Revision for contradictory judgments requires triple identity; no res judicata conflict between merits and enforcement rulings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., retractarea încheierii din camera de consiliu de la 8 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, susţinând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1152 din 29 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În motivare, autorul cererii de revizuire a menţionat, în esenţă, că cele două hotărâri sunt potrivnice, respectiv conţin considerente şi dispoziţii total contrare, fapt ce face imposibilă executarea lor.

Astfel, arată revizuentul că, în dosarul x/2015, prin Decizia nr. 1152 din 29 mai 2017, Curtea de Apel Galaţi, analizând întregul litigiu de muncă şi probatoriul administrat, a obligat B. la reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior şi la plata salariilor cuvenite potrivit funcţiei, majorate şi indexate, calculate începând cu data concedierii, 19 martie 2015, şi până la reîncadrarea efectivă.

Ulterior, în Dosarul nr. x/2017, prin încheierea de îndreptare eroare materială din 8 februarie 2018, Tribunalul Vrancea a reţinut că B. nu este obligat să îl reîncadreze efectiv în funcţia deţinută anterior şi nici să-i plătească salariile cuvenite, întrucât obligaţiile stabilite prin Decizia nr. 1152/2017 a Curţii de Apel Galaţi au fost deja executate încă din luna mai 2015, deci cu 2 ani înainte de pronunţarea Deciziei nr. 1152/2017.

2. Hotărârea dată în revizuire

Prin Decizia nr. 1078 din 22 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, îndreptată succesiv prin încheierile din camera de consiliu de la 7 şi 11 iunie 2018, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 8 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017 şi a obligat pe revizuent să plătească intimatului B. suma de 1.165 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Instanţa a reţinut că soluţia se impune, raportat la limitele prevăzute de dispoziţiile art. 513 alin. (1) coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 453 C. proc. civ., la faptul că revizuentul circumscrie noţiunii de contrarietate, modalitatea procedurală diferită de soluţionare a unor cauze diferite, din perspectiva unei contestaţii la executare admise, prin care s-au anulat actele de executare silită emise în Dosarul de executare nr. x/2017 al B.E.J. C. Instanţa de revizuire a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect şi de cauză, şi, în aceste condiţii, decizia atacată nu este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, în condiţiile în care hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate pe parcursul unor momente procesuale diferite (fond, respectiv executare silită) în dosare diferite.

Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de legalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat şi a reţinut că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri, scopul reglementării acestui motiv de revizuire nefiind cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

3. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. 2, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În primul rând, se susţine că soluţia din dispozitiv nu este motivată, instanţa neprecizând explicit motivul respingerii.

În al doilea rând, recurentul consideră că aspectele reţinute în considerentele hotărârii sunt străine de natura cauzei ori eronate, fiind aplicate în mod greşit normele de drept material privitoare la condiţiile de admitere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul contradictorialităţii de hotărâri.

În acest sens, se arătă că, în cuprinsul deciziei, s-a menţionat eronat invocarea contradictorialităţii în raport cu Sentinţa civilă nr. 964 din 18 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1152/2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, deşi sentinţa respectivă era a Tribunalului Vrancea, iar nu a Tribunalului Galaţi şi că, în cererea de revizuire, nu a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 964 din 18 noiembrie 2016, întrucât aceasta a fost casată în totalitate de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 1152/2017.

Cu referire la motivele expuse detaliat în cererea de revizuire, autorul recursului consideră că instanţa de revizuire a aplicat în mod greşit normele de drept material privitoare la condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că norma specificată nu prevede obligaţia îndeplinirii cumulative a identităţii de obiect şi cauză, singura condiţie de admisibilitate impusă fiind aceea ca hotărârile să fie potrivnice, respectiv să fie imposibilă executarea acestora, condiţie care, în speţă, este îndeplinită.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate iar, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

4. Pregătirea dosarului de recurs şi procedura de filtrare a recursului

În raport cu dispoziţiile art. XVII alin. (3) şi (4), coroborat cu prevederile art. XV alin. (2) - (5) din Legea nr. 2/2013, recursul a fost comunicat intimaţilor B. şi B.E.J. C., care nu au formulat întâmpinare.

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea completului de filtru din 21 ianuarie 2019, a fost admis în principiu recursul şi a fost fixat termen de judecată pe fond la data de 18 februarie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile formulate de recurent subsecvent motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât se constată că decizia dată în revizuire cuprinde motivarea soluţiei din dispozitiv, aşa cum se observă din cele expuse la pct. I.2 din prezenta decizie.

Referirile din recurs privind menţionarea greşită a Tribunalului Galaţi, în locul Tribunalului Vrancea, ca instanţă care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 964 din 18 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/2015, nu se circumscriu motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. Asemenea erori pot fi remediate pe calea instituţiei procedurale a îndreptării hotărârii, iar nu pe calea recursului.

În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii de revizuire, recurentul susţine, în esenţă, că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu prevede condiţia identităţii de obiect şi de cauză a litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile potenţial potrivnice, ci numai condiţia ca hotărârile vizate să fie potrivnice, respectiv să fie imposibilă executarea acestora, condiţie care, în speţă, apreciază că este îndeplinită.

Contrar susţinerilor recurentului, se reţine că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În sensul acestei ipoteze, autoritatea de lucru judecat presupune în mod necesar existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Or, în cauză, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că nu este întrunită tripla identitate specifică autorităţii de lucru judecat, întrucât litigiile în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice în opinia revizuentului au obiect şi cauză diferite, una dintre hotărâri fiind pronunţată pe fondul cauzei (Decizia nr. 1152/2017 a Curţii de Apel Galaţi), iar cealaltă hotărâre în procedura de executare silită (Încheierea de îndreptare eroare materială din 8 februarie 2018 a Tribunalului Vrancea).

Totodată, în acord cu instanţa de revizuire, se constată că, pe calea revizuirii, revizuentul a invocat, în realitate, veritabile critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului, ceea ce este incompatibil cu specificul acestei căi extraordinare de atac de retractare, ca o consecinţă a aplicării principiului res judicata, în virtutea căruia scopul acestui motiv de revizuire nu este de a repune în discuţie o chestiune litigioasă soluţionată prin hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A..

Având în vedere soluţia de respingere a recursului, conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligat, la cererea intimatului B., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 de RON, constând în onorariu de avocat, conform Ordinului de plată nr. x din 21 ianuarie 2019 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1078 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă pe recurentul A. la plata către intimatul B. la plata sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV