Decizia nr. 85/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

I.A Prin Sentinţa penală nr. 283 din 16 mai 2017 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierile de îndreptare eroare de cameră de consiliu de la 22 mai 2017, 22 septembrie 2017 şi 22 mai 2018) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, s-au hotărât următoarele:

I.1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huşi sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Huşi.

S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv s-a pus acestuia în vedere că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

II.1. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. În temeiul art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv, 6 luni închisoare, în final, având de executat 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale; precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

III.1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei C. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. În temeiul art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 1 an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpata C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv, 6 (şase) luni închisoare, în final, având de executat 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., inculpata a fost obligată să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale; precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

IV.1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului E. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. În temeiul art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul E. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv, 4 (patru) luni închisoare, în final, 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul E. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Vaslui.

S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv acestuia i s-a pus în vedere că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale; precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

V.1. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F. pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VI. 1. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H. pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VII.1. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei I., pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceleiaşi inculpate, pentru fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VIII.1. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului J., din complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., în complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului J., jud. Vaslui) la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 2 (doi) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul J. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Deleni sau a Şcolii Gimnaziale a comunei Deleni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv s-a pus în vedere acestuia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

IX.1. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului K. (pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

X. S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., C., E. şi J. în solidar, la plata sumei de 916.227,53 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

XI.1. S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii instituită prin Ordonanţa din 21 august 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor F. şi I.

2. S-au menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din 21 august 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., C., E., J.

XII. S-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

FACTURI FISCALE:

1. Factura fiscală seria x nr. x din data de 5 noiembrie 2007 în cuantum de 150.485,23 RON;

2. Factura fiscală seria x nr. x din data de 7 noiembrie 2007 în cuantum de 172.830,84 RON;

3. Factura fiscală seria x nr. x din data de 30 noiembrie 2007 în cuantum de 61.214,91 RON;

4. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10 decembrie 2007 în cuantum de 125.050,97 RON;

5. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10 decembrie 2007 în cuantum de 349.095,31 RON;

6. Factura fiscală seria x nr. x din data de 24 iulie 2008 în cuantum de 265.253 RON;

7. Factura fiscală seria x nr. x din data de 4 august 2008 în cuantum de 47.480,15 RON;

8. Factura fiscală seria x nr. x din data de 4 august 2008 în cuantum de 87.834,72 RON;

9. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 august 2008 în cuantum de 61.924,42 RON;

10. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 septembrie 2008 în cuantum de 157.994,19 RON;

11. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 septembrie 2008 în cuantum de 88.257,31 RON;

12. Factura fiscală seria x nr. x din data de 22 decembrie 2008 în cuantum de 285.407,35 RON;

13. Factura fiscală seria x nr. x din data de 22 decembrie 2008 în cuantum de 66.666,99 RON;

14. Factura fiscală seria x nr. x din data de 26 octombrie 2009 în cuantum de 121.008,42 RON;

15. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10 octombrie 2010 în cuantum de 464.455,74 RON;

16. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 noiembrie 2010 în cuantum de 102.507,17 RON.

ORDINE DE PLATĂ:

1. Ordinul de plată nr. x din data de 14 septembrie 2007 pentru suma de 176.000 RON;

2. Ordinul de plată nr. x din data de 14 septembrie 2007 pentru suma de 142.591 RON;

3. Ordinul de plată nr. x din data de 12 noiembrie 2007 pentru suma de 150.485,23 RON;

4. Ordinul de plată nr. x din data de 19 decembrie 2007 pentru suma de 12.516,04 RON;

5. Ordinul de plată nr. x din data de 30 noiembrie 2007 pentru suma de 61.214,91 RON;

6. Ordinul de plată nr. x din data de 17 decembrie 2007 pentru suma de 286.168,16 RON;

7. Ordinul de plată nr. x din data de 17 decembrie 2007 pentru suma de 29.554,05 RON;

8. Ordinul de plată nr. x din data de 19 decembrie 2007 pentru suma de 108.182,11 RON;

9. Ordinul de plată nr. x din data de 25 iulie 2008 pentru suma de 13.262,65 RON;

10. Ordinul de plată nr. x din data de 25 iulie 2008 pentru suma de 251.990,35 RON;

11. Ordinul de plată nr. x din data de 7 august 2008 pentru suma de 6.765,74 RON;

12. Ordinul de plată nr. x din data de 7 august 2008 pentru suma de 128.549,13 RON;

13. Ordinul de plată nr. x din data de 27 august 2008 pentru suma de 61.924,42 RON;

14. Ordinul de plată nr. x din data de 29 septembrie 2008 pentru suma de 230.842,70 RON;

15. Ordinul de plată nr. x din data de 29 septembrie 2008 pentru suma de 15.408,80 RON;

16. Ordinul de plată nr. x din data de 14 octombrie 2008 pentru suma de 270.000 RON;

17. Ordinul de plată nr. x din data de 23 decembrie 2008 pentru suma de 89.649,33 RON;

18. Ordinul de plată nr. x din data de 23 decembrie 2008 pentru suma de 25.597,04 RON;

19. Ordinul de plată nr. x din data de 2 noiembrie 2009 pentru suma de 121.008,42 RON;

20. Ordinul de plată nr. x din data de 14 decembrie 2009 pentru suma de 152.962,48 RON;

21. Ordinul de plată nr. x din data de 18 octombrie 2010 pentru suma de 455.091,71 RON;

22. Ordinul de plată nr. x din data de 18 octombrie 2010 pentru suma de 9.364,03 RON;

23. Ordinul de plată nr. x din data de 26 noiembrie 2010 pentru suma de 100.440,49 RON;

24. Ordinul de plată nr. x din data de 26 noiembrie 2010 pentru suma de 2.066,68 RON.

XIII.1. În temeiul art. 274 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., B., C., E. şi J. la plata sumei de câte 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecata în fond şi la plata sumei de câte 4.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare pentru faza de urmărire penală.

Totodată, s-a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea inculpaţilor F., H., I. şi K. precum şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., B., C., E., F., H., I., J. şi K., în sumă de câte 520 de RON.

I.B. Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, emis în Dosarul nr. x/2013 s-a dispus, la data de 18 iunie 2015, trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A. - la acel moment deputat în Parlamentul României, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- B. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- C. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- E. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- F., fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- H., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- I., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 321 C. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- J., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

- K. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

I.C. Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015 pe rolul judecătorului de cameră preliminară din cadrul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 august 2015.

Judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din data de 27 octombrie 2015, în temeiul art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a constatat neregularitatea Rechizitoriului nr. x din data de 18 iunie 2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus restituirea cauzei la parchet, urmare admiterii, în parte, a cererilor formulate de inculpaţii A., C., B., E., H., I. A dispus remedierea neregularităţii actului de sesizare în sensul includerii în expozitivul rechizitoriului a descrierii a faptelor pentru care inculpaţii A., C., B., E., H., I., F., J. şi K. au fost trimişi în judecată, astfel încât să se poată determina în mod concret şi neechivoc obiectul şi limitele judecăţii pentru fiecare dintre aceştia.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A., C., B., E., H. şi I. cu privire la nelegalitatea şi neloialitatea administrării probelor, dar a dispus ca procurorul, în termen de 5 zile de la comunicare, pe de o parte, să procedeze la remedierea neregularităţii actului de sesizare în sensul reliefării elementelor constitutive ale infracţiunilor, pentru fiecare inculpat în parte, respectiv descrierii elementelor materiale pentru fiecare infracţiune cu precizarea expresă a aspectelor penale ce ţin de latura obiectivă a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel încât să poată fi verificată existenţa în loc şi timp a actelor materiale raportat la încadrarea juridică dată acestora în dispozitivul rechizitoriului, iar pe de altă parte, să comunice dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

În urma remedierii, în termen legal, de către procurorul de caz a rechizitoriului, prin emiterea la data de 3 noiembrie 2015 a ordonanţei în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2013, judecătorul de cameră preliminară a dispus, în final, începerea judecăţii.

Prin Încheierea nr. 907 din 25 noiembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Rechizitoriul nr. x/2013 din 18 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, astfel cum a fost completat prin Ordonanţa nr. 706/P/2013 din 3 noiembrie 2015 a aceleiaşi unităţi de parchet, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii A., C., B., E., F., H., I., J. şi K.

Cu referire la acuzaţia penală adusă inculpaţilor, prima instanţă a reţinut că prin Rezoluţia nr. 1479/P/2011 din 17 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspecţii B., C. şi E. pentru faptele de abuz în serviciu şi fals, iar ulterior, prin Ordonanţa nr. 2839/P/2012 din 6 noiembrie 2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motivat de incidenţa art. 29 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât unul dintre făptuitori avea calitatea de membru al Parlamentului României.

După înregistrarea cauzei pe rolul parchetului de pe lângă instanţa supremă, prin Ordonanţa nr. 706/P/2013 din 19 decembrie 2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de suspecţii B., C., E., astfel:

- B., din infracţiunile prevăzute de art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- C. din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- E., din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi act procedural s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspecţii A., F., H., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzute de art. 290 C. pen., art. 26 raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv I., sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen.

Ulterior intrării în vigoare a noului C. pen., prin ordonanţa din data de 12 februarie 2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cercetate, astfel:

- A., în infracţiunile prevăzute de art. 322 C. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- B., în infracţiunile prevăzute de art. 297 alin. (1) raportat la art. 309 C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- C., în infracţiunile prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- E., în infracţiunile prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- F., în infracţiunile prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- H., în infracţiunile prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- I., în infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen.

Tot astfel, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la suspecţii J. - viceprimar şi K. - secretar al comunei Deleni, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.

La data de 12 februarie 2015 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la toţi inculpaţii, pentru comiterea infracţiunilor evocate supra în detaliu, le-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de inculpat şi s-a procedat la audierea acestora.

Prin ordonanţa din data de 8 iunie 2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, întrucât prejudiciul pretins cauzat prin comiterea infracţiunilor cercetate a fost cuantificat sub limita de 2 milioane de RON impusă de dispoziţiile art. 183 C. pen., precum şi extinderea urmăririi penale relativ la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpata I., urmată de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceasta (17 iunie 2015).

Prima instanţă a reţinut că, procurorul de caz, conformându-se dispoziţiilor judecătorului de cameră preliminară, în cuprinsul ordonanţei din 3 noiembrie 2015, prin care a modificat conţinutul iniţial al rechizitoriului nr. x, a descris detaliat infracţiunile cercetate şi a propus următoarele încadrări juridice a faptelor comise de fiecare dintre inculpaţi:

I. Faptele inculpatului A., care în intervalul 5 noiembrie 2007 - 4 august 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de director al SC L. SRL Huşi şi a semnat Actul adiţional nr. x din 17 ianuarie 2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

II. Faptele inculpatei C., care în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC L. SRL şi a semnat Actele adiţionale nr. x din 11 septembrie 2008, nr. y din 16 aprilie 2009, nr. z din 31 octombrie 2009, nr. w din 30 decembrie 2009, nr. t din 31 martie 2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice, nr. 4 din 30 iunie 2010, nr. 94 din 21 octombrie 2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. 103 din 9 decembrie 2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. 107 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 27 decembrie 2011 şi nr. 7 din 12 decembrie 2013, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate, care în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

III. Faptele inculpatului B., care în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de primar al comunei Deleni şi a semnat hotărârile de consiliu local emise în mod nelegal, cu efectul perfectării contractului cu societatea L. SRL Huşi şi plăţii unor sume de bani în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă, a semnat situaţiile de lucrări neconforme cu realitatea emise de constructor, a dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în intervalul de timp menţionat, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca bun de plată un număr de 17 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC L. SRL, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

IV. Faptele inculpatului E., care în intervalul arătat, în calitate de diriginte de şantier, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 10/1995, prin omisiunea deliberată de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de Guvern, a semnat procese-verbale de recepţie lucrări false, nu a emis acte de calitate a execuţiei, semnând şi confirmând doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, precum şi soluţiile tehnice adoptate ilegal prin care s-a majorat valoarea contractului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care a semnat alături de inculpaţii B. şi C. situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 17 facturi fiscale care fac obiectul cercetărilor, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

V. Faptele inculpatei I., care în perioada menţionată, în calitate de consilier principal în cadrul compartimentului contabilitate (contabil şef) în cadrul primăriei, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care impuneau verificarea documentelor contabile justificative şi a întocmit un număr de 17 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 17 facturi emise de SC L. SRL în contextul ilicit explicat supra, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate de a semna un număr de 17 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 17 facturi emise de SC L. SRL în contextul ilicit explicat supra, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VI. Faptele inculpatului H., care în intervalul arătat, în calitate de inginer şef de echipă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie în fals care atestă efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a se implica activ, prin menţionarea ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC L. SRL în contextul ilicit explicat supra, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VII. Faptele inculpatului F., care în calitate de inginer şef de echipă, în intervalul de timp arătat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie în fals care atestă efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a se implica activ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin menţionarea ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC L. SRL în contextul ilicit explicat supra, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VIII. Faptele inculpatului J., care în perioada arătată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de viceprimar şi responsabil cu achiziţiile publice, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin aceea că a întocmit în mod fraudulos raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate, prin inserarea unor detalii tehnice care nu puteau fi cunoscute la acel moment, înlesnind astfel adoptarea unor acte de consiliu nelegale, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. le 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

IX. Faptele inculpatului K., care în perioada arătată, în calitate de secretar al comunei şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, constând în aceea că, pregătind şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, a introdus în dosar înscrisuri (centralizatoare de lucrări) provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, fără ca întocmirea studiului de fezabilitate să fi fost aprobată în prealabil şi a retras în mod nelegal HCL nr. 10/2006 de la aprobarea în consiliul local, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Prima instanţă a constatat că problematica stabilirii încadrării juridice dată faptelor inculpaţilor a continuat şi în etapa cercetării judecătoreşti în fond, întrucât pe parcursul derulării acesteia, în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, s-a apelat în mai multe rânduri la instituţia juridică a schimbării de încadrare juridică sau la depunerea de "precizări" privind analiza probelor şi dispoziţiilor legale aplicabile încălcate de către inculpaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu trimiteri corective în acest sens ale procurorului de şedinţă inclusiv la ordonanţa de completare a rechizitoriului (act juridic ce ar conţine inadvertenţe şi aşa-zise erori materiale strecurate în dispozitiv).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, referitor la derularea anchetei penale în cauză, a reţinut că aceasta a pornit la data de 16 iulie 2012, când a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui denunţul care sesiza comiterea unor infracţiuni de abuz în serviciu relativ la executarea şi plata unor lucrări aferente proiectului privind alimentarea cu apă şi amenajare poduri, podeţe în comuna Deleni, jud. Vaslui, derulate în contextul perfectării şi executării Contractului nr. x din 23 august 2007 între Primăria comunei Deleni, reprezentată de primarul B. şi SC L. SRL Huşi, prin administratorul C., în valoare de 3.185.918,63 RON cu termen de finalizare cinci luni, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, M.". Prin mai multe acte adiţionale încheiate pretins nelegal, s-a convenit prelungirea duratei lucrărilor, care ar fi trebuit să se finalizeze la data de 31 decembrie 2013, majorându-se valoarea iniţială a contractului.

În acest context, urmare verificărilor efectuate în teren de către organele de poliţie şi inspectorii fiscali, prin Rezoluţia nr. 2839/P/2012 din 27 mai 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui a dispus începerea urmăririi penale faţă de B., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. şi art. 290 C. pen., C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., art. 290 C. pen. şi faţă de E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 şi art. 290 C. pen.

La data de 24 aprilie 2013 s-au verificat fizic, în teren, o parte dintre lucrările realizate în cadrul proiectului privind alimentarea cu apă şi amenajare poduri, podeţe, fiind identificate facturi încasate ce corespund unor situaţii de lucrări neexecutate, astfel:

- la punctul de amenajare a rezervoarelor de apă nu s-au executat balustradele, vopsitoria, trotuarele acces;

- la podul casetat C3 nu a fost executată rampa de acces, bordurile pe o lungime de 360 m, fundaţia de beton aferentă montării celor 360 m borduri;

- la podul din satul Deleni din punctul "N." nu au fost executate bordurile pe o lungime de 326 m şi nici fundaţia de beton aferentă;

- s-au efectuat sondaje în sol pentru a se stabili dacă conducta a fost montată la cotele de adâncime stabilite în proiectul tehnic şi dacă s-au pus straturile de nisip protectoare, fiind identificate mai multe cazuri în care acestea lipseau;

- nu au fost respectate prevederile din proiectul tehnic privind căminele betonate pentru vane, în sensul că adâncimea de pozare este de sub 1.000 mm, în condiţiile în care conducta trebuia să fie la valoarea minimă de 1200 mm, iar capacele căminelor au fost confecţionate din beton, fără a fi respectate indicaţiile proiectantului, care prevăzuse capace din fontă.

Totodată, din procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliţie cu acea ocazie, a rezultat că valoarea contractului a ajuns în final la suma de 3.868.830,27 RON, din care s-au plătit SC L. SRL Huşi 3.611.180,89 RON.

În cauză a fost efectuat un control de către reprezentanţi ai DGFP Vaslui - Compartimentul de Control, care prin procesul-verbal de inspecţie au constatat că, la data semnării Contractului nr. x din 23 august 2007, nu erau prevederi bugetare şi surse de finanţare, aşa încât, nefiind create surse de finanţare a obiectivului, contractul de lucrări trebuia respins de la aplicarea vizei de control financiar - preventive.

În alt plan al derulării pretinsei activităţi infracţionale, s-a reţinut că în perioada 1 iunie 2003 - 15 decembrie 2008, inculpatul A. a îndeplinit funcţia de director în cadrul SC L. SRL, după cum atestă contractul de muncă înregistrat la data de 18 iunie 2003 şi, de asemenea, ar fi exercitat în fapt atribute de conducere/coordonare în firmă şi ulterior accederii în parlament şi încetării formale a raporturilor de muncă cu societatea.

În executarea Contractului amintit nr. x din 23 august 2007, SC L. SRL Huşi a emis un număr de 16 facturi fiscale (şi nu 17 aşa cum eronat s-a susţinut anterior), pe care figurează, ca delegat, inculpaţii:

- A., astfel: seria x nr. x din 5 noiembrie 2007, în valoare de 293.076,23 RON; seria x nr. xP10 din 7 noiembrie 2007, în valoare de 172.830,841 RON; seria x nr. x din 30 noiembrie 2007, în valoare de 61.214,91 RON; seria x nr. x din 10 decembrie 2007, în valoare de 349.095,311 RON; seria x nr. x din 10 decembrie 2007, în valoare de 125.050,97 RON; seria x nr. x din 24 iulie 2008, în valoare de 265.253 RON; seria x nr. x din 4 august 2008, în valoare de 47.480,15 RON; seria x nr. x din 4 august 2008, în valoare de 87.834,72 RON;

- C., astfel: nr. x din 25 august 2008, în valoare de 61.924,42 RON; nr. x din 22 decembrie 2008, în valoare de 285.407,35 RON; x din 22 decembrie 2008, în valoare de 66.666,99 RON; nr. ECO - 0021 din 26 octombrie 2009, în valoare de 121.008,42 RON;

- F., astfel: seria x din 25 septembrie 2008, în valoare de 157,994,19 RON; seria x din 25 septembrie 2008, în valoare de 88.257,32 RON;

- H., astfel: nr. x din 10 octombrie 2010, în valoare de 464.455,74 RON; seria x din 29 decembrie 2010, în valoare de 102.507,18 RON.

Prin perfectarea Actului nr. x din 23 august 2007, împreună cu ofertele financiară şi tehnică, s-a stabilit cadrul contractual între cele două entităţi, cu obiectivul menţionat finanţat în totalitate din sume de bani alocate de la bugetul de stat, iar aşa cum atestă însăşi denumirea proiectului, lucrările finanţate integral din fonduri publice aveau ca finalitate îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale locuitorilor arondaţi unei arii rurale paupere, prin oferirea posibilităţii alimentării cu apă potabilă a gospodăriilor.

În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la nivelul primăriei Deleni, s-a constituit un grup de interese incluzându-i pe primar, viceprimar şi contabilul şef, la ale căror acţiuni ilicite a participat ulterior şi secretarul comunei, care au acţionat într-o manieră nelegală, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, în scopul de a nu pierde finanţarea în valoare de aprox. 1 milion de euro şi dorind ca lucrarea să se realizeze în mandatul lor.

În prealabil, unitatea administrativ-teritorială a iniţiat şi parcurs în condiţii de nelegalitate procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale, relativ la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare.

Astfel, s-a reţinut că în şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, inculpatul B. a iniţiat şi susţinut HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006 de aprobare a studiului de fezabilitate al proiectului, în condiţiile în care nu fusese discutată în prealabil întocmirea acestuia, potrivit legii.

De altfel, o hotărâre pregătitoare, respectiv HCL nr. 10/2006 a fost retrasă în mod nelegal de pe ordinea de zi şi nu s-a mai adoptat în consiliu, în condiţiile în care avea ca obiect tocmai aprobarea sumei de 10.000 RON ce urma a fi alocată pentru achiziţionarea studiului de fezabilitate la proiect, aspectul susţinut atât de lipsa actului în exemplar original, acesta fiind ridicat în formă de draft din fişetul inculpatului K., secretarul primăriei şi administrat ca atare în cauză, cât şi de suita de documente administrative premergătoare, cuprinse în Dosarul nr. x/2006 - materialele şedinţei de lucru ordinare a Consiliului Local Deleni din data de 19 aprilie 2006, de asemenea, administrat în exemplar original.

Mai mult, centralizatorul de lucrări emis de executant a devenit anexă la HCL nr. 14/19 aprilie 2006, în condiţiile în care consiliul local nu adoptase actul de aprobare a întocmirii studiului de fezabilitate.

Cele trei oferte de întocmire a studiului de fezabilitate au fost depuse la Consiliul Local Deleni în data de 20 aprilie 2006, deci la o zi după adoptarea hotărârii, cu evidenţierea împrejurării că au fost respinse exact cele înregistrate fără număr şi consecinţa perfectării Contractului de prestări servicii nr. x din 30 aprilie 2006 cu SC O. SRL .

Din evocarea reperelor temporale s-ar impune concluzia complezenţei şi/sau mimării unei selecţii a ofertelor, în condiţiile în care viceprimarul împuternicit cu coordonarea executării proiectului era în relaţii de prietenie cu numitul O., care activase anterior ca şef formaţiune pompieri în cadrul Primăriei Deleni.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a mai reţinut că, din probele administrate în faza de urmărire penală, inculpatul J., în calitate de viceprimar al comunei Deleni şi responsabil cu achiziţiile publice, anterior intrării pe ordinea de zi, a întocmit raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate în vederea construirii aducţiunii de apă în satele componente, prin care, pe lângă notificarea intenţiei efectuării studiului, a menţionat elemente de detaliu ale investiţiei, precum valoarea proiectului, lungimea albiei dalate, tipurile, dimensiunile şi poziţionarea podeţelor şi punţilor pietonale, etc. Or, elementele respective nu puteau fi cunoscute la acel moment decât de către proiectant, care nu fusese încă angajat de beneficiar, entitatea iniţiind demersuri în sensul aprobării prin hotărâre de consiliu local a efectuării studiului de fezabilitate, care apoi urma a fi aprobat potrivit legii, cu consecinţa demarării ulterioare a procedurilor statuate de O.G. nr. 7 din 19 ianuarie 2006.

De altfel, primăria a achiziţionat serviciile de elaborare a studiului de fezabilitate prin efectul Contractului nr. x din 30 aprilie 2006, deci ulterior datei şedinţei consiliului local, singura explicaţie plauzibilă fiind aceea a preexistenţei unor bune relaţii între P. - autorul studiului şi inculpaţii B. şi J., conform declaraţiilor celui din urmă, care a arătat că îl cunoştea dinainte, fiind colegi de vânătoare.

Contextul ilicit deriva din chiar faptul că se constituise un grup de interese, format din primar, viceprimar şi contabil care inoculaseră o grabă în maniera de lucru în primărie, motivat de iminenţa pierderii finanţării de la guvern, mai ales că era vorba de cca. un milion de euro, pe care aceştia doreau să-i primească în mandatul lor. S-a reţinut ca o ilustrare a conlucrării strânse între aceştia în demersul lor abuziv declaraţia inculpatei I., potrivit căreia inculpatul B. îi dădea dispoziţii verbale, precum "azi facem plata pentru SC L. SRL", cu consecinţa întocmirii şi semnării de către prima a celor 16 ordine de plată către executant.

S-a menţionat, de asemenea, împrejurarea pretins ilicită că dosarul de eligibilitate al proiectului investigat provenind de la ministerul de resort cuprinde o hotărâre de consiliu de o filă, purtând nr. 10 din 19 aprilie 2006, prezentând stema statului - detaliu inutil şi în opoziţie cu absolut toate actele emise de entitate până la acel moment şi ulterior, indiferent de natura lor, ştampila copie conform cu originalul, semnătura inculpatului B., lipsind semnăturile secretarului primăriei şi preşedintelui de şedinţă, astfel cum impune legea. De altfel, după cum s-a constatat din cuprinsul Dosarului nr. x/2006, cu materialele şedinţei de lucru ordinare a Consiliului Local al comunei Deleni din 19 aprilie 2006, administrat în exemplar original, actul este total diferit de cel existent în dosarul şedinţei de consiliu local din data de 19 aprilie 2006 şi purtând nr. 14, care are două file şi conţine în anexă valori şi repere preluate din studiul de fezabilitate, după cum s-a arătat.

S-a apreciat ca relevantă menţiunea din adresa de înaintare nr. x din 23 iunie 2014, sub semnătura inculpatului B., în sensul că "(...) referitor la HCL Deleni nr. 10 din 19 aprilie 2006 (...), vă comunicăm că nu există o asemenea hotărâre (...)" Relativ la acest aspect s-a menţionat că, în cursul anului 2014, luna iulie - august, în prezenţa martorei Q. şi a inculpatului K., inculpatul B. a extras hotărârea de consiliu nr. 10/2006 din dosar, a rupt-o şi a aruncat-o la coşul de gunoi, exprimându-se furios referitor la faptul că acel document nu avea ce să caute în dosarul care, de altfel, trebuia înaintat organului de urmărire penală după solicitarea legală. S-a reţinut că episodul a fost relatat, în detaliu, atât de martoră, cât şi de inculpatul K., care a mai punctat că reacţia primarului inculpat a survenit după audierea sa la parchet. Procurorul de caz a considerat că împrejurarea respectivă denotă preocuparea inculpatului de a atenua valenţa nocivă a demersurilor circumscrise abuzului în serviciu, obiectivate în totală nesocotire a legii în adoptarea actelor de consiliu local.

S-a reţinut că, inculpatul J. a arătat că "nu-şi poate explica această nelegalitate, (...) logic şi legal fiind ca mai întâi să se aprobe întocmirea studiului de fezabilitate, altfel fiind împotriva firii, neputându-se face totul în aceeaşi şedinţă: plată studiu, întocmire şi aprobare (...)."

Prin urmare, s-a conchis că inculpaţii B., J. şi K., preconstituind acest fundament de precipitare a edictării la nivelul organului deliberativ al comunei, pe care, practic, l-au capturat, prin eludarea legii şi încălcarea atribuţiilor de serviciu, au creat premisele perfectării contractului evocat supra cu societatea inculpaţilor A. şi C., cărora ulterior, cu aportul inculpatei I., le-au plătit sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă.

După perfectarea Contractului nr. x din 23 august 2007 s-au încheiat mai multe Acte adiţionale unul semnat de inculpatul A.: nr. 293 din 17 ianuarie 2008 şi celelalte semnate de inculpata C.: nr. 2303 din 11 septembrie 2008, nr. 2 din 16 aprilie 2009, nr. 3 din 31 octombrie 2009, nr. 129 din 30 decembrie 2009, nr. 25 din 31 martie 2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice nr. 4 din 30 iunie 2010, nr. 94 din 21 octombrie 2010, nr. 103 din 9 decembrie 2010, nr. 107 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 27 decembrie 2011 şi nr. 7 din 12 decembrie 2013.

Din declaraţiile martorilor R., S. şi ale inculpaţilor I., K. şi B. s-a reţinut că aceste acte adiţionale au fost justificate, în mod formal, de schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care, contrar prevederilor legale, nu au fost emise hotărâri de consiliu local. Astfel, potrivit Legii nr. 50/1991 (cu modificările survenite la 14 februarie 2009), schimbările de soluţie se aduc în mod obligatoriu la cunoştinţa consiliului local, cu parcurgerea procedurii de discutare a proiectului, aprobarea întocmirii schimbării de soluţie, urmată de aprobarea acesteia şi apoi emiterea unei dispoziţii de primar.

În perioada de derulare a contractului nu au fost ţinute şedinţele comisiilor de resort şi nu s-a solicitat avizul comisiei de specialitate (condusă de inculpatul viceprimar).

Eludându-se legea administraţiei publice locale şi regulamentul de funcţionare care impuneau strict conduita fiecăruia în domeniul specific de activitate, toate aceste etape au fost nesocotite de către conducerea instituţiei administrativ - teritoriale (inculpaţii B., J., K.) şi, ulterior, de inculpata I., prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu aferente funcţiilor publice ocupate în cadrul primăriei.

S-a reţinut ca fiind relevantă împrejurarea că, la semnare, durata contractului a fost de cinci luni, iar ultimul act adiţional a prelungit perioada de execuţie până la data de 31 decembrie 2015, inculpaţii dorind în mod evident să denatureze realitatea, prin generarea aparenţei că actul este încă în derulare, conturând aportul ilicit subsumat infracţiunii continuate de abuz în serviciu comisă de inculpaţii funcţionari publici B., J., K. şi I., cât şi de inculpaţii A. şi C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Constructorul se angaja ca în numai 5 luni să monteze aproape 17 kilometri de conductă de alimentare cu apă, să construiască 29 de poduri şi podeţe, să monteze 34 de hidranţi de apă şi aproape 60 de cişmele stradale, fiind evident că termenul de 5 luni de la data semnării a fost viciat de la bun început, fiind total nerealist. În procesul de evaluare a actelor de atribuire, s-a constatat, din punct de vedere economic, ca fiind cea mai bună ofertă la atribuirea contractului, cea în care preţul a avut pondere de 80%, iar durata de execuţie 20%.

Astfel cum a concluzionat şi expertul judiciar în specialitatea construcţii, termenul de 5 luni nu putea fi respectat din simplul motiv că, de pildă, tehnologia lucrărilor din beton armat cu turnări succesive şi perioade de pauze pentru întărire şi decofrare nu ar fi permis o perioadă atât de scurtă, iar din examinarea studiului de fezabilitate depus la dosarul de solicitare a finanţării de la bugetul de stat pentru realizarea obiectivului, s-a constatat că durata de realizare era de 18 luni.

Spre ilustrare, potrivit documentelor administrate, executantul ar fi efectuat lucrări de turnare beton inclusiv în zile din perioada de iarnă în perioada 11 - 28 decembrie 2010, în condiţii atmosferice de ger şi ninsoare, cu valori minime de -15o T. şi maxime de -6o (conform adresei de răspuns a Administraţiei Naţionale de Meteorologie), care fac imposibilă această activitate. În consecinţă, constructorul nu a executat lucrările contractate în termenele stipulate în contract, depăşindu-le de cca. 8 ori, respectiv de la 5 luni la 4 ani.

Tot astfel, constructorul a facturat cca. 93% din contract, dar a realizat fizic doar aproximativ 65% din lucrări, iar raportat la durata execuţiei, în măsura în care ar fi existat finanţare, ar mai fi avut nevoie de încă doi pentru finalizare. În acest răstimp, constructorul a întocmit situaţii de lucrări semnate de dirigintele de şantier şi aprobate la plată de primar, pe baza cărora, până în anul 2010, s-a achitat suma de 3.611.180,39 RON.

În conturarea abuzului în serviciu comis de inculpaţii funcţionari în cadrul primăriei s-a menţionat faptul că lucrări însemnate la investiţie - şanţuri laterale în lungime de cca. 400 m, podurile din punctele N. şi M., traseele către puţurile forate la adâncime, amenajarea locului de amplasare a bazinelor rezervor, etc., au fost efectuate de martorul U., şofer angajat în primărie cu utilajul instituţiei - buldoexcavator cu cupă (declaraţii de martor S., R., V., W., X., Y., Z., U.). Aparte de componenta de disculpare - în sensul că a executat lucrările respective, însă cu utilajul executantului, martorul U. a arătat că inculpatul B. a cunoscut tot timpul despre această împrejurare şi, mai mult, la un moment dat, a fost cel care i-a dispus să folosească utilajul primăriei la ridicarea/încărcarea molozului rezultat din excavările efectuate la lucrarea plătită cu bani de la bugetul de stat. S-a apreciat că acest aspect denotă excesul nepermis în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către inculpatul B., raporturile strânse cu inculpatul A. (care în anul 2008 devenise deja deputat de Vaslui), precum şi voinţa de a-l servi pe cel din urmă, pe fondul afinităţii politice.

În respectarea obligaţiilor legale de comunicare către ministerul de resort a evidenţei utilizării sumelor de bani primite de la bugetul de stat pentru proiect, inculpaţii B. şi E. au semnat succesiv mai multe adrese, ultima emisă sub nr. x din 16 ianuarie 2013 (ataşată la d.u.p.), menţionând contrar realităţii că stadiul fizic al lucrărilor efectiv executate este de 85%, în procent egal cu stadiul comunicat la data de 4 octombrie 2010 (a se vedea adresa nr. x din 4 octombrie 2010 existentă la filele x d.u.p).

Cât priveşte respectarea clauzelor contractuale, sub aspectul posibilităţii legale de subcontractare a lucrărilor, precum şi a situaţiei dacă acestea au fost sau nu subcontractate, analiza expertului judiciar a relevat că există facturi de achiziţie din care reiese că unele obiective au fost, total sau parţial, subcontractate, deşi din anexele la facturile emise de L. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni (Formularele C5), reiese că întreaga lucrare a fost executată de societatea prestatoare. În plus, majoritatea acestor facturi de achiziţie au menţionată o dată ulterioară momentului facturării lucrărilor SC L. SRL Huşi.

Potrivit art. 22 din Contractul nr. x din 23 august 2007 cu modificările şi completările ulterioare, există posibilitatea legală de subcontractare a lucrărilor, cu următoarele condiţii: contractele cu subcontractanţii desemnaţi să fie încheiate în aceleaşi condiţii în care a fost semnat contractul cu achizitorul şi să fie prezentate la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu subcontractanţii desemnaţi, acestea constituind anexe la act. Or, în speţă, din examinarea documentaţiei, a rezultat că nu există niciun astfel de contract.

În acelaşi palier de analiză, verificarea existenţei devizelor de lucrări aferente facturilor emise de SC L. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni şi conformităţii acestora cu prevederile contractuale şi legea aplicabilă a relevat că acestea nu există. S-a reţinut că toate facturile emise de societate către primărie au fost însoţite de: borderoul centralizator de producţie, listele cuprinzând cantităţile de lucrări (Formularele C5) şi recapitulaţiile aferente întocmite pentru fiecare categorie de lucrări, consumurile de resurse materiale (Formularul C6), consumurile cu mâna de lucru (Formularul C7), constatându-se, totodată, că oferta tehnică - parte integrantă din contract, conform pct. 8.1 din Contractul de lucrări nr. x din 23 august 2007, a cuprins următoarele:

- centralizatorul financiar al obiectelor (formularul C2),

- centralizatorul financiar al categoriilor de lucrări - pentru fiecare obiect (formularul C3),

- lista cuprinzând cantităţile de lucrări - pentru fiecare categorie de lucrări (formularul C5) şi Recapitulaţiile aferente,

- lista cuprinzând consumurile de resurse materiale (formularul C6),

- lista cuprinzând consumurile cu mâna de lucru (formularul C7).

Tot astfel, spre ilustrare, s-a arătat că, potrivit Dispoziţiei de şantier nr. 2 din 10 august 2010, au fost întocmite în cadrul obiectivului Reţea distribuţie - alimentare cu apă o Notă de recepţie lucrări în sumă de 137.931,95 RON şi o Notă de comandă suplimentară lucrări în aceeaşi sumă, care însă nu au făcut obiectul unui act adiţional la contractul nr. x din 23 august 2007, în această manieră fiind majorate facturile emise de SC L. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni cu suma de 114.744,16 RON, fără TVA.

S-a relevat că actele ilicite desfăşurate de inculpaţii F. şi H., şefi ai echipelor de şantier, ambii de profesie ingineri, cu atribuţii de coordonare/conducere a muncitorilor din subordine, se circumscriu şi reprezintă acţiuni de participare în forma complicităţii la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât, pe de o parte, s-au implicat activ în fenomenul de fraudare a beneficiarului, în condiţiile în care cunoşteau în mod direct, nemijlocit, realitatea din teren, fiind cei care, de pildă, dispuneau mişcări de resurse umane şi/sau materiale, solicitau necesar de materiale, etc., iar pe de altă parte, au participat la circuitul documentelor, acceptând să fie menţionaţi ca delegaţi pe facturile emise în fals de angajator, în condiţiile în care documentele atestau situaţii nereale din şantier, respectiv lucrări neexecutate.

S-a reţinut că, dintr-un total de 127.687, 50 de ore manoperă detaliate în formularele C7 aferente facturilor emise de SC L. SRL Huşi, un număr de 49.394,45 de ore nu aveau corespondent în statele de salarii aferente, iar pentru un număr de 34.424,39 de ore înscrise în formularele C7 aferente facturilor emise, nu s-a putut verifica existenţa corespondentului în statele de salarii aferente, întrucât acestea lipseau. De asemenea, s-a constatat că nu au existat acte de şantier privind calitatea lucrărilor de execuţie şi a materialelor puse în operă, deşi actele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii le-au menţionat ca fiind necesare.

