţia cu valoarea cea mai mare, care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt (300.000 RON cu titlu de daune morale), corespunzător regulilor privind determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii, prevăzute de art. 98 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin urmare, cum valoarea pretenţiei celei mai mari, dedusă judecăţii la data de 16 decembrie 2014, data înregistrării cererii de chemare în judecată, era sub valoarea de 1.000.000 RON inclusiv, recursul de faţă este inadmisibil.

De altfel, prin Decizia nr. 52 din data de 18 iunie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că "efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 974/A din data de 6 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.06.2018.