Inadmissibility of appeal against final decision dismissing contestation of prosecutor's order under Criminal Procedure Code

Asupra apelului de faţă

În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii de cameră preliminară din camera de consiliu din data de 07 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin încheierea de cameră preliminară din camera de consiliu din data de 07 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A., cu domiciliul în comuna Lucieni, sat Olteni, nr. 195, judeţul Dâmboviţa, împotriva Ordonanţei nr. 258/P/2018 din data de 19.06.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a Ordonanţei nr. 81/II/2/2018 din data de 18.07.2018 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit art. 341 alin. (9) C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestaţiei, exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la soluţia prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În speţă, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În consecinţă, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., au respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A.

II. Împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, fiind fixat, în mod aleatoriu termen de judecată 25 martie 2019.

III. Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului liberului acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, încheiere definitivă, prin care a fost soluţionată anterior contestaţia formulată de petent împotriva unei încheieri definitive prin care fusese soluţionată plângerea formulată în baza dispoziţiilor art. 336 - 341 din C. proc. pen.

Prin urmare, contestatorul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 1 - 2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2019.

Procesat de GGC - NN