S-a reţinut că analiza expertului judiciar desemnat în specialitatea construcţii a atestat existenţa unor deficienţe grave, respectiv: lipsa jurnalului evenimentelor, a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi a expertizelor tehnice ale MLPAT (dispuse de ISC tardiv, ca urmare a controalelor efectuate în vederea continuării lucrărilor), de asemenea, inexistenţa documentelor de şantier - procese-verbale pe faze determinante pentru toate lucrările executate, lipsa proceselor-verbale pentru lucrări ascunse, pentru faze interne ori absenţa documentelor de calitate pentru celelalte tipuri de lucrări, AA., Caiete de ataşamente pentru materiale, Situaţii de lucrări - Devize cu cantităţi de lucrări consemnate de către dirigintele de şantier.

Legislaţia privind calitatea în construcţii stabileşte în mod clar rolul ISC în monitorizarea şi îndrumarea activităţii de control a calităţii în construcţii, precum şi obligaţiile legale ale fiecăruia dintre participanţii la realizarea unui obiectiv de construcţii, respectiv beneficiar, proiectant, constructor şi, în subsidiar, expert tehnic, verificator de proiect, responsabil cu calitatea, responsabil tehnic cu execuţia.

S-a reţinut că şi dirigintele de şantier, în persoana inculpatului E. - reprezentant atestat al titularului, este unul din participanţii abilitaţi pentru aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor Legii nr. 10/1995, or, în condiţiile în care prin soluţiile tehnice dispuse s-a schimbat valoarea contractului, în sensul majorării cu 647.809,03 RON, dar nu au fost emise acte vizând calitatea execuţiei, iar inculpatul a semnat şi confirmat doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, s-a apreciat că actele desfăşurate de acesta constituie un aport evident, în forma complicităţii, la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

S-a mai reţinut că, potrivit Legii nr. 50/1991, decontarea lucrărilor se face pentru cantităţile real executate, rezultate din măsurători şi înscrise în Foile de ataşament raportate la cele contractate, situaţiile de plată urmând a fi întocmite folosind preţurile unitare şi încadrarea lucrărilor în articolele de deviz (poziţia şi denumirea lor) din devizele anexă la contract, măsurătorile fiind efectuate lunar de către dirigintele de şantier, împreună cu reprezentantul constructorului. Dacă metoda de măsurare nu este clară, beneficiarul va notifica constructorul, prin intermediul dirigintelui de şantier. Pentru lucrările ce devin ascunse, măsurătorile se fac la finalizarea acestora (în termen de maxim 5 zile de la notificarea antreprenorului), odată cu întocmirea procesului-verbal de recepţie calitativă a lucrărilor ce devin ascunse. Toate aceste obligaţii legale au fost nesocotite de constructor, beneficiar, dirigintele de şantier şi şefii echipelor de muncitori în şantier, cu consecinţa decontării în mod nelegal a unor lucrări neexecutate sau creşterii nelegale a costurilor, încercându-se păstrarea unei aparenţe de legalitate, întocmindu-se acte de selecţie de oferte, publicitate, negociere în care, câştigătoare de fiecare dată a fost, inevitabil, SC L. SRL Huşi.

De altfel, după 3 - 4 ani de la întocmirea proiectului şi după experienţa primilor doi ani în care s-a constatat că proiectul necesită diverse modificări de soluţii şi creşterea costului lucrărilor, s-a constatat că se impunea o reproiectare (executată de acelaşi proiectant), precum şi o expertiză MLPAT pentru atestarea calităţii lucrărilor în lipsa actelor de calitate a execuţiei. Această soluţie ar fi presupus însă, o reluare a licitaţiei, precum şi un audit al investiţiei, aspecte pe care inculpaţii au dorit, în mod evident, să le evite.

În conturarea complicităţii la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpaţii C. şi A., s-a subliniat ascunderea realităţii din teren prin lipsa devizelor de lucrări cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice, astfel cum au notat constant experţii judiciari în rapoartele administrate.

S-a apreciat că prejudiciul cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin contractul nr. x/20 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, facturate şi încasate de către SC L. SRL Huşi însumează 916.227,53 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară contabilă şi suplimentul acestuia, administrate în cauză.

Practic lucrările au fost efectuate în marea lor majoritate după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegal, consecinţa fiind lipsirea locuitorilor comunei de folosinţa unei investiţii necesare, pentru realizarea căreia, în urmă cu 8 (opt) ani a fost plătită suma de aprox. 4 milioane RON din bugetul de stat, totul cu un evident aport ilicit din partea celor aleşi să-i reprezinte.

S-a mai menţionat că nu pot fi ignorate nici consecinţele nefaste în planul protecţiei şi intervenţiei în caz de incendiu, întrucât nu a fost executat niciun hidrant, nicio cişmea şi nici nu există rezerve de apă, din cauza nerespectării proiectului.

Procurorul de caz a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală au condus la concluzia că, imediat ce primăria primea tranşele din sumele de bani alocate de guvern, inculpatul B. îl notifica pe inculpatul A., care dispunea emiterea de facturi - cu precădere pentru activităţi de transport materiale efectuate de către SC BB. SRL Huşi, al cărei unic asociat era, iar în aceste demersuri ilicite erau angrenaţi şi ceilalţi inculpaţi, în raport de funcţia deţinută de fiecare dintre ei în cadrul primăriei ori al societăţii executante, după cum s-a expus pe larg.

În consecinţă, s-a reţinut că plăţile erau efectuate imediat după acordarea finanţării şi depunerea facturilor spre decontare, cu încălcarea chiar a clauzei contractuale care prevedea plata într-un termen de 28 de zile.

Cercetarea judecătorească în faţa primei instanţe s-a desfăşurat pe parcursul a 13 termene de judecată, iar analizarea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice dată faptelor deduse judecăţii s-a realizat defalcat pentru fiecare inculpat, astfel:

Cu privire la inculpatul B., prima instanţă a constatat că, în rechizitoriu şi în ordonanţa prin care s-au adus modificări acestuia, s-au reţinut în sarcina acestuia infracţiunile de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele comise în concurs real, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a imputat acestui inculpat că, în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de primar al comunei Deleni şi a semnat hotărârile de consiliu local emise în mod nelegal, cu efectul perfectării contractului cu societatea L. SRL Huşi şi plăţii unor sume de bani în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă, a semnat situaţiile de lucrări neconforme cu realitatea emise de constructor, a dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local. Totodată, s-a imputat inculpatului B., că în intervalul de timp menţionat, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca bun de plată un număr de 16 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC L. SRL Huşi, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul a exercitat funcţia de primar a comunei Deleni, jud. Vaslui în perioada 2006 - 2013, iar funcţia de viceprimar a fost exercitată în această perioadă de inculpatul J.

În cursul anului 2006 Consiliul Local Deleni, reprezentat de inculpatul B., a solicitat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului Mediului şi Dezvoltării durabile finanţarea în totalitate, în baza Programului de dezvoltare a infrastructurii în spaţiul rural, instituit prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2006, a proiectului de investiţii "Alimentare cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în satele Deleni, Zizinca şi M., comuna Deleni", valoarea totală a proiectului fiind de 3.999.952,67 RON.

Obiectivul de investiţii a fost finanţat în perioada 2006 - 2010 din bugetul de stat, prin hotărâri ale Guvernului, în total cu suma de 3.885.000 RON, iar din bugetul local s-a alocat suma de 55.000 RON, sume din care a fost plătită executantului lucrării suma de 3.611.180,88 RON, restul fiind direcţionat plăţilor pentru proiectarea lucrării, servicii de dirigenţie de şantier şi pentru Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Printre alte documente necesare pentru a obţine aprobarea proiectului, la cererea de finanţare, adresată Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului Mediului şi Dezvoltării durabile (cerere, ataşată în fotocopie, la filele x ale proiectului "Alimentare cu apă şi podeţe în satele Deleni, Zizinca şi M., comuna Deleni, judeţul Vaslui" respectiv filele x în vol. 22 d.u.p.), alături de celelalte documente ce compun dosarul de finanţare), a fost depusă şi hotărârea nr. 10 din 19 aprilie 2006, a Consiliului local al comunei Deleni, din care reieşea că a fost supusă aprobării consilierilor realizarea investiţiei şi, în urma analizării studiului de fezabilitate şi indicatorilor tehnico - economici ai proiectului, s-a aprobat studiul de fezabilitate a proiectului. S-a reţinut că hotărârea nu este depusă în original şi nici nu este semnată de preşedintele de şedinţă şi de secretar, ci poartă doar menţiunea "copie conform cu originalul" urmată de semnătura inculpatului B., actul fiind diferit ca formă şi conţinut de cel existent în dosarul şedinţei de consiliu local din 19 aprilie 2006, ce a fost pus la dispoziţia organelor judiciare anchetatoare.

S-a reţinut că din documentele şedinţei de consiliu local al comunei Deleni din data de 19 aprilie 2006 a rezultat că, pe ordinea de zi era înscris, printre altele, proiectul de hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate pentru investiţia alimentare cu apă potabilă, în acest sens fiind Dispoziţia nr. 196 din 13 aprilie 2006 de convocare a şedinţei de consiliu local în şedinţa de lucru pentru luna aprilie 2006, aflată în vol. 22 d.u.p, fila x, şi expunerea de motive, ce viza tot întocmirea studiului de fezabilitate, precum şi procesul-verbal de şedinţă din care a reieşit că a fost supus la vot şi aprobat proiectul de hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate pentru investiţie, ce necesita finanţarea din bugetul local cu suma de 10.000 RON. Mai mult, din expunerea de motive a rezultat că erau informaţi consilierii cu privire la necesitatea realizării acestui obiectiv - întocmirea studiului de fezabilitate, precum şi că se impune întocmirea studiului de fezabilitate de către o firmă autorizată.

Proiectul de hotărâre (aflat de asemenea la dosarul şedinţei), întocmit de iniţiatorul proiectului - primarul comunei, a prevăzut însă la art. 1 aprobarea studiului de fezabilitate, iar potrivit hotărârii aflată la dosar, care poartă nr. 14, emisă la data de 19 aprilie 2016, rezultă că s-a aprobat studiul de fezabilitate al proiectului şi nu întocmirea lui. Hotărârea a avut în anexă un document intitulat "centralizator de lucrări" care a inclus toate datele tehnice din oferta de întocmire a studiului de fezabilitate pentru lucrarea de amenajare poduri şi podeţe a societăţii S.C O. SRL, cu care a şi fost apoi perfectat Contractul (nr. x din 30 aprilie 2006), prin procedura selecţiei ofertelor, ofertă care însă a fost depusă la primărie ulterior şedinţei, la data de 20 aprilie 2006.

Din relaţiile furnizate de Primăria comunei Deleni, cu adresa din 23 iunie 2014, a rezultat că nu există o hotărâre care să poarte nr. 10 şi să se refere la proiect (la fel cu cea aflată în dosarul de finanţare); hotărârea Consiliului Local cu nr. 10 a fost emisă în altă dată (29 martie 2006) şi nu în data de 19 aprilie 2006, şi a vizat "scoaterea din inventar şi casarea autoturismului din dotarea Consiliului Local" şi nu studiul de fezabilitate a proiectului de alimentare cu apă (aceste aspecte fiind confirmate de menţiunile din registrul de înregistrare şi evidenţă a hotărârilor adoptate de consiliul local).

În cursul anchetei, inculpatul B. a realizat că nu corespunde hotărârea emisă cu documentele şedinţei de consiliu existente în dosarul aflat în păstrarea primăriei şi a extras din dosar o hotărâre, a mototolit-o şi a aruncat-o la coşul de gunoi, împrejurări despre care au relatat, atât inculpatul K., cât şi martora Q.

S-a reţinut că, inculpatul, în declaraţia dată în faţa primei instanţe a arătat că nu ştie despre existenţa vreunor diferenţe de documentaţie între dosarul de la primărie şi cel înaintat guvernului, susţinând, contrar evidenţei, că a existat o Hotărâre cu nr. 10/2006 vizând aprobarea sumei necesare efectuării studiului, care a fost menţionată în mod corespunzător şi în registrul de hotărâri de consiliu, că această hotărâre se afla în dosar şi că el "a dat" doar peste o ciornă a acelei hotărâri, pe care a mototolit-o.

În schimb, cu privire la modalitatea adoptării hotărârii consiliului local din 19 aprilie 2006, martorii R. şi S. au relatat că obiectul şedinţei a vizat aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate, iar hotărârea emisă se referă la aprobarea studiului. Martorul S. a precizat că inculpatul J., în momentul în care a prezentat în şedinţă motivaţia demarării proiectului, le-a pus la dispoziţie două pagini cuprinzând date tehnice, deşi, în mod normal pentru aprobarea întocmirii unui studiu de fezabilitate ar fi trebuit să fie cunoscut doar costul studiului.

Martora Q. a relatat că, în perioada desfăşurării anchetei penale, aflându-se în biroul inculpatului B., a văzut cum acesta a mototolit un înscris dintr-un dosar, înscris ce viza o hotărâre de consiliu local şi care purta un altfel de antet decât cel obişnuit pentru hotărârile de consiliu local. Anterior, în cursul urmăririi penale, a furnizat mai multe amănunte cu privire la acea hotărâre, susţinând că nu avea formatul uzual al hotărârilor pe care le emite Consiliul Local Deleni, în sensul că avea stema statului în antet, că documentul avea 2 pagini, precum şi că purta nr. 10.

Inculpatul J. a declarat că proiectantul a fost contactat de primar, au mers pe teren împreună cu acesta, primarul indicându-i care sunt intenţiile şi tot primarul a fost cel care l-a contactat şi pe celălalt proiectant al lucrării; inculpatul B. a confirmat că el este cel care i-a contactat pe ambii proiectanţi (P. şi O.) în vederea elaborării studiului de fezabilitate.

Martorul O. - unul dintre proiectanţi, în faţa instanţei a susţinut că întotdeauna, prealabil elaborării ofertei de întocmire a studiului, se efectuează o deplasare în teren, deplasare la care, în cauză, a fost asistat de inculpaţii B. şi Roman; cu acea ocazie a cules o serie de date tehnice vizând lucrările ce urmau a fi efectuate la poduri şi podeţe, iar reprezentanţii primăriei, fiind de faţă, este posibil să-şi fi notat şi ei respectivele date tehnice. O astfel de deplasare în teren, anterioară elaborării ofertei, despre care a relatat martorul, nu a fost însă efectuată de reprezentanţii primăriei împreună şi cu ceilalţi ofertanţi.

În concluzie, prima instanţă a apreciat că procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale cu privire la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare au fost iniţiate şi parcurse în condiţii de nelegalitate: în şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006 inculpatul B. a iniţiat o hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate, însă a susţinut o hotărâre de aprobare a studiului de fezabilitate al proiectului, în condiţiile în care nu fusese discutată în prealabil întocmirea acestuia, potrivit legii, deşi inculpatul K. - secretarul primăriei, în sarcina căruia intra pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii consiliului local, iniţiase pregătirea altei hotărâri ce viza aprobarea sumei de bani necesar a fi alocată pentru achiziţionarea studiului de fezabilitate al proiectului; ofertele de întocmire a studiului de fezabilitate au fost depuse la Consiliul Local Deleni în data de 20 aprilie 2006, deci la o zi după adoptarea hotărârii, cu evidenţierea împrejurării că au fost respinse exact cele înregistrate fără număr şi consecinţa perfectării Contractului de prestări servicii nr. x din 30 aprilie 2006 cu SC O. SRL Vaslui, iar hotărârea adoptată cuprindea date din oferta de întocmire a studiului de fezabilitate, ulterioară şedinţei în care a fost adoptată.

În final a fost încheiat Contractul nr. x din 23 august 2007 între Primăria comunei Deleni, reprezentată de primarul B. şi SC L. SRL Huşi, prin administratorul C., în valoare de 3.185.918,63 RON şi termen de finalizare cinci luni, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, M.".

Ulterior au fost încheiate şi Actele adiţionale nr. x din 17 ianuarie 2008 - ce a fost semnat de inculpatul A., respectiv nr. x din 11 septembrie 2008, nr. x din 16 aprilie 2009, nr. x din 31 octombrie 2009, nr. x din 30 decembrie 2009, nr. x din 31 martie 2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice nr. 4 din 30 iunie 2010, nr. 94 din 21 octombrie 2010, nr. 103 din 9 decembrie 2010, nr. 107 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 27 decembrie 2011 şi nr. 7 din 12 decembrie 2013, ce au fost semnate de inculpata C. În mod formal, acestea au fost justificate de schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost însă emise hotărâri de consiliu local, astfel cum impune Legea nr. 50/1991:

"schimbările de soluţie se aduc în mod obligatoriu la cunoştinţa consiliului local, cu parcurgerea procedurii de discutare a proiectului, aprobarea întocmirii schimbării de soluţie, urmată de aprobarea acesteia şi apoi emiterea unei dispoziţii de primar".

Potrivit martorului S. - consilier local, în perioada de derulare a contractului nu au fost ţinute şedinţele comisiilor de resort şi nu s-a solicitat avizul comisiei de specialitate (condusă de inculpatul J. - viceprimar), nu au fost discutate alte chestiuni vizând derularea proiectului, consilierii nu au fost informaţi despre stadiul lucrărilor, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorilor R. şi V.

S-a constatat că, deşi în studiul de fezabilitate depus la dosarul de solicitare a finanţării de la bugetul de stat durata prevăzută de realizare a obiectivului era de 18 luni, totuşi s-a stabilit o durată iniţială de 5 luni, contractul fiind prelungit succesiv prin acte adiţionale, ultimul act adiţional prelungind perioada până la 31 decembrie 2015 (generând astfel aparenţa derulării contractului), iar potrivit actelor de atribuire analizate, s-a reţinut că, din punct de vedere economic, preţul a avut pondere de 80%, iar durata de execuţie 20%, atunci când s-a verificat care era cea mai bună ofertă la atribuirea contractului.

Urmare unui control efectuat de DGFP Vaslui, materializat în Procesul-verbal de inspecţie nr. x din 30 aprilie 2013 şi nota de constatare privind clarificarea unor aspecte din procesul-verbal de inspecţie menţionat, a rezultat că, la data semnării Contractului nr. x din 23 august 2007 nu erau prevederi bugetare şi surse de finanţare, aşa încât, nefiind create surse de finanţare a obiectivului, contractul de lucrări trebuia respins de la aplicarea vizei de control financiar - preventiv; organele judiciare de anchetă au făcut verificări în teren, fizic, în lunile aprilie şi octombrie 2013, rezultatul acestora fiind materializat în procesele-verbale de cercetare la faţa locului de la data de 24 aprilie 2013, precum şi la data de 4 octombrie 2013, o parte dintre lucrările realizate în cadrul proiectului privind "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri, podeţe" şi, după efectuarea în cauză şi a expertizelor tehnice judiciare în specialitatea construcţii şi contabilă, s-a stabilit că au fost decontate lucrări neexecutate; deşi nu a executat lucrările în termenele asumate în contract şi au fost realizate doar aproximativ 65% din lucrări, constructorul a facturat şi a încasat facturi ce reprezintă cca. 93% din valoarea contractului; inculpatul a dispus efectuarea plăţilor imediat după acordarea finanţării şi depunerea facturilor spre decontare deşi, potrivit contractului, plata se făcea în maximum 28 de zile; au fost plătite toate lucrările menţionate în facturile emise de SC L.

SRL Huşi, în baza situaţiilor de lucrări semnate de dirigintele de şantier şi aprobate la plată de inculpat, achitându-se suma de 3.611.180,39 RON, până în anul 2010, deşi nu toate lucrările au fost executate (din aceste situaţii rezultă că au fost efectuate lucrări de turnare beton inclusiv în zile din perioada 11 - 28 decembrie 2010, în condiţii atmosferice de ger şi ninsoare, cu valori minime de -15o T. şi maxime de -6o, care fac imposibilă această activitate); printre lucrările neexecutate, sunt de menţionat lucrările de drumuri pietruite, de la Deleni, aşa - zisele rampe la poduri şi podeţe, ce nu au fost recepţionate la terminarea lucrărilor şi pentru care nu există nici documente de calitate, deci care sunt practic neexecutate, iar apoi s-a intervenit ulterior cu asfaltare în cadrul altei investiţii a comunei, realizată de aceeaşi societate; nu există devize de lucrări aferente facturilor emise de S.C L.

SRL Huşi; facturile emise de societate sunt însoţite de borderoul centralizator de producţie, listele cuprinzând cantităţile de lucrări (formularele C5) şi recapitulaţiile aferente întocmite pentru fiecare categorie de lucrări, lista cuprinzând consumurile de resurse materiale (formularul C6), lista cuprinzând consumurile cu mâna de lucru (formularul C7) - toate reperele din formularele C5 aferente facturilor, regăsindu-se cu aceeaşi denumire şi la aceleaşi preţuri ca în oferta tehnică; nu au existat acte de şantier privind calitatea lucrărilor de execuţie şi a materialelor puse în operă (expertul judiciar în specialitatea construcţii a atestat lipsa jurnalului evenimentelor, procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, a expertizelor tehnice MLPAT care să ateste calitatea, în absenţa datelor de calitate); lipsa documentelor de şantier (procese-verbale pe faze determinante pentru toate lucrările executate, de lucrări ascunse, pentru faze interne, ori de calitate pentru celelalte tipuri de lucrări, AA., Caiete de ataşamente pentru materiale, Situaţii de lucrări - Devize cu cantităţi de lucrări consemnate de către dirigintele de şantier); au fost întocmite note de recepţie lucrări şi note de comandă suplimentară pentru lucrări ce nu au făcut obiectul contractului iniţial ori al unui act adiţional la contract, fiind astfel majorate facturile emise de SC L.

SRL Huşi cu suma de 114.744,16 RON; o parte din orele de manoperă detaliate în situaţiile de lucrări (formularele C7) aferente facturilor emise de SC L. SRL Huşi nu aveau corespondent în statele de salarii aferente, iar pentru o altă parte nu s-a putut verifica existenţa corespondentului, întrucât lipseau statele de salarii; o parte din lucrările ce au fost decontate societăţii executante (şanţuri laterale în lungime de cca. 400 m, podurile din punctele N. şi M., traseele către puţurile forate la adâncime, amenajarea locului de amplasare a bazinelor rezervor) au fost efectuate de către martorul U., angajat al primăriei, cu utilajul instituţiei - buldo - excavator cu cupă, din dispoziţia inculpatului, ca şi ridicarea/încărcarea molozului rezultat din excavările efectuate la lucrarea plătită cu bani de la bugetul de stat, această împrejurare fiind dovedită cu declaraţiile martorilor S., R., V., W., X., Y., Z.

şi U.

Inculpatul B. a negat că ar fi fost efectuate lucrări în cadrul proiectului cu utilaje din cadrul primăriei, însă a susţinut că la un moment dat a existat o problemă vizând blocarea unui drum şi astfel a fost necesară intervenţia buldoexcavatorului primăriei, condus de martorul U., care a acoperit o bucată de şanţ.

Executarea, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, a acestor lucrări de către U. (în contextul în care s-au plătit societăţii constructoare lucrări manuale de săpătură, prevăzute în devize) a fost confirmată pe deplin de martorii, care au precizat în mod exact lucrările efectuate de U., furnizând amănunte concludente atât cu privire la locul de efectuare, cât şi la distanţe: Y. (acesta a precizat că întregul şanţ din dreptul locuinţei sale a fost săpat de U.), Z. (care a fost sigur că săpăturile despre care a relatat au fost efectuate de martorul U. cu excavatorul primăriei şi nu cu cel al firmei constructoare), V. (a relatat că l-a văzut perioade lungi de timp în anii 2007 - 2008 pe martor lucrând cu utilajul primăriei), X. (care l-a văzut personal pe martor executând lucrări pe terenul său, precum şi la bazinele de apă), R. (a relatat despre lucrări efectuate de martor în perioada 2007 - 2011), S. (a relatat despre lucrări efectuate în perioada 2008 - 2009), W. (a relatat că martorul U. a executat lucrări la proiect atât înainte de anul 2012, cât şi după acest an şi a arătat că l-a văzut personal pe martor efectuând lucrări pe distanţe semnificative în comună, context în care a apreciat că majoritatea lucrărilor ce ţin de săpătură din cadrul proiectului au fost executate de acesta).

Martorul U., deşi nu a negat efectuarea unor lucrări în cadrul proiectului, a declarat că a început să lucreze pe excavatorul primăriei din anul 2010, anul achiziţionării utilajului (în acest sens fiind depusă la termenul din 21 noiembrie 2016 de către inculpaţii B. şi E. şi fotocopia unui proces-verbal din 17 februarie 2010, de predare primire a utilajului către comună - în calitate de achizitor, ataşat la dosar fond), însă a negat participarea la lucrările constând în săpare de şanţuri cu utilajul primăriei; a susţinut că a participat la lucrările de săpare de şanţuri, circa 300 metri, dar cu utilajul firmei constructoare, la rugămintea unui muncitor al firmei şi ulterior a astupat acel şanţ cu utilajul primăriei, din dispoziţia primarului, pentru că circulaţia era îngreunată în zonă; tot el a realizat şi lucrările de săpătură pe terenul martorului X., însă tot cu utilajul firmei constructoare, justificat de faptul că în acel moment "învăţa cum se efectuează astfel de lucrări". A confirmat şi participarea la încărcarea bazinelor cu apă, operaţiune efectuată cu utilajul primăriei. Nu a putut face niciun fel de precizări cu privire la cele, spre exemplu, concret declarate de martorul W., în contra afirmaţiilor sale.

A mai susţinut că lucrările la care a făcut referire ca fiind executate în beneficiul firmei constructoare au fost efectuate pe parcursul unei singure zile - fiecare în parte, în vreme ce martorii de mai sus au declarat că l-au văzut efectuând aceste lucrări lungi perioade de timp.

Martorii sus-menţionaţi au relatat şi despre lucrările neexecutate în cadrul proiectului, aproximate ca fiind de 50% din obiectiv, precum şi de altele care s-au abătut de la proiect, despre faptul că schimbările de soluţii nu au fost aduse la cunoştinţa consilierilor, nefiind supuse aprobării, aspecte despre care au luat cunoştinţă personal, în calitate de simpli locuitori ai comunei, alţii dintre ei îndeplinind şi funcţia de consilier local.

Revenind asupra faptelor reţinute în sarcina inculpatului B., s-a menţionat că nu au fost respectate clauzele contractuale nici în ceea ce priveşte subcontractarea lucrărilor, care era condiţionată de încheierea contractelor cu subcontractanţii în aceleaşi condiţii în care a fost semnat contractul cu achizitorul şi prezentarea acestora la încheierea contractului, contractele cu subcontractanţii constituind anexe la act.

Prima instanţă şi-a însuşit raportul de expertiză tehnică judiciară apreciind că a fost efectuat cu obiectivitate şi a constatat că unele obiective au fost subcontractate, în absenţa unor contracte de subcontractare, iar facturile de achiziţie aveau menţionată o dată ulterioară celei la care au fost facturate lucrările S.C L. SRL Huşi.

S-a reţinut de prima instanţă că, în cursul urmăririi penale inculpatul B. a declarat că a efectuat deplasări în teren şi a formulat obiecţiuni cu privire la calitatea lucrărilor; nu a cunoscut despre neexecutarea unor lucrări, pe care le-a aprobat pentru plată, însă nu au fost identificate în teren la data de 24 aprilie 2013, dirigintele de şantier -inculpatul E., fiind cel care se ocupa, conform contractului încheiat cu acesta, de derularea efectivă a contractului.

În cursul judecăţii acelaşi inculpat a declarat că iniţiativa realizării proiectului de aducţiune a apei cu fonduri guvernamentale îi aparţine, iar derularea contractului pentru realizarea lucrării încheiat cu SC L. SRL Huşi s-a făcut în condiţii corespunzătoare; cu privire la implicarea consiliului local în obţinerea proiectului, a susţinut că au fost emise în aceeaşi zi două hotărâri de consiliu, prima prin care s-a alocat suma de 10.000 RON necesară plăţii serviciilor de proiectare şi cea de-a doua privind aprobarea studiului de fezabilitate, nefiind necesară implicarea consiliului local pe parcursul derulării contractului. A mai arătat că nu era atribuţia lui să urmărească derularea contractului, nu a trasat sarcini vreunei persoane din cadrul primăriei pentru supravegherea lucrării, nu a cunoscut dacă exista vreo persoană autorizată special cu verificarea conţinutului facturilor emise pentru plata lucrărilor efectuate; nu a avut cunoştinţă de efectuarea unor lucrări suplimentare şi nici din ce motiv nu au mai fost continuate lucrările de către constructor. A afirmat că lucrarea a fost realizată într-un procent de peste 90%, era corespunzătoare şi aptă să funcţioneze, ancheta penală din cauză fiind singurul impediment pentru întocmirea procesului-verbal de recepţie finală. A relatat că i-au fost sesizate unele nereguli de dirigintele de şantier şi le-a constatat şi el la faţa locului: vizau proiectul şi au determinat schimbări de soluţii, ce au condus, la solicitarea sa, la emiterea de dispoziţii de şantier, verificate apoi de verificatorii de proiecte, avizate de proiectant, diriginte de şantier, beneficiar şi constructor, urmând astfel procedura legală. A precizat că a atestat prin semnarea situaţiilor de lucrări emise de constructor că lucrările au fost efectuate, întrucât, în mare, se vedea că lucrarea se execută, iar aceste situaţii de lucrări nu erau recepţii. Nu a putut explica motivul pentru care contractul perfectat cu dirigintele de şantier în vederea supravegherii lucrărilor avea o durată de 2 ani, iar contractul încheiat cu SC L. SRL Huşi prevedea un termen de efectuare a lucrărilor de 5 luni.

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul a revenit asupra propriilor afirmaţii cu privire la faptul că ancheta penală a fost cea care a împiedicat finalizarea lucrării, arătând că, în urma unui control al Inspectoratului Judeţean în Construcţii s-a descoperit lipsa unor documente ce atestau calitatea materialelor utilizate în lucrare şi s-a recomandat suplinirea lipsurilor printr-o expertiză tehnică. O astfel de expertiză, recomandată atât în anul 2013, cât şi în anul 2014 de Inspectoratul de Stat în Construcţii a fi efectuată atât beneficiarului, cât şi constructorului pentru înlăturarea neconformităţilor constatate la elaborarea proiectului şi la execuţia lucrărilor, nu a fost efectuată până în prezent; este cert că, în absenţa acestei expertize, care înlocuieşte actele de calitate în execuţie, nu se poate trece la terminarea şi recepţia lucrărilor, prin urmare, lucrarea nu avea cum să fie considerată finalizată.

Instanţa de fond a reţinut că aprecierea inculpatului cu privire la aptitudinea lucrării de a funcţiona şi cu privire la procentul de realizare al lucrării este contrazisă de opinia unui specialist în domeniu-expertul judiciar, care a stabilit că au fost realizate doar 65% din lucrări. De altfel, niciuna din părţile contractului nu a dovedit preocupare pentru continuarea lucrărilor, deşi o astfel de prevedere exista în contract.

Constatările Inspectoratului de Stat în Construcţii cu privire la nerespectarea calităţii în construcţii, lipsa acordului scris al beneficiarului pentru dispoziţiile de şantier, lipsa verificării acestora de către verificatorii de proiecte şi lipsa documentelor de certificare a calităţii lucrărilor executate, au fost confirmate şi de expertiza judiciară în construcţii, ce a relevat lipsa actelor de şantier privind calitatea lucrărilor de construcţii şi a materialelor puse în operă.

O primă constatare în teren a stadiului lucrărilor (la care au participat şi inculpaţii B. şi E.) a fost efectuată de către organele de cercetare penală la 24 aprilie 2013, iar la data de 4 octombrie 2013 s-a efectuat o nouă cercetare la faţa locului pentru determinarea lungimii conductei din reţeaua de distribuţie (proces-verbal aflat la fila x din d.u.p.); ulterior, la datele de 8 octombrie 2014, 24 octombrie 2014, precum şi 4 iunie 2015, cu ocazia efectuării expertizei judiciare în specialitatea construcţii şi a suplimentului la această expertiză, s-au stabilit din nou, repere ale lucrării în teren, împreună cu părţile şi experţii desemnaţi de acestea.

Execuţia şi plata lucrărilor eferente Contractului de lucrări nr. x din 23 august 2007 au făcut obiectul controlului realizat de DGFP Vaslui, Compartimentul de control, rezultatele fiind materializate în Procesul-verbal de inspecţie nr. x din 30 aprilie 2013, prin care: s-a stabilit procentul în care au fost plătite lucrările; au fost identificate schimbări de soluţii care au condus la majorarea costurilor de realizare; a fost depistată existenţa unor materiale aflate în custodie la constructor neînregistrate în evidenţa contabilă a autorităţii publice; s-a conchis că nu existau prevederi bugetare şi surse de finanţare la data încheierii contractului, nefiind întrunite condiţiile pentru încheierea contractului.

S-a relevat de prima instanţă că expertiza în construcţii şi suplimentul acesteia efectuate în cauză au stabilit pentru fiecare lucrare în parte: cantităţile real executate constatate de expert, faţă de lucrările licitate conform proiectului şi decontate în perioada 2006 - 2010, certificate de beneficiar, gradul de nerealizare a lucrărilor, categoriile de lucrări care nu au fost executate până la data decontării şi, prin urmare, nu puteau fi recunoscute ca executate; au identificat, de asemenea, şi categoriile de lucrări ce nu puteau fi realizate, din punct de vedere tehnologic, până la data decontării, având în vedere inclusiv documentele de aprovizionare cu materiale necesare efectuării lucrărilor, documente ce sunt ulterioare datei decontării; au fost analizate cele două schimbări de soluţii - nr. 1 din 9 august 2010 şi nr. 2 din 10 august 2010, ce au condus la efectuarea de lucrări suplimentare.

S-au reţinut următoarele nereguli privind procedura de asigurare a calităţii execuţiei: graficul iniţial de execuţie la ofertare şi programul de urmărire a execuţiei la faze determinante conform Legii nr. 10/1995 au fost întocmite ulterior semnării contractului; niciun document de şantier, cu excepţia proceselor-verbale de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, nu a fost semnat de persoanele care au fost desemnate de constructor în calitate de persoane responsabile cu execuţia; nu există procese-verbale pe faze determinante pentru toate lucrările executate, procese-verbale de lucrări ascunse, procese-verbale pentru faze interne, procese-verbale de calitate pentru celelalte tipuri de lucrări, nu există situaţii de lucrări - devize cu cantităţile de lucrări consemnate de dirigintele de şantier.

Atât expertiza în construcţii, cât şi expertiza contabilă au relevat inexistenţa devizelor de lucrări, a ataşamentelor cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora. Totodată, expertiza contabilă, pe de o parte, a stabilit că facturile cuprind materiale pentru care nu s-a putut verifica provenienţa, nefiind detaliate în formularele C6 existente la dosar şi a identificat materiale pentru care lipseau documentele care să ateste provenienţa (facturi), iar pe de altă parte, a identificat lucrări subcontractate, efectuate de alte societăţi, deşi nu existau contracte încheiate în acest sens, stabilind că, urmare Dispoziţiei de şantier nr. 2 din 10 august 2010 au fost efectuate lucrări (incluse în factura nr. x din 29 decembrie 2010, în valoare de 89146,59 RON), ce nu au făcut obiectul vreunui act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/2007. Cu privire la orele de manoperă, s-a constatat lipsa statelor de salarii şi, prin urmare, imposibilitatea verificării existenţei corespondenţei orelor de manoperă în statele de salarii aferente.

Urmare obiecţiunilor formulate de inculpaţi, prin ordonanţele din 16 aprilie 2015 s-a dispus efectuarea unor suplimente la ambele expertize, la efectuarea cărora au participat atât părţile, cât şi experţi parte. S-a reţinut că, experţii, în noile rapoarte, au răspuns pe larg fiecărui obiectiv stabilit de organul judiciar şi tuturor obiecţiunilor inculpaţilor aducând clarificări legate de stadiul de execuţie al lucrării şi modalitatea de calcul a prejudiciului.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpaţii au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză, în domeniul construcţii drumuri şi poduri, precum şi în domeniul construcţii hidrotehnice, cereri respinse de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca inutile prin încheierea de şedinţă de la termenul din 16 septembrie 2016, întrucât s-a apreciat că nu sunt elemente contradictorii ori neclare în cuprinsul raportului iniţial.

Cu privire la neajunsurile expertizei în construcţii iniţiale, întocmite de expertul CC., inculpaţii au susţinut, pe de o parte, că expertul nu avea specialitatea necesară efectuării expertizei, iar pe de altă parte, expertiza era incompletă.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, expertul, audiat în cursul urmăririi penale, a precizat că are specialitatea cerută şi putea să realizeze expertiza, având în vedere domeniile pentru care este specializat, obiectul contractului şi obiectivele necesare lămuririi expertizei. La lucrările cauzei, în momentul efectuării unui supliment dispus la cererea inculpaţilor C. şi A., au participat şi experţi parte în domeniul agreat de părţi - căi ferate, drumuri şi poduri (DD.) şi amenajări şi construcţii hidrotehnice (EE.), iar participarea acestora din urmă nu a fost formală, deoarece au însoţit expertul oficial la vizionarea pe teren a obiectivelor, au fost prezenţi la momentul efectuării măsurătorilor şi sondajelor la 4 iunie 2015, când au fost discutate şi obiectivele şi întrebările suplimentare la raportul de expertiză.

