Admissibility of judicial review for illegal panel composition absent European Court of Human Rights finding
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the request for review filed by a judge against a final decision from May 21, 2018, thereby upholding the earlier appellate ruling that had rejected the judge's appeal against the Superior Council of the Magistracy's disciplinary suspension. The dispute concerned a disciplinary proceeding in which the judge argued that the underlying 2018 decision was rendered by an illegally constituted panel of five judges, a defect later established with general binding force by the Constitutional Court, and that the situation constituted a violation of the European Convention on Human Rights warranting retrial under review provisions. The decisive legal basis for dismissal was the procedural distinction between 'review' (revizuire) and 'objection to quashing' (contestație în anulare); the court held that the alleged illegal composition of the panel is an exclusive ground for objection to quashing under Article 503(2)(1) of the Code of Civil Procedure, while review under Article 509(1)(10) specifically requires a prior finding of violation by the European Court of Human Rights, which was not present in this case.
Legislator headnote
AI generatedart. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, art. 5 alin. (3) din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ, art. 508 alin. (3) din C. proc. civ, art. 513 alin. (4) din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ; Admissibility of judicial review for illegal panel composition absent European Court of Human Rights finding: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Circumstanţele cauzei:
Prin Decizia civilă nr. 107 din 21 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 5 aprilie 2017, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2016.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia instanţei disciplinare, prin care s-a dispus suspendarea pârâtului din funcţia de judecător, în temeiul art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, este legală şi temeinică, raportat la criticile recurentului privind încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare, că acestuia i-au fost comunicate toate actele din dosarul nr. x/2016, că nu a uzat de dreptul conferit de art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 de a lua cunoştinţă de actele dosarului, că nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, atât timp cât măsura suspendării a fost luată pentru considerente de oportunitate, reţinându-se existenţa unor premise de natură a aduce atingere gravă prestigiului justiţiei. Completul de 5 judecători a constatat că încheierea atacată răspunde scopului şi raţiunii dispoziţiilor art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
Cererea de revizuire:
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul, susţinând că decizia atacată a fost pronunţată de un complet alcătuit nelegal, fapt constatat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018. A apreciat că remediul nu poate fi decât schimbarea hotărârii atacate cu o hotărâre pronunţată de o instanţă conformă, având în vedere că acesta este un caz în care încălcarea unor drepturi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost constatată în plan intern, punându-se problema înlăturării încălcării căreia i-a fost victimă. A invocat aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., arătând că în speţă există dispoziţii legale pentru situaţii asemănătoare, care justifică revizuirea hotărârii atacate în acord cu decizia Curţii Constituţionale, pronunţată sub aspectul nelegalei compuneri a completelor de 5 judecători. În acest sens a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 şi 11 din C. proc. civ., subliniind că dacă instanţa va considera că remedierea încălcării ar putea avea loc în temeiul unui alt text de lege sau principiu fundamental, poate proceda la aplicarea acelui temei de drept.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cererea de revizuire formulată de revizuentul A. va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată de un complet de judecată nelegal constituit, împrejurare reţinută, cu caracter general obligatoriu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 din C. proc. civ.
Or, motivul invocat de revizuent este, în fapt, un motiv de contestaţie în anulare, prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
Diferenţele dintre cele două căi de atac extraordinare prevăzute de lege rezidă, între altele, şi în efectul admiterii cererii, adică în soluţia pe care instanţa învestită cu judecarea căii extraordinare de atac o poate pronunţa.
Dacă în cazul admiterii contestaţiei în anulare, instanţa va anula hotărârea atacată şi va soluţiona cauza, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., în situaţia admiterii cererii de revizuire, legiuitorul, prin art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., a prevăzut că instanţa va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată.
Aşadar, motivul de revizuire invocat trebuie să fie apt să determine această finalitate a admiterii cererii, respectiv schimbarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate.
Susţinerea unor argumente străine de cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 din C. proc. civ. nu poate avea o asemenea consecinţă, astfel încât soluţia nu poate fi decât aceea a respingerii ca inadmisibilă a cererii.
Înalta Curte constată că revizuentul a invocat, în mod formal şi dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ.
Acest caz de revizuire priveşte constatarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorate unei hotărâri judecătoreşti, consecinţele grave ale acestei încălcări continuând să se producă.
În acest caz, instanţa de revizuire trebuie să verifice, pe de o parte, dacă există o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă, şi, pe de altă parte, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă.
Or, în cauza de faţă, revizuentul nu pretinde că ar exista o astfel de hotărâre a instanţei europene ca premisă a cererii de revizuire, ci doar că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 s-a constatat gravă şi sistemică încălcare a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Aşadar, nici din această perspectivă cererea de revizuire nu este admisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 107 din 21 mai 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.
Procesat de GGC - MM