Extension of ethnic persecution benefits to children born during parental displacement under Government Ordinance 105/1999.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court's decision that annulled the administrative decision denying benefits and ordered the recognition of the plaintiff's status as a beneficiary under Government Ordinance no. 105/1999. The dispute concerned whether a minor born in 1942 was entitled to reparations for ethnic persecution under the aforementioned ordinance, given that her parents had been forcibly displaced from their home city to another due to ethnic motives during the period of 6 September 1940 to 6 March 1945. Relying on a teleological interpretation of the law, the court held that "persecuted person" encompasses both those who suffered directly and those who suffered indirect consequences, such as children born during the period of their parents' displacement. The court rejected the argument that a young minor did not share the restrictive conditions imposed on the parents, ruling that such an interpretation would violate public order and good morals, thereby confirming that the legislative intent was to compensate all Roman citizens who suffered the adverse consequences of ethnic persecution.
Legislator headnote
AI generatedO.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000; Extension of ethnic persecution benefits to children born during parental displacement under Government Ordinance 105/1999: 105/1999. The dispute concerned whether a minor born in 1942 was entitled to reparations for ethnic persecution under the aforementioned ordinance, given that her parents had been forcibly displaced from their home city to another due to ethnic motives during the period of 6 September 1940 to 6 March 1945. Relying on a teleological interpretation of the law, the court held that "persecuted person" encompasses both those who suffered directly and those who suffered indirect consequences, such as children born during the period of their parents' displacement. The court rejected the argument that a young minor did not share the restrictive conditions imposed on the parents, ruling that such an interpretation would violate public order and good morals, thereby confirming that the legislative intent was to compensate all Roman citizens who suffered the adverse consequences of ethnic persecution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe dispositive upholds the lower court's order to recognize the plaintiff's status as a beneficiary under this ordinance, serving as the substantive legal basis for the relief granted.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 septembrie 2003, reclamanta P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 4263 din 21 februarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta P.E. a învederat că părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, Oradea, în orașul Timișoara, fiind persecutați pe motive etnice, unde s-a născut la data de 21 octombrie 1942.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 461/CA/2003 – P din 3 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii contestate și obligarea pârâtei, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Sentința a fost recurată de către Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurent, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice și bunelor moravuri.
Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.
Față de considerentele expuse, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 461/CA/2003 - P din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.