În plus, prima instanţă a reţinut că, în procedura camerei preliminare au fost contestate cele două rapoarte de expertiză, inclusiv sub aspectul lipsei specializării expertului în construcţii în domeniul drumuri şi poduri şi hidrotehnică, or, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi cu privire la nelegalitatea şi neloialitatea administrării probelor au fost examinate şi respinse de judecătorul de cameră preliminară prin Încheierea din 27 octombrie 2015, prin care s-a apreciat că expertizele au fost efectuate cu respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor şi a dispoziţiilor art. 100, art. 172 - 178 din C. proc. pen., soluţia fiind ulterior verificată şi cenzurată cu titlul definitiv prin pronunţarea Încheierii nr. 3C din 8 ianuarie 2016 (prin care s-au respins ca nefondate contestaţiile formulate de contestatorii inculpaţi împotriva Încheierii nr. 907 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţie Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

S-a apreciat că nu poate fi însuşit nici motivul privind caracterul incomplet al expertizei (în sensul că expertul nu a făcut constatări directe, ci doar o vizualizare sumară din maşină a obiectivelor, nu a făcut măsurători şi sondaje, nu a putut determina data efectuării unor lucrări, identificate în teren, cu consecinţa consemnării lor ca fiind inexistente, de natură a influenţa prejudiciul), întrucât: momentele efectuării fazei de teren sunt surprinse în cele 6 filme ale traseului urmat în cadrul inspecţiei şi în fişele fotografiilor obiectivelor (anexa 2 la raportul de expertiză, respectiv anexa 2 a suplimentului la raportul de expertiză), inclusiv experţii parte efectuând fotografii (anexa 3 la supliment). Totodată, s-a reţinut că expertul şi-a argumentat opinia atunci când a concluzionat că unele dintre lucrările decontate sunt neexecutate, fie prin prisma inexistenţei actelor de şantier care să ateste efectuarea, fie prin prisma faptului că lucrările au fost executate după data primei inspecţii în teren a expertului, iar obiectivele expertizei tehnice propuse de inculpaţi se regăsesc, fără nicio excepţie, printre cele cărora li s-a răspuns în expertiza în construcţii şi în suplimentul la aceasta.

Prima instanţă a reţinut că prin solicitarea de efectuare a unei noi expertize, inculpaţii au urmărit diminuarea prejudiciului, prin includerea în valoarea lucrărilor executate şi a celor executate ulterior decontării, până la data efectuării expertizei, or, s-a constatat că valoarea lucrărilor executate ulterior a fost stabilită şi de expertul constructor, la răspunsul obiectivului 2 al suplimentului la raportul de expertiză contabilă, nefiind necesară efectuarea unei alte expertize.

Prima instanţă, răspunzând criticilor inculpatei C. vizând lipsa de claritate a concluziilor şi contradictorialitatea între conţinut şi concluzii, a apreciat că aspectul sesizat nu constituie în fapt o eroare şi nici nu influenţează modul de calcul al prejudiciului aşa cum s-a nejustificat s-a susţinut, reţinând că în coloana "diferenţa" (coloana 5 din tabelul indicat), expertul a înscris sumele reprezentând diferenţa dintre lucrările realizate (coloana 4) şi lucrările menţionate conform proiectului şi notelor de renunţare NR/notelor de comenzi suplimentare NCS-uri (coloana 3) şi concluzionând că a fost corectă înscrierea în această coloană, de către expert, a diferenţelor atunci când lucrările au fost realizate parţial, ori a sumelor reprezentând costul în întregime a lucrării, când aceasta nu a fost realizată.

S-a reţinut că aceste coloane mai sus menţionate nu au avut legătură directă cu modul de calcul al prejudiciului, efectuat de expertul în construcţii, care l-a calculat ca diferenţă între valoarea corespunzătoare a situaţiei fizice din teren (coloana 7 din acelaşi tabel) şi valoarea facturată (coloana 8). În plus, în cauză, s-a dispus, pe lângă expertiza în construcţii şi o expertiză contabilă (la care s-au realizat ulterior şi câte un supliment), iar prejudiciul a fost calculat ca fiind diferenţa dintre cantităţile reale de lucrări, măsurate în teren, cuprinse în raportul de expertiză judiciară în construcţii şi lucrările facturate şi încasate, (modalitatea de calcul fiind explicată în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză contabilă, acest prejudiciu fiind avut în vedere la momentul întocmirii rechizitoriului.

Prima instanţă, analizând neconcordanţa în cuprinsul expertizei în construcţii cu privire la variaţiile prejudiciului, sesizată de aceeaşi inculpată (care a susţinut că în concluziile raportului de expertiză s-a menţionat suma de 1.077.401 RON cu TVA, iar în suplimentul la raport s-a reţinut suma de 1.329.174 RON), a menţionat că, în cauză, în cursul urmăririi penale, s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin Contractul nr. x din 20 august 2007, ce au fost facturate şi încasate de către SC L. SRL Huşi, însumează 916.227,53 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară contabilă şi suplimentul la expertiză, iar variaţiile sesizate în expertiza în construcţii nu au fost de natură să influenţeze calculul prejudiciului, stabilit conform expertizei judiciare contabile.

Cu privire la susţinerile inculpatei că ar exista neconcordanţe în privinţa lucrării de alimentare cu apă şi s-ar impune efectuarea unor noi expertize, care să ofere o imagine exactă a situaţiei din teren, întrucât în concluziile expertizei, la pagina 19 s-a arătat că nu s-au executat 4.000 ml reţea, în tabelele anexă s-a menţionat neexecutarea a 5.000 ml reţea, în tabelul de calcul - 4.000 ml reţea, care era însă trecută în categoria notei de renunţare, iar în suplimentul la raport, era menţionat că ar fi trebuit să existe montată o reţea în lungime de 15.714 ml, în loc de 16.500 ml, cât a fost trecut în expertiza oficială, fără să specifice expertul câtă reţea de distribuţie a măsurat în teren, prima instanţă a apreciat că aceste neconcordanţe nu există.

Astfel, a reţinut că, în proiect, reţeaua de alimentare cu apă şi ramificaţiile ei a fost prevăzută ca având cca 16.500 ml; expertul în construcţii a menţionat în cuprinsul expertizei (răspuns obiectiv 10 din supliment expertiză) că, pentru ţevile cu diametrele menţionate în deviz de constructor, se prevede folosirea a 1,05 ml de ţeavă pentru 1 ml de ţeavă montată, acesta fiind motivul pentru care a reţinut că, pentru realizarea unei reţele de 16.500 ml ţeavă sunt necesari 17.352 ml de ţeavă, iar apoi, ţinând cont şi de pierderile tehnologice, a ajuns la lungimea reţelei de 15.715 ml. Cu privire la lungimea reţelei de apă, neexecutată, la fila x din raport, în tabelul 2 este menţionată atât reţeaua de aducţiune, cât şi reţeaua de distribuţie de apă şi se face trimitere la devize, care se regăsesc în anexa 3 (devizul obiectului 1 - aducţiune cu apă se află la fila x a raportului, corespunzătoare filei 321 a vol. 3 al d.u.p., iar devizul obiectului 16 - reţea de distribuţie de apă, se află la filele x din raport, corespunzătoare filelor x din vol. 3 d.u.p.); din aceste devize rezultând care sunt cantităţile de lucrări, conform contractului, precum şi cantităţile real executate, constatate de expert în teren.

Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că la momentul calculării prejudiciului, expertul contabil a avut în vedere cantităţile de lucrări stabilite de expertul în construcţii: în teren acesta a identificat 4000 ml - cantitate real executată din reţeaua de distribuţie cu apă, în lungime totală de 16.500 ml (a se vedea devizul obiectului 16 - reţea de distribuţie de apă, amintit mai sus), iar expertul contabil a stabilit, că din lungimea totală, a facturat x.500 ml, cantitatea facturată şi nerealizată fiind de 5.500 ml (a se vedea anexa 1.20 la raportul de expertiză contabilă, filele x d.u.p.). Prin urmare, s-a apreciat ca lipsită de relevanţă menţiunea expertului în construcţii, în sensul că, în ceea ce priveşte partea de alimentare cu apă, nu a fost realizată cca 4000 ml din reţea, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza în construcţii a rezultat că la calculul prejudiciului au fost avute în vedere de expert lucrările efectiv realizate.

Prima instanţă a alocat o secţiune distinctă analizei dispoziţiilor legale aplicabile încălcate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, hotărâre intervenită în cauză ulterior sesizării instanţei, după depăşirea funcţiei judiciare a camerei preliminare.

S-a reţinut aspectul că, în actul de inculpare şi în ordonanţa prin care a fost completat, au fost menţionate ca fiind încălcate de către inculpaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi dispoziţiile legale referitoare la raportarea stadiului lucrărilor şi decontarea lucrărilor, la care fac referire O.G. nr. 7 din 19 ianuarie 2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural (inclusiv H.G. nr. 602/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a O.G. nr. 7/2006).

În acest sens prima instanţă a menţionat întocmai conţinutul documentaţiei de sesizare, pentru corecta şi completa ilustrare făcând trimiteri la dispoziţiile Legii nr. 215/2001 - pag. 8, pag. 14 din ordonanţa din 3 noiembrie 2015, respectiv pag. 10, pag. 14, pag. 15, pag. 26 din rechizitoriu; Legii nr. 50/1991 - pag. 13, pag. 22 din ordonanţa din 3 noiembrie 2015, pag. 24 din rechizitoriu; Legii nr. 10/1995 - pag. 20 din ordonanţa din 3 noiembrie 2015, pag. 19, pag. 21- 22 din rechizitoriu, precum şi dispoziţiile legale referitoare la raportarea stadiului lucrărilor - pag. 18 din rechizitoriu şi decontarea lucrărilor - pag. 21 din ordonanţa din 3 noiembrie 2015, pag. 25 din rechizitoriu, la care fac referire O.G. 7/19 ianuarie 2006 şi Legea finanţelor publice locale nr. 273/2006.

S-a apreciat că, în contextul dat, aspectul de formalism, de detaliu tehnic-juridic, vizând depunerea în cursul judecăţii de către procurorul de şedinţă a unor "precizări" cu privire la dispoziţiile legale încălcate de către inculpaţii B., I., J. şi K. în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, nu poate fi preluată decât ca o configuraţie juridică de bun augur, fără a impieta în niciun fel "acuzaţia penală" adusă inculpaţilor sau respectarea "dreptului lor la apărare", sens în care, de altfel, inclusiv aceştia nu au înţeles a formula rezerve sau obiecţiuni.

Pentru a stabili modul în care a fost încălcată legea de către inculpatul B., prima instanţă a considerat că trebuie avute în vedere atribuţiile pe care primarul le îndeplineşte potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 şi anume: potrivit art. 63 alin. (1) lit. c), atribuţii referitoare la bugetul local, în exercitarea acestei atribuţii, potrivit alin. (4) lit. a) exercită funcţia de ordonator principal de credite; potrivit art. 63 lit. d), atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, în exercitarea acestei atribuţii, potrivit alin. (5) lit. a), coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local, iar potrivit alin. (5) lit. h) asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor).

Atribuţiile de serviciu trebuie corelate cu prevederile Contractului de lucrări nr. x din 23 august 2007 încheiat între Primăria Deleni, reprezentată prin inculpat, în calitate de achizitor şi SC L. SRL Huşi reprezentată de inculpata C., în calitate de executant. Astfel, potrivit art. 14.3 (1) din contract achizitorul are dreptul de a supraveghea desfăşurarea execuţiei lucrărilor şi de a stabili conformitatea lor cu specificaţiile din anexele la contract; potrivit art. 18.4 plăţile parţiale trebuie să fie făcute la valoarea lucrărilor executate conform contractului. Lucrările executate trebuie să fie dovedite ca atare printr-o situaţie de lucrări provizorii, întocmită astfel încât să asigure o rapidă şi sigură verificare a lor. De asemenea, executantul are obligaţia de a asigura accesul reprezentantului achizitorului la locurile de desfăşurare a activităţilor legate de îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, inclusiv pentru verificarea lucrărilor ascunse (art. 14 alin. (2). Materialele trebuie să fie de calitatea prevăzută în documentaţia de execuţie, existând obligaţia testării şi verificării lor, executantul având obligaţia de a nu acoperi lucrările care devin ascunse (art. 14.4, art. 14.5). Potrivit art. 18.7, în situaţia în care achizitorul nu dispune de fondurile guvernamentale, informează în scris executantul, urmând a conveni împreună modul de continuare a lucrărilor. Potrivit art. 22.1 executantul are obligaţia de a încheia contracte cu subcontractanţii desemnaţi, în aceleaşi condiţii în care el a semnat contractul cu achizitorul, iar potrivit art. 22.2 executantul are obligaţia de a prezenta la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu subcontractanţii desemnaţi. Potrivit art. 18.1, termenul de plată de la emiterea facturii este de maxim 28 de zile.

Potrivit art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 602/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural (în baza căreia a fost finanţat proiectul vizând alimentarea cu apă a comunei Deleni), beneficiarul trebuie să respecte prevederile legale privind finanţele publice, achiziţiile publice şi calitatea lucrărilor sau prevederile legale privind implementarea proiectului descris în legea de finanţare, sub sancţiunea întreruperii finanţării şi recuperarea sumelor plătite.

Conform Legii nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcţii, inculpatului îi reveneau atribuţii şi în domeniul calităţii construcţiei realizată în beneficiul unităţii administrative teritoriale: potrivit art. 22 lit. d) investitorul asigură verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin diriginţi de specialitate sau operatori economici de consultanţă specializaţi, pe tot parcursul lucrărilor; potrivit lit. e) acţionează în vederea soluţionării neconformităţilor, a defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi a deficienţelor proiectelor; potrivit lit. f), asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie; potrivit lit. g), întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia către proprietar; potrivit art. 11 alin. (3), la lucrările de construcţii se interzice utilizarea de produse pentru construcţii fără certificarea şi declararea, în condiţiile legii, a performanţei respectiv a conformităţii acestora.

Or, aşa cum s-a menţionat mai sus, expertiza în construcţii a stabilit că, în cauză, nu a existat preocupare reală pentru asigurarea calităţii, nu au existat devize pentru situaţiile reale de lucrări şi nici ataşamente cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora, au lipsit actele de şantier cu privire la calitatea lucrărilor şi materialelor puse în operă, iar lipsa devizelor a fost menţionată şi în cuprinsul raportului expertizei contabile.

La întocmirea unui deviz trebuie respectate următoarele acte normative: H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii şi Ordinul nr. 863/02 iulie 2008 pentru aprobarea instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din hotărâre.

Potrivit raportului de expertiză în construcţii, aceste devize erau: procesele-verbale de lucrări ascunse, procesele-verbale de calitate a execuţiei pe categorii de lucrări, AA., certificate de calitate, agremente tehnice ale materialelor puse în operă, eventualele încercări de laborator ale materialelor, fără certificate şi/sau agremente tehnice; caiete de ataşamente privind materialele puse în operă, utilaje de construcţii folosite şi transportul lor, precum şi utilizarea forţei de muncă. S-a mai menţionat că situaţiile de lucrări (devizele) s-au întocmit pe baza caietelor de ataşamente şi, împreună cu procesele-verbale de recepţie calitativă, pe categorii de lucrări, trebuiau să stea la baza emiterii facturilor pentru decontarea lucrărilor. Or, în cauză facturile au fost însoţite doar de devize ofertă, note de renunţare şi note de comandă suplimentară, ce au stat la baza întocmirii contractului şi a actelor adiţionale la contract.

Printre neregulile privind calitatea execuţiei, expertiza în construcţii a mai evidenţiat că niciun document de şantier nu a fost semnat de persoanele responsabile cu execuţia şi cu calitatea lucrării din partea constructorului, cu excepţia proceselor-verbale de control ale I.SC şi că graficul iniţial de execuţie la ofertare şi programul de urmărire a execuţiei s-au întocmit ulterior semnării contractului.

Prima instanţă a constatat că niciunul dintre martorii audiaţi nu a relatat despre prezenţa persoanelor responsabile cu execuţia în teren, în momentul efectuării lucrărilor, iar schimbările de soluţii tehnice pe parcursul executării lucrării au fost adoptate cu încălcarea Legii nr. 50/1991, dar şi cu încălcarea Legii nr. 215/2001, reţinându-se că pe parcursul executării lucrărilor de alimentare cu apă au fost elaborate două dispoziţii de şantier: nr. 1 din 9 august 2010, privind modificarea adâncimii de foraj pentru cele trei puţuri, rezervorul din beton armat de 200 mc, cu 2 rezervoare de câte 100 mc, fiecare din polistif implicând 2 puţuri suplimentare şi nr. 2 din 10 august 2010 privind modificarea diametrului conductei reţelei de distribuţie din 110 mm cu lungimea de 7,0 km în diametrul de 90 mm şi lungime de 3,3 km şi diametrul de 63 mm şi lungime de 3,7 km. şi s-a renunţat la 45 din cel 55 cişmele stradale. Toate aceste schimbări au condus la efectuarea unor lucrări suplimentare ce au generat costuri suplimentare, aspecte reliefate în raportul de expertiza contabilă care a consemnat că, potrivit dispoziţiei de şantier nr. 2 din 10 august 2010, au fost întocmite în cadrul obiectivului Reţea distribuţie - alimentare cu apă o Notă de recepţie lucrări în sumă de 137.931,95 RON şi o Notă de comandă suplimentară lucrări în aceeaşi sumă, care însă nu au făcut obiectul unui act adiţional la Contractul nr. x din 23 august 2007.

Totodată, s-a reţinut că Inspectoratul de Stat în Construcţii a constatat că dispoziţiile de şantier privind schimbările de soluţii la adâncimea puţurilor, diametrul conductelor şi natura rezervorului de acumulare nu au fost avizate de către verificatorul de proiecte, în această manieră fiind majorate facturile emise de SC L. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni cu suma de 114.744,16 RON, fără TVA. Documentele au fost semnate şi ştampilate de inculpatul B. la rubrica Autoritatea contractantă - Consiliul Local Deleni, însă nu a existat un acord scris al beneficiarului pentru aceste dispoziţii de şantier, încălcându-se prevederile art. 67 alin. (2) şi alin. (4) din Normele metodologice aprobate de Ordinul M.D.R.L nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

S-a constatat că modificările aduse proiectului, cum au fost cele din Dispoziţia nr. 1 din 9 august 2010 prin care se renunţa la un rezervor armat pentru amplasarea a două rezervoare, erau modificări de natură funcţională, ce implicau o schimbare a caracteristicilor faţă de autorizaţia iniţială, care impuneau, potrivit art. 7 din Legea nr. 50/1991, o nouă autorizaţie de construire: potrivit definiţiei din anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1991, prin modificări de temă în timpul executării lucrărilor de construcţii înţelegându-se orice schimbare iniţiată de către investitor/proprietar care a vizat, după caz, funcţiunile şi/sau capacităţile funcţionale caracteristice, indicatorii tehnico-economici aprobaţi, soluţiile spaţiale şi/sau de amplasament ori alte asemenea cerinţe specifice investiţiei, cu efecte asupra documentaţiei tehnice, care a fundamentat emiterea autorizaţiei de construire; procedura dispoziţiilor de şantier, conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 (art. 67 alin. (2) din Ordinul nr. 839/2009) fiind valabilă doar pentru modificările locale ale soluţiilor tehnice din documentaţia tehnică, care nu a implicat modificări funcţionale; în plus, trebuiau însoţite de modificările de proiect şi verificate de un verificator de proiecte.

Potrivit prevederilor Legii nr. 50/1991 art. 7 alin. (15), (151), (153) şi normelor metodologice de aplicare a legii (art. 54 alin. (6) din Ordinul nr. 839/2009), orice modificare adusă documentaţiei tehnice înainte/pe parcursul executării lucrărilor, este supusă reluării procedurii de autorizare, dacă modificările nu se încadrează în limitele avizelor/acordurilor anterioare; verificarea încadrării modificărilor se face de structurile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice competente, precum şi de verificatorii de proiecte atestaţi, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor avizatoare.

Potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă, care are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor date în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale, în timp ce primarul este autoritatea executivă, care pune în aplicare hotărârile consiliului local şi reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice/juridice şi în justiţie (art. 1 alin. (2), art. 36 alin. (1), art. 62 alin. (1) din lege).

Potrivit art. 36 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 215/2001 (art. 38 alin. (2) lit. k) din lege - în forma în vigoare la data emiterii hotărârii), printre atribuţiile consiliului local se numără şi aprobarea documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, iar proiectul cu privire la alimentarea cu apă potabilă face parte dintre aceste investiţii şi trebuia supus analizei consiliului local al comunei Deleni. Prin urmare şi schimbările de soluţii (nr. 1 din 9 august 2010 şi nr. 2 din 10 august 2010), care aduceau modificări funcţionale/de substanţă proiectului şi nu stabileau doar modalităţi de punere în executare a proiectului, trebuiau supuse analizei consiliului local, în calitate de autoritate deliberativă, primarului revenindu-i doar sarcina de a pune în executare decizia consiliului local.

Această soluţie s-a apreciat că se impune şi având în vedere principiul simetriei juridice, care obligă ca un act juridic să fie desfiinţat/modificat printr-un alt act juridic, care are aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică superioară, prin urmare, avizul asupra modificărilor nu putea fi dat decât de acelaşi emitent (consiliul local).Or, în cauză nu s-a solicitat avizul consiliului local şi nici al vreunei comisii de specialitate din cadrul primăriei, iar modificările nu au fost verificate de verificatorul de proiect.

Inculpatul, deşi avea reprezentarea situaţiei reale din teren şi cunoştea că lucrările nu sunt efectuate decât în parte şi nu sunt întocmite documente de calitate, a confirmat, pentru beneficiar, prin semnătură, alături de dirigintele de şantier, situaţiile de lucrări înaintate de constructor, a aplicat ştampila "bun de plată" şi a semnat facturile emise în baza acestor situaţii, dispunând plata unor lucrări neefectuate de către furnizor ori care nu fuseseră efectuate de acesta, ci de un salariat al primăriei, certificând astfel realitatea, legalitatea cheltuielilor şi a execuţiei corespunzătoare a lucrărilor, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

S-a apreciat de instanţa de fond că sub aspectul antrenării răspunderii penale a inculpatului sunt semnificative şi prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi Ordinului nr. 1792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.

Potrivit art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006, ce reglementează execuţia bugetară, instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor, executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil; potrivit alin. (6), efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate. Alin. (7) al aceluiaşi articol se referă la plata cheltuielilor comune, care se realizează de către ordonatorul de credite şi de persoana împuternicită cu atribuţii financiar contabile, cu respectarea normelor metodologice privind organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.

Din ansamblul normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1792 din 24 decembrie 2006, sunt relevante cele cu privire la lichidarea cheltuielilor (pct. 2 din norme): "verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea serviciului efectuat (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc.)". Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factură şi a documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii.

Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plată" pe factură, se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate - "Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "Bun de plată" de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că: bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii; lucrările au fost executate şi serviciile prestate; bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea gestiunii şi a notei contabile de înregistrare; condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a plăţilor de dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite; alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite".

Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea serviciului efectuat şi a obligaţiei de plată faţă de terţii creditori.

În final, s-a apreciat ca fiind relevant în analiza dispoziţiilor legale aplicabile încălcate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016, şi conţinutul paragrafului 64 în care se stipulează, Curtea reţine că, legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, care potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".

Aspectele de fapt şi de drept explicate anterior, ce conturează în mod limpede aportul ilicit subsumat infracţiunii continuate de abuz în serviciu comisă în forma autoratului de către inculpatul B., rămân valide, cel puţin în planul cadrului general de analiză, şi în ceea ce priveşte pe funcţionarii publici J., K. şi I., cât şi pe inculpaţii A. şi C.

S-a apreciat de prima instanţă că procesul de confirmare/infirmare a acuzaţiei adusă inculpaţilor nu poate fi debarasat de situaţia premisă de la care s-a pornit întreaga construcţie penală, respectiv că "toată conducerea instituţiei era avizată, legea administraţiei publice locale şi regulamentul de funcţionare impunând strict conduita fiecăruia în câmpul de activitate", că "se constituise un grup de interese, format din primar, viceprimar şi contabil care inoculaseră o grabă în maniera de lucru în primărie, motivat de iminenţa pierderii finanţării de la guvern, mai ales că era vorba de cca. un milion de euro, pe care aceştia doreau să-i primească în mandatul lor" şi că "preconstituind acest fundament de precipitare a edictării la nivelul organului deliberativ al comunei, pe care, practic, l-au capturat, prin eludarea legii şi încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii B., J. şi K. au creat premisele perfectării contractului evocat cu societatea inculpaţilor A. şi C., cărora ulterior, cu aportul inculpatei I., le-au plătit sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă".

Referitor la inculpata I., prima instanţă, în prealabil, a reţinut faptul că în timpul judecăţii s-a solicitat schimbarea încadrării juridice şi reţinerea formei continuate pentru ambele infracţiuni pentru care a fost cercetată, complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fapte comise în concurs real, deşi a constatat că în actul de sesizare aceleaşi fapte fuseseră reţinute, încadrate juridic şi descrise în formă continuată. Astfel, i s-au imputat acesteia că, în perioada de referinţă, în calitate de consilier principal în cadrul compartimentului contabilitate (contabil şef) în cadrul primăriei, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care impuneau verificarea documentelor contabile justificative şi a întocmit un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC L. SRL Huşi, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. totodată, fapta aceleiaşi inculpate de a semna un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC L. SRL Huşi întruneşte elementele constitutive ale unei "infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.". Prima instanţă, cu privire la cea de a doua faptă, a reţinut că menţionarea în sarcina inculpatei, în ordonanţa de completare a rechizitoriului, a infracţiunii unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost o simplă eroare materială, câtă vreme în dispozitivul ordonanţei, în rechizitoriu, dar şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale a fost menţionată corespunzător infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.

S-a reţinut că, inculpata avea, printre atribuţiile de serviciu principale, în concret, asigurarea legalităţii din punct de vedere contabil la întocmirea actelor de plată şi/sau contractelor încheiate de primărie cu terţi prin verificarea acestora, verificarea operaţiunilor privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor din bugetul comunei Deleni, verificarea şi semnarea, împreună cu conducătorul instituţiei, a ordinelor de plată şi/sau dispoziţiilor bugetare, semnarea actelor interne elaborate de către serviciu, precum şi a actelor care implică primăria din punct de vedere financiar.

Aceasta, imediat după primirea tranşelor de bani reprezentând finanţarea proiectului, urmare dispoziţiilor verbale de la inculpatul B. (de tipul: "Azi facem plata către L. SRL"), a întocmit personal şi a semnat, alături de inculpatul anterior menţionat, acele ordine de plată în care a înscris sumele reprezentând contravaloarea facturilor.

S-a reţinut că inculpata, în activitatea vizând derularea contractului nr. x/23 august 2007, a încălcat: prevederile art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale conform cărora "Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate" dispoziţiile art. 10 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv potrivit cărora "Conducătorii compartimentelor de specialitate prevăzuţi la alin. (3) răspund pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente justificative le-au certificat" dispoziţiile circumscrise punctului 2 "Lichidarea cheltuielilor" şi punctului 3 "Ordonanţarea cheltuielilor" din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, în care se arată că: "nicio ordonanţare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza".

Prima instanţă a reţinut că inculpata a declarat că atribuţiile sale concrete s-au limitat doar la întocmirea ordinului de plată şi nu mai efectua alte verificări câtă vreme acestea erau făcute anterior de alte persoane, în mod special de dirigintele de şantier şi de primar. Ordonanţările de plată erau făcute de o altă persoană din cadrul biroului, iar viza de control financiar preventiv, care îi intra în atribuţii, presupunea verificarea încadrării în buget a sumei respective şi dacă aceasta îşi avea corespondent în actele justificative ataşate. Nu a avut temei legal pentru a refuza plăţile, neavând cunoştinţă că lucrările nu au fost executate, existând şi situaţii când a primit şi executat dispoziţii de la primar în sensul de a face plata în aceeaşi zi.

S-a apreciat că optica inculpatei vizând activitatea principală pe care o desfăşura în calitate de contabil se suprapunea chiar peste normele legale aduse în discuţie care, raportat la operaţiunea de efectuare a plăţilor, mărginesc competenţele acestui funcţionar la atribute de ordin formal-legal, respectiv încadrarea în limita creditelor bugetare aprobate, plata făcându-se numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate.

Prima instanţă a apreciat ca fiind excesivă propusă de acuzare de interpretare a cadrului legal incident în materie într-o formă extensivă, în sensul că "verificarea la care legea se referă presupune, în mod obiectiv, un control propriu, un control real şi nu doar scriptic, în condiţiile în care inculpata cunoştea, pe lângă dispoziţiile legale în materie, şi dispoziţiile cuprinse în Contractul x din 23 august 2007, pe care l-a vizat pentru control financiar preventiv.., nefiind suficientă doar verificarea scriptică a documentaţiei întocmită de societate şi de dirigintele de şantier". Totodată, a considerat că interpretarea în acest mod a atribuţiilor de serviciu ale unui contabil poate constitui un precedent juridic periculos, în condiţiile în care de plano ar fi atrasă răspunderea penală a acestuia pentru fapte ale unui alt funcţionar public care, în mod real, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin acesta cauzează pagube, fără a se certifica în vreun fel implicarea sa activ penală, fără a avea vreo specializarea care să-i permită să facă aprecieri asupra actelor justificative întocmite şi fără a avea reprezentarea că activitatea sa concură la un rezultat general nefast.

Cu privire la inculpatul J., prima instanţă a reţinut că şi în ceea ce îl priveşte s-a solicitat schimbarea încadrării juridice şi reţinerea formei continuate a infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. S-a constatat că fapta imputată inculpatului J. a constat în aceea că în perioada arătată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de viceprimar şi responsabil cu achiziţiile publice, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a întocmit în mod fraudulos raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate, prin inserarea unor detalii tehnice care nu puteau fi cunoscute la acel moment, înlesnind astfel adoptarea unor acte de consiliu nelegale şi a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de Guvern.

Instanţa a reţinut că inculpatul, viceprimar al comunei Deleni, anterior intrării pe ordinea de zi a şedinţei de consiliu local adusă în discuţie, a întocmit raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate în vederea construirii aducţiunii de apă în comună, prin care, pe lângă notificarea intenţiei efectuării studiului, a menţionat elemente de detaliu tehnic ale investiţiei precum: valoarea proiectului, lungimea albiei dalate, tipurile, dimensiunile şi poziţionarea podeţelor şi punţilor pietonale, care în mod cert, nu puteau fi cunoscute atunci decât de către proiectant, care nu fusese încă angajat de beneficiar. Aceste date au fost extrase din înscrisul intitulat centralizator de lucrări, ce ulterior a şi fost anexat la HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, aflându-se în dosarul şedinţei de consiliu local. Or, la acel moment abia fusese iniţiat demersul pentru aprobarea efectuării studiului de fezabilitate prin hotărâre de consiliu local, care după întocmire, urma a fi aprobat potrivit legii, cu consecinţa demarării ulterioare a procedurilor statuate de O.G. nr. 7 din 19 ianuarie 2006. S-a constatat că primăria a achiziţionat serviciile de elaborare a studiului de fezabilitate ulterior datei şedinţei consiliului local, prin efectul Contractului nr. x din 30 aprilie 2006, acest fapt explicându-se prin preexistenţa unor relaţii apropiate între autorul studiului şi inculpaţii B. şi J., astfel cum atestă şi declaraţiile martorul O., care a relatat despre întâlnirea avută cu inculpaţii în faza premergătoare întocmirii ofertei.

Apoi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul J., fiind desemnat alături de responsabilul cu activitatea de urbanism, cu ducerea la îndeplinire a Dispoziţiei nr. 1804 din 2 noiembrie 2007 emisă de inculpatul B., vizând activitatea în şantier, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, cu consecinţa omisiunii deliberate de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, astfel cum impunea Legea nr. 10/1995 şi generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de Guvern.

Potrivit art. 44 din Legea nr. 215/2001, proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) şi (4).

Potrivit art. 65 din aceeaşi lege, primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului; în fapt, potrivit fişei postului, inculpatul J. avea atribuţia asigurării realizării lucrărilor publice şi a fost implicat şi în procedurile de atribuire, tot către societatea L. SRL Huşi, a lucrărilor suplimentare generate de efectuarea de modificări la proiectul iniţial. Prin urmare, s-a reţinut în sarcina inculpatului încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991, cu privire la modificările de temă în timpul executării lucrărilor de construcţii, precum şi încălcarea prevederilor Legii nr. 10/1995.

În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a fost împuternicit de primar cu supravegherea lucrărilor de şantier şi că mergea să verifice în teren stadiul lucrărilor; nu a ştiut dacă schimbările de soluţii au fost aprobate de verificatorul tehnic atestat, dar a ştiut că pentru aceste modificări trebuiau adoptate hotărâri de consiliu local, precizând că pentru proiect, din partea constructorului, se prezenta la primărie inculpatul A. care discuta cu inculpatul B. (şi nu inculpata C.).

În faţa primei instanţe a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că îi aparţine doar menţiunea că i-a fost citită declaraţia şi că este de acord cu cele consemnate şi crede că a fost redactată de procuror conţinutul acesteia; nu a avut şi nu i s-au trasat sarcini speciale în cadrul proiectului de alimentare cu apă, atribuţii în materia supravegherii lucrărilor având doar dirigintele de şantier, nu a ştiut care au fost hotărârile de consiliu local adoptate, neavând la acel moment calitatea de consilier, nu a avut cunoştinţă de schimbările de soluţii şi nu avea niciun fel de atribuţii în această materie; a ştiut că, în mare parte, lucrarea a fost executată şi a cunoscut că, în calitate de viceprimar, avea atribuţii în materia achiziţiilor publice; a mers pe teren în perioada executării lucrărilor, însă a făcut deplasări în teren mai mult în calitate de şofer al primarului, ce nu avea permis de conducere; nu a avut atribuţii în materia desemnării dirigintelui de şantier şi nu a participat la vreo comisie legată de schimbările de soluţii ori de realizarea unor lucrări suplimentare. Despre raportul privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate a relatat că se întocmeşte anterior adoptării proiectului de hotărâre de consiliu local vizând studiul de fezabilitate; pentru întocmirea studiului de fezabilitate a mers pe teren cu un proiectant, care în final l-a şi întocmit.

Inculpatul a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre derularea lucrărilor şi schimbările de soluţii, însă, aşa cum s-a menţionat mai sus, a făcut parte, în calitate de preşedinte, din comisia de evaluare, participând la procedurile de atribuire a lucrărilor suplimentare generate de efectuarea de modificări la proiectul iniţial tot către societatea L. SRL Huşi (în acest sens fiind procesul-verbal de deschidere a ofertei şi de negociere, înregistrat la Primăria comunei Deleni sub nr. x din 20 octombrie 2010, aflat la fila x d.u.p.)

Prima instanţă a apreciat ca fiind lipsită de temei şi de logică revenirea inculpatului asupra declaraţiei iniţiale şi susţinerea că nu îi aparţine, în contextul în care înscrisurile, adresele de la dosar şi depoziţiile celorlalte persoane audiate în cauză au atestat contrariul, cu atât mai mult cu cât declaraţia la care se referă, dată în calitate de suspect la data de 17 iulie 2014, a fost înregistrată audio-video, iar suportul (dvd) se află la dosar .

Referitor la inculpatul K., s-a reţinut expres în cuprinsul rechizitoriului că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., consemnându-se că, acesta "a comis infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, constând în aceea că, în calitate de secretar al comunei Deleni, nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos actele la care era obligat potrivit dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 215/2001, republicată privind administraţia publică locală. Potrivit legii, secretarul primăriei vizează proiectele de hotărâre ale consiliului local, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale şi pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local, aspecte ignorate cu voinţă în contextul pregătirii şi aprobării proiectelor de hotărâre şi, ulterior, hotărârilor de consiliu local (e.g. HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006) vizând investiţia de alimentare cu apă şi amenajare poduri, podeţe în comuna Deleni. Astfel, s-a reţinut că inculpatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile funcţionale, când, pregătind şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, a introdus în dosar înscrisuri provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, fără să se fi aprobat anterior întocmirea studiului de fezabilitate potrivit legii. Datele administrate în mod ilicit au fost extrase din înscrisul intitulat centralizator de lucrări, care ulterior a şi fost anexat la HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, iar introducerea în dosarul şedinţei de consiliu local s-a efectuat în vederea adoptării unor acte cu încălcarea legii. De asemenea, HCL nr. 10/2006 nu s-a mai adoptat în consiliu, fiind retrasă de acesta în mod nelegal, în condiţiile în care avea ca obiect tocmai aprobarea sumei de 10.000 RON pentru întocmirea studiului de fezabilitate la proiect. Inculpatul K. a sprijinit în maniera arătată activitatea ilicită a inculpatului B., pentru emiterea unor hotărâri de consiliu local nelegală, cu efectul perfectării contractului evocat şi plata nelegală a sumelor de bani arătate, în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă".

În ordonanţa completatoare a rechizitoriului s-a precizat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., în forma simplă şi nu în forma continuată prevăzută de art. 35 C. pen. În fapt, inculpatul K., în perioada arătată, în calitate de secretar al comunei şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, constând în aceea că, pregătind şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, a introdus în dosar înscrisuri (centralizatoare de lucrări) provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, fără ca întocmirea studiului de fezabilitate să fi fost aprobată în prealabil şi a retras în mod nelegal HCL nr. 10/2006 de la aprobarea în consiliul local.

Inculpatul, fiind audiat, a declarat că a existat o singură şedinţă de consiliu local cu privire la acest studiu de fezabilitate, discuţiile purtate în şedinţă, ca şi materialele pregătitoare ale şedinţei au vizat aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate, prealabile întocmirii hotărârii nr. 14 din 19 aprilie 2006, însă dispozitivul hotărârii era în sensul că "se aprobă studiul de fezabilitate", considerând că s-a strecurat o greşeală de tehnoredactare. A mai susţinut că a aflat ulterior că, în vederea aprobării proiectului de investiţii, primarul a înaintat guvernului o altă hotărâre, nr. 10 din 19 aprilie 2016 ce viza aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate şi nu şi-a putut explica cum a fost înaintată această hotărâre, atâta vreme cât, din registrul de hotărâri de consiliu local a rezultat că hotărârea cu numărul 10 avea un alt conţinut şi se referea la casarea unui autoturism al primăriei.

Instanţa de fond, analizând acuzaţia penală adusă inculpatului K. a reţinut că poziţia acestuia a fost vădit subiectivă atunci când a menţionat că "s-a strecurat o greşeală de tehnoredactare", contrar celor explicitate anterior vizând actul unic de pregătire a şedinţei de consiliu local din data de 19 aprilie 2006 dovedit şi cu documentaţia depusă la dosar, prin care s-a conturat în mod limpede caracterul ilicit al operaţiunilor înfăptuite, subsumat infracţiunii continuate de abuz în serviciu.

Astfel, prima instanţă a constatat că în cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut ca situaţie premisă a construirii infracţiunii principale de abuz în serviciu, că:

"la nivelul primăriei Deleni s-a alcătuit un grup de interese cuprinzându-i pe primar, viceprimar şi contabilul şef, la ale căror acţiuni ilicite a participat ulterior şi secretarul comunei (contextul ilicit fiind expus sub formula - "se constituise un grup de interese, format din primar, viceprimar şi contabil care inoculaseră o grabă în maniera de lucru în primărie, motivat de iminenţa pierderii finanţării de la guvern, mai ales că era vorba de cca. un milion de euro, pe care aceştia doreau să-i primească în mandatul lor"). În prealabil, unitatea administrativ teritorială a iniţiat şi parcurs în condiţii de nelegalitate procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale, relativ la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare. Astfel, în şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, inculpatul B. a iniţiat şi susţinut HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006 de aprobare a studiului de fezabilitate al proiectului, deşi nu fusese discutată în prealabil întocmirea acestuia, potrivit legii. Prin urmare, preconstituind acest fundament de precipitare a edictării la nivelul organului deliberativ al comunei, pe care, practic, l-au capturat, prin eludarea legii şi încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii B., J. şi K. au creat premisele perfectării contractului evocat cu societatea inculpaţilor A. şi C., cărora ulterior, cu aportul inculpatei I., le-au plătit sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă".

O notă de particularitate vizând situaţia inculpatului K. a vizat însăşi încadrarea juridică incidentă, raportat la cele anterior menţionate în fapt. S-a relevat că şi cu privire la acesta s-a solicitat reţinerea, prin schimbarea încadrării juridice, a formei continuate pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., deci cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., procurorul trimiţând expres la documentul prin care se solicită schimbarea de încadrare juridică a faptei şi motivând că "trebuie reţinute şi dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen. chiar dacă inculpatul a participat doar la unul din actele materiale ce compun unitatea legală de infracţiune".

Precizarea finală are relevanţă fie şi doar din punct de vedere teoretic, prin raportare la solicitarea inculpatului de pronunţare a unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei. Inculpatul K. a invocat prescripţia răspunderii penale, arătând că, raportat la dispoziţiile C. pen. anterior, s-a împlinit termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în forma incriminată de art. 248 din acelaşi cod şi a solicitat încetarea procesului penal.

S-a relevat că reprezentantul parchetului a susţinut în replică, că în cazul infracţiunii continuate termenul de prescripţie curge de la data comiterii ultimei acţiuni/inacţiuni ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, aşadar, pentru toţi participanţii termenul curge de la data comiterii de către autor a acţiunii/inacţiunii, indiferent de momentul în care ceilalţi participanţi şi-au adus contribuţia (în acest sens V. Papadopol, Comentariu I în C. pen. român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1992, pag. 640). Întrucât primul dintre actele materiale a fost comis la 19 aprilie 2006, ocazionat de desfăşurarea şedinţei de consiliu local, iar celelalte, în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, pe parcursul derulării contractului, termenul general pentru prescripţia răspunderii penale începe să curgă din data de 12 decembrie 2013 (termenul fiind de 5 ani pentru ambele infracţiuni de fals şi de abuz în serviciu potrivit C. pen. anterior, respectiv de 5 ani pentru fals şi 8 ani pentru abuz, potrivit C. pen. în vigoare), prin urmare acesta nu s-a împlinit pentru a atrage încetarea procesului penal în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat.

Prima instanţă, trecând în revistă instituţia juridică a prescrierii răspunderii penale, cât priveşte data săvârşirii actelor de complicitate în cazul infracţiunilor continue şi continuate, a constatat că prin decizia de îndrumare numărul 2/1987 fostul Tribunal Suprem a decis, în mod corect, că în ce priveşte momentul întrunirii elementelor infracţiunii, deci al întrunirii naşterii răspunderii penale şi a încadrării juridice a faptei, data comiterii actelor de complicitate ar putea fi stabilită şi anterior datei încetării acţiunii autorului:

"Raţiunea soluţiei se impune faţă de posibila existenţă a unor instituţii care ar funcţiona în favoarea inculpatului, cum ar fi termenul de prescripţie a pedepsei care, în cazul săvârşirii unui act de complicitate înainte de epuizarea faptei de către autor, nu este normal să fie împiedicată a curge faţă de persoana complicelui".

Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aparte de toate acestea, în contextul în care achitarea are prioritate înaintea oricărei eventuale soluţii de încetare a procesului penal, a constatat că reţinerea formei continuate a infracţiunii nu are acoperirea concretă în actele şi probele administrate la dosar, apreciind ca fiind certe următoarele chestiuni ce se suprapun în mod ferm în cauză peste concluzia că fapta unică comisă de către acesta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege: inculpatul a participat doar la un act izolat din ansamblul de acte materiale ce compun unitatea legală de infracţiune; actul respectiv a fost unul prealabil ansamblului infracţional esenţial imputat celorlalţi inculpaţi; unitatea administrativ teritorială a iniţiat şi parcurs în condiţii de nelegalitate procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale, relativ la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare, aşadar aportul inculpatului K. a vizat un cadru "embrionar" al ansamblului infracţional derulat ulterior; operaţiunile în sine comise de inculpat nu au fost cauzatoare de prejudiciu; din chiar contextul faptic instituit de actul de acuzare nu rezultă şi nici nu există probe că inculpatul K. a mai fost cooptat, şi-a adus aportul, şi-a manifestat ajutorul sau măcar ar fi ştiut de "manopera" pusă la cale şi derulată efectiv de inculpaţii B., J. în conivenţă cu societatea comercială a inculpaţilor A. şi C., acestora din urmă fiindu-le plătite ulterior, fără vreo implicare din partea inculpatului K., sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de contract şi lege.

Referitor la inculpatul E., conform actului de sesizare, s-a reţinut în sarcina acestuia două fapte săvârşite în concurs real, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.: complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., imputându-i-se că, în calitate de diriginte de şantier, în perioada de referinţă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 10/1995, prin omisiunea deliberată de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, a semnat procese-verbale de recepţie lucrări false, nu a emis acte de calitatea execuţiei, semnând şi confirmând doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, precum şi soluţiile tehnice adoptate ilegal prin care s-a majorat valoarea contractului; acesta a şi semnat, alături de inculpaţii B. şi C., situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 16 facturi fiscale.

Prima instanţă a reţinut că, pentru urmărirea execuţiei lucrărilor, la data de 26 septembrie 2007 a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x din 26 septembrie 2007 între Consiliul Local Deleni, reprezentat prin primar şi PFA E. care avea ca obiect prestarea de către cel din urmă a activităţii de diriginte de şantier pe o durată de 2 ani, lucrarea fiind "Alimentare cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni - Zizinca - M.".

Conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea lucrărilor de construcţii, dirigintele de şantier răspunde alături de proiectant, executant, beneficiar, investitor şi furnizorul de materiale de executarea unor lucrări de calitate.

Atribuţiile de serviciu ale diriginţilor de şantier sunt stabilite conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 748/1998 şi Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) nr. 34/N/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conţinutul cadru de organizare a licitaţiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare şi decontare a execuţiei lucrărilor, precum şi Ordinului ISC nr. 595 din 6 august 2007, actualizat pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier (cap.

IV, art. 11 lit. a), cap. IX, art. 34, art. 35 alin. (13). În baza acestor text legale, inculpatul era obligat să verifice lucrările din punct de vedere calitativ şi cantitativ, respectiv trebuia să urmărească execuţia lucrărilor în conformitate cu programul prezentat la contract şi să îşi dea acceptul la plata lucrărilor doar în cazul în care acestea corespundeau cantitativ şi calitativ. Deşi atribuţiile inculpatului E. erau limitate la confirmarea cantităţilor de lucrări real executate, verificarea actelor de calitate a materialelor puse în operă, verificarea calităţii manoperei şi tot ce ţinea de consemnarea execuţiei fizice din punct de vedere cantitativ şi calitativ, acesta a semnat şi documentele de plată, confirmând, prin semnătură, decontarea unor categorii de lucrări care nu au fost executate sau au fost parţial executate şi efectuarea lucrărilor menţionate în aceste documente, fără să urmărească aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 50/1995.

Totodată, acesta nu a emis acte de calitate a execuţiei şi nu a urmărit ca decontarea să se facă pentru cantităţile real executate, rezultate din măsurători; a contrasemnat schimbările de soluţii tehnice dispuse, schimbând valoarea contractului, în sensul majorării cu 647.809,03 RON; au fost executate lucrări fără a avea la bază dispoziţie de şantier aprobată de beneficiar, consecinţa fiind decontarea în mod nelegal a unor lucrări neexecutate ori costuri crescute nelegal; prin Dispoziţia de şantier nr. 1 din 9 august 2010, a adus modificări la proiectului iniţial, renunţându-se la executarea unor lucrări proiectate anterior şi dispunându-se realizarea altora suplimentare; a aprobat procese-verbale de recepţie întocmite de executanţi în fals, deoarece nu reflectau realitatea din teren, atestând efectuarea prestaţiilor în scopul folosirii ulterioare, întemeind emiterea facturilor şi a situaţiilor de lucrări; nu a ţinut evidenţa cantităţilor şi calităţii lucrărilor executate şi a materialelor puse în operă.

S-a reţinut că potrivit raportului de expertiză, teoretic, aceste lucrări nu există, nefiind consemnate în niciun act de şantier şi că în calitatea sa de diriginte de şantier, inculpatul a confirmat din partea Primăriei Deleni, alături de inculpatul B., centralizatoarele situaţiilor de lucrări (provenind de la executant) în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013 aferente facturilor emise de societate în această perioadă (care interesează cauza), după cum urmează:

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 1 octombrie 2007 - 5 noiembrie 2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări (pentru fiecare obiect), liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului), Recapitulaţie (pentru fiecare obiect), ataşate facturii seria x nr. x din 5 noiembrie 2007 (delegat A.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 14 septembrie 2007, nr. y din 14 septembrie 2007 (cele 2 ordine vizau plăţi în avans) şi nr. z din 12 noiembrie 2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pentru perioada 1 octombrie 2007 - 7 noiembrie 2007, lista cuprinzând cantităţile de lucrări, recapitulaţie, ataşate facturii seria x nr. x din 7 noiembrie 2007 (delegat A.); au fost plătite cu Ordinul de plată nr. x din 19 decembrie 2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 6 noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect), ataşate facturii seria x nr. x din 30 noiembrie 2007 (delegat A.); au fost plătite cu Ordinul de plată nr. x din 30 noiembrie 2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 1 decembrie 2007 - 10 decembrie 2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect), ataşate facturii seria x nr. x din 10 decembrie 2007 (delegat A.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 17 decembrie 2007, nr. y din 17 decembrie 2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 8 noiembrie 2007 - 10 decembrie 2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 10 decembrie 2007 (delegat A.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 19 decembrie 2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 11 decembrie 2007 - 24 iulie 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 24 iulie 2008; (delegat A.) au fost plătite cu ordinele de plată nr. x din 25 iulie 2008, nr. y din 25 iulie 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 11 decembrie 2007 - 4 august 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 4 august 2008 (delegat A.); au fost plătite cu ordinul de plată nr. x din 7 august 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 25 iulie 2008 - 4 august 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 4 august 2008 (delegat A.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 7 august 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 5 august 2008 - 25 august 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 25 august 2008 (delegat C.); au fost plătite cu ordinul de plată nr. x din 27 august 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 5 august 2008 - 25 septembrie 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 25 septembrie 2008 (delegat F.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 29 septembrie 2008, nr. y din 29 septembrie 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 26 august 2008 - 25 septembrie 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 25 septembrie 2008 (delegat F.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 29 septembrie 2008, nr. y din 29 septembrie 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 26 septembrie 2008 - 22 decembrie 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 22 decembrie 2008 (delegat C.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 14 octombrie 2008, nr. y din 23 decembrie 2008, nr. z din 23 decembrie 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 22 decembrie 2008 - 22 decembrie 2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 22 decembrie 2008 (delegat C.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 14 octombrie 2008, nr. y din 23 decembrie 2008, nr. z din 23 decembrie 2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 23 decembrie 2008 - 26 octombrie 2009, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 26 octombrie 2009 (delegat C.); au fost plătite cu Ordinul de plată nr. x din 2 noiembrie 2009,

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 27 octombrie 2009 - 10 octombrie 2010, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 10 octombrie 2010 (delegat H.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 18 octombrie 2010, nr. y din 18 octombrie 2010;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 27 octombrie 2009 - 10 octombrie 2010, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x din 25 noiembrie 2010 (delegat H.); au fost plătite cu Ordinele de plată nr. x din 26 noiembrie 2010, nr. y din 26 noiembrie 2010 (seria şi numărul ultimei facturi fiind menţionate greşit în actul de sesizare, ca fiind seria x din 29 decembrie 2010, în realitate factura având valoarea de 102.507,18 RON, menţionată mai sus, în care figurează delegat inculpatul, poartă seria x din 25 noiembrie 2010 şi nu seria x din 29 decembrie 2010, cum din eroare s-a menţionat).

S-a reţinut că inculpatul, conform propriilor declaraţii, a afirmat că şi-a onorat corespunzător obligaţiile care îi reveneau în calitate de diriginte de şantier: a întocmit documente de calitate (procese-verbale de lucrări ascunse, recepţie calitativă) raportat la fiecare lucrare în parte, a confirmat cantitatea şi calitatea materialelor pe baza documentelor de performanţă prezentate de constructor, a susţinut că nu a emis acte de calitate pentru un singur pod metalic, din localitatea M., precum şi că a semnat, din greşeală, pentru unele lucrări despre care a avut cunoştinţă că nu erau executate (cele identificate ocazionat de cercetarea la faţa locului efectuată la 24 aprilie 2013), aspecte pe care le relatase şi în cursul urmăririi penale. Ştia că exista un responsabil tehnic cu execuţia angajat de constructor, nu îşi aduce aminte numele, el discuta de obicei cu responsabilul punctului de lucru (menţionând în acest sens pe inculpatul F.), cunoştea şi că lucrările de foraj erau efectuate de către o altă societate decât SC L. SRL Huşi. A recunoscut că a confirmat şi semnat documente în baza cărora s-au decontat lucrări ce nu fuseseră executate, lucrările fiind cele la care s-a referit în declaraţia făcută în cursul urmăririi penale. În cuprinsul acestei declaraţii a mai precizat (în mod expres) că inculpatul B., care era cel care îi şi indica străzile pe care urma a fi montată conducta, (întrucât proiectul nu cuprindea şi planşe cu amplasarea reţelei), cunoştea despre aceste nereguli, însă i-a promis că, de comun acord cu constructorul, se vor executa lucrările în câteva zile.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe a arătat că o menţine pe cea anterioară şi a susţinut că l-a observat pe teren şi pe inculpatul A., însă doar o singură dată, cea care se deplasa în teren fiind doar inculpata C.; nu a avut cunoştinţă ca inculpatul să fi participat la vreo acţiune de inspecţie a Inspectoratului de Stat în Construcţii.

Prima instanţă a reţinut că, inculpatului, în calitate de diriginte de şantier autorizat din partea investitorului, îi reveneau şi responsabilităţi stabilite în baza Legii nr. 10/1995 şi în vederea îndeplinirii obligaţiilor de verificare a calităţii lucrărilor executate, acesta trebuia să întocmească anumite documente: procese-verbale de lucrări ascunse, procese-verbale de calitate a execuţiei pe categorii de lucrări, AA., certificate de calitate, agremente tehnice ale materialelor puse în operă, eventuale încercări de laborator ale celor fără certificate/agremente tehnice, caiete de ataşamente privind materialele puse în operă, utilajele de construcţii şi transportul lor, precum şi cu privire la utilizarea forţei de muncă.

Cu ocazia inspecţiilor realizate pentru verificarea calităţii lucrărilor, Inspectoratul de Stat în Construcţii a identificat lucrările realizate fără a fi întocmite procese-verbale în fază determinată, iar expertiza în construcţii şi cea contabilă au concluzionat că nu există devize pentru situaţiile reale de lucrări şi nici ataşamente cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora, reţinându-se că, potrivit prevederilor legale, situaţiile de lucrări s-au întocmit pe baza caietelor de ataşamente privind materialele puse în operă şi, împreună cu procesele-verbale de recepţie calitativă, pe categorii de lucrări, trebuiau să stea la baza emiterii facturilor pentru decontarea lucrărilor. Or, în cauză, facturile au fost însoţite doar de devizele de referinţă ce au stat la baza întocmirii contractelor ori a actelor adiţionale la contract.

Expertiza contabilă a mai stabilit că nu au fost detaliate materialele folosite în formularele existente la dosar (se referă la formularul C6), deci nu s-a putut verifica provenienţa lor (verificare obligatorie potrivit Legii nr. 10/1991), că pentru o parte din materiale nu există facturi de achiziţie la dosar; nu au fost menţionate pe borderouri centralizatoare de producţie formularele C5 şi recapitulaţiile aferente facturilor numărul şi data documentului, persoanele care angajează unitatea, că un număr de 49.394,45 de ore nu au corespondent în statele de salarii aferente, iar pentru 34.429, 39 ore nu s-a putut verifica existenţa corespondentului datorită lipsei statelor de salarii.

Referitor la inculpatul A., i s-au reţinut în sarcină două fapte în concurs real, conform art. 38 C. pen., complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind acuzat că, în perioada 5 noiembrie 2007 - 4 august 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de director al SC L. SRL Huşi şi a semnat Actul adiţional nr. x din 17 ianuarie 2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comuna Deleni; în acelaşi interval de timp, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 facturi emise de SC L. SRL Huşi.

S-a solicitat de reprezentantul parchetului schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (similar şi cu aceeaşi motivaţie s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor F. şi H.).

Prima instanţă a reţinut că, în perioada 1 iunie 2003 - 15 decembrie 2008, inculpatul A. a îndeplinit funcţia de director în cadrul SC L. SRL Huşi (conform contractului de muncă înregistrat la data de 18 iunie 2003), dar în fapt, acesta a exercitat atribute de conducere/coordonare în firmă şi ulterior sfârşitului anului 2008, când a devenit parlamentar şi, formal, au încetat raporturile de muncă cu societatea.

Lucrările au fost efectuate de societate, în marea lor majoritate, după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegal, consecinţa fiind lipsirea locuitorilor comunei de folosinţa unei investiţii pentru realizarea căreia a fost plătită suma de aproximativ 4 milioane RON din bugetul de stat, prejudiciul cauzat reprezentând neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin Contractul nr. x din 20 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, facturate şi încasate de către SC L. SRL, ce însumează 916.227,53 RON (astfel cum a rezultat din raportul de expertiză judiciară contabilă şi suplimentul la acesta).

Ulterior încheierii contractului, inculpaţii A. şi C. au semnat acte adiţionale la acesta, justificate în mod formal de schimbări de soluţii tehnice (fără să fi fost emise hotărâri de consiliu local potrivit legii); au contribuit la ascunderea realităţii din teren prin omisiunea întocmirii devizelor de lucrări, cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora în teren, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice (aspecte ce rezultă din rapoartele de expertiză judiciară).

S-a reţinut că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a declarat că nu a avut nicio implicare în firmă şi nici în încheierea şi derularea contractului, cu excepţia faptului că era responsabil cu parcul auto, precizând şi că este asociat unic la SC BB. SRL, societate care a efectuat activitate de transport în cadrul contractului derulat cu Primăria Deleni.

În faţa primei instanţe, inculpatul a susţinut, de asemenea că, deţinând funcţia de director avea responsabilităţi numai cu privire la parcul auto al firmei, iar contractul său de muncă, dar şi fişa postului prevedeau aceleaşi responsabilităţi; nu a cunoscut pe nimeni din conducerea primăriei, nu a avut vreun contact cu reprezentanţii săi, nici măcar în campania electorală, nu a participat la negocierea contractului, nu a avut atribuţii vizând proiectul alimentare cu apă, întrucât de acest proiect s-au ocupat inginerii şi maiştrii din cadrul societăţii, angajarea acestor persoane fiind făcută de soţia sa, inculpata C., care asigura în exclusivitate, conducerea firmei .

Cu privire la actul adiţional la Contract nr. x din 17 noiembrie 2008, raportat la care s-a atestat ştiinţific că l-a semnat, a arătat că nu avea atribuţii şi nici cum să semneze un astfel de document, însă a recunoscut posibilitatea semnării acestuia, determinat de aspecte de urgenţă şi numai după ce şi-a întrebat soţia dacă poate semna documentul şi a precizat că este posibil să fi mers la punctul de lucru din comuna Deleni, dar nu pentru a da ordine/instrucţiuni, ci doar în situaţia defectării unui utilaj, cu atelierul mobil de reparaţii, neavând cunoştinţă dacă societatea desemnase un reprezentant responsabil cu efectuarea lucrării. Totodată, a negat că a participat la vreun control efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcţii privitor la lucrările efectuate de SC L. SRL Huşi în cadrul proiectului şi nu a putut oferi nicio explicaţie referitoare la afirmaţiile inculpaţilor H. şi F. care au susţinut că el i-a angajat şi că le dădea dispoziţii nemijlocite cu privire la efectuarea lucrării şi a arătat că nu îşi aminteşte ca, în aceeaşi perioadă de timp, societatea S.C BB. SRL, al cărei administrator era, să fi efectuat activităţi de transport în folosul Primăriei Deleni.

Potrivit Raportului de expertiză criminalistică nr. 423 din 19 decembrie 2016 efectuat în cauză, în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, raport întocmit de INEC, Laboratorul interjudeţean de Expertize criminalistice Bucureşti, s-a stabilit cu certitudine că semnătura de la poziţia "contractant - S.C L. SRL Huşi - C." realizată pe Actul adiţional la contract - nr. x din 17 noiembrie 2008, a fost executată de inculpatul A.

Prima instanţă, analizând probatoriul administrat raportat la învinuirea de abuz în serviciu a înlăturat susţinerile inculpatului A., constatând că din contractul de muncă al inculpatului a rezultat că a îndeplinit funcţia de director al societăţii SC L. SRL Huşi cu atribuţii de coordonare a întregii activităţi şi nu doar de a asigura funcţionarea parcului auto şi că în această calitate a participat la diverse activităţi respectiv: încheierea actului adiţional la contract nr. x din 7 ianuarie 2008 şi semnarea acestuia, la controlul efectuat de inspectorii de specialitate, precum şi la semnarea proceselor-verbale de control al calităţii lucrărilor în faza determinante nr. x din 14 august 2008, respectiv nr. 4923 din 14 august 2008 ale Inspectoratului de Stat în Construcţii (aflate la filele nr. x în vol. 4 al d.u.p.), împrejurări de altfel, confirmate şi din coroborarea declaraţiilor coinculpaţilor: F., (care a relatat despre deplasările în teren ale inculpatului A. în anul 2008 şi a confirmat prezenţa inculpatului A. la efectuarea controlului de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi perfectarea înţelegerii vizând angajarea sa direct cu inculpatul), B. care a afirmat în faţa primei instanţe că l-a văzut atât pe A., cât şi pe C., când veneau la lucrare), precum şi H. (angajat al societăţii în cursul anilor 2010 - 2011 care în cursul urmăririi penale a susţinut că primea dispoziţii direct de la inculpat în desfăşurarea activităţii).

Referitor la inculpata C., s-a reţinut că a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi cea prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele în concurs real conform art. 38 alin. (1) C. pen., constând în faptul că, în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC L. SRL Huşi şi a semnat actele adiţionale nr. x din 11 septembrie 2008, nr. 2 din 16 aprilie 2009, nr. 3 din 31 octombrie 2009, nr. 129 din 30 decembrie 2009, nr. 25 din 31 martie 2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice nr. 4 din 30 iunie 2010, nr. 94 din 21 octombrie 2010, nr. 103 din 9 decembrie 2010, nr. 107 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 27 decembrie 2011 şi nr. 7 din 12 decembrie 2013, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni; în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC L. SRL Huşi.

Prima instanţă a reţinut că lucrările au fost efectuate în marea lor majoritate după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegal şi că facturile semnate de inculpata C. în care s-a consemnat efectuarea lucrărilor de construcţii au conţinut date nereale cu privire la serviciile livrate, întrucât nu au reflectat cantităţile reale ale lucrărilor executate (facturile conţineau menţiunea "situaţii de lucrări contract nr. x", iar aşa-zisele situaţii nu erau însoţite de documente care să ateste executarea în realitate a lucrării), inculpata împreună cu inculpatul A. contribuind la ascunderea realităţii din teren prin lipsa devizelor de lucrări cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora în teren, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice.

Sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. faţă de toţi inculpaţii (cu excepţia inculpaţilor K., J.), respectiv al întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu trimitere la inculpata I. (dat fiind statutul său profesional special), căreia i s-a imputat săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen., prima instanţă, a apreciat necesare următoarele precizări.

Astfel, a constatat că, în mod întemeiat, parchetul a reţinut cu titlu general, emiterea unui număr de 16 facturi fiscale pe parcursul derulării contractului (în cuprinsul rechizitoriului fiind menţionate, din eroare, un total 17 facturi, deşi au fost indicate/enumerate doar 16 facturi), ca fiind tot atâtea acte materiale intrând în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de abuz în serviciu.

Pe de altă parte semnarea, spre exemplu de către inculpata C., în calitate de delegată, a 4 facturi fiscale emise de societatea comercială, s-a considerat că reprezintă tot atâtea acte materiale intrând în conţinutul infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a constatat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost reţinută în actul de sesizare, în forma autoratului, în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii care erau menţionaţi ca delegaţi pe aceste facturi: A. (8 facturi), C. (4 facturi), F. şi H. (câte 2 facturi fiecare).

Întrucât în cursul judecăţii, urmare expertizei tehnice criminalistice efectuate, s-a stabilit cu certitudine şi în mod ştiinţific că inculpaţii F., H. şi A. nu au întocmit şi semnat facturile cu conţinut nereal, ci doar le-au remis beneficiarului, s-a apreciat că nu mai poate fi luată în discuţie participaţia inculpaţilor sub forma autoratului la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prima instanţă a respins cererea parchetului, care, într-o formulă de forţare a instituţiilor juridice de drept penal material, a solicitat reţinerea complicităţii în locul autoratului invocând că ei doar au înlesnit/sprijinit activitatea autorului "prin acceptarea menţionării ca delegat pe factură şi remiterea beneficiarului".

Pe de altă parte, s-a reţinut că parchetul a susţinut că autorul acestor acte materiale este inculpata C., care a emis şi semnat toate facturile din partea societăţii SC L. SRL Huşi şi a solicitat, prin schimbarea încadrării juridice, ca toate aceste acte materiale să intre, alături de cele 4 acte materiale expuse în rechizitoriu, în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (un total de 16 acte materiale reprezentând falsificarea prin plăsmuire a 16 facturi).

Or, prima instanţă a apreciat că în cauză nu se poate reţine incidenţa instituţiei schimbării de încadrare juridică, ci aceea a extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale, grefată pe vechiul art. 335 C. proc. pen., dispoziţii care nu se mai regăsesc în noua codificare procesual penală. S-a constatat, din economia textelor art. 371 C. proc. pen. şi urm. din noul C. proc. pen. referitoare la desfăşurarea judecării cauzelor în primă instanţă, că nu rezultă identificarea vreunui cadru procedural care să permită astfel de artificii juridice, În plus,relevându-se că întreaga structurare şi separare a funcţiilor judiciare din noul cod sunt astfel gândite încât să nu se permită suplinirea unor asemenea lacune majore, iar o înştiinţare asupra acuzaţiei penale, pentru alte acte materiale din conţinutul aceleiaşi infracţiuni, nu ar putea fi făcută direct în faza de judecată, fără parcurgerea urmăririi penale şi cu încălcarea evidentă a drepturilor inculpatei.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că nu are temei să se pronunţe asupra unei astfel de "cereri de extindere a acţiunii penale", urmând ca, raportat la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către inculpată, soluţia să se axeze pe ceea ce s-a reţinut în rechizitoriu completat cu ordonanţa din 03 noiembrie 2015, respectiv că:

"în derularea contractului, SC L. SRL Huşi a emis un număr de 17 facturi fiscale, iar pe 4 dintre acestea inculpata figurează ca delegată" - concret individualizate: facturile nr. x din 25 august 2008, în valoare de 61.924,42 RON; nr. x din 22 decembrie 2008, în valoare de 285.407,35 RON; z din 22 decembrie 2008, în valoare de 66.666,99 RON; nr. ECO - 0021 din 26 octombrie 2009, în valoare de 121.008,42 RON.

Referitor la inculpatul H., s-a reţinut în sarcina acestuia că, în intervalul arătat, în calitate de inginer şef de echipă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie care atestau nereal efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. totodată, s-a reţinut că faptele inculpatului de a se implica activ, menţionând şi semnând ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC L. SRL Huşi, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prima instanţa a respins solicitarea reprezentantului parchetului de schimbare a încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, din infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a reţinând că inculpatul a participat din partea SC L. SRL Huşi (inginer constructor, cu 7 angajaţi în subordine) la derularea lucrărilor ce fac obiectul anchetei şi a figurat ca delegat pe două facturi fiscale emise de executant, care au fost prezentate pentru plată primarului comunei Deleni, inculpatului B. şi ulterior decontate, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate, dar inculpatul nu a emis şi nici nu a semnat facturile respective (ultima în data de 25 noiembrie 2010, seria x din 10 octombrie 2010, în valoare de 464.455,74 RON; seria x din 29 decembrie 2010, în valoare de 102.507,18 RON).

În ceea ce priveşte participarea la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, s-a reţinut că atât acesta, cât şi inculpatul F. - şefi ai echipelor din şantier, ambii de profesie ingineri, cu atribuţii de coordonare/conducere a muncitorilor din subordine, s-ar fi implicat activ în fenomenul de fraudare a beneficiarului, în condiţiile în care cunoşteau în mod direct, nemijlocit, realitatea din teren, fiind cei care, de pildă, dispuneau mişcări de resurse umane şi/sau materiale, solicitau necesar de materiale. Pe lângă această contribuţie, s-a reţinut că inculpaţii au participat la circuitul documentelor, acceptând să fie menţionaţi ca delegaţi pe facturile emise în fals de angajator, în condiţiile în care documentele atestau situaţii nereale din şantier, respectiv lucrări neexecutate.

Or, în cursul urmăririi penale, în declaraţia dată în calitate de suspect la 28 februarie 2014, inculpatul a relatat că, în calitate de inginer în construcţii, angajat la societatea L. SRL Huşi în perioada iunie - decembrie 2010, a desfăşurat activităţi pe raza comunei Deleni, însă în realizarea unui proiect al comunei ce privea amenajare de drumuri şi podeţe şi nu a proiectului privind "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca şi M.", ce se derula în acelaşi timp, lucrările pe care le-a executat fiind balastare drum, compactare balast, pietruire drum, turnare covor asfaltic; nu a avut cunoştinţă dacă lucrările pentru care se cerea decontarea au fost realizate; nu şi-a amintit să fi dus vreo factură emisă de SC L. SRL Huşi în care să figureze delegat, nu a completat şi semnat facturi (aspecte certificate ştiinţific ulterior).

În declaraţia dată ca inculpat, în faza de urmărire penală, la 17 iunie 2015, a precizat că atribuţiile sale vizau organizarea muncitorilor şi utilajelor pe şantier, asigurarea execuţiei lucrărilor conform proiectului; în majoritatea timpului activitatea de şantier era coordonată de inculpata C., însă, uneori, la interval de circa doua săptămâni, mai primea dispoziţii şi de la inculpatul A., ce se prezenta mai rar în societate şi în şantier, fiind deputat în perioada respectivă; se întâmpla să i se solicite să lase documente la Primăria Deleni şi crede că a fost menţionat pe facturi pentru că era inginer în cadrul societăţii.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpatul H. a reiterat unele dintre aspectele anterior menţionate, subliniind că nu a avut atribuţii referitoare la lucrarea "alimentare cu apă şi amenajare poduri şi podeţe", ci la asfaltarea drumurilor şi lucrările anterioare asfaltării în comuna Deleni, proiect separat de cel dintâi, care se realiza în comună, diriginte de şantier fiind E., el ocupându-se doar de activitatea de execuţie. A precizat că: în situaţia în care operaţiunea de asfaltare se suprapunea peste necesitatea de a se asfalta şi un pod sau un podeţ, se realiza şi acest lucru; nu a dus niciodată facturi din partea societăţii la primărie, nu a semnat astfel de facturi, nu avea cunoştinţă de lucrările la care facturile se refereau; pe A. l-a cunoscut ca fiind soţul inculpatei, l-a văzut de 2 ori pe raza comunei şi tot de atâtea ori la sediul societăţii; au existat însă situaţii când a fost necesar să depună la primărie anumite copii ale unor detalii de execuţie/planşe/dispoziţii de şantier, el fiind cel care a înaintat aceste documente fie dirigintelui de şantier, fie primarului comunei - când aceştia se prezentau pe teren.

În cursul judecăţii s-au solicitat şi primit relaţii de la societatea SC L. SRL Huşi cu privire la lucrările şi sarcinile de serviciu ale inculpatului, astfel că prin adresa fără număr din 7 noiembrie 2016, semnată de inculpata C., în calitate de director, a fost înaintat doar contractul de muncă al acestuia, fără a fi ataşate alte documente, iar potrivit adresei fără număr din 12 decembrie 2016 a SC L. SRL Huşi, semnată de inculpata C., a rezultat că inculpatul a fost salariatul societăţii în perioada 1 septembrie 2010 - 12 mai 2011 şi, cu certitudine, acesta nu a lucrat la obiectivul "Alimentare cu apă" în comuna Deleni, întrucât specialitatea lui era de inginer căi ferate, drumuri şi poduri, nefiind ataşate alte înscrisuri în sprijinul acestei adrese.

Prima instanţă a constatat ca fiind corespunzătoare adevărului o parte din împrejurările anterioare relevate reţinând că lucrarea angajată de societate a avut într-adevăr ca obiectiv şi amenajarea de poduri şi podeţe, că inculpatul H. a figurat ca angajat în statele de plată pentru perioadele lucrate pe contractul de execuţie a proiectului de alimentare cu apă şi că dirigintele de şantier al acestei lucrări a fost inculpatul E., dar, în acelaşi timp, a reţinut că faptele comise de acesta nu au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege pentru infracţiunea de abuz în serviciu. Astfel, secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut ca fiind certe şi ferm dovedite aspectele ce susţin această ipoteza juridică constatând că: inculpatul a participat doar la acte izolate şi neesenţiale din ansamblul de acte materiale ce compun unitatea legală de infracţiune; aportul concret al inculpatului a vizat un spaţiu "pur profesional" şi deşi lucrările realizate nu au fost conforme proiectului şi nu au fost finalizate, eventuala sa sancţionare nu poate fi îndepărtată de spaţiul raporturilor de muncă; din contextul faptic instituit de actul de acuzare nu rezultă şi nici nu există probe că inculpatul a fost cooptat, că şi-a adus aportul sau măcar ar fi ştiut de "manopera" pusă la cale şi derulată efectiv de către inculpaţii B., J. în conivenţă cu societatea inculpaţilor A. şi C., acestora din urmă fiindu-le plătite sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de contract şi lege.

Referitor la inculpatul F., prima instanţă a constatat că şi în cazul acestuia s-a reţinut o situaţie de fapt similară constând în aceea că, în calitate de inginer şef de echipă, în intervalul de timp arătat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie care atestau efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. totodată, faptele inculpatului, de a se implica activ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, menţionând şi semnând ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC L. SRL Huşi, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele fiind săvârşite în concurs real, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.

Şi faţă de acesta s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, sub aspectul formei de participaţie penală, din autor în complice, respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prima instanţă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., a reţinut ca fiind reale următoarele împrejurări de fapt: a participat din partea SC L. SRL Huşi (inginer, cu 10 angajaţi în subordine) la derularea lucrărilor ce fac obiectul anchetei şi a figurat ca delegat pe două facturi fiscale emise de executant (ultima în data de 25 septembrie 2008), care au fost prezentate pentru plată primarului comunei Deleni, B. şi ulterior decontate, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate; a participat şi la circuitul documentelor, fiind menţionat pe facturile emise în fals de angajator, în condiţiile în care documentele atestau situaţii nereale din şantier, respectiv lucrări neexecutate. Însă, s-a reţinut că s-a dovedit ştiinţific că acesta nu a emis şi semnat ca delegat al SC L. SRL Huşi cele două facturi fiscale produse în derularea contractului, seria x din 25 septembrie 2008, în valoare de 157,994,19 RON; seria x din 25 septembrie 2008, în valoare de 88.257,32 RON.

În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a lucrat în cadrul SC L. SRL Huşi în perioada iunie - 15 noiembrie 2008 şi a desfăşurat activităţile ordonate de directorul societăţii, inculpatul A., în cadrul proiectului "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca şi M." nu a putut furniza detalii cu privire la schimbările de soluţii, nu a cunoscut nimic în legătură cu cele două facturi pe care figurează delegat; a participat la efectuarea lucrărilor doar la un singur pod.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă a reiterat aspectele privind faptul că nu are cunoştinţă de facturile şi situaţiile de lucrări întocmite în această perioadă, nu a semnat astfel de documente, având doar atribuţii de supraveghere a lucrărilor, singurele documente semnate erau notele, un formular de necesar de materiale şi forţă de muncă; A lucrat în principal la acel pod, dar sporadic a lucrat şi la reţeaua de alimentare cu apă; a fost angajat de către inculpatul A., pe întreaga perioadă a lucrării nu a văzut pe teren pe responsabilul tehnic al lucrării, deşi ştia că, teoretic, există o astfel de persoană; a avut cunoştinţă despre faptul că, în septembrie 2008, inculpatul A. a fost însoţit de un inspector din partea Inspectoratului de Stat în Construcţii când a fost în teren la lucrarea pe care el o executa (a precizat că obiectivul urmărit de aceştia viza faza determinantă de la podul C3 privind hidro-izolaţia acestuia); nu a negat că a înmânat documente ale firmei în favoarea primăriei, însă nu a semnat vreun astfel de document şi nici facturile în litigiu.

Prima instanţă a constatat că faptele comise de inculpatul F. nu au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege reţinând că acesta a fost salariatul societăţii în perioada 1 iulie 2008 - 15 noiembrie 2008, potrivit adresei fără număr din 12 decembrie 2016 emisă de SC L. SRL Huşi, că din actele existente la dosar nu a reieşit dacă toată activitatea desfăşurată în această perioadă a fost exclusiv la lucrarea alimentare cu apă, deoarece în aceeaşi perioadă, societatea desfăşura activităţi şi la alte puncte de lucru, nefiind infirmate obiectiv susţinerile inculpatului că nu avea cunoştinţă de facturile şi situaţiile de lucrări întocmite în această perioadă, că nu a emis sau semnat astfel de documente, având doar atribuţii de supraveghere a lucrărilor, că a lucrat efectiv (mai bine sau mai rău calitativ) în principal la acel pod.

Revenind la conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. imputată inculpaţilor, prima instanţă a reţinut, cu privire la faptul că inculpatul A. figurează în calitate de delegat pe 8 dintre facturile menţionate în rechizitoriu, că, în esenţă, apărarea sa a fost în sensul că menţionarea sa la rubrica delegat a fost pur formală, întrucât acesta, printr-un memoriu depus în cursul urmăririi penale, a susţinut că a fost un simplu salariat al societăţii, nu putea angaja societatea faţă de terţi, nu o putea reprezenta legal, aşa cum ar face-o administratorul - inculpata C., nu a fost implicat în încheierea/executarea contractului; singura persoană în măsură să completeze şi să semneze facturile, ca şi situaţiile de lucrări, este administratorul societăţii. A apreciat ca lipsită de relevanţă menţionarea numelui său la rubrica delegat de către cel care întocmit factura, arătând că menţionarea numelui delegatului pe facturile fiscale nu este obligatorie, potrivit art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, art. 1 şi anexa 3 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2226/2006, iar din interpretarea acestor norme rezultă că face parte din menţiunile privitoare la expediţie, rubrică ce se completează doar atunci când sunt livrate bunuri şi nu când facturile sunt emise pentru plata unor servicii. Ca uzanţă în această materie, când factura este emisă pentru plata unor servicii, rubrica privind delegatul este completată cu datele de identificare ale persoanei autorizate de cumpărător să recepţioneze factura; de altfel, pe cele 8 facturi în litigiu se observă că reprezentantul primăriei le-a semnat atât la rubrica semnătura de primire, cât şi la cea privind date vizând expediţia. Chiar dacă s-ar admite că persoana menţionată ca delegat a înmânat factura beneficiarului serviciilor, a susţinut că acest fapt nu semnifică că delegatul răspunde pentru conformitatea facturii cu serviciile prestate pe teren, ci doar că a predat documentul către beneficiar, mai ales că, din partea furnizorului, facturile sunt semnate de către administratorul C.

Prima instanţă a subliniat că, dincolo de acţiunea ce întregeşte elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi anume folosirea înscrisului fals sau încredinţarea lui spre folosire (acţiune subsecventă celei de falsificare), folosire ce a fost înlesnită prin depunerea înscrisurilor la beneficiarul lucrării de către inculpaţii A., F. şi H., esenţial este ca acţiunea principală de falsificare a respectivului înscris, prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau 321 C. pen., să fie probată că a fost comisă efectiv de persoanele în cauză.

Or, s-a constatat de prima instanţă că în concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 423 din 19 decembrie 2016 întocmit de INEC, Laboratorul interjudeţean de Expertize criminalistice Bucureşti (expertiză dispusă în cursul judecăţii) s-a stabilit cu certitudine că nici scrisul şi nici semnăturile aflate pe facturile în discuţie nu au fost executate de către inculpaţii A., F. şi H.

Reprezentantul parchetului a formulat comentarii juridice, inclusiv cu privire la noţiunea de falsificare a facturilor fiscale, arătând că în ordonanţa din 3 noiembrie 2015 "datorită specificului facturilor fiscale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 155 din C. fisc. , s-a avut în vedere sensul mai larg al acţiunii de falsificare şi anume de alcătuire/plăsmuire, atribuindu-se acestora caracter de adevăr, de autenticitate: inculpaţii, contrafăcând facturile enumerate în mod fraudulos, pentru a dovedi anumite prestaţii nereale, au consemnat într-un înscris sub semnătură privată o situaţie nereală, inexistentă.

Este adevărat că indicarea delegatului care livrează bunurile sau prestează serviciile, precum şi a datelor sale de identificare, urmată de semnătura sa, nu face parte din menţiunile obligatorii ale facturii fiscale, în forma reglementată de Codul fiscal, cum, de altfel, nici semnătura şi ştampila furnizorului nu sunt menţiuni obligatorii, ci doar recomandate. Chiar dacă indicarea numelui delegatului nu face parte dintre menţiunile obligatorii, este de precizat însă, că nu numai înscrierea în facturile emise de către inculpata C. a unor servicii care nu au fost prestate, urmată de semnarea facturilor la rubrica emitent şi delegat, constituie date nereale şi este singura acţiune care conferă caracter penal:

în fapt, menţionarea la această rubrică în calitate de delegat, a numelui unor persoane din cadrul firmei, una având funcţie de conducere, iar celelalte două având profesii în specialitatea lucrării, toate desfăşurând activitate în cadrul acestui proiect, este şi aceasta o informaţie de natură să confere caracter de veridicitate celorlalte menţiuni nereale din factură şi situaţiile de lucrări anexate, menite să ateste, în ansamblu, realitatea operaţiunilor efectuate şi nu poate fi considerată pur formală". S-a mai arătat că, "limitarea implicată de inculpaţi acţiunilor lor, care invocă drept aspect critic lipsa semnăturii aplicată pe document, care nu le aparţine, acesta fiind elementul central de natură a-i exonera de răspundere, ar conduce practic la răpirea componentei ilicite de natură penală a demersurilor lor: practic, aceştia au emis ori au contribuit la emiterea de documente care atestă în mod nereal prestaţii neefectuate (facturi cu conţinut nereal), cu consecinţa generării altor acte (ordine de plată) şi plăţii unor sume de bani nedatorate.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se comite numai cu intenţie directă, calificată prin scop. Autorul trebuie să comită acţiunea de falsificare, cât şi acţiunea consecutivă de folosire sau încredinţare a înscrisului pentru folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice. Mobilul determinant şi scopul final urmărit de autor nu au relevanţă în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii; instanţa trebuie să se preocupe numai de scopul imediat prevăzut de lege - producerea unei consecinţe juridice, iar nu şi de scopul final avut în vedere de autor care poate fi, de exemplu, dobândirea unui folos ilicit, producerea unei pagube altei persoane".

Însă, în pofida susţinerilor reprezentantului parchetului, prima instanţă a constatat că inculpaţii A., H. şi F. nu au emis şi nici nu au semnat documentele respective, considerând că nu poate fi primită aserţiunea că aceştia "au contribuit la emiterea de documente ce atestă în mod nereal prestaţii efectuate, motiv pentru care acţiunile acestora caracterizează complicitatea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu autoratul", atât prin prisma formei de participaţie penală propusă, cât şi prin prisma faptului că acţiunea materială şi concretă de falsificare a respectivelor înscrisuri de către acele persoane nu a fost adeverită.

Cu privire la individualizarea pedepselor, în raport cu persoana inculpaţilor condamnaţi, prima instanţă a ţinut cont de contribuţia efectivă a acestora, dar şi de atitudinea faţă de fapte şi urmările acestora, pe de o parte, că niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut că avea îndatoriri de serviciu concrete legate de proiectul alimentare cu apă sau că a încălcat vreo dispoziţie legală, iar, pe de altă parte, cu privire la prejudiciu, reţinând că atitudinea acestora a fost una de indiferenţă, întrucât nu s-au preocupat de recuperarea prejudiciului şi nici măcar nu au conştientizat că acţiunile lor defectuoase au împiedicat finalizarea proiectului, consecinţă pe care au plasat-o pe seama desfăşurării anchetei penale.

În ceea ce priveşte contribuţia efectivă la comiterea faptelor, prima instanţă a considerat că nu trebuie omisă construcţia penală a întregii acuzaţii, respectiv că "se constituise un grup de interese", format în principal din primar şi viceprimar, care inoculaseră o grabă în maniera de lucru în primărie, motivat de iminenţa pierderii finanţării de la guvern, mai ales că era vorba de cca. un milion de euro, pe care aceştia doreau să-i primească în mandatul lor şi că "preconstituind acest fundament de precipitare a edictării la nivelul organului deliberativ al comunei, pe care, practic, l-au capturat, prin eludarea legii şi încălcarea atribuţiilor de serviciu", inculpaţii B., J. au creat premisele perfectării contractului evocat cu societatea inculpaţilor A. şi C., aceasta din urmă, în funcţie de datele oficiale, administratorul şi asociatul unic al SC L. SRL Huşi, cărora ulterior le-au plătit sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă".

Aşadar s-a apreciat că pilonii principali ai construcţiei penale au fost, pe un prim palier, inculpatul B., care chiar a susţinut că primăria a fost în culpă cu privire la derularea cu celeritate a contractului, şi în celălalt palier, al execuţiei, inculpata C., care a susţinut, contrar evidenţei, că unitatea administrativ teritorială este cea care de fapt datorează bani societăţii, căreia i-a fost creat un prejudiciu de 15% din valoarea contractului datorat inflaţiei în perioada 2007 - 2014, motiv pentru care se impune cu necesitate aplicarea faţă de aceşti doi inculpaţi a unor pedepse cu închisoarea cu executare efectivă, toate pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi, fiind uşor orientate peste minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile comise.

De asemenea, a făcut aplicarea regulilor juridice vizând concursul de infracţiuni, respectiv art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dar şi art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., contopind legal pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, cu excepţia situaţiei juridice a inculpaţilor A. şi J.

A făcut aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. dispuse cumulativ, faţă de inculpaţii condamnaţi, conform textului legal incident, dar şi lit. g) - dreptul de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, în cazul primarului B. şi viceprimarului J. sau dreptul de a exercita profesia, meseria, activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, în cazul inculpatului E.

Pentru ceilalţi inculpaţi condamnaţi, în funcţie de contribuţia fiecăruia, a dispus în temeiul art. 91 C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la legea penală mai favorabilă, prima instanţă a constatat că deşi reprezentantul parchetului a susţinut că, analizând comparativ limitele speciale de pedeapsă ale infracţiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals intelectual, astfel cum sunt incriminate în C. pen. anterior şi cel în vigoare rezultă că în C. pen. actual sunt prevăzute sancţiuni mai severe, relevantă, sub acest aspect, este acuzaţia penală adusă inculpaţilor (în principal infracţiunea de abuz în serviciu), raportat la care a reţinut următoarele:

- prin Rezoluţia nr. 1479/P/2011 din 17 ianuarie 2012, la nivelul unei unităţi locale de parchet s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspecţi pentru faptele de abuz în serviciu şi fals;

- după înregistrarea cauzei pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Ordonanţa nr. 706/P/2013 din 19 decembrie 2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de suspecţi din infracţiunile prevăzute de art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 - noul C. pen., prin ordonanţa din data de 12 februarie 2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cercetate în infracţiunile prevăzute de art. 322 C. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- prin Ordonanţa din data de 8 iunie 2015 s-a dispus, cu just temei, schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, motivat de prejudiciul pretins cauzat prin comiterea infracţiunilor cercetate şi cuantificat sub valoarea de 2 milioane de RON impusă de dispoziţiile art. 183 C. pen.

În consecinţă, prima instanţă a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., prin raportare la incriminările din C. pen. anterior, pe care le-a considerat că trebuie privite în mod unitar constatând că trimiterea trebuie făcută la infracţiunea de bază în cauză prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 din C. pen. anterior. Astfel, a constatat că regimul sancţionator incident ar fi mult mai sever, prin comparare cu dispoziţiile echivalente în noul C. pen., indiferent de împrejurarea că faptele au fost comise în concurs real şi de tratamentul sancţionator diferit al concursului de infracţiuni în cele două reglementări.

Prima instanţă, răspunzând tuturor criticilor şi apărărilor formulate, inclusiv solicitărilor de schimbare a încadrării juridice date faptelor reţinute în sarcina unora dintre inculpaţi, a conchis că soluţia pronunţată pe latură penală se impune, întrucât cercetarea judecătorească a confirmat parţial învinuirea adusă în sarcina tuturor inculpaţilor, iar declaraţiile inculpaţilor, astfel cum au fost analizate anterior, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu celelalte înscrisuri, probe care, în ansamblul lor au dovedit reprezentarea unora dintre inculpaţi a activităţii infracţionale care a condus la prejudicierea părţii civile, prin efectuarea de plăţi pentru lucrări neexecutate şi pentru lucrări fără documente de calitate, astfel încât finalizarea lucrării nu a fost posibilă până în prezent, dispunând Sentinţa penală nr. 283 din 16 mai 2017 în Dosarul nr. x/2015, pe care a îndreptat-o prin încheierile de îndreptare eroare de cameră de consiliu de la 22 mai 2017, 22 septembrie 2017 şi 22 mai 2018, din acelaşi dosar.

Referitor la latura civilă, prima instanţă a constatat că în cursul urmăririi penale s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin Contractul nr. x din 20 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, ce au fost facturate şi încasate de către SC L. SRL Huşi, însumează 916.227,53 RON, valoare ce a rezultat din raportul de expertiză judiciară contabilă şi, respectiv, suplimentul la expertiză, expertul contabil scăzând din cantităţile de lucrări incluse în facturile emise de societatea L. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni cantităţile de lucrări realizate efectiv, stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză şi obţinând cantitatea de lucrări facturate, dar neexecutate; cantitatea de lucrări facturate, dar neexecutate, a fost apoi înmulţită cu preţurile unitare utilizate în facturi şi a fost obţinută valoarea cantităţii de lucrări facturate, dar neexecutate; la această valoare s-au adunat alte cheltuieli directe şi indirecte, profit, şi s-a obţinut un total prejudiciu pe categorie de lucrări.

Apărarea inculpaţilor a fost în sensul includerii în valoarea lucrărilor executate şi a celor efectuate ulterior decontării, până la data efectuării expertizei, iar expertul contabil desemnat, în anexa 3 la suplimentul raportului de expertiză, a stabilit care este valoarea acestora. S-a apreciat că nu este însă oportună reţinerea lucrărilor efectuate ulterior, alăturat/cumulat celor care se cuveneau plătite, întrucât, unele nu existau şi altele nu aveau documente de calitate, or tocmai pentru acest motiv Inspectoratul de Stat în Construcţii a dispus expertizarea atât a proiectului, cât şi a lucrărilor, oprind efectuarea lor până la expertizare, fapt care nu s-a realizat/respectat.

S-a reţinut că expertul în construcţii desemnat a opinat cu justeţe că imputarea întregii investiţii nu este adecvată, deoarece ceea ce s-a realizat din lucrare poate fi folosit; a mai precizat că, în vederea terminării lucrărilor ar mai fi de investit suma de 3.474.555 RON, având în vedere diferenţa dintre valoarea contractată şi cea executată indexată la zi; pentru intrarea în legalitate privind calitatea lucrărilor executate a precizat că este necesară o expertiză tehnică MLPAT şi, în prealabil, încercări de laborator ale materialelor de construcţii puse în operă; numai pe baza unei astfel de expertize (ce ar înlocui actele de calitate în execuţie), se poate întocmi cartea construcţiei lucrării şi realiza recepţia la terminarea lucrărilor.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) (succesor în drepturi al fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului) s-a constituit parte civilă cu suma de 3.611.180,39 RON reprezentând finanţarea proiectului de la bugetul de stat. S-au avut în vedere menţiunile din rechizitoriu cu privire la încălcări ale legislaţiei în materia achiziţiilor publice şi lipsa documentelor privind calitatea lucrărilor, precum şi dispoziţiile legale ale normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2006, iar în subsidiar, ministerul s-a constituit parte civilă cu suma reprezentând contravaloarea lucrărilor plătite, dar neexecutate.

Prima instanţă a constatat că se impune obligarea, în solidar, a inculpaţilor pe care i-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv A., B., C., E. şi J. la plata sumei de 916.227,53 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, sumă ce reprezintă prejudiciul izvorât urmare încălcării atribuţiilor de serviciu, fapta fiind comisă împreună, astfel cum anterior s-a menţionat.

Cu privire la măsurile asigurătorii, prima instanţă a reţinut că prin Ordonanţa din 21 august 2014 procurorul de caz a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor A., C., F., B., J., I. şi E.

În contextul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu s-a pronunţat doar faţă de inculpaţii A., B., C., E. şi J., prima instanţă a dispus ridicarea măsurii asigurătorii instituită prin Ordonanţa din 21 august 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor F. şi I. şi a menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din 21 august 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., C., E. şi J., în vederea reparării pagubei.

Referitor la anularea înscrisurilor, prima instanţă a reţinut că, în speţă, cadrul faptic şi juridic vizând comiterea unor infracţiuni de abuz în serviciu a fost unul larg şi privea executarea şi plata unor lucrări aferente unui proiect privind alimentarea cu apă şi amenajare poduri, podeţe în comuna Deleni, jud. Vaslui, derulate în contextul perfectării şi executării Contractului nr. x din 23 august 2007 între Primăria comunei Deleni, reprezentată de primarul B. şi SC L. SRL Huşi, prin administratorul C., în valoare de 3.185.918,63 RON, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, M.", context în care unora dintre inculpaţi li s-au imputat ca "manopere infracţionale" fapte distincte de fals, astfel:

- fapta inculpatului A., care, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC L. SRL Huşi, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatei C., care, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC L. SRL Huşi, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului B., care, în intervalul de timp menţionat, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca "bun de plată" un număr de 16 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC L. SRL Huşi, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului E., care a semnat, alături de inculpaţii B. şi C. situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 16 facturi fiscale care fac obiectul cercetărilor, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatei I. de a semna un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC L. SRL Huşi întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului H., respectiv fapta inculpatului F. de a se implica activ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin menţionarea ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC L. SRL Huşi, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Întrucât prima instanţă a dispus condamnarea unora dintre inculpaţii mai sus menţionaţi (B., C. şi E.) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a apreciat că se impune drept consecinţă juridică anularea respectivelor înscrisuri falsificate.

Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în prealabil, a reţinut împrejurarea că subzistă faptic, fiind sancţionat penal cadrul larg de situaţii şi elemente vizând comiterea unor infracţiuni de abuz în serviciu, care au impus întocmirea unei vaste documentaţii aferente. De altfel, pe parcursul considerentelor hotărârii s-a făcut trimitere concretă la împrejurarea că, "cu titlu general, emiterea unui număr de 16 facturi fiscale pe parcursul derulării contractului, au fost reţinute de parchet, printre altele, ca acte materiale intrând în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de abuz în serviciu".

Mai mult, chiar şi raportat la inculpaţii care au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (A., F., H.), respectiv pentru infracţiunea de fals intelectual (inculpata I.), prima instanţă a remarcat faptul că operaţiunile în sine de falsificare a respectivelor înscrisuri, prin atestare de împrejurări necorespunzătoare adevărului, subzistă în materialitatea lor, însă doar chestiuni de natură juridică, vizând împrejurările că respectivele fapte nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege sau că nu au existat probe că respectivele persoane au săvârşit fapta, au condus la alte soluţii tehnice.

În consecinţă, prima instanţă a considerat că infracţiunea de abuz în serviciu privind acea neefectuare parţială a lucrărilor asumate prin Contractul nr. x din 20 august 2007, trebuie să conducă şi la restabilirea situaţiei anterioare prin desfiinţarea tuturor înscrisurilor, respectiv facturi fiscale şi ordine de plată emise în cauză:

FACTURI FISCALE:

1. Factura fiscală seria x nr. x din data de 5 noiembrie 2007 în cuantum de 150.485,23 RON;

2. Factura fiscală seria x nr. x din data de 7 noiembrie 2007 în cuantum de 172.830,84 RON;

3. Factura fiscală seria x nr. x din data de 30 noiembrie 2007 în cuantum de 61.214,91 RON;

4. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10 decembrie 2007 în cuantum de 125.050,97 RON;

5. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10 decembrie 2007 în cuantum de 349.095,31 RON;

6. Factura fiscală seria x nr. x din data de 24 iulie 2008 în cuantum de 265.253 RON;

7. Factura fiscală seria x nr. x din data de 4 august 2008 în cuantum de 47.480,15 RON;

8. Factura fiscală seria x nr. x din data de 4 august 2008 în cuantum de 87.834,72 RON;

9. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 august 2008 în cuantum de 61.924,42 RON;

10. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 septembrie 2008 în cuantum de 157.994,19 RON;

11. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 septembrie 2008 în cuantum de 88.257,31 RON;

12. Factura fiscală seria x nr. x din data de 22 decembrie 2008 în cuantum de 285.407,35 RON;

13. Factura fiscală seria x nr. x din data de 22 decembrie 2008 în cuantum de 66.666,99 RON;

14. Factura fiscală seria x nr. x din data de 26 octombrie 2009 în cuantum de 121.008,42 RON;

15. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10 octombrie 2010 în cuantum de 464.455,74 RON;

16. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25 noiembrie 2010 în cuantum de 102.507,17 RON.

ORDINE DE PLATĂ:

1. Ordinul de plată nr. x din data de 14 septembrie 2007 pentru suma de 176.000 RON;

2. Ordinul de plată nr. x din data de 14 septembrie 2007 pentru suma de 142.591 RON;

3. Ordinul de plată nr. x din data de 12 noiembrie 2007 pentru suma de 150.485,23 RON;

4. Ordinul de plată nr. x din data de 19 decembrie 2007 pentru suma de 12.516,04 RON;

5. Ordinul de plată nr. x din data de 30 noiembrie 2007 pentru suma de 61.214,91 RON;

6. Ordinul de plată nr. x din data de 17 decembrie 2007 pentru suma de 286.168,16 RON;

7. Ordinul de plată nr. x din data de 17 decembrie 2007 pentru suma de 29.554,05 RON;

8. Ordinul de plată nr. x din data de 19 decembrie 2007 pentru suma de 108.182,11 RON;

9. Ordinul de plată nr. x din data de 25 iulie 2008 pentru suma de 13.262,65 RON;

10. Ordinul de plată nr. x din data de 25 iulie 2008 pentru suma de 251.990,35 RON;

11. Ordinul de plată nr. x din data de 7 august 2008 pentru suma de 6.765,74 RON;

12. Ordinul de plată nr. x din data de 7 august 2008 pentru suma de 128.549,13 RON;

13. Ordinul de plată nr. x din data de 27 august 2008 pentru suma de 61.924,42 RON;

14. Ordinul de plată nr. x din data de 29 septembrie 2008 pentru suma de 230.842,70 RON;

15. Ordinul de plată nr. x din data de 29 septembrie 2008 pentru suma de 15.408,80 RON;

16. Ordinul de plată nr. x din data de 14 octombrie 2008 pentru suma de 270.000 RON;

17. Ordinul de plată nr. x din data de 23 decembrie 2008 pentru suma de 89.649,33 RON;

18. Ordinul de plată nr. x din data de 23 decembrie 2008 pentru suma de 25.597,04 RON;

19. Ordinul de plată nr. x din data de 2 noiembrie 2009 pentru suma de 121.008,42 RON;

20. Ordinul de plată nr. x din data de 14 decembrie 2009 pentru suma de 152.962,48 RON;

21. Ordinul de plată nr. x din data de 18 octombrie 2010 pentru suma de 455.091,71 RON;

22. Ordinul de plată nr. x din data de 18 octombrie 2010 pentru suma de 9.364,03 RON;

23. Ordinul de plată nr. x din data de 26 noiembrie 2010 pentru suma de 100.440,49 RON;

24. Ordinul de plată nr. x din data de 26 noiembrie 2010 pentru suma de 2.066,68 RON.

Prima instanţă a mai relevat că se impune şi anularea înscrisurilor dovedite a fi false, făcând trimitere la situaţiile de lucrări confirmate de inculpaţii B. şi E., care de asemenea, ar trebui desfiinţate, pentru aceleaşi argumente juridice, însă a apreciat că ar avea caracter superfluu o atare dispoziţie de anulare, în contextul în care aceste situaţii de lucrări au avut doar un caracter subsidiar, stând la baza emiterii acelor facturi şi ulterior a ordinelor de plată.

II. JUDECATA ÎN FAŢA INSTANŢEI DE APEL

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii A., B., C., E. şi J., precum şi partea civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele susţinute la termenul din 17 mai 2018 şi detaliate în încheierea de şedinţă de la acelaşi termen, care au fost completate cu cele formulate în scris, ataşate la dosar.

Cauza s-a înregistrat la 13 octombrie 2017 pe rolul Completului de 5 Judecători, sub nr. x/2017, primind, urmare repartizării aleatorii, prim termen de judecată la 4 decembrie 2017.

La primul termen de judecată fixat, instanţa de control judiciar a admis cererile de amânare pentru angajarea unor apărători, formulate de inculpaţii A., C., B., E. şi I.

La termenul din 15 ianuarie 2018, printre altele, instanţa de apel a admis cererea de amânare formulată de către reprezentantul Ministerului Public pentru a-i acorda posibilitatea să ia cunoştinţă de motivele de apel şi de cererea de probatorii formulate de către apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi E. şi a luat act de manifestarea de voinţă exprimată de apelanta parte civilă Statul român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în sensul retragerii apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.

La termenul din 12 februarie 2018, urmare dezbaterilor asupra probelor, instanţa de apel a admis cererea reprezentantului Ministerului Public de reaudiere a inculpaţilor A., C., B. şi J. respingând, totodată, cererea de reaudiere a inculpaţilor E., F., K., H. şi I.; a admis proba testimonială solicitată de către Ministerul Public şi de către apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C., constând în reaudierea martorilor S., R. şi V.; a admis proba testimonială solicitată de către Ministerul Public constând în reaudierea martorei Q.; a încuviinţat proba testimonială solicitată de către apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C. constând în reaudierea martorilor X. şi W.; a încuviinţat proba cu înscrisuri, constând în raportul de expertiză efectuat de ing. FF., solicitată de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., B., E. şi J.

A respins: cererea de audiere a părţii civile Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice solicitată de către apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C., cererea de audiere a unităţii administrativ teritoriale - Comuna Deleni şi a SC L. SRL Huşi, precum şi proba testimonială constând în audierea a trei martori noi, respectiv GG., HH. şi II., solicitată de apelantul intimat inculpat B.

La acelaşi termen, a prorogat, după reascultarea inculpaţilor şi a martorilor, pronunţarea asupra probei cu efectuarea de noi expertize tehnice în cauză, respectiv efectuarea unei expertize tehnice judiciare în domeniul căilor ferate, drumurilor şi podurilor şi a unei expertize în construcţii hidrotehnice, probe solicitate de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., B., E. şi J., precum şi pronunţarea asupra cererii privind proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea financiar-contabilă, solicitată de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., luând act că intimaţii inculpaţi F., K., H. şi I. nu au solicitat administrarea de probe.

La termenul din 26 februarie 2018, au fost audiaţi inculpaţii B. şi J., punându-se în vedere inculpaţilor A., C., să se prezinte în vederea audierii; la termenul din 12 martie 2018, printre altele, au fost audiaţi martorii Q., V., S., W., X. şi R., iar la termenul din 2 aprilie 2018, a continuat cercetarea judecătorească cu audierea inculpatei C.

La termenul din 7 mai 2018, faţă de dispoziţiile încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2018, a continuat cercetarea judecătorească cu audierea inculpatului A. şi s-au respins, ca nefiind utile şi relevante în cauză, cererile vizând efectuarea unei expertize tehnice judiciare în domeniul căilor ferate, drumurilor şi podurilor şi a unei expertize în construcţii hidrotehnice, formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., B., E. şi J., respectiv cererea privind proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea financiar-contabilă, formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C.

Totodată, instanţa de apel a admis cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi A. şi C. privind înlăturarea din dosarul cauzei a înscrisurilor ataşate memoriilor formulate de către martorii R. şi S. şi a dispus restituirea acestor înscrisuri, pe cale administrativă, către martorii denunţători; a admis, în parte, cererea apărătorului ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi E. şi a dispus ataşarea la dosarul cauzei a memoriului şi a înscrisurilor ataşate, cu excepţia celor trei declaraţii extrajudiciare ale numiţilor JJ., KK. şi LL., pe care le-a restituit acestui apărător. Totodată, a admis cererile de amânare formulate de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor A., C., B., E. şi J., F., H., K. şi de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata I., fixând termen la 17 mai 2018, exclusiv pentru dezbateri în apel.

La termenul din 17 mai 2018 fixat pentru dezbaterile în apel, hotărârea primei instanţe a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele susţinute oral de reprezentantul parchetului şi de apărătorii aleşi şi desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, dar şi pentru cele formulate şi completate în scris şi depuse la filele x dos apel, susţinerile acestora, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor prezenţi fiind redate în detaliu în cuprinsul încheierii de dezbateri de la acelaşi termen, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 21 mai 2018.

III. SINTEZA MOTIVELOR DE APEL

1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin motivele susţinute în faţa instanţei de control judiciar, dar şi prin cele formulate în scris a criticat hotărârea apelată, arătând, în esenţă că, prima instanţă a procedat greşit atunci când:

- a dispus achitarea unora dintre inculpaţii deduşi judecăţii, în baza art. 396 alin. (5) raportat fie la art. 16 lit. c), fie la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., respectiv a inculpaţilor: A. (pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), I. (pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.); K. (pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.), F. şi H. (ambii pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în forma continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.);

- a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât şi al modalităţii de executare, apreciind că, în raport de toate criteriile de individualizare a pedepsei, se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi executarea acesteia într-un regim privativ de libertate, nefiind realizat un just echilibru între gravitatea activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpatului şi periculozitatea sa.

A solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice pentru:

- inculpata I. prin reţinerea formei continuate cu privire la ambele infracţiuni pentru care a fost dedusă judecăţii (complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu şi, respectiv complicitate la infracţiunea de fals intelectual),

- inculpatul K. prin reţinerea formei continuate la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu,

- inculpaţii A., F. şi H. din autorat în complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi condamnarea celor anterior menţionaţi pentru săvârşirea acestor fapte, formulând, totodată, concluzii de condamnare a inculpaţilor F. şi H. şi pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

1.a) Criticând soluţia de achitare, reprezentantul Ministerului Public, a arătat în esenţă că:

- faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii care au fost achitaţi sunt în strânsă legătură cu faptele autorului infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv inculpatul B., care, în calitate de primar al comunei Deleni şi ordonator principal de credite, şi-a exercitat necorespunzător atribuţiile de serviciu. Astfel, deşi lucrarea a fost angajată de Primăria Comunei Deleni, o instituţie de interes local şi trebuia supusă analizei Consiliului local al comunei, acesta a fost consultat doar formal. Ulterior, pe parcursul executării contractului, acelaşi inculpat s-a folosit de înscrisuri care atestau, în mod nereal, că în perioada 5 noiembrie 2007 - decembrie 2013 s-au efectuat lucrări de către SC L. SRL Huşi şi a dispus efectuarea plăţilor către executant imediat după acordarea finanţării şi depunerea facturilor spre decontare, fără a se preocupa dacă lucrările au fost efectiv şi calitativ executate, beneficiind de ajutorul inculpaţilor achitaţi în cauză;

- inculpata I., în calitate de contabil şef al primăriei, a sprijinit activitatea inculpatului B., îndeplinindu-şi în mod defectuos atribuţiile de serviciu ce-i reveneau potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Astfel, deşi cunoştea conţinutul contractului încheiat cu SC L. SRL Huşi (pentru că semnase alături de primar atunci când a fost necesar şi a aplicat viza de control financiar preventiv), a întocmit şi semnat ordine de plată care au stat la baza achitării cu celeritate a facturilor emise de către SC L. SRL Huşi şi nu a verificat dacă sumele ce au făcut obiectul decontării corespundeau documentelor justificative ataşate, reţinându-se greşit de prima instanţă că atribuţiile sale erau de ordin formal-legal, se limitau la întocmirea ordinelor de plată şi presupuneau doar verificări cu privire la încadrarea în limita creditelor bugetare aprobate, întrucât verificările şi situaţiile de lucrări erau efectuate şi semnate de inculpaţii B. şi E.;

- facturile emise de SC L. SRL Huşi în care s-a consemnat efectuarea lucrărilor de construcţii au conţinut date nereale cu privire la serviciile livrate, ele nu reflectau cantităţile de lucrări efectuate, fiecare conţinea aceeaşi sintagmă "situaţii de lucrări", iar situaţiile de lucrări care însoţeau facturile nu aveau ataşate documente semnificative care să ateste efectuarea în realitate a lucrărilor de construcţii;

- s-a constatat lipsa statelor de salarii, astfel că nu a existat posibilitatea verificării corespondenţei orelor de manoperă cu statele de salarii, iar atunci când au existat state de salarii nu a existat un corespondent al acestora cu orele de manoperă;

- facturile nu aveau ataşate devize de lucrări, ci erau însoţite doar de situaţii centralizatoare identice cu cele cuprinse în oferta tehnică, lipsind documentele referitoare la achiziţia materialelor şi la corespondentul dintre consum şi manoperă, prin urmare, realitatea sumei datorate nu se putea verifica şi nici nu a fost verificată de către inculpată, ea fiind doar formal însuşită din situaţiile centralizatoare ataşate facturilor; în evidenţa contabilă a autorităţii publice nu s-a constituit custodie de materiale, iar valoarea materialelor a fost inclusă în rândul celor decontate, deşi inculpata, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei, a arătat că a avut cunoştinţă despre depozite de materiale (enumerate în procese-verbale de custodie), situaţie care ar fi trebuit să conducă inculpata la concluzia că nu au fost respectate cerinţele legale pentru efectuarea acestor plăţi;

- greşit a fost respinsă de prima instanţă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul parchetului în sensul reţinerii formei continuate pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunea de fals intelectual, cu motivarea că forma continuată a ambelor infracţiuni este reţinută deja în actul de sesizare, întrucât funcţia rechizitoriului este diferită în reglementarea C. proc. pen. actual, nu mai este şi act de inculpare, ci doar act de sesizare, prin care se dispune doar trimiterea în judecată, acţiunea penală trebuind să fie pusă în mişcare în prealabil şi, prin urmare, rechizitoriul nu putea suplini lipsurile ordonanţei prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale (fără a se menţiona forma continuată a infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri oficiale, chiar dacă în cuprinsul acesteia se făcea referire la existenţa mai multor acte materiale);

- inculpatul K., secretar al primăriei în perioada de referinţă, în mod greşit a fost achitat pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, deşi în actul de sesizare s-a reţinut că acesta şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, faptele sale fiind legate de şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006;

- din documentele şedinţei de Consiliu local din data de 19 aprilie 2006 a rezultat că obiectul acesteia, printre altele, a fost aprobarea oportunităţii efectuării unui studiu de fezabilitate legat de lucrarea de investiţii alimentare cu apă, modernizare poduri şi podeţe, iar din actele de la dosar, inclusiv din procesul-verbal de şedinţă, a reieşit faptul că s-a votat hotărârea care avea ca obiect efectuarea studiului de fezabilitate, hotărâre care a fost contrasemnată pentru legalitate de către secretarul care pregătise lucrările şedinţei şi care avea un alt conţinut;

- ajutorul inculpatului, care a avut loc în acea şedinţă şi ulterior, când a contrasemnat hotărârea nr. 14/2006 spre legalitate, a fost unul însemnat, chiar dacă actul material, în sine, nu a fost generator de pagube materiale în acel moment, ci ulterior, legat de întreaga activitate infracţională a inculpatului B., întrucât a creat posibilitatea acţionării acestuia în mod discreţionar, fără implicarea consiliului local într-o problemă de interes pentru comună, iar consilierii nu au fost consultaţi în mod real cu privire la această investiţie şi nu au putut analiza studiul şi indicatorii tehnico-economici ai proiectului;

- proiectul cu privire la alimentarea cu apă trebuia supus analizei consiliului local al comunei Deleni (autoritatea deliberativă) care are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, în timp ce primarul este autoritatea executivă, fiind ajutat de către viceprimar şi secretar, potrivit legii administraţiei publice locale;

- contrar considerentelor hotărârii primei instanţe care au evidenţiat inexistenţa probelor directe cu privire la o înţelegere între inculpatul K. şi ceilalţi inculpaţi înainte ori în cursul săvârşirii acestei infracţiuni, înţelegerea preexistentă dintre inculpaţi a reieşit din împrejurările în care aceştia au acţionat;

- indiferent de numărul actelor de sprijin, fapta acestuia nu poate avea caracterul unei fapte singulare, întrucât inculpatul a cooperat cu autorul la unele dintre acţiunile comise de cel din urmă, a avut reprezentarea continuării activităţii acestuia, dat fiind faptul că aprobarea realizării studiului şi a întocmirii acestuia sunt doar etape incipiente, urmate de realizarea lucrărilor şi chiar dacă nu a urmărit producerea unei pagube bugetului de stat, cel puţin a acceptat acest rezultat, fapta fiind comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege şi, prin urmare, inculpatul a săvârşit fapta de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, urmând a se proceda la schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului corespunzător acestei încadrări juridice;

- cu privire la inculpatul A., prima instanţă a procedat greşit atunci când l-a achitat pentru fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din fals material în înscrisuri sub semnătură privată în complicitate la această infracţiune;

- falsul în înscrisuri sub semnătură privată este susceptibil de a fi comis în participaţie penală sub forma complicităţii, iar actele materiale efectuate de către inculpaţi se circumscriu participaţiei în această formă. Facturile în litigiu au fost emise de către SC L. SRL Huşi, fiind semnate la rubrica emitent de către inculpata C. şi conţineau date nereale referitoare la serviciile prestate, iar la rubrica delegat figura A. pe 8 dintre facturi, C. pe alte 4, F. şi H., pe alte câte două facturi;

- inculpaţii A., F. şi H. nu au emis şi nu au semnat facturi fiscale, însă au ajutat la emiterea acestor documente prin care se atestau în mod nereal prestaţii efectuate, nefiind formală menţionarea numelui unor persoane din cadrul firmei, una având funcţie de conducere, iar celelalte două de execuţie şi, deşi nu erau obligatorii menţiunile vizând indicarea delegatului, a datelor sale de identificare, precum şi a semnăturii acestuia, aceste informaţii erau de natură să confere veridicitate celorlalte menţiuni nereale din factură;

- cei trei inculpaţi au fost cei care au dus aceste facturi la sediul primăriei, au contribuit la acţiunea de plăsmuire a acestora, cât şi la cea consecutivă, a folosirii înscrisului în vederea producerii de consecinţe juridice, acţiunile lor caracterizează complicitatea la fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că, după schimbarea încadrării juridice din autorat în complicitate la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se impune condamnarea corespunzătoare a acestora;

- deşi inculpata C., autoarea falsului care a semnat la rubrica emitent toate cele 16 facturi, nu a fost trimisă în judecată pentru întreaga activitate infracţională, ci doar pentru activitatea în legătură cu cele 4 facturi fiscale în care figurează şi la rubrica delegat nu şi pentru acţiunile desfăşurate cu privire la facturile fiscale unde figurează ca delegat ceilalţi inculpaţi), această împrejurare de fapt nu are influenţă asupra existenţei complicităţii, iar activităţile inculpaţilor se circumscriu faptei de complicitate la fals sub semnătură privată;

- cu privire la inculpaţii H. şi F. procurorul a precizat că îşi menţine aceleaşi concluzii susţinute anterior cu privire la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită de inculpatul A., solicitând condamnarea acestora pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin schimbarea încadrării juridice, activitatea inculpaţilor având semnificaţie penală, iar acţiunile lor de depunere de facturi cunoscând că nu sunt conforme realităţii şi că nici lucrările pentru care se cerea decontarea nu erau în realitate efectuate, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma complicităţii;

- din probatoriul administrat (statele de plată şi situaţiile de lucrări referitoare la reţelele de distribuţie şi alimentare cu apă şi la puţuri depuse la dosarul de urmărire penală care demonstrează că inculpatul H. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestui proiect şi declaraţia inculpatei C. care a confirmat posibilitatea ca acesta să fi desfăşurat activităţi şi în cadrul respectivului proiect) a rezultat vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în forma de participaţie a complicităţii deşi, pe de o parte, a relatat în faţa primei instanţe că a desfăşurat activităţi în cadrul altui proiect desfăşurat concomitent de către SC L. SRL Huşi (care se referea la lucrări de modernizare drumuri care se suprapuneau peste lucrările din proiectul alimentare cu apă), şi pe de altă parte, figurează ca delegat pe facturi care au ca obiect proiectul de alimentare cu apă.

1.b) Un ultim aspect în apelul parchetului vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu susţinând că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate, întrucât activităţile de conducere şi coordonare pe care inculpatul le-a exercitat în concret, ca director al societăţii SC L. SRL Huşi, le-a desfăşurat şi ulterior încetării formale a raporturilor de muncă, acţiunile sale având aceeaşi însemnătate şi greutate cu cele ale inculpaţilor B. şi C., el fiind cel care a ţinut legătura cu reprezentanţii societăţii beneficiare, a mers pe teren la locul unde se efectua lucrarea dând dispoziţii legate de aceasta şi, în pofida evidenţei, a încercat să transfere întreaga responsabilitate asupra inculpatei C., fără să facă vreun demers în vederea reparării prejudiciului.

2. Apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C., prin apărător ales, au solicitat admiterea apelurilor astfel cum au fost formulate şi depuse la dosar şi, pe cale de consecinţă,

- în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, pentru:

- motivul de apel de la punctul I, întrucât judecarea cauzei în primă instanţă a avut loc în lipsa unor părţi nelegal citate (SC L. SRL Huşi şi UAT comuna Deleni), care nu au fost prezente şi nici reprezentate pe parcursul procesului penal;

- motivul de apel de la punctul II, întrucât este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 178 alin. (1) raportat la art. 36 C. proc. civ., art. 19 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 371 C. proc. pen., din care rezultă că instanţa are obligaţia de a stabili corect cadrul procesual, atât cel penal, cât şi cel al acţiunii civile în despăgubire delictuală, astfel că sentinţa de condamnare s-a pronunţat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, persoană juridică lipsită de calitate procesuală activă, care nu este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, cu încălcarea flagrantă a prevederilor legii civile, câtă vreme partea civilă trebuia să fie ANAF, conform prevederilor din legea specială aplicabilă în speţă;

- în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei atacate şi încetarea procesului penal raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pentru:

- motivul de apel de la punctul III, fiind incident un caz de nulitate absolută, respectiv acela că soluţiile de condamnare s-au pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât lipseşte sesizarea organului competent de persoanele prevăzute de legile speciale să le cerceteze (Inspectoratul de Stat în Construcţii, persoane împuternicite în acest scop de Curtea de Conturi, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice) necesară pentru punerea în mişcarea a acţiunii penale, în condiţiile în care prin niciunul dintre actele de control ale organelor de control expres şi exclusiv prevăzute de lege, nu au fost sesizate organele de urmărire penală cu privire la pretinsa săvârşire a unor fapte din sfera ilicitului penal de către inculpatul B.;

- în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei atacate şi încetarea procesului penal raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. pentru:

- motivul de apel de la punctul IV, întrucât hotărârea apelată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor res judicata pro veritate habetur şi ne bis in idem, cu consecinţa imediată a încălcării drepturilor fundamentale ale omului care sunt prevăzute şi protejate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale, o contravenţie neputând să constituie şi faptă de natură penală, or inculpaţii A. şi C. nu pot să răspundă de două ori pentru aceeaşi faptă;

- în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea inculpaţilor raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele pentru care au fost cercetaţi inculpaţii A. şi C. nu există pentru:

- motivele de apel de la punctul V - XI, întrucât:

- nu există faptele de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată pentru care au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii inculpaţii C. şi A., lipsind: latura obiectivă - pretinsul prejudiciu de 916.227,53 RON şi tulburarea însemnată a activităţii UAT Deleni/Primăriei Deleni-, precum şi legătura legală şi/sau temporală între adoptarea HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006 şi încheierea contractului de achiziţii publice şi lucrări nr. x din 23 august 2007), toţi inculpaţii din dosar respectând cu stricteţe prevederile legale şi contractuale, atât la momentul întocmirii facturilor pentru lucrări, cât şi la momentul efectuării plăţilor, achitând contravaloarea lucrărilor facturate de constructor, fie în avans, fie după executarea acestora, potrivit legii (contractul de achiziţie lucrări publice încheiat între UAT Deleni şi SC L. SRL Huşi din 23 august 2007, modificat ulterior prin actul adiţional din 11 septembrie 2008 şi Hotărârea de Guvern nr. 264 din 13 martie 2003 privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice, republicată, modificată şi completată);

- hotărârea primei instanţe nu este motivată în fapt şi în drept în conformitate cu art. 401- 404 C. proc. pen. şi art. 6§1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, considerentele pentru susţinerea acuzaţiilor penale fiind preluate din ordonanţa parchetului şi însuşite în sentinţa apelată, fără a fi examinate, în mod real apărările vizând nevinovăţia inculpaţilor şi fără a se analiza în concret situaţia de fapt, prin raportare la mijloacele şi elementele de probă, dar şi la normele legale speciale aplicabile, pretins a fi fost încălcate de inculpatul B., respectiv de inculpaţii C. şi A.;

- nici în faza de urmărire penală şi nici în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă nu s-a observat caracterul derogatoriu al dispoziţiilor Ordonanţei de Guvern nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural şi al Hotărârii de Guvern nr. 602 din 10 mai 2006, astfel că inculpatul B. şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile prevăzute în sarcina sa de normele juridice speciale, reţinându-se greşit că ar fi încălcat art. 36 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, iar dacă inculpatul B., cu rea - credinţă, nu ar fi pus în aplicare hotărârile consiliului local şi ar fi refuzat să supună aprobării consiliului local modificările vizând "Proiectul cu privire la alimentarea cu apă potabilă", ar fi comis o simplă contravenţie, potrivit art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, iar nu o faptă penală;

- nu există fapta de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului B. constând în aceea că ar fi dispus unui angajat - martorului U. - folosirea buldoexcavatorului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, la dosar existând dovezi că utilajul a fost achiziţionat abia la 17 februarie 2010 când a intrat în patrimoniul UAT Comuna Deleni, iar angajatul U. a fost "la muncă în Portugalia" în perioada august - noiembrie 2010, făcând trimitere la înscrisurile depuse la instanţa de fond: procesul-verbal de predare primire a buldoexcavatorului din 17 februarie 2010 şi cererea de concediu a martorului U.), contrar susţinerilor false ale martorilor R., V. (ambii denunţători) şi W.;

- greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului B. că ar fi încălcat dispoziţiile art. 22 lit. d), e) şi f), art. 23 lit. f) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcţii;

- greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului B. că ar fi încălcat dispoziţiile art. 15, 151, art. 153 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, atunci când s-au adoptat schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010 pe parcursul executării lucrării, fiind acuzaţii vădit nelegale şi netemeinice, întrucât în acest caz particular inspectorul în construcţii a constatat că titularul autorizaţiei de construire UAT Deleni nu a depus în copie documentaţiile şi actele specificate la emitentul autorizaţiei, adică tot la UAT Deleni, însă nu a aplicat nicio măsură cu caracter contravenţional;

- greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului B. că ar fi încălcat dispoziţiile art. 54 alin. (5), alin. (6) şi alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, întrucât procurorul a atestat ca reale fapte vădit neadevărate, prin interpretarea per a contrario a art. 1 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, dispoziţiile Legii nr. 273/2006 nefiind aplicabile cu privire la sume de bani provenite de la bugetul de stat pentru investiţii finanţate integral de către stat (care au fost atribuite prin hotărâre de Guvern) şi deci nu de la bugetul local al comunei, iar dacă s-ar aprecia că inculpatul B. ar fi încălcat prevederile legale anterior menţionate, acesta era pasibil cel mult de o sancţiune contravenţională, potrivit art. 77 din aceeaşi lege;

- nu sunt îndeplinite condiţiile ce ţin de tipicitatea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, nefiind precizat în ce a constat concret sprijinul/actul ilicit oferi de inculpaţi primarului;

- în mod nepermis de legea procesual penală s-au adus completări tardive la actul de trimitere în judecată, în timpul desfăşurării cercetării judecătoreşti, la termenul din 21 octombrie 2016, indicându-se normele legale încălcate de inculpaţi, iar acuzaţiile în materialitatea lor au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor cu încălcarea dispoziţiilor Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, cu atât mai mult cu cât nu există fapta de abuz în serviciu reţinută în sarcina autorului - inculpatul B.;

- în ceea ce priveşte latura civilă, faţă de propriile concluzii vizând achitarea inculpaţilor A. şi C., a solicitat ridicarea sechestrului asigurător dispus în cauză, precizând că legea penală mai favorabilă este noua codificare penală pentru ambii inculpaţi, instanţa de fond reţinând în mod corect acest aspect.

3. Apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi E., prin apărător ales, au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelurilor astfel cum au fost susţinute oral cu ocazia dezbaterilor şi depuse în scris la dosar, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare:

- în principal, achitarea inculpaţilor raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele pentru care au fost cercetaţi inculpaţii nu există;

- iar în subsidiar, în reindividualizarea modalităţii de executare a pedepselor stabilite inculpaţilor, să se constate că nu se justifică pedeapsa închisorii cu executare, C. pen. prevăzând şi posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei;

- într-un alt subsidiar, dacă se va trece peste această solicitare şi se va constata existenţa unor fapte penale, atunci, prin schimbarea încadrării juridice şi reţinerea unor eventuale infracţiuni de neglijenţă în serviciu, să se aprecieze că sunt alte criterii de stabilire şi individualizare a pedepsei, pornind de la limitele pedepsei prevăzute de lege, care în loc de 2 la 7 ani închisoare (pentru abuz în serviciu), sunt de la 3 luni la 3 ani închisoare cu pedeapsa alternativă a amenzii (pentru neglijenţă în serviciu);

- pe latură civilă, în cazul unei soluţii de achitare nu se mai justifică să formuleze concluzii, dar dacă se va trece peste aceste susţineri, au solicitat instanţei de control judiciar să aibă în vedere concluziile experţilor parte cu privire la existenţa presupusului prejudiciu, întrucât la acest moment nu există lucrări achitate şi neefectuate.

Criticând soluţia de condamnare, inculpaţii B. şi E., au arătat în esenţă că:

- sentinţa instanţei de fond se referă doar la aspecte care privesc existenţa faptelor penale fără a se analiza şi apărările formulate de ei, prin raportare la dispoziţiile actelor normative speciale care reglementează efectuarea acestui tip de investiţii,

- atât procurorul, cât şi instanţa de fond au plecat de la premisa greşită că investiţia s-a realizat urmare unei hotărâri de consiliu local nelegale şi în absenţa unei hotărâri de consiliu local privind întocmirea unui studiu de fezabilitate, ceea ce ar fi presupus o implicare sub aspect penal a inculpaţilor B. şi E., or, în cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 3 şi art. 5 lit. h) şi art. 6 şi art. 16 din Ordonanţa de Guvern nr. 7/2006, fiind necesară o hotărâre a consiliului local privind aprobarea studiului de fezabilitate a proiectului (care exista), potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate;

- contractul de investiţii a fost încheiat pe o perioadă determinată de şase luni şi ulterior, prin acte adiţionale s-a mai prelungit perioada de efectuare a lucrărilor iniţial stabilită, iar finanţarea s-a asigurat prin alocare de sume defalcate şi nu a sumei integrale, prin urmare, depăşirea termenului iniţial nu presupune vreo implicare penală nici măcar la nivel de intenţie a inculpaţilor;

- la dosar se regăsesc înscrisuri din care rezultă modalitatea în care au fost virate sumele de la Guvernul României (prin intermediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) către UAT comuna Deleni pentru realizarea investiţiei, defalcat pe parcursul mai multor ani (de regulă anual, în luna decembrie) şi atunci când se virau/distribuiau se întrunea o şedinţă de consiliu local în care se hotăra destinaţia lor, fiind astfel dirijate către constructor în realizarea investiţiei în derulare şi neputând fi reţinută culpa vreunui inculpat cu privire la nerespectarea termenului acestui contract;

- în O.G. nr. 7/2006 este prevăzută inclusiv posibilitatea pe care o au părţile, în situaţii obiective legate de modul de finanţare a investiţiilor respective, de a plăti în avans contravaloarea unor astfel de lucrări;

- în viziunea instanţei de fond şi a parchetului, determinante au fost două aspecte în realizarea unei fapte penale: neconcordanţa între titlul şi dispozitivul H.C.L. nr. 14 din 19 aprilie 2006 şi depoziţia martorei Q., însă depoziţia acesteia nu poate fi luată în considerare, întrucât simpla observare de la distanţă a unui antet pe hotărâre care nu ar fi caracteristic comunei Deleni, fără a deţine înscrisul în mână şi fără a-1 citi, nu poate conduce la concluzia certitudinii unui act nelegal şi, prin urmare, la existenţa unei fapte penale;

- prin modificarea unor soluţii tehnice din proiectul abordat iniţial, nu s-a produs niciun prejudiciu şi nu s-a încălcat niciun act normativ, întrucât urmare unor realităţi obiective, O.G. nr. 7/2006 în art. 12 pct. 4 prevede posibilitatea modificării de soluţii tehnice pentru temeiuri justificate, în baza unei proceduri specifice. Modificarea de soluţii nu a fost făcută cu intenţia fraudării fondurilor din bugetul local, spre exemplu adâncimea mai mare a puţurilor faţă de proiectul iniţial fiind impusă de pânza freatică de apă insuficientă pentru alimentarea cu apă a comunei Deleni, aspecte care deşi nu se regăsesc în expertiza întocmită necorespunzător de expertul CC., sunt menţionate însă, în expertiza efectuată de expertul FF. (care a ţinut cont de faptul că un proiect de o asemenea anvergură se realizează pe faze determinante, ataşând procesele-verbale aferente);

- s-a reţinut în mod nejustificat că realizarea investiţiei - achiziţionarea lucrărilor - s-a făcut fără să existe prevederi bugetare la Consiliul Local Deleni, or demararea investiţiei s-a făcut ulterior semnării contractului de finanţare încheiat între UAT Deleni şi Guvernul României şi nici până în prezent ministerul de resort nu a alocat întreaga sumă necesară realizării investiţiei;

- în cauză nu s-au săvârşit fapte penale, în condiţiile în care nu sunt realizate condiţiile laturii subiective, iar sub aspectul laturii obiective, nu sunt elemente care să îmbrace forma unor infracţiuni, întrucât în situaţia nerespectării prevederilor legale privind finanţele publice, calitatea lucrărilor sau prevederile legale privind implementarea proiectului sunt prevăzute sancţiuni, dar de altă natură decât penală. Astfel, art. 12 pct. 3 din O.G. nr. 7/2006 prevede faptul că în situaţiile de mai sus, comisia guvernamentală sesizată, solicită Ministerului Finanţelor întreruperea finanţării şi recuperarea sumelor plătite, aceasta fiind sancţiunea pentru nerespectarea cu rigurozitate a procedurilor de implementare a O.G. nr. 7/2006;

- atât instanţa de fond, cât şi parchetul au avut în vedere, în reţinerea faptelor care li se impută inculpaţilor, interpretarea unor acte, acţiuni, afirmaţii nereale care nu au un suport probatoriu în dosar ale unor martori a căror ostilitate faţă de inculpaţi este evidentă, întrucât din coroborarea declaraţiilor acestora cu probele administrate, rezultă interesul acestora în condamnarea inculpatului B., impunându-se înlăturarea lor pentru aceste motive. Astfel, este nereală relatarea privind folosirea sumelor primite, în mod arbitrar, în condiţiile în care există hotărâri ale consiliului local prin care s-a dispus dirijarea sumelor de bani alocate de Guvern, către constructor, fără să se fi evidenţiat opoziţii la momentul respectiv, iar declaraţiile lor vădesc o efectivă necunoaştere a dispoziţiilor legale care reglementează derularea investiţiei, întrucât nu era necesară o hotărâre de consiliu local decât pentru aprobarea studiului de fezabilitate şi nu şi pentru întocmirea acestuia şi, în acelaşi timp, nu era necesară hotărâre de consiliu local pentru schimbări de soluţii, dacă nu se cerea suplimentarea sumei alocate de la bugetul statului;

- în mod greşit instanţa de fond a acordat relevanţă declaraţiilor nereale ale unor martori denunţători subiectivi şi ostili inculpatului B. (unii fiind contracandidaţii lui B. care au pierdut în alegerile locale pentru funcţia de primar, iar alţii rude apropiate ale lor: R., S. şi V.), care au afirmat că de la debutul lucrărilor până în anul 2010 s-au executat lucrări cu buldoexcavatorul primăriei pentru constructorul SC L., aspect contrazis, pe de o parte, de depoziţia martorului U., şoferul utilajului (care în faţa instanţei a făcut precizări legate de lucrările efectuate până în anul 2010), iar pe de altă parte, de un înscris depus la dosar din care rezultă că buldoexcavatorul primăriei a fost achiziţionat în primăvara anului 2010;

- cu privire la încadrarea juridică a faptei de abuz în serviciu, nici parchetul şi nici instanţa de fond nu au analizat dacă a existat intenţia inculpaţilor cu privire la comiterea faptelor reţinute în sarcină, însă comparând elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. cu cele ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen., apărătorul inculpaţilor a precizat că ceea ce le diferenţiază este intenţia, întrucât la infracţiunea de neglijenţă în serviciu este vorba de culpă, iar la infracţiunea de abuz în serviciu, de intenţie. Din probele administrate la dosar nu rezultă că inculpatul B. a acţionat şi a săvârşit faptele cu intenţie, fiind eventual în prezenţa unor încălcări a unor atribuţii de serviciu comise din culpă, motiv pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, cu consecinţe juridice directe şi asupra încadrării dată faptei reţinute în sarcina inculpatului E.;

- nu rezultă că inculpatul B. ar fi avut vreun interes personal sau că şi-ar fi însuşit din banii alocaţi acestui proiect de investiţii în plan local, proiect care s-a obţinut în condiţii de legalitate, fiind o investiţie cu fonduri de la Guvernul României care s-a efectuat până la momentul când, datorită numeroaselor plângeri formulate de martorii denunţători care au fost contracandidaţi ai lui B., în comuna Deleni, timp de 16 ani, MDRAP nu a mai trimis sumele de bani necesare valorificării complete a proiectului respectiv;

- în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, s-ar fi impus efectuarea unei noi expertize hidrotehnice şi construcţii drumuri, deoarece expertul care a efectuat lucrarea era autorizat în alte domenii decât cele ce au făcut obiectul cauzei, chiar dacă la dosar există mai multe expertize efectuate în cauză: expertiza în construcţii efectuată de CC., dispusă prin ordonanţă de către parchet, expertiza efectuată de experţii parte care au făcut măsurători, care este diferită de cea a expertei CC., constatarea din procesul-verbal încheiat de către Poliţia Vaslui care au făcut descinderi în comuna Deleni şi s-au făcut măsurători în prezenţa expertului MM. Dorin prin care s-au constatat lucrările efectuate până la acel moment, anterior deplasării expertei CC. la locul lucrărilor. Experta CC. a menţionat în raportul de expertiză că sunt şi alte lucrări efectuate, dar nu le-a inclus pe cele cărora nu le-a putut determina momentul efectuării, fapt ce a avut consecinţe asupra modului de calcul al prejudiciului. De asemenea, la dosar există măsurătorile făcute de expertul MM. prin care a constatat lucrările efectuate, precum şi expertiza efectuată de expertul FF. care în anul 2014 a făcut măsurători, fotografii ale lucrărilor şi care a precizat la acel moment că la podul N. erau lucrări neefectuate. Or, din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi decontat lucrări neefectuate, deşi acestea sunt incluse în prejudiciul stabilit, atât prin rechizitoriu, cât şi în sentinţa de condamnare;

- deşi un astfel de proiect de investiţii legat de infrastructură, drumuri şi alimentare cu apă în localităţi, cum este cel încheiat în cauză se realizează pe faze determinante, experta CC. nu a reuşit să le determine momentul efectuării lucrării şi nu le-a luat în considerare, consecinţele fiind grave asupra valorii mari a prejudiciului şi asupra situaţiei juridice a inculpaţilor (condamnaţi în primă instanţă pe baza unei expertize care nu a fost corespunzător întocmită), motiv pentru care expertei CC. i s-a făcut o plângere penală, fiind cercetată cu privire la acest aspect. Însă, în expertiza întocmită de FF. se regăsesc procese-verbale încheiate pe faze determinante, când s-au deplasat reprezentanţii constructorului, beneficiarului, proiectantului, Inspectoratului de Stat în Construcţii şi dirigintele de şantier şi când s-a procedat la verificarea unei structuri de lucrări pentru o anumită perioadă, iar dacă acestea nu au fost realizate în totalitate s-a stabilit un termen în care să fie efectuate acele lucrări, astfel încât la finalul investiţiei să poată fi încheiat un proces-verbal de recepţie finală la care să participe toţi cei care, potrivit legii, au această obligaţie.

4. Apelantul intimat inculpat J., prin apărător ales, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost susţinut cu ocazia dezbaterilor şi depus în scris la dosar, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare:

- achitarea acestuia raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost cercetat nu există;

- pe latură civilă, în cazul unei soluţii de achitare nu se mai justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 916.227,53 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă, întrucât nu este răspunzător de prejudiciul cauzat părţii civile MDRAP.

Criticând soluţia de condamnare, inculpatul J. a arătat, în esenţă, că:

- situaţia de fapt descrisă în hotărârea apelată cu privire la activitatea presupus infracţională desfăşurată de inculpat nu a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză, iar considerentele ce au stat la baza soluţiei de condamnare au fost preluate aproape integral din actul de sesizare a instanţei şi din concluziile scrise depuse la dosar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără ca instanţa de fond să facă o analiză, fie şi sumară, a apărărilor şi probatoriilor invocate de către inculpat în favoarea sa ori să indice motivele pentru care acestea au fost înlăturate, potrivit obligaţiei instituite prin dispoziţiile art. 403 C. proc. pen.

- inculpatul (viceprimar al comunei Deleni) nu a fost împuternicit de către primar cu coordonarea proiectului de investiţii, neexistând nicio dispoziţie a inculpatului B. în acest sens, fiind eronată şi neavând niciun suport probator concluzia că inculpatul J. a întocmit fraudulos raportul compartimentului de specialitate vizând elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate (compartiment care nu există);

- inculpatul, de profesie horticultor, prin dispoziţia nr. 498 din 12 decembrie 2006 a fost desemnat membru în comisia locală pentru organizarea licitaţiilor, deschiderea şi alegerea ofertelor, astfel încât, în luna aprilie 2006, când s-a adoptat hotărârea de consiliu local prin care s-a aprobat efectuarea studiului de fezabilitate în vederea construirii aducţiunii de apă în comună, din punct de vedere legal, nu avea nicio atribuţie în coordonarea executării proiectului, nefiind specializat în domeniul lucrărilor publice/construcţiilor;

- faptul că în raportul viceprimarului erau prezentate detalii tehnice ale proiectului de fezabilitate, înainte de intrarea pe ordinea de zi a şedinţei de consiliu local din 19 aprilie 2006, se explică prin aceea că datele tehnice au fost culese anterior de martorul O. (care era şi administrator al proiectantului), cu ocazia deplasării celor doi în teren, fără a avea nicio legătură cu activitatea de înlesnire a săvârşirii abuzului în serviciu, în condiţiile în care consiliul local, pe baza datelor tehnice furnizate, trebuia să decidă dacă se realizează sau nu investiţia;

- susţinerile referitoare la preexistenţa unor relaţii de prietenie între inculpatul J. şi martorul O., pe de o parte, şi inginerul P., în prezent decedat, sunt simple prezumţii fără nici un suport probator, preluate din interpretarea tendenţioasă a declaraţiei dată de inculpat în faza de urmărire penală, dar indiferent de existenţa sau inexistenţa aceste relaţii de prietenie/amiciţie şi chiar dacă s-ar fi cules datele tehnice de către cel care a realizat proiectul, tot nu ar fi existat o faptă de natură penală, întrucât în momentul în care s-a licitat proiectul de fezabilitate au existat trei oferte, fiind aleasă oferta firmei martorului O., cu respectarea dispoziţiilor legale în materia organizării licitaţiilor;

- al doilea act material de ajutor reţinut în sarcina inculpatului J. a fost acela că în pofida atribuţiilor ce-i reveneau şi încălcând nişte dispoziţii legale care sunt menţionate în sentinţa criticată, a confirmat şi nu s-a opus schimbărilor de soluţii tehnice dispuse nelegal, în lipsa unei hotărâri a consiliului local, însă prima instanţă a reţinut greşit că J. avea aceste atribuţii potrivit unei dispoziţii emise de inculpatul B., Dispoziţia nr. 1804 din 2 noiembrie 2007, întrucât prin această dispoziţie a fost numit E. diriginte de şantier, iar sarcina care a fost trasată inculpatului J. a fost aceea de aducere la îndeplinire a măsurii de numire a dirigintelui de şantier şi nu aceea de a verifica/supraveghea lucrările de construcţie sau de a aviza derularea contractului de lucrări, cu atât mai mult cu cât era specializat în horticultură şi nu în domeniul construcţiilor, la dosar fiind ataşate dispoziţiile prin care între anii 2006 şi 2011 - 2012, inculpatul a fost numit în cu totul alte comisii decât acelea care vizau lucrările publice;

- atribuţiile de verificare şi avizare a lucrărilor în baza contractului de achiziţie publică nr. x ca şi celelalte atribuţii ce îi sunt conferite prin lege şi alte acte normative, nu puteau fi delegate de primar către viceprimar decât printr-o dispoziţie întocmită potrivit dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 215/2001, însă această dispoziţie nu există, mai mult, prin hotărârea nr. 7 din 1 iulie 2008, depusă la dosar, inculpatul J. a fost ales în Comisia locală pentru administraţie publică, juridică, apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, aşadar într-o comisie care nu avea ca obiect de activitate derularea contractului de lucrări publice încheiat cu societatea administrată de inculpata C.;

- chiar dacă inculpatul J., potrivit fişei postului, avea şi atribuţia asigurării realizării lucrărilor publice, atribuţie neîndeplinită de acesta în ceea ce priveşte derularea contractului de lucrări menţionat, acest fapt, în opinia apărării, nu este suficient pentru a dovedi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, infracţiune care se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Nu există probe certe din care să rezulte că simpla omisiune a inculpatului de a îndeplini una dintre atribuţiile de serviciu înscrise în fişa postului reprezintă mai mult decât o neglijenţă a acestuia, mai ales în condiţiile în care nu avea studiile de specialitate, care să-i permită o reprezentare corectă a stadiului şi calităţii lucrărilor de construcţii şi existau alte persoane desemnate în acest scop, respectiv dirigintele de şantier, care a certificat din punct de vedere tehnic necesitatea schimbărilor de soluţie tehnică;

- deşi în hotărârea apelată se menţionează că inculpatul (care făcea parte din aparatului de specialitate al primarului) a încălcat dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 215/2001, din înscrisurile existente la dosar rezultă că în perioada 2006 - 2012 nu a fost elaborat un regulament de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate al comunei Deleni, or, inexistenţa aparatului de specialitate în perioada menţionată dovedeşte că faptele reţinute în sarcina inculpatului J., tocmai în considerarea apartenenţei acestuia la compartimentul de resort, nu se circumscriu unei activităţi infracţionale;

- este greşită soluţia instanţei de fond de respingere a cererii inculpatului de efectuare a unei noi expertize de specialitate în cursul cercetării judecătoreşti, cu atât mai mult cu cât a menţionat constant deficienţele expertizelor tehnice de specialitate efectuate, prejudiciul fiind calculat eronat, întrucât expertul contabil a scăzut din cantităţile de lucrări incluse în facturile emise de societatea SC L. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni cantităţile de lucrări efectiv realizate, nu şi pe cele realizate ulterior decontării;

- în ceea ce latura civilă a cauzei, raportat la concluziile de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, s-a susţinut că inculpatul nu este răspunzător de prejudiciul cauzat părţii civile, fiind netemeinică şi nelegală soluţia vizând obligarea acestuia la plata sumei de 916.227,53 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

5. Apelanta parte civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în termen legal, a formulat apel, fără însă a-l motiva, iar ulterior, la datele de 13 decembrie 2017 (prin fax) şi respectiv 14 decembrie 2017, (prin Serviciul registratură generală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), a depus la dosar aceeaşi cerere prin care a declarat că îşi retrage calea de atac formulată în cauză .

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, constată următoarele:

1.a) Analiza motivelor de nelegalitate a hotărârii primei instanţe circumscrise cererii de reformare a acesteia, urmare constatării incidenţei nulităţii absolute şi/sau relative:

- Cu privire la neintroducerea în proces a părţii vătămate U.A.T. Deleni, urmare respingerii de către instanţa de fond a cererii procurorului formulată în acest sens şi neintroducerea în proces, din oficiu, a părţii responsabile civilmente SC L. SRL Huşi, cauze apreciate ca fiind de nulitate absolută, respectiv de nulitate relativă, vătămarea constând în încălcarea dreptului la apărare a acestor părţi şi care nu poate fi înlăturată decât prin rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine următoarele:

Curtea Constituţională, sesizată fiind cu faptul că prin modul în care a fost reglementată iniţial procedura camerei preliminare (limitând la a indica drept persoane participante la această fază procesuală doar pe procuror şi pe inculpat) şi având în vedere influenţa pe care această procedură o are asupra fazelor de judecată ulterioare, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 (publicată în M. Of. nr. 887 partea I din 5 decembrie 2014), a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) C. proc. pen. (vizând măsurile premergătoare, procedura, soluţiile şi contestaţia în etapa camerei preliminare) şi a constatat că legiuitorul a încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor.

De asemenea, a apreciat că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând fi decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului. În considerentele aceleiaşi decizii (paragrafele 44-49) instanţa de contencios constituţional a mai reţinut "că, potrivit art. 32 din C. proc. pen., pe lângă inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt părţi în procesul penal.

În ceea ce priveşte partea civilă, (...), potrivit art. 84 din C. proc. pen. persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal şi se numeşte parte civilă. Referitor la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004, a statuat că, în cazul în care persoana vătămată formulează, în cadrul procesului penal, pretenţii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a săvârşirii infracţiunii, aceasta cumulează două calităţi procesuale: calitatea de parte vătămată şi calitatea de parte civilă.

Aceste două părţi ale procesului penal se află însă într-o situaţie identică, şi anume în situaţia de persoană lezată în drepturile sale prin săvârşirea infracţiunii, ceea ce justifică existenţa "interesului legitim", la care se referă art. 21 din Constituţie.

De asemenea, în ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente,(...), potrivit art. 86 din C. proc. pen., aceasta este persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces. Deşi nu se identifică, din reglementarea obligaţiilor care îi incumbă părţii responsabile civilmente, reiese că aceasta împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Astfel, partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condiţiilor care ar atrage răspunderea sa civilă.

Mai mult decât atât, potrivit art. 85 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din C. proc. pen., atât partea civilă cât şi partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din acelaşi cod, dintre care Curtea reţine dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei şi de a consulta dosarul, în condiţiile legii.

Din această perspectivă, astfel cum a statuat şi prin Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, anterior citată, Curtea apreciază că părţii civile şi celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru soluţionarea laturii penale a procesului, în condiţiile în care de stabilirea existenţei faptei penale şi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză depinde şi soluţionarea laturii civile a procesului. Mai mult, cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că partea civilă, partea civilmente responsabilă şi inculpatul au aceeaşi calitate, de părţi şi prin urmare se află în aceeaşi situaţie (...) Curtea observă că fiind stabilit deja faptul că prevederile art. 6 din Convenţie trebuie respectate de legiuitor şi atunci când reglementează procedurile penale (...) şi în ceea ce priveşte procedura camerei preliminare. Astfel, Curtea apreciază că, din perspectiva principiului contradictorialităţii, atât părţii civile, cât şi părţii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaşi drepturi ca şi inculpatului."

Instanţa de contencios constituţional a conchis că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", întrucât "nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară, (...), iar din perspectiva exigenţelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară şi fără participarea părţilor atâta timp cât acestea au fost legal citate".

Ulterior în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 257 din 26 aprilie 2017, prin care s-a constatat că sintagma "în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)" din cuprinsul art. 21 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională (publicată ulterior pronunţării sentinţei penale apelate, în M. Of. nr. 472 din 22 iunie 2017), la paragraful 27, prin trimitere la "Deciziile nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 631 din 8 octombrie 2015, s-a statuat că "judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente, actele pe care acesta le îndeplineşte având o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procesului. (...) Totodată, prin aceleaşi decizii, Curtea a statuat cu privire la participarea obligatorie, cu drepturi depline, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară, atât în fond, cât şi în etapa de control judiciar a contestaţiei".

Potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional în reglementarea dreptului de acces liber la justiţie, s-a mai statuat, că:" legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Or, condiţionarea dreptului de acces liber la justiţie al părţii responsabile civilmente de introducerea acesteia în procesul penal în termenul reglementat de art. 21 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv "până la începerea cercetării judecătoreşti", are drept consecinţă lipsirea de efectivitate a dreptului acestei părţi. Cu alte cuvinte, protecţia oferită dreptului de acces la justiţie al persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă şi care poate solicita introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente "până la începerea cercetării judecătoreşti" determină limitarea dreptului de acces liber la justiţie al părţii responsabile civilmente, în aceste condiţii fiind necesar ca legiuitorul să facă apel la mijloace adecvate pentru ca această limitare să fie proporţională cu scopul urmărit, întrucât absolutizarea unuia dintre cele două drepturi - în condiţiile în care sfera de manifestare a acestora este concomitentă - ar putea duce la afectarea substanţei celuilalt drept".

Prin urmare, prin deciziile instanţei de contencios constituţional anterior menţionate au fost admise excepţiile de neconstituţionalitate a textelor legale sus invocate în procedura camerei preliminare cu referire la participarea obligatorie şi cu drepturi depline a procurorului, inculpatului, părţii civile şi părţii responsabile civilmente, tocmai pentru respectarea exigenţelor dreptului la un proces echitabil şi în această etapă prealabilă de filtru, or în speţă, instanţa de apel constată că această etapa a fost demult depăşită (noiembrie 2015).

Potrivit art. 21 alin. (1) C. proc. pen.:

"Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii îndreptăţite, potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) C. proc. pen.", aşadar singura în drept să solicite introducerea părţii responsabile civilmente în procesul penal este partea vătămată, corelativ cu posibilitatea sa de a se constitui parte civilă în cauză, dar până la momentul începerii cercetării judecătoreşti.

Potrivit art. 20 alin. (1) C. proc. pen.:

"constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept".

Sintagma "în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)" din cuprinsul art. 21 alin. (1) din C. proc. pen. a fost declarată neconstituţională, aşa cum mai sus s-a arătat, decizia instanţei de contencios constituţional producându-şi efectele la momentul publicării sale, respectiv începând cu data de 22 iunie 2017. Aşadar, la acel moment era în vigoare şi prezumat ca fiind constituţional, textul legal mai sus menţionat, în principiu, persoana vătămată fiind liberă să decidă dacă declanşează acţiunea civilă separat de procesul penal, după cum tot ea fiind cea care poate să dispună de acest instrument juridic în cursul procesului penal, acţiunea civilă alăturată acţiunii penale fiind guvernată de principiul disponibilităţii.

În lumina principiului disponibilităţii, care este caracteristic procesului civil, persoana vătămată poate determina atât existenţa acţiunii civile în cadrul procesului penal (declanşând procedura judiciară prin formularea cererii de constituire de parte civilă), cât şi conţinutul acestei acţiuni prin stabilirea cadrului procesual (indicând părţile, obiectul cererii, precum şi apărările pe care îşi întemeiază solicitările). În aceste condiţii, persoana vătămată hotărăşte cu privire la cadrul procesual de realizare a pretenţiilor sale, fie sesizând instanţa civilă, fie alăturând acţiunea civilă acţiunii penale, în această din urmă ipoteză tot ea fiind în măsură să aleagă momentul exercitării dreptului de a reclama reparaţii prin mijlocirea organelor judiciare, cu respectarea însă, a termenului limită prevăzut de art. 20 alin. (1) teza întâi din C. proc. pen., respectiv "până la începerea cercetării judecătoreşti", moment având semnificaţia începerii administrării efective a probelor în faţa instanţei de fond.

Prin urmare, în speţă, doar partea vătămată, dacă ar fi apreciat necesar, era singura în măsură să poată formula până la începerea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe (care a debutat abia la 23 mai 2016) cererea de introducere în cauză a părţii responsabile civilmente SC L. S.R.L Huşi, corelativ cu cererea de constituire de parte civilă. Nici procurorul şi nici prima instanţă nu pot limita disponibilitatea acţiunii civile, după cum niciunul dintre aceste organe judiciare nu se poate subroga în drepturile persoanei vătămate.

Organele judiciare anterior menţionate au însă, potrivit art. 20 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen., obligaţia să informeze persoana vătămată că se poate constitui parte civilă în procesul penal, în condiţiile art. 111 din C. proc. pen. - la începutul primei audieri, când persoanei vătămate i se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile sale, ale art. 353 din C. proc. pen. - prin citarea persoanei vătămate pentru primul termen de judecată, cu menţiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti şi ale art. 374 alin. (3) din C. proc. pen. - care dispune că, la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti.

Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, partea vătămată nu a formulat nicio cerere de introducere în proces a părţii responsabile civilmente, nici până la primul termen de judecată din 23 februarie 2016 şi nici până la termenul din 23 mai 2016 (când a început cercetarea judecătorească), deşi cererea de constituire de parte civilă a depus-o la dosar la 20 mai 2016 (dos. fond), când, de altfel, nici nu era obligatorie potrivit legii, aşadar, nu a fost încălcată vreo dispoziţie legală referitoare la o cauză de nulitate absolută sau relativă, care să atragă sancţionarea în consecinţă a sentinţei atacate.

De asemenea, referitor la neintroducerea în cauză, în calitate de persoana vătămată/parte civilă a persoanei juridice U.A.T. Deleni, instanţa de control judiciar constată că, la termenul din 23 martie 2016, prin încheierea din aceeaşi dată, prima instanţă, analizând cererea reprezentantului parchetului vizând solicitarea de a se introduce în cauză şi a se cita în calitate de parte vătămată şi Consiliul Local al Comunei Deleni/UAT Deleni, pe lângă Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice Locale şi Fondurilor Europene, în mod justificat a admis-o, în parte, considerând că se impune doar introducerea în cauză a statului, prin M.D.R.A.P., în calitate de parte vătămată, în raport de cadrul procesual fixat în cauză şi învinuirea expresă de abuz în serviciu adusă la cunoştinţa inculpaţilor în procedura de cameră preliminară, faţă şi de împrejurarea că, din actul de sesizare rezultă că s-a cauzat o pagubă M.D.R.A.P., şi a dispus citarea acesteia cu menţiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă, potrivit art. 20 C. proc. pen., respingând în mod întemeiat cealaltă cerere de introducere în cauză a U.A.T. Deleni, în calitate de parte vătămată.

Prin urmare, orice cerere de introducere în proces a altor persoane, după parcurgerea procedurii de cameră preliminară şi începerea cercetării judecătoreşti nu mai poate fi făcută/primită, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce priveşte persoana vătămată, au fost respectate dispoziţiile art. 111 raportat la art. 353 C. proc. pen. şi art. 374 alin. (3) Cod şi, în plus, inculpaţii nu au justificat niciun interes cu privire la introducerea în proces şi a altor persoane în calitate de parte vătămată/parte civilă şi/sau parte responsabilă civilmente, întrucât în actul de sesizare a instanţei astfel cum a fost completat cu ordonanţa parchetului din 3 noiembrie 2015, cadrul procesual a fost deja stabilit, prejudiciul a fost calculat ca fiind contravaloarea tuturor lucrărilor decontate, dar nerealizate, iar statul, prin M.D.R.A.P. s-a constituit parte civilă cu privire la întreaga sumă rezultată, conform înscrisurilor de la dosar.

Examinarea critică a prevederilor art. 280 - art. 282 din C. proc. pen. (texte de lege care reglementează instituţia nulităţilor) permite observaţia că, în noua viziune, legiuitorul a restrâns rolul nulităţilor în asigurarea desfăşurării în legalitate a procesului penal, limitând astfel sfera de incidenţă a acestora şi creând un cadru mult mai permisiv în efectuarea actelor procesuale şi procedurale, în sensul de validare a acestora, în cazul în care dispoziţiile legale au fost încălcate sau nesocotite.

În contextul normelor relative la nulităţi, se constată că încălcările sau neregularităţile invocate de apelanţi sunt susceptibile a atrage sancţiunea nulităţii relative, în condiţiile art. 282 C. proc. pen. şi nu sancţiunea nulităţii absolute, prevăzute expres de dispoziţiile art. 281 C. proc. pen., aşa cum eronat au tins să acrediteze ideea aceştia.

Nulitatea relativă operează numai dacă se relevă o nerespectare a unei dispoziţii legale determinate, urmată cumulativ de dovedirea unei vătămări aduse drepturilor/intereselor procesuale proprii ale celui care o invocă, precum şi constatarea că desfiinţarea actului nelegal este unicul remediu pentru înlăturarea acestei vătămări procedurale, însă numai dacă este invocată în termenele prevăzute de lege.

Or, în cauză, Ministerul Public atunci când a apreciat necesar şi conform prevederilor art. 282 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. (după finalizarea etapei camerei preliminare şi până la următorul termen cu procedura completă (23 martie 2016), a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte vătămată/civilă a persoanei juridice UAT Deleni, prima instanţă pronunţându-se motivat asupra acestei chestiuni la acelaşi termen, aşa cum mai sus s-a menţionat.

Prin urmare, instanţa de apel constată că în cazul în care încălcările unor dispoziţii legale au intervenit în cursul judecăţii, primul termen cu procedura legal îndeplinită era termenul în care inculpaţii, justificând un interes procesual propriu, ar fi trebuit să invoce aceste nulităţi relative, termen care a fost demult depăşit. Potrivit art. 282 alin. (5) lit. a) C. proc. pen., nulitatea relativă se acoperă dacă persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege, situaţie ce este incidentă şi în speţa dedusă judecăţii.

Însă, chiar dacă s-ar accepta, în această etapă a procesului penal, ca apelanţii inculpaţi să aibă posibilitatea să invoce motivele de nulitate relativă ivite încă din faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, se constată că aceştia nu au făcut dovada vreunei vătămări cauzate de o presupusă încălcare a dispoziţiilor procesual penale care stabilesc cadrul procesului penal, încălcări de o asemenea gravitate încât să aibă aptitudinea de a atrage anularea sentinţei penale apelate, aşa cum nefondat au solicitat.

- Cu privire la faptul că Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu are calitate procesuală activă în cauză, ci UAT Deleni care este şi beneficiarul lucrării sau ANAF (astfel cum au solicitat în concluziile scrise depuse apelanţii inculpaţi A. şi C.), instanţa de control judiciar constată că iniţial, potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/2006, la momentul instituirii Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, la nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, se înfiinţase şi funcţiona doar Comisia pentru determinarea oportunităţii proiectelor (care aproba şi urmărea finalizarea proiectelor), iar banii (sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată) erau alocaţi direct din bugetul statului, prin hotărâri de Guvern, la propunerea Cancelariei Primului Ministru, conform art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 7/2006. Ulterior, acest act normativ a fost modificat prin O.G. nr. 52/2012 şi O.G. nr. 28/2013, astfel că pentru o mai bună gestionare a fondurilor de la bugetul de stat, Programul de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural a fost preluat integral de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar sumele de bani cu această destinaţie erau prevăzute în bugetul M.D.R.A.P, fiind primite prin transfer de la bugetul de stat, iar ministerul a virat banii şi trebuia să recupereze sumele plătite cu încălcarea prevederilor legale.

Prin urmare, calitatea de parte vătămată a M.D.R.A.P. a fost corect stabilită de prima instanţă, ulterior partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză, aspect care reiese şi din adresele emise pe parcursul procesului penal, neavând nicio relevanţă faptul că, la momentul încheierii contractului nr. x din 23 august 2007 între Primăria Comunei Deleni şi SC L. SRL Huşi privind obiectivul de investiţie "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca şi M.", M.D.R.A.P. asigura Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru determinarea oportunităţii proiectelor şi nu avea atribuţii în alocarea fondurilor finanţate în baza O.G. nr. 7/2006, potrivit art. 7 din textul normativ în vigoare.

Însă obiectivul de investiţii anterior menţionat a fost finanţat în perioada 2006 - 2010 din bugetul de stat prin Hotărâri de Guvern succesive, astfel: nr. 1599/2006, nr. 379 şi nr. 856 din 2007, nr. 710 şi nr. 1361 din 2008, nr. 432 şi 1307 din 2009 şi nr. 977 şi 1326 din 2010, iar ulterior prin O.G. nr. 52/2012 legiuitorul a prevăzut ca monitorizarea şi coordonarea derulării Programului să se realizeze de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (antecesorul MDRAP), repartizarea sumelor pe proiecte exigibile urmând a se aproba, tot prin hotărâre de Guvern, la propunerea acestui minister.

Calitatea M.D.R.A.P. de succesor în drepturile şi obligaţiile Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului a rezultat din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 96/2012 care prevede că:

"se înfiinţează Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi prin preluarea activităţii din domeniul administraţiei publice, a structurilor şi a instituţiilor specializate în acest domeniu de la Ministerul Administraţiei şi Internelor", dispoziţii care se completează cu cele ale art. 1 din H.G. nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea M.D.R.A.P.

Pe de altă parte, potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2012 "(1) Secretariatul General al Guvernului predă Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, întreaga documentaţie care a stat la baza derulării Programului şi a alocării sumelor repartizate pentru fiecare proiect în parte. (...)"

Prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor, la momentul constituirii ca parte civilă în prezenta cauză M.D.R.A.P. avea calitate procesuală activă şi nu UAT Deleni sau ANAF, fiind persoană juridică vătămată în dosar, succesoare în drepturi şi obligaţii a fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului, respectiv succesoare a Secretariatului General al Guvernului în ceea ce priveşte Programul de dezvoltarea a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, aprobat prin O.G. nr. 7/2006.

Argumentele menţionate supra cu ocazia analizării criticilor invocate de apelanţii inculpaţi circumscrise presupusei incidenţe a nulităţilor relative îşi menţin şi aici deplina valabilitate, astfel că nu vor mai fi reluate.

- Instanţa de apel constată că este nefondată şi nu poate fi primită critica potrivit căreia acţiunea penală a fost pusă în mişcare în mod nelegal, fiind incidentă cauza de împiedicare prevăzută de art. 16 lit. e) C. proc. pen., lipsind sesizarea organului competent, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, susţinându-se că niciunul dintre organele de control abilitate să cerceteze abaterile prevăzute în legile speciale nu au sesizat organele de urmărire penală cu privire la fapte penale prevăzute de aceste legi, în cauză cercetările debutând cu denunţul semnat de martorii S. şi V. din 22 iunie 2012.

Astfel, deşi apelanţii au indicat, în ipoteza identificării unor nereguli, care sunt organele competente şi temeiurile legale în baza cărora ar fi trebuit să sesizeze organele de urmărire penală, ca fiind: Inspectoratul de Stat în Construcţii (I.SC ) - conform art. 35 din Legea nr. 10/1995 şi art. 29 din Legea nr. 50/1991; persoanele împuternicite de Curtea de Conturi, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice - conform art. 78 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice sau inspectorii antifraudă; Prefectul judeţului, conform art. 118 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul motivelor de apel ale inculpaţilor se referă la organele competente să constate contravenţii, precum şi la infracţiunile prevăzute în aceste legi.

Lipsa sesizării organului competent - impediment pentru punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 16 lit. e) C. proc. pen. se referă la situaţii în care, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale sunt necesare autorizaţii/sesizări din partea unor organe special abilitate în acest sens, or, în cauză, se constată că organele de urmărire penală au fost sesizate prin denunţ - unul din modurile prevăzute de legea procesual penală (art. 288 C. proc. pen.) şi prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor, nu există un asemenea impediment şi nu este necesară sesizarea specială a vreunui organ dintre cele enumerate de aceştia pentru a se ajunge la trimiterea în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu; niciuna dintre persoanele cercetate neavând vreo calitate specială sau vreo imunitate constituţională.

Pe de altă parte, se impune a se preciza că Institutul de Stat pentru Construcţii (I.SC ), constatând abateri de la legea calităţii în construcţii, a oprit lucrările şi a dispus expertizarea lucrărilor, stabilind în sarcina inculpatei C. şi termen de remediere a acestora. Potrivit adresei I.SC înregistrată sub nr. x din 26 august 2013 şi transmisă I.G.P.R. şi I.P.J. Vaslui, s-a arătat că, pentru nerespectarea dispoziţiilor date, se va sesiza organul de urmărire penală, în vederea acţionării în justiţie:

"(...) am fost obligaţi să sancţionăm SC L. pentru neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse conform Legea nr. 10/1995, art. 33 alin. V lit. f) şi se va sesiza organul de urmărire penală în vederea acţionării în justiţie (conform art. 17 alin. (2) Cap. 5 din H.G. nr. 272/1994, Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii)".

1.b) Analiza altor motive de nelegalitate a hotărârii primei instanţe circumscrise cererii de reformare a acesteia invocate de apelanţi:

- Referitor la susţinerile că acţiunea penală a fost pusă în mişcare cu încălcarea principiului "ne bis in idem", a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie şi art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale, întrucât toate faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au făcut anterior obiectul controlului şi sancţionării contravenţionale de către organele administrative de control (inspectorii I.SC şi inspectorii antifraudă ai ANAF), instanţa de apel constată că sunt, de asemenea, nefondate, fiind simple alegaţii ale apărării fără niciun suport probator, pentru cele ce se vor releva în cele ce urmează.

Apelanţii, în argumentare, au susţinut că, organele de urmărire penală nefiind sesizate de organele administrative de control şi cu privire la o eventuală săvârşire a unor fapte penale, au întocmit abuziv un alt proces-verbal cu privire la aceleaşi fapte, astfel că în sfera de aplicare a noţiunii de acuzaţie penală conform art. 6 din CEDO intră şi faptele sancţionate contravenţional de aceste acte normative.

Prevăzut în mod expres în legislaţia naţională (art. 6 din C. proc. pen.) şi fiind recunoscut ca efect negativ al autorităţii de lucru judecat, principiul "ne bis in idem" pune în balanţă două drepturi legitime din dreptul procesual penal, pe de o parte, dreptul societăţii exercitat prin Ministerul Public de a obţine condamnarea oricărei persoane care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte, dreptul acuzatului de a şti că procesul penal finalizat nu poate fi repus în discuţie. Într-o exprimare de mare acurateţe juridică), s-a relevat că "o justiţie care nu ar putea pune niciodată capăt unui conflict nu va avea nici prestigiu faţă de justiţiabili, nici încrederea acestora şi nici vreun folos pentru societatea juridiceşte organizată şi chiar pentru dreptatea în sine" (I. Tanoviceanu - Tratat de Drept şi Procedură Penală, Ediţia a II-a, Vol. V, Editura Curierul Judiciar, 1927, pag. 704).

Totodată, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori este prevăzut în mod expres de art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, garanţia mai este prevăzută de art. 54 din Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS), precum şi de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Menţinerea unui permanent echilibru între cele două drepturi mai sus menţionate, precum şi incidenţa normelor dreptului european şi convenţional generează reale dificultăţi practice în interpretarea şi aplicarea principiului "ne bis in idem" la nivelul instanţelor naţionale.

Astfel, acest principiu şi-a găsit consacrarea în următoarele dispoziţii legale naţionale şi internaţionale:

Art. 6 din C. proc. pen.: Ne bis in idem:

"Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică".

Articolul 4 Protocol 7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori

"1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat.

2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată."

Art. 4 din Protocolul 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului are ca obiect interzicerea repetării procedurilor penale consecutive definitiv închise.

Pentru a-şi găsi aplicarea principiul "ne bis in idem", trebuie să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzaţie în materie penală, iar autorităţile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeaşi faptă (elementul idem) cu privire la aceeaşi persoană. Prin urmare, o persoană se bucură de trei garanţii distincte: nu poate fi urmărită, judecată sau pedepsită de două ori pentru aceeaşi faptă (cauza Nikitine c. Rusiei, cererea nr. x/99, hotărârea CEDO din data de 20 iulie 2004, par. 36).

Principiul a fost evaluat de jurisprudenţa naţională în contextul documentelor internaţionale ratificate şi jurisprudenţei aferente, iar pentru a fi aplicabilă garanţia instituită de principiul "ne bis in idem", ambele proceduri trebuie să se desfăşoare în urma formulării unei "acuzaţii în materie penală". Astfel, CEDO a statuat că termenul "procedură penală" folosit în cadrul art. 4 din Protocolul 7 adiţional la Convenţie trebuie să fie interpretat în lumina principiilor general aplicabile expresiilor "acuzaţie în materie penală" şi "pedeapsă" care sunt prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Convenţie (cauza Serguei Zolotoukhine c.Rusiei, cererea nr. x/3, hotărârea Marii Camere din 10 februarie 2009).

Pentru a determina dacă o anumită sancţiune administrativă (contravenţională) intră sau nu în sfera materiei penale, CEDO aplică aşa-numitele criterii NN.: calificarea reţinută în dreptul intern, natura faptei imputate sau severitatea sancţiunii care poate fi aplicată şi în măsura în care, aplicând aceste criterii, acea contravenţie intră în sfera "acuzaţiei în materie penală", iar sancţiunea aplicată este o "pedeapsă", atunci devin aplicabile toate garanţiile prevăzute de Convenţie în materie penală.

În ceea ce priveşte legislaţia naţională, CEDO a analizat în jurisprudenţa sa contravenţiile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (cauza Ioan Pop c. României, cererea nr. x din 4 Hotărârea CEDO din 28 iunie 2011) şi de Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice (cauza D. Gheorghe c. României, cererea nr. x din 5 Hotărârea CEDO din 3 aprilie 2012) statuând în sensul că faptele sancţionate contravenţional din aceste acte normative intră în sfera de aplicare a noţiuni de "acuzaţie penală" din art. 6 al Convenţiei, iar garanţiile prevăzute în materie penală precum: prezumţia de nevinovăţie, asistarea gratuită de către un interpret, principiul legalităţii pedepsei şi principiul ne bis in idem sunt pe deplin aplicabile.

Cu privire la posibilitatea cumulului sancţiunilor administrative cu cele penale, CJUE (cauza A klagaren c. Hans A kerberg Fransson, C-617/10, CJUE hotărârea Marii Camere din data de 26 februarie 2013) a statuat că articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opune ca un stat membru să impună, pentru aceleaşi fapte de nerespectare a obligaţiilor declarative în domeniul TVA-ului, o combinaţie de sancţiuni fiscale şi penale. Însă, Curtea a arătat că atunci când sancţiunea fiscală îmbracă un caracter penal în sensul articolului 50 din Cartă şi este rămasă definitivă, dispoziţia menţionată se opune ca pentru aceleaşi fapte să se desfăşoare o urmărire penală împotriva aceleiaşi persoane.

Prin urmare, cu privire la aceeaşi faptă, autorităţile pot aplica o singură dată o sancţiune cu caracter penal în sensul Convenţiei, indiferent dacă aceasta este calificată în dreptul intern ca fiind contravenţională (administrativă) sau penală şi indiferent dacă această sancţiune este aplicată de o autoritate judiciară sau administrativă.

Aşadar, contrar celor susţinute de apelanţii din prezenta cauză, nu toate contravenţiile reglementate în plan intern (care se supun normelor general aplicabile ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor) se încadrează în sfera acuzaţiilor în materie penală în accepţiunea şi interpretarea CEDO, ci numai acelea care îndeplinesc criteriile NN.

În speţă, apelanţii consideră că elementului "idem" - noţiunii de aceeaşi faptă - îi corespund următoarele sancţiuni contravenţionale aplicate urmare constatării unor conduite ilicite:

- procesul-verbal de constatare şi sancţionare a Contravenţiilor nr. x din 12 aprilie 2013 al I.SC, prin care B. a fost amendat cu 1.550 RON, conform art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea 10/1995 (întrucât au fost executate o serie de lucrări de alimentare cu apă pe baza unei dispoziţii de şantier neavizate de verificatorul de proiecte autorizat);

- procesul-verbal de control nr. x din 15 aprilie 2013 al I.SC, prin care s-a aplicat un avertisment dirigintelui de şantier E. (întrucât s-a constatat încălcarea de către acesta a obligaţiei prevăzută de "Procedura de Autorizare a dirigintelui de şantier", imputându-i-se că nu au fost verificate şi avizate de verificatorul de proiect dispoziţiile de şantier, iar la podul metalic M. nu a fost identificat procesul-verbal pe faze determinante);

- procesul-verbal de control nr. x din 15 mai 2013 al I.SC şi procesul-verbal nr. x de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din aceeaşi dată prin care s-a aplicat amendă de 500 RON firmei SC L. SRL Huşi, reprezentată de C., conform art. 33 alin. IV lit. e) din Legea nr. 10/1995 (întrucât nu a fost convocat, potrivit legii, reprezentatul I.SC pentru autorizarea continuării execuţiei lucrărilor pentru conductă de aproximativ 14.000 ml montată în pământ şi de asemenea şi pentru podul metalic M.);

- procesul-verbal de contravenţie al I.SC din 26 august 2013, prin care a fost sancţionată cu 300 RON amendă SC L. SRL Huşi, conform art. 33 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 10/1995, (întrucât nu a prezentat, până la data de 26 august 2013 raportul de expertiză tehnică dispus anterior);

- procesul-verbal de inspecţie nr. x din 30 aprilie 2013 al D.G.F.P. Vaslui, prin care s-a constatat contravenţia prevăzută de art. 78 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 273/2006, reţinându-se că I. şi B. au încălcat prevederile art. 14 din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale şi ale art. 20 din O.G. nr. 119/1999 (potrivit cărora nicio cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată/ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi dacă nu are prevederi bugetare).

În ceea ce priveşte acuzaţia penală, din actele şi lucrările dosarului rezultă că se impută inculpatului B. faptul că, în calitate de primar al comunei Deleni şi ordonator principal de credite, şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu prevăzute de lege (nu a ţinut cont de etapele adoptării hotărârilor consiliului local, s-a folosit de înscrisuri ce atestau în mod nereal că s-au efectuat lucrări de către SC L. SRL Huşi şi, în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, a dispus efectuarea plăţilor către executant, imediat după acordarea finanţării şi depunerea facturilor spre decontare, fără să verifice dacă lucrările erau efectiv executate şi corespundeau din punct de vedere calitativ), prejudiciul cauzat reprezentând contravaloarea lucrărilor facturate, dar neexecutate fiind în sumă de 916.227,53 RON. Totodată, ceilalţi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru încălcarea normelor legale în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice fiecăruia (alte dispoziţii decât cele pentru care unii dintre aceştia au fost anterior sancţionaţi contravenţional), încălcare ce a avut drept urmare imediată producerea unui rezultat însemnat şi păgubitor în patrimoniul statului, care a avansat banii necesari derulării contractului, urmare care întregeşte latura obiectivă a infracţiunii.

Instanţa de apel, raportând consideraţiile teoretice de mai sus la conţinutul anterior menţionatelor procese-verbale (de constatare şi aplicare a contravenţiilor, de control, de inspecţie etc), prin care s-a sancţionat o conduită ilicită de natură contravenţională, la natura acuzaţiei în materie penală formulată în cauză, reţinând că, potrivit jurisprudenţei CEDO, singurul criteriu relevant pentru aplicarea principiului "ne bis in idem", în ceea ce priveşte elementul idem, este cel al identităţii actelor materiale, constată că acţiunea penală nu priveşte acte/acţiuni ori fapte identice sau care sunt în mod substanţial aceleaşi cu cele pentru care inculpaţii au fost anterior sancţionaţi contravenţional, nefiind aşadar, vorba de o dublă condamnare/sancţionare sau o dublă judecată pentru acelaşi fapt material şi, prin urmare, nu este incident în cauză principiul "ne bis in idem"

Aşadar, faţă de considerentele anterior relevate, se constată că nu s-au identificat elemente sau indicii de natură a infirma concluzia că acţiunea penală a fost pusă în mişcare cu respectarea principiului "ne bis in idem", a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie şi art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale, întrucât faptele pentru care au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii inculpaţii în prezenta cauză sunt substanţial diferite de cele care au făcut anterior obiectul controalelor, constatărilor şi/sau sancţionărilor contravenţionale/administrative de către organele administrative de constatare şi control (inspectorii I.SC şi inspectorii antifraudă ai ANAF).

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este vădit nefondată şi va fi înlăturată ca atare critica inculpaţilor relativ la faptul că sentinţa atacată încalcă exigenţele prevederilor art. 401-403 din C. proc. pen., pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 403 alin. (1) din C. proc. pen., expunerea, ca parte a hotărârii judecătoreşti trebuie să cuprindă:

"a) datele privind identitatea părţilor;

b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare;

c) motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate, şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză;

d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză".

Dispoziţiile procedurale anterior menţionate sunt în acord cu jurisprudenţa instanţei europene în care s-a statuat în mod constant că prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţie, impun, în esenţă, motivarea hotărârilor judecătoreşti, fără însă ca aceasta să însemne că instanţele ar trebui să dea un răspuns detaliat la fiecare argument al apărării (cauza Van de Hurk împotriva Olandei § 61), amploarea acestei obligaţii variind în funcţie de natura hotărârii, complexitatea şi circumstanţele cauzei, ceea ce este definitoriu pentru noţiunea de proces echitabil fiind ca instanţa să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi să nu se rezume la confirmarea concluziilor unei alte instanţe sau la cele reţinute în actul de sesizare (a se vedea cauzele: Ruiz Torija contra Spaniei § 514, García Ruiz contra Spaniei § 29; cauza Helle contra Finlandei § 60; cauza Boldea contra României § 29; cauza Albina contra României § 27).

Considerentele reţinute de prima instanţă în cuprinsul hotărârii criticate corespund exigenţelor unei motivări ample asupra chestiunilor de fapt şi de drept, atât în accepţiunea dispoziţiilor art. 401 - 403 din C. proc. pen., cât şi a blocului de convenţionalitate dat de art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi jurisprudenţa în materie (cauzele Artico contra Italiei § 33; Perez contra Franţei § 80; Boldea contra României § 28; Tatishvili contra Rusiei § 58; Suominen contra Finlandei § 36).

Faptul că prima instanţă a făcut trimiteri la motivarea cuprinsă în actul de sesizare nu echivalează cu o nemotivare, iar în jurisprudenţa CEDO ceea ce este definitoriu pentru desfăşurarea şi garantarea unui "proces echitabil" este ca instanţa să nu se rezume la confirmarea acuzaţiei ci să examineze în mod real problemele esenţiale supuse judecăţii, ceea ce, în speţă, prima instanţă a şi realizat, întrucât a examinat şi cenzurat fiecare acuzaţie penală formulată împotriva inculpaţilor, prin raportare la propriile apărări invocate de aceştia pe parcursul cercetării judecătoreşti, reţinând spre analiză şi suport probator numai acele dovezi care s-au coroborat între ele spre a fundamenta soluţia pronunţată.

Astfel, în cauză, se constată că, în cuprinsul hotărârii apelate, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor comise urmare analizei prin coroborare a probelor administrate, formându-şi astfel convingerea, pe de o parte, asupra existenţei unor fapte şi reţinerii vinovăţiei inculpaţilor B., A., C., E. şi J. în comiterea infracţiunilor pentru care i-a condamnat, iar pe de altă parte, asupra inexistenţei altor fapte sau lipsei probelor ori neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii inculpaţii A., I., K., G. şi H., achitându-i în baza elementelor probatorii care au justificat aceste soluţii.

Aşadar, instanţa de fond, procedând la propriul demers analitic al relevanţei, utilităţii şi pertinenţei probelor, a realizat un examen coroborat al ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală şi al celui administrat în cursul cercetării judecătoreşti, reţinând şi făcând referiri concrete la probele/mijloacele de probă care au fundamentat, pe de o parte, soluţia de condamnare a unor inculpaţi şi, pe de altă parte, soluţia de achitare a celorlalţi inculpaţi, cu trimitere la circumstanţele reale şi personale ale fiecăruia, prin raportare la situaţia de fapt desprinsă din evaluarea probelor, astfel încât hotărârea criticată este temeinic şi corespunzător motivată.

- Instanţa de apel reţine că, alături de criticile vizând neaducerea la cunoştinţa inculpaţilor a acuzaţiilor în materialitatea lor, contrar dispoziţiilor Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, apelanţii inculpaţi au mai susţinut în apărare că, în mod nelegal, în timpul desfăşurării cercetării judecătoreşti, la termenul din 21 octombrie 2016, s-au adus completări tardive ale actului de trimitere în judecată, indicându-se normele juridice încălcate de inculpaţii deduşi judecăţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la criticile formulate, constată că susţinerile apărătorilor inculpaţilor nu corespund realităţii şi sunt vădit tendenţioase atunci când încearcă să acrediteze ideea că potrivit Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, nu au fost informaţi corect, complet şi în detaliu cu privire la obiectul acuzaţiei penale, faţă de efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Astfel, instanţa de apel apreciază că sunt nefondate criticile referitoare la încălcarea unor dispoziţii legale la termenul din 21 octombrie 2016 când reprezentantul parchetului a formulat şi depus la dosar concluzii cu privire la încadrarea juridică corectă dată faptelor comise de inculpaţi şi precizări cu privire la dispoziţiile legale încălcate de aceştia, considerate de către inculpaţi, în mod neîntemeiat, drept completări ale actului de sesizare, şi că, de asemenea se impun câteva precizări:

Actul de sesizare a instanţei nr. 706/P/2013 a fost întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică la data de 18 iunie 2015, fiind verificat de legalitate şi temeinicie de procurorul şef secţie, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. pen. la 31 iulie 2015, iar la 3 noiembrie 2015, prin ordonanţa aceleiaşi unităţi de parchet, rechizitoriul a fost completat şi precizat conform solicitării primei instanţe.

Se mai reţine că la nivelul anului 2015, acuzaţia a fost formulată de parchet în conformitate cu cerinţele codificării penale în vigoare, atât cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, cât şi cu privire la celelalte infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals intelectual pentru care procurorul de caz a întocmit rechizitoriul şi a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, potrivit art. 327 şi urm. C. proc. pen.

Sentinţa penală nr. 283 a fost pronunţată în 16 mai 2017 de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prima instanţă detaliind în considerentele hotărârii în ce a constat sprijinul oferit inculpatului B. (primar în perioada de referinţă) şi a făcut trimiteri, punctual, la actele materiale de ajutor reţinute ca fiind comise de fiecare dintre inculpaţii complici: A., C., J. şi E., relevând, totodată, argumentele juridice în susţinerea soluţiei de achitare a celorlalţi presupuşi complici, care însă nu au acţionat cu vinovăţia prevăzută de lege: I., K., H. şi F.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 prin care s-a statuat în sensul că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", a fost pronunţată la data de 15 iunie 2016, fiind publicată la 8 iulie 2016 în Monitorul Oficial nr. 517, partea I.

Din considerentele deciziei Curţii Constituţionale mai sus menţionate nu rezultă că textul art. 297 din C. pen. ar fi fost neconform cu Constituţia ci, dimpotrivă, s-a constatat că el este constituţional, dar numai în măsura în care sintagma "în mod defectuos" se interpretează prin aceea că, se circumscriu infracţiunii de abuz în serviciu comise de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu numai acele încălcări prevăzute în legi, ordonanţe şi/sau ordonanţe de urgenţă (legislaţie cu caracter primar), iar nu şi cele descrise în legislaţia secundară (de tipul: fişa postului, regulamente, norme tehnice, coduri deontologice, ordine de serviciu, ordine de zi pe unitate, instrucţiuni, hotărâri de guvern, dispoziţii de primar, hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene etc.) şi aceasta chiar dacă au produs prejudiciu sau au vătămat drepturile sau interesele unor persoane. Singura cerinţă impusă prin interpretarea statuată în considerentele decizia Curţii Constituţionale este aceea de a se verifica dacă atribuţiile de serviciu încălcate sunt sau nu reglementate de legislaţia primară.

Instanţa de fond, faţă de împrejurarea că de la momentul când inculpaţii au fost trimişi în judecată (prin rechizitoriul emis în iunie 2015 şi completat în noiembrie 2015) şi până la termenul din 21 octombrie 2016 au intervenit modificări privind interpretarea unei sintagme din conţinutul textului legal al normei de incriminare privind abuzul în serviciu prin publicarea Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, constatând întemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public, a apreciat necesară sintetizarea prevederilor legale încălcate şi a încuviinţat procurorului solicitarea de a depune sistematizat şi detaliat atât în scris, cât şi de a prezenta în şedinţă publică prevederile legale încălcate de inculpaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Astfel, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen, procurorul a considerat necesare aceste sistematizări şi precizări referitoare la încadrările juridice date faptelor săvârşite de inculpaţi în scopul mai bunei desfăşurări a dezbaterilor şi a menţionat că, atât în rechizitoriu, cât şi în ordonanţa de completare a rechizitoriului din 3 noiembrie 2015, au fost făcute deja referirile la Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/1995, Ordonanţa de Guvern nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltarea infrastructuri din spaţiul rural şi Legea finanţelor publice nr. 273/2006, ca fiind dispoziţiile legale încălcate de inculpaţii B., A., C., E., I., J., K., F. şi H. în exercitarea atribuţiilor specifice de serviciu ale fiecăruia.

Prin urmare, procurorul nu a iniţiat acest demers pentru a completa/modifica acuzaţia formulată prin actul de sesizare sau de a suplini unele omisiuni ale instanţei de fond din timpul cercetării judecătoreşti, ci aşa cum rezultă din cele anterior menţionate, demersul s-a circumscris nevoii de sistematizare a acuzaţiilor penale şi de acurateţe juridică, neputând fi, deci, imputabilă organelor judiciare împrejurarea că nu au adus la cunoştinţă inculpaţilor dispoziţiile din legislaţia primară pe care le-au încălcat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dispoziţii care, de altfel, se regăseau în actul de sesizare a instanţei, iar pe de altă parte, până la momentul sesizării instanţei cu rechizitoriu, pentru acest tip de infracţiune, nu a existat o astfel de obligaţie în sarcina procurorului de a indica actele de rangul legislaţiei primare care să fi fost încălcate de funcţionarul care nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos atribuţiile de serviciu şi care atrag răspunderea penală.

În altă ordine de idei, referitor la dreptul la informare cu privire la acuzare, textul art. 6 al Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale prevede în mod expres că statele membre se asigură că: "(...) persoanele suspectate sau acuzate primesc informaţii cu privire la fapta penală de a cărei comitere acestea sunt suspectate sau acuzate. Informaţiile respective se furnizează cu promptitudine şi cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor şi exercitarea efectivă a dreptului la apărare. (...); cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, se oferă informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate; persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu promptitudine cu privire la orice modificare a informaţiilor oferite în conformitate cu prezentul articol, acolo unde este necesar pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor."

Prin urmare, potrivit textului mai sus citat, în cazul în care, în cursul procedurilor penale, detaliile acuzării se modifică într-o măsură care să afecteze în mod substanţial poziţia persoanei suspectate sau acuzate, modificările ar trebui să i se comunice persoanei respective, în detaliu, atunci când este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor şi la timp, pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care consacră, într-adevăr, cu titlu de principiu, mai multe drepturi ale unei persoane acuzate în materie penală, printre acestea numărându-se dreptul la un proces echitabil, egalitatea de arme între acuzare şi apărare şi dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe independente şi imparţiale.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că în art. 6 par. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale amendată de Protocolul nr. 11 sunt consfinţite garanţiile dreptului la apărare, fiind stabilit că:

"Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere".

Aşadar în art. 6 § 3 lit. a) din Convenţie este garantat dreptul oricărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt şi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa. Prin cauza acuzaţiei înţelegându-se faptele materiale care îi sunt imputate, iar prin natura acuzaţiei înţelegându-se calificarea legală a acestor fapte, incluzând şi schimbările în natura şi cauza acuzaţiei (cauza Matoccia împotriva Italiei, § 59 şi § 61), Curtea statuând că acuzatul trebuie informat de îndată şi în mod amănunţit şi cu privire la schimbarea acuzaţiei, iar această informare include schimbarea naturii acuzaţiei, adică schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Analiza textelor legale menţionate permite evidenţierea faptului că realizarea dreptului la apărare comportă exercitarea mai multor garanţii specifice unei persoane acuzate de săvârşirea unei fapte penale având în vedere că, într-o accepţiune largă, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale care oferă posibilitatea persoanei de a se apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, de a contesta învinuirile şi de a scoate la iveală nevinovăţia sa. Totodată, trebuie menţionat că dreptul la apărare se află în corelaţie directă cu prezumţia de nevinovăţie, statuată de dispoziţiile art. 4 din C. proc. pen.

Conţinutul principiului dreptului la un proces echitabil exprimă în materie procesual penală dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil, cu respectarea strictă a drepturilor şi garanţiilor procesuale, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, competentă potrivit legii, care pe baza probelor obţinute şi administrate în condiţiile legii, evaluate şi interpretate corect, va trebui să pronunţe o soluţie temeinică şi legală, impusă de aceste probe.

Aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a desfăşurării corecte a procesului judiciar şi semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurilor în faţa instanţelor de judecată, fără ca vreuna dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă, aceasta însă, nu presupune posibilitatea de a se exercita funcţiile de apărare şi acuzare, în procesul penal, într-o manieră identică, ci de a se menţine un just echilibru între cele două funcţii opuse.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai arătat că, pentru ca dreptul la apărare să fie exercitat de o manieră efectivă, apărarea trebuie să aibă la dispoziţie informaţii detaliate şi complete cu privire la acuzaţiile aduse, inclusiv încadrarea juridică pe care instanţele ar putea să o adopte în cauză, iar aceste informaţii trebuie date acuzatului fie înainte de proces, în cuprinsul rechizitoriului sau cel puţin în cursul procesului, prin alte mijloace, cum ar fi extinderea formală sau implicită a acuzaţiei. (cauza I.H. şi alţii împotriva Austriei, §34.)

Este adevărat că în cauze anterioare, când a examinat echitatea procedurii în ansamblu, instanţa europeană a acceptat că recalificarea unei infracţiuni nu a afectat drepturile acuzatului când acesta în căile de atac a avut o oportunitate suficientă de a se apăra, (a se vedea cauzele Dallos v. Hungary, § 47 - 53; Sipavicius v. Lithuania, no. 49093/99 din 21 februarie 2002 § 30). Însă această situaţie este aplicabilă doar în cazul promovării acelor căi de atac în care acuzatul are dreptul de a contesta hotărârea de condamnare în toate aspectele legale sau de fapt în faţa instanţei de apel (a se vedea cauzele Dallos v. Hungary, § 50; Sipavicius v. Lithuania, § 31; Balette v. Belgium (dec. no. 48193/99, 24 iunie 2004 şi I.H şi alţii împotriva Austriei, § 36). Prin urmare, inculpatul trebuie să aibă dreptul de a contesta orice schimbare care modifică acuzaţia în fapt sau în drept, cu atât mai mult cu cât astfel de schimbări pot interveni şi în cursul judecăţii.

Raportând aceste consideraţii teoretice la contextul cauzei, se constată că la momentul întocmirii actului de sesizare a instanţei, parchetul nu avea obligaţia de a indica textele din legislaţia primară încălcate de inculpaţi înainte de pronunţarea Deciziei instanţei de contencios constituţional nr. 405/2016, iar ulterior cu prilejul cercetării cauzei pe fond, prealabile dezbaterilor, a avut oportunitatea de a o face, dar prin precizările formulate, procurorul a acţionat într-o manieră care să nu afecteze în mod substanţial poziţia persoanei acuzate, întrucât doar a sistematizat şi punctat detaliile acuzării pentru inculpaţii deduşi judecăţii, prin prisma efectelor deciziei instanţei de contencios constituţional mai sus menţionată, fără să aducă modificări ori completări acuzaţiilor anterior formulate.

Instanţa de control judiciar mai reţine că, în cauză, în ceea ce priveşte incidenţa Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, nu este vorba de schimbări ale contextului factual ori de schimbări de încadrare juridică a faptelor sau de extinderi ale acuzaţiei în materie penală, ci doar s-a pus problema verificării, prealabil dezbaterilor ce urmau să aibă loc, dacă anumite încălcări ale atribuţiilor de serviciu astfel cum au fost descrise şi reţinute în actul de acuzare sunt sau nu prevăzute în legislaţia primară (în acord cu decizia instanţei de contencios constituţional) şi apoi a redării acestora în mod sistematizat pentru facilitarea formulării apărărilor inculpaţilor.

Chiar dacă decizia instanţei de contencios constituţional a reconfigurat norma de incriminare a abuzului în serviciu şi a dezincriminat, în anumite ipoteze, această infracţiune (relativ la încălcări ale atribuţiilor de serviciu izvorâte din legislaţia secundară), aceasta nu înseamnă că existenţa concretă a acelor ipoteze nu trebuie verificată în cauză şi, prin urmare, nu exclude demersul procurorului iniţiat şi susţinut în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012:

"Dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire" şi în acest context au fost făcute precizări de către procuror cu privire la dispoziţiile legal aplicabile care au fost încălcate de inculpaţi, atribuţii care erau prevăzute în lege la momentul sesizării instanţei, legile fiind menţionate în actul de sesizare, iar la termenul din 21 octombrie 2016 s-au făcut trimiteri detaliate în cuprinsul acestor precizări, tocmai pentru a se asigura şi garanta inculpaţilor dreptul la un proces echitabil, prima instanţă amânând cauza la termenul de la 21 noiembrie 2016 pentru a le acorda inculpaţilor posibilitatea de a-şi pregăti apărarea.

De altfel, prima instanţă, în considerentele hotărârii apelate, a reţinut că în actul de inculpare şi în ordonanţa prin care a fost completat sunt menţionate ca fiind încălcate de către inculpaţi, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dispoziţiile Legii nr. 215/2001, Legii nr. 50/1991, Legii nr. 10/1995, precum şi dispoziţiile legale referitoare la raportarea stadiului lucrărilor şi decontarea lucrărilor, la care fac referire O.G. nr. 7 din 19 ianuarie 2006 şi Legea nr. 273/2006 şi a reprodus trimiterile la dispoziţiile legale încălcate de către inculpaţi.

Or, în cauză, în pofida susţinerilor apelanţilor inculpaţi, actul de sesizare completat a fost regulamentar întocmit, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor fiind descrise în toate elementele esenţiale, de o manieră ce corespunde cerinţelor de claritate şi rigoare impuse atât de dreptul intern (art. 328 C. proc. pen.), cât şi de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât să înţeleagă cu exactitate conţinutul obiectiv al învinuirilor aduse şi să îşi formuleze apărările.

În raport de aceste împrejurări, instanţa de apel constată că, în cauză, a fost asigurat caracterul echitabil şi la timp al tuturor procedurilor desfăşurate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, respectiv în apel, tuturor inculpaţilor fiindu-le garantată şi respectată exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Aşadar, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că drepturile şi garanţiile inculpaţilor au fost prezervate, "acuzaţia penală" adusă inculpaţilor nefiind modificată, iar "dreptul lor la apărare" a fost respectat, stabilindu-se în mod justificat că fapta de abuz în serviciu este în continuare incriminată, infracţiunea fiind săvârşită prin încălcarea unor texte legale de rang primar şi nu secundar.

În consecinţă, întrucât nu s-au identificat elemente care să conducă instanţa de control judiciar la concluzia că, în cursul soluţionării prezentei cauze, s-ar fi încălcat dispoziţiile procesual penale ori că dispoziţii ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ale Cartei Drepturilor Fundamentale sau ale Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale nu ar fi fost respectate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va înlătura criticile invocate, ca fiind simple alegaţii ale apărării, lipsite de orice fundament real.

1.c) Analiza motivelor de nelegalitate a hotărârii primei instanţe circumscrise cererii de reformare a acesteia, în principal, din perspectiva greşitei soluţii de condamnare a inculpaţilor B., E., A., C. şi J. pentru toate faptele reţinute în sarcină, şi în subsidiar, din perspectiva greşitei soluţii de condamnare a inculpaţilor B., E. şi J. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată/complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, cu privire la care se impunea schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu în formă continuată

- Criticile vizând inexistenţa faptelor de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi corelativ, a celor de complicitate la aceste infracţiuni circumscrise solicitării de achitare a inculpaţilor, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., sunt de asemenea, nefondate, pentru următoarele considerente:

Apelanţii inculpaţi A., C., B., E. şi J. au susţinut că instanţa de fond a procedat greşit atunci când a dispus condamnarea lor, întrucât:

- nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care au fost deduşi judecăţii;

- lipseşte latura obiectivă a infracţiunilor pentru care au fost deduşi judecăţii,

- pretinsul prejudiciu în sumă de 916.227,53 RON nu există, întrucât clauzele contractuale prevedeau posibilitatea acordării societăţii executante a unui avans, iniţial, în limita a 10% din valoarea contractului, ulterior avansul fiind majorat la 30%, potrivit H.G. nr. 264/2003;

- nu există legătură cauzală legală şi/sau temporală între adoptarea HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006 şi încheierea Contractului de achiziţii publice şi lucrări nr. x din 23 august 2007), nefiind necesară o hotărâre de aprobare a studiului de fezabilitate efectuat;

- în rechizitoriu s-a reţinut că lucrările facturate şi achitate în avans au fost executate ulterior şi existau fizic în teren şi în momentul respectiv, iar expertul desemnat de procuror, răspunzând obiectivelor nr. 2 şi nr. 3 din suplimentul la raportul de expertiză tehnică, a stabilit valoarea lucrărilor executate ulterior decontării (rampele de acces la podeţ casetat C3 Deleni şi valoarea lucrărilor - borduri de la Pod B.A 6,00 m Deleni).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, reevaluând ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal (în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă) prin coroborare cu cel administrat în faza apelului [depoziţiile martorilor: Q., S., W., R., X. şi V. date la 12 martie 2018, precum şi declaraţiile inculpaţilor B., J. date la 26 februarie 2018; C. de la 2 aprilie 2018; A. dată la 7 mai 2018 (filele x d. apel)] constată, în pofida apărărilor formulate de apelanţii inculpaţi, că baza factuală a fost corect reţinută de prima instanţă, fiind în mod judicios stabilită existenţa faptelor pentru care au fost cercetaţi şi încadrarea juridică dată faptelor comise de aceştia şi, totodată, fiind dovedită cu certitudine vinovăţia acestora în săvârşirea faptelor pentru care, în mod justificat, au fost condamnaţi în primă instanţă [abuz în serviciu în formă continuată/complicitate la abuz în serviciu în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (cu excepţia inculpatului A. care a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată)].

Astfel, instanţa de control judiciar constată că, prima instanţă a redat în detaliu, în mod corect şi explicit fundamentul faptic al acuzaţiilor penale şi modalitatea în care au acţionat fiecare dintre cei care şi-au încălcat propriile atribuţii, justificând acurateţea juridică a raţionamentului ce a condus la pronunţarea soluţiei de condamnare a acestora, motiv pentru care situaţia de fapt astfel descrisă nu se mai impune a fi reluată.

În esenţă, se reţine că, în cursul anului 2006 inculpatul B. a solicitat şi obţinut, în calitate de primar al comunei Deleni, judeţul Vaslui, finanţarea unui proiect de alimentare a comunei cu apă potabilă şi construirea unor poduri şi podeţe, în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural. În vederea întocmirii dosarului ce trebuia supus analizei comisiei pentru determinarea oportunităţii proiectelor, inculpatul a iniţiat un proiect de hotărâre ce a fost discutat la 19 aprilie 2006 în şedinţa de consiliu local al comunei. Ulterior, după parcurgerea procedurii de achiziţie publică, la data de 23 august 2007, a fost încheiat Contractul nr. x din 23 august 2007 prin care, SC L. SRL Huşi, al cărei administrator este inculpata C., se obliga să execute, să finalizeze şi să întreţină proiectul "Alimentare cu apă potabilă, amenajare poduri şi podeţe în comună", durata contractului fiind de 5 luni. A beneficiat în toată această perioadă de ajutorul inculpaţilor J., B., K. şi, ulterior, I., ce ocupau de asemenea, funcţii publice în cadrul autorităţii contractante, precum şi al inculpaţilor A., C., H. şi F. - din cadrul societăţii executante, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind evaluat în sumă de 916.227,53 RON.

Pe parcursul desfăşurării procesului inculpatul B. a realizat că nu corespunde hotărârea emisă cu documentele şedinţei de consiliu existente în dosarul aflat în păstrarea primăriei şi a extras din dosar o hotărâre, a rupt-o şi a aruncat-o la coşul de gunoi, împrejurări despre care au relatat inculpatul K. şi martora OO.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe la 23 mai 2016, dar şi în faţa instanţei de apel la 26 februarie 2018, inculpatul B. a arătat că nu ştie despre existenţa vreunor diferenţe de documente între dosarul de la primărie şi cel înaintat guvernului; a susţinut, contrar evidenţei, că a existat o hotărâre cu nr. 10 care se afla în dosar vizând aprobarea sumei necesară efectuării studiului, care era menţionată în mod corespunzător şi în registrul de hotărâri de consiliu; că el "a dat" doar peste o ciornă a acelei hotărâri, pe care a mototolit-o.

Cu privire la modalitatea adoptării hotărârii consiliului local din 19 aprilie 2006, martorul S. a relatat constant, că obiectul şedinţei a vizat aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate, iar hotărârea emisă se referea la aprobarea studiului. Martorul S. a precizat că inculpatul J., în momentul în care a prezentat în şedinţă motivaţia demarării proiectului, le-a pus la dispoziţie două pagini cuprinzând date tehnice, deşi, în mod normal pentru aprobarea întocmirii unui studiu de fezabilitate, ar trebui să fie cunoscut doar costul studiului. Astfel, la data de 12 martie 2018 în faţa instanţei de apel martorul S. a menţionat:

"(...) În şedinţa consiliului local de la acea dată trebuia în mod normal să se aprobe efectuarea unui studiu de fezabilitate pentru demararea lucrărilor la o aducţiune cu apă. Am cerut de la secretar şi de la primar să ne prezinte documentul. Primarul, viceprimarul şi secretarul aveau deja un studiu de fezabilitate făcut. Dându-şi seama că au făcut o greşeală, au revenit în următoarea lună cu un studiu de fezabilitate conform O.G. nr. 7 şi H.G. nr. 602 din 2006, luându-l prin surprindere şi pe secretar, K., care a şi semnat. În dosarul cu documentele şedinţei consiliului local a apărut că s-a aprobat efectuarea unui studiu de fezabilitate şi, în acelaşi timp, s-a aprobat studiul de fezabilitate. Întâmplarea a făcut să le cer studiul de fezabilitate şi acesta nefiindu-mi prezentat am votat împotrivă (...)".

Martora Q. a susţinut la 21 noiembrie 2016 în faţa primei instanţe că, în perioada desfăşurării anchetei penale, aflându-se în biroul inculpatului B., a văzut cum acesta a mototolit un înscris dintr-un dosar, înscris ce viza o hotărâre de consiliu local şi care purta un altfel de antet decât cel obişnuit pentru hotărârile de consiliu local. Anterior, în cursul urmăririi penale, la 5 noiembrie 2014, martora a furnizat mai multe amănunte cu privire la acea hotărâre, susţinând că nu avea formatul uzual al hotărârilor pe care le emite Consiliul Local Deleni, în sensul că avea stema statului în antet, că documentul avea 2 pagini şi că purta nr. 10, depoziţie care se coroborează întru totul cu cea dată în faţa instanţei de apel la 12 martie 2018, când i s-a prezentat spre examinare Hotărârea nr. 10 din 19 aprilie 2006:

"(...) Nu am ştiinţă exact despre obiectul hotărârii de consiliu local, însă era vorba fie de contractarea, fie de aprobarea unui studiu de fezabilitate pentru proiectul de alimentare cu apă. Nu am redactat eu hotărârea respectivă deoarece la acel moment atribuţiile mele erau de colaborare cu secretarul K. în întocmirea documentelor aferente şedinţelor de consiliu local. (...) Am observat că antetul hotărârii era altfel decât ceea ce redactam noi sau aveam în dosarele de şedinţe de consiliu local. Antetul acelei hotărâri aşa cum am făcut menţiunea şi la parchet, era în centrul colii de hârtie, iar în dosarele noastre de şedinţă îl aveam în stânga sus; dar nu pot afirma că acea hotărâre a fost redactată într-un alt loc decât sediul consiliului local şi al primăriei. (...) Antetul acelei hotărâri era pe mijloc, iar numărul de pagini erau două. Eu ţin minte doar că antetul era pe mijloc şi s-a scurs mult timp de atunci. Îmi aduc aminte că acea hotărâre cu studiu de fezabilitate a fost trasă din dosar de primarul B. şi mototolită în faţa mea, după care eu am părăsit acel loc (...)".

Inculpatul J., în legătură cu pregătirea documentaţiei tehnice pentru proiectul de hotărâre din 19 aprilie 20006, a declarat în faza de urmărire penală, la 17 iulie 2014 şi 20 februarie 2015, dar şi în faţa primei instanţe la 28 iunie 2016 că i-a cunoscut anterior pe proiectanţii O. şi P., dar nu era în relaţii de prietenie cu aceştia; că primul proiectant a fost contactat de primar, au mers pe teren împreună cu acesta, primarul indicându-i care sunt intenţiile şi tot primarul a fost cel care l-a contactat şi pe celălalt proiectant al lucrării, inculpatul B. confirmând că el este cel care i-a contactat pe proiectanţi în vederea elaborării studiului de fezabilitate.

În faţa instanţei de apel inculpatul J., la 26 februarie 2018, şi-a menţinut declaraţiile anterioare, negând însă, neplauzibil, faptul că ar fi fost împuternicit de primar cu supravegherea lucrărilor în teren (aşa cum declarase la 17 iulie 2014) şi susţinând că nu a avut apărător în acel moment. A mai specificat că nu avea nicio atribuţie şi nici nu primise nicio dispoziţie scrisă sau verbală de la primarul B. cu privire la executarea contractului încheiat cu SC L. SRL Huşi: "(...) Îi cunoşteam pe proiectanţii O. şi P., pe primul, care era şeful compartimentului PSI la unitate de Pompieri Vasului, întrucât mă controla pe linie PSI când eram şef fermă pomicolă la o asociaţie intracooperatistă până în anul 1992. Precizez că nu am avut o relaţie de prietenie cu acesta. Pe secundul P. l-am cunoscut la vânătoare fără a avea o relaţie de prietenie. (...) Cunoşteam atribuţiunile din fişa postului pe care am semnat-o. Însă pentru executarea acestor atribuţii eu primeam dispoziţii scrise sau verbale de la primar. Existau activităţi precum cea de semnare ordine plată sau altele pe care nu puteam să le suplinesc fiind exclusive ale primarului, iar pentru altele puteam să le îndeplinesc doar cu dispoziţie scrisă sau verbală a primarului. Or, cu referire la executarea contractului încheiat cu SC L. SRL nu am primit nicio dispoziţie de la primar. (...) La data dării declaraţiei nu am fost însoţit de un apărător angajat şi nu cred că eu personal am făcut acea susţinere care s-a consemnat.(...)".

Martorul O. - unul dintre proiectanţi, a infirmat existenţa unei relaţii mai apropiate cu inculpatul J. şi a susţinut în faţa primei instanţe la 21 noiembrie 2016 (când a fost audiat pentru prima oară) că întotdeauna, prealabil elaborării ofertei de întocmire a studiului, se efectuează o deplasare în teren, deplasare la care, în cauză, a fost asistat de inculpaţii B. şi Roman; cu acea ocazie, a cules o serie de date tehnice vizând lucrările ce urmau a fi efectuate la poduri şi podeţe, iar reprezentanţii primăriei fiind de faţă, este posibil ca şi aceştia să-şi fi notat respectivele date tehnice - aceasta fiind explicaţia faptului că se regăsesc la dosarul şedinţei de consiliu local date din oferta sa, ce poartă data ulterioară şedinţei: "(...) L-am cunoscut pe J. în contextul desfăşurării activităţii profesionale după ce am început executarea respectivei lucrări. Nu sunt prieten cu acesta. Întotdeauna în cazul desfăşurării legale a unei astfel de lucrări, se impune ca, consiliul local să adopte o hotărâre. Nu cunosc detalii cu privire la studiul de faţă, însă ştiu finalul, în sensul că întotdeauna când se aprobă finanţarea proiectului înseamnă că documentele aferente au fost întocmite legal. În toate ghidurile vizând procedura de derulare legală a unei astfel de operaţiuni se prevede necesitatea de adoptare de hotărâre de consiliu local vizând aprobarea, întocmirea, finanţarea studiului de fezabilitate. Prealabil ofertei de întocmire a studiului, în mod obligatoriu trebuie să ne prezentăm la faţa locului, să facem o deplasare în teren pentru a vedea despre ce este vorba, acest lucru s-a realizat în cauză, cu ocazia deplasării în teren am fost asistat din partea primăriei de către primar şi viceprimar. Începând cu aprilie 2006 am avut o relaţie de colaborare profesională cu celălalt proiectant ce se ocupa de lucrarea "aducţiune apă", respectiv cu P. Pentru perfectarea legală a contractului se impunea ca în prealabil, dar după deplasarea în teren, să depunem la primărie o ofertă. Nu cunosc dacă au fost oferte şi din partea unor alte firme vizând întocmirea studiului de fezabilitate în cauză (...)"

În ce priveşte existenţa şi calitatea lucrărilor executate în teren în derularea proiectului, instanţa de apel reţine că, în cauză, constatările Inspectoratului de Stat în Construcţii cu privire la nerespectarea calităţii în construcţii, lipsa acordului scris al beneficiarului pentru dispoziţiile de şantier, lipsa verificării acestora de către verificatorii de proiecte şi lipsa documentelor de certificare a calităţii lucrărilor executate, au fost confirmate şi de expertiza judiciară în construcţii, ce a relevat lipsa actelor de şantier privind calitatea lucrărilor de construcţii şi a materialelor puse în operă, concluziile acesteia coroborându-se cu constatările în teren efectuate de către organele de cercetare penală cu privire la stadiul lucrărilor la care au participat şi inculpaţii B. şi E. la datele din 24 aprilie 2013 şi din 4 octombrie 2013, precum şi cu aspectele relevate la momentul efectuării unei noi cercetări la faţa locului pentru determinarea lungimii conductei din reţeaua de distribuţie, prilejuită de necesitatea efectuarea a suplimentului la această expertiză când s-au stabilit din nou, în teren, împreună cu părţile şi experţi desemnaţi de acestea să participe, repere ale lucrării la datele de 8 octombrie 2014, 24 octombrie 2014, precum şi la data de 4 iunie 2015.

Execuţia şi plata lucrărilor eferente Contractului de lucrări nr. x din 23 august 2007 au făcut obiectul controlului realizat de DGFP Vaslui, Compartimentul de control, rezultatele fiind materializate în Procesul-verbal de inspecţie nr. x din 30 aprilie 2013, fiind stabilit procentul în care sunt plătite lucrările, identificate schimbări de soluţii care au condus la majorarea costurilor de realizare, fiind identificată existenţa unor materiale aflate în custodie la constructor, ce nu erau înregistrate în evidenţa contabilă a autorităţii publice (se reţine că, de altfel, o astfel de înregistrare nu se putea efectua deoarece valoarea lucrărilor executate la "Amenajare albie râu", în sumă de 20.800 RON, este înregistrată în balanţa de verificare din 31 decembrie 2012, în contul active fixe corporale în curs de execuţie), precum şi că la data încheierii contractului nu existau prevederi bugetare şi surse de finanţare, deci nu erau întrunite condiţiile pentru încheierea contractului.

Expertiza în construcţii efectuată în cauză şi suplimentul acesteia au stabilit pentru fiecare lucrare în parte: cantităţile real executate constatate de expert, faţă de lucrările licitate conform proiectului şi decontate în perioada 2006 - 2010, certificate de beneficiar, gradul de nerealizare a lucrărilor, categoriile de lucrări care nu au fost executate până la data decontării şi, prin urmare, nu puteau fi recunoscute ca executate; a identificat, de asemenea, categoriile de lucrări ce nu puteau fi realizate, din punct de vedere tehnologic, până la data decontării, având în vedere inclusiv documentele de aprovizionare cu materiale necesare efectuării lucrărilor, documente ce sunt ulterioare datei decontării; a analizat cele două schimbări de soluţii - nr. 1 din 9 august 2010 şi 2 din 10 august 2010 ce au condus la efectuarea de lucrări suplimentare şi a evidenţiat numeroase nereguli privind procedura de asigurare a calităţii execuţiei: graficul iniţial de execuţie la ofertare şi programul de urmărire a execuţiei la faze determinante conform Legii nr. 10/1995 au fost întocmite ulterior semnării contractului; niciun document de şantier, cu excepţia proceselor-verbale de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, nu a fost semnat de persoanele care au fost desemnate de constructor în calitate de persoane responsabile cu execuţia (responsabilul tehnic cu execuţia RTE şi responsabilul cu controlul tehnic de calitate CTC); nu există procese-verbale în faze determinante pentru toate lucrările executate, procese-verbale de lucrări ascunse, procese-verbale pentru faze interne, procese-verbale de calitate pentru celelalte tipuri de lucrări, nu există situaţii de lucrări - devize cu cantităţile de lucrări consemnate de dirigintele de şantier, lipsesc actele de şantier cu privire la calitatea lucrărilor şi materialelor puse în operă (filele x şi urm. din raportul de expertiză).

Atât expertiza în construcţii cât şi expertiza contabilă au stabilit inexistenţa devizelor de lucrări, a ataşamentelor cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora, cea din urmă stabilind şi că facturile cuprind materiale pentru care nu s-a putut verifica provenienţa, nefiind detaliate în Formularele C6 existente la dosar şi identificând materiale pentru care lipsesc documentele care să ateste provenienţa (facturi) relevând că nu a existat o preocupare reală din partea inculpaţilor pentru asigurarea calităţii lucrărilor.

Inculpatul B., deşi avea reprezentarea situaţiei reale din teren şi cunoştea că lucrările nu au fost efectuate decât parţial nefiind întocmite documente de calitate, a confirmat, prin semnătură, alături de inculpatul E., dirigintele de şantier, pentru beneficiar, situaţiile de lucrări înaintate de constructor, a aplicat ştampila "bun de plată" şi a semnat facturile emise în baza acestor situaţii, dispunând plata unor lucrări neefectuate de către furnizor (societatea executantă SC L. ce aparţinea soţilor A.) ori care nu fuseseră efectuate de acesta, ci de un salariat al primăriei. Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "bun de plată" pe factură, inculpatul, în calitate de ordonator de credite a atestat şi confirmat pe propria răspundere, fără să verifice toate poziţiile din factură, că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor, certificând astfel realitatea, legalitatea cheltuielilor şi a execuţiei corespunzătoare a lucrărilor, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la întrunirea elementelor de tipicitate ale faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor E., J. şi B., precizează că în cadrul analizei celorlalte critici formulate de aceşti inculpaţi s-au analizat şi aceste aspecte, astfel că nu vor mai fi reluate, argumentele expuse în subsecţiunea dedicată rămânând perfect valabile, iar în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi C., se reţin suplimentar şi următoarele:

În perioada 1 iunie 2003 - 15 decembrie 2008, inculpatul A. a îndeplinit funcţia de director în cadrul SC L. SRL Huşi conform contractului de muncă înregistrat la data de 18 iunie 2003 şi ataşat la d.u.p., exercitând, în fapt, atribute de conducere/coordonare în firmă şi ulterior accederii în parlament şi încetării formale a raporturilor de muncă cu societatea (decembrie 2008) şi, totodată, figurând ca delegat pe 8 din cele 16 facturi fiscale emise de SC L. SRL Huşi în derularea contractului.

Ulterior încheierii contractului, inculpatul şi inculpata C. au semnat acte adiţionale la acesta, justificate în mod formal de schimbări de soluţii tehnice (fără să fi fost emise hotărâri de consiliu local, potrivit legii) şi de asemenea, împreună cu inculpaţii F. şi H., au contribuit la ascunderea realităţii din teren prin omisiunea întocmirii devizelor de lucrări, cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora în teren, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice (aspecte ce rezultă din rapoartele de expertiză judiciară).

Lucrările au fost efectuate de societate, în marea lor majoritate, după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegal, consecinţa fiind lipsirea locuitorilor comunei de folosinţa unei investiţii pentru realizarea căreia a fost plătită suma de aproximativ 4 milioane RON din bugetul de stat, prejudiciul cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin Contractul nr. x din 20 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, facturate şi încasate de către SC L. SRL însumând 916.227,53 RON (astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară contabilă şi suplimentul la acesta).

Plăţile se efectuau imediat ce primăria primea tranşele din sumele de bani alocate de guvern: inculpatul B. îl notifica pe inculpatul A., care dispunea emiterea de facturi - cu precădere pentru activităţi de transport materiale efectuate de către SC BB. SRL Huşi, al cărei unic asociat era (în acest sens fiind declaraţia dată de acesta în calitate de suspect, din 15 ianuarie 2015, precum şi date relevante provenind din verificările la ONRC).

Neregulile cu privire la calitatea în construcţii şi execuţia lucrărilor au fost reliefate de expertiza în construcţii şi au fost expuse pe larg la în cadrul aspectelor de fapt privind etapa derulării contractului reţinute în sarcina inculpatul B., precum şi a celorlalţi inculpaţi menţionaţi mai sus şi asupra acestora nu se mai insistă în acest moment.

Însă, inculpatul A., în cursul urmăririi penale, a negat orice implicare în firmă, cu excepţia faptului că era responsabil cu parcul auto şi a declarat că nu a fost implicat în încheierea şi derularea contractului SC L. SRL Huşi cu UAT Deleni, depunând în susţinerea afirmaţiei, şi o fişă a postului, datând din 1 septembrie 2005 în care erau menţionate doar atribuţii în coordonarea parcului auto şi recunoscând că este asociat unic la SC BB. SRL, societate care a efectuat activitate de transport în cadrul contractului derulat cu Primăria Deleni.

În faţa primei instanţe, la 16 septembrie 2016, inculpatul a reiterat susţinerea că, în funcţia de director pe care a deţinut-o în cadrul SC L., avea responsabilităţi numai cu privire la parcul auto al firmei, iar contractul său de muncă, dar şi fişa postului prevedeau aceleaşi responsabilităţi. A mai precizat că nu a cunoscut pe nimeni din conducerea primăriei, nu a avut vreun contact cu reprezentanţii săi, nici măcar în campania electorală; nu a participat la negocierea contractului, nu a avut atribuţii vizând proiectul alimentare cu apă; de acest proiect s-au ocupat inginerii şi maiştrii din cadrul societăţii, angajarea acestor persoane fiind făcută de către soţia sa ori conducerea firmei; a subliniat că soţia sa - inculpata C. a fost cea care a asigurat în exclusivitate, conducerea societăţii comerciale L.

Cu privire la Actul adiţional la contract - nr. x din 17 noiembrie 2008, pe care l-a semnat, a arătat că nu avea atribuţii şi nici cum să semneze un astfel de document, însă este posibil să-l fi semnat, determinat de aspecte de urgenţă şi doar după ce şi-a întrebat soţia dacă poate semna documentul; este posibil şi să fi mers la punctul de lucru din comuna Deleni, dar nu pentru a da ordine/instrucţiuni, ci doar în situaţia defectării unui utilaj, cu atelierul mobil de reparaţii; nu a ştiut dacă societatea avea desemnat un reprezentant responsabil cu efectuarea lucrării; nu a putut oferi nicio explicaţie referitor la afirmaţiile inculpaţilor H.

şi F. în sensul că el i-a angajat şi că le dădea dispoziţii cu privire la efectuarea lucrării; a negat participarea sa la vreun control efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcţii privitor la lucrările efectuate de SC L. în cadrul proiectului; nu şi-a amintit ca în aceeaşi perioadă de timp, societatea SC BB. SRL, al cărei administrator era, să fi efectuat activităţi de transport în folosul Primăriei Deleni: "Am cunoştinţă despre SC L. SRL Huşi şi precizez că este societatea soţiei mele, aceasta din urmă are calitatea de asociat unic şi administrator. (...) Am îndeplinit funcţia de director începând cu anul 2003 sau 2004 şi până spre finele anului 2008 cred octombrie 2008.

Am fost responsabil cu parcul auto al firmei. Atribuţiile mele vizau supervizarea oricăror activităţi vizând parcul auto. În acest sens, s-a perfectat un contract de muncă în cadrul căruia era consemnat că sunt director responsabil cu parcul auto. Exista şi fişa postului în cadrul căreia erau aceleaşi menţiuni. În aceeaşi perioadă de timp 2006 - 2008 am fost asociat unic la SC BB. SRL. (...) Nu am avut niciun fel de contact, nici măcar în campania electorală cu reprezentanţii primăriei Deleni. Nu am avut niciun fel de atribuţii vizând proiectul alimentare cu apă, amenajare poduri şi podeţe în comuna Deleni.

Doar tangenţial din discuţiile din cadrul familiei ştiu că SC L. a fost implicată în această activitate. De activitatea concretă la proiectul respectiv s-au ocupat inginerii, maiştrii. Angajarea persoanelor respective s-a făcut de către soţia mea şi conducerea firmei. Doar soţia decidea persoanele ce vor fi angajate. Nu cunosc dacă vreo persoană din conducerea firmei a supervizat lucrările. În ceea ce priveşte facturile ce mi-au fost prezentate în cursul urmăririi penale precizez că eu nu aveam niciun fel de atribuţii în materia eliberării acestor facturi, este într-adevăr trecut numele meu dar semnătura nu îmi aparţine.

Nu am avut niciun fel de atribuţii şi nu am participat la negocierea actului cu primăria. Nu l-am cunoscut în acea perioadă pe primarul B. În ceea ce priveşte semnarea unui act adiţional la contractul x perfectat cu primăria Deleni reiterez că nu am avut niciun fel de atribuţii şi nu am avut cum să semnez vreun astfel de document însă este posibil fără însă a îmi aduce aminte să fi semnat un astfel de document determinat de aspecte de urgenţă în sensul că am întrebat soţia dacă pot să semnez documentul şi dacă este urgent, aceasta mi-a confirmat şi am făcut acest lucru.

Pe timpul derulării contractului este posibil să fi fost la punctul de lucru situat în comuna Deleni, dar niciodată pentru a da ordine sau instrucţiuni. Scopul pentru care m-am prezentat era pentru situaţia defectării vreunui utilaj, mă prezentam la faţa locului, întrucât aveam un atelier mobil de reparaţii. Mi s-a adus la cunoştinţă că există declaraţiile unor inculpaţi, respectiv domnul G. şi H. care afirmă că eu i-aş fi angajat la SC L., dar nu pot să-mi explic cum de fac asemenea declaraţii. Aceeaşi menţiune o am şi privitor la declaraţiile că dădeam dispoziţii vizând efectuarea lucrării.

În cadrul SC L. exista un compartiment de contabilitate care se ocupa cu emiterea facturilor. Cred că erau două persoane angajate dar nu îmi aduc aminte numele lor. Nu îmi aduc aminte ca în aceeaşi perioadă de timp societatea SC BB. să fi efectuat activităţi de transport în folosul primăriei Deleni (...)". Toate aceste împrejurări relevate au fost ulterior menţinute şi în declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de apel la 7 mai 2018.

O parte dintre susţinerile inculpatului au fost combătute atât de concluziile Raportului de expertiză criminalistică efectuată în cauză nr. 423 din 19 decembrie 2016 întocmit de INEC, Laboratorul interjudeţean de Expertize criminalistice Bucureşti, prin care s-a stabilit că semnătura de la poziţia "contractant - SC L. SRL Huşi - C." realizată pe Actul adiţional la contract - nr. x din 17 noiembrie 2008, a fost executată de inculpatul A., confirmându-se astfel faptul că, în calitatea sa de director, a participat la încheierea şi semnarea Actului adiţional la contract nr. x din 7 ianuarie 2008. Totodată, acesta a participat şi la controlul efectuat de inspectorii de specialitate ai Inspectoratului de Stat în Construcţii, fiind prezent deci şi la derularea unor lucrări, întrucât în Procesele-verbale de control nr. x din 14 august 2014, nr. y din 14 august 2008 şi nr. z din 14 august 2008 ale I.SC s-au consemnat prezenţa şi semnătura inculpatului alături de cele ale inculpatului E. (din partea investitorului), aceste elemente fiind tot atâtea argumente în sensul că atribuţiile funcţiei de director al societăţii presupuneau nu numai acţiuni de asigurare a funcţionării parcului auto, aşa cum a tins a-şi dovedi participaţia penală inculpatul, ci şi acţiuni de conducere şi de coordonare a întregii activităţi. Mai mult, se constată din înscrisurile depuse la dosar că fişa postului, întocmită în anul 2005 nu avea număr de înregistrare, dar din contractul de muncă al inculpatului rezultă că a îndeplinit funcţia de director până la 15 decembrie 2008. De altfel, modul defectuos de înregistrare şi arhivare a actelor/contractelor la societatea executantă rezultă şi din adresa fără număr din 7 noiembrie 2016, emisă de SC L. SRL Huşi, din care a reieşit că nu au fost găsite în arhiva societăţii şi nu s-au putut furniza fişele cuprinzând sarcinile de serviciu ale inculpaţilor F. şi H., angajaţi ai societăţii, conform contractelor de muncă depuse la dosar,

Aceste probe s-au coroborat, pe de o parte, cu declaraţiile constante ale inculpatului F., care a relatat despre deplasările în teren ale inculpatului A. în anul 2008, a relevat faptul că l-a văzut atât pe A., cât şi pe soţia acestuia, C., când veneau la lucrare şi a confirmat prezenţa acestuia la efectuarea controlului de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, inclusiv faptul că înţelegerea vizând angajarea sa a fost perfectată cu inculpatul A., iar pe de altă parte, cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul H. - angajat al societăţii în cursul anilor 2010 - 2011, în care a confirmat faptul că primea dispoziţii de la inculpat în desfăşurarea activităţii, chiar dacă în faţa primei instanţe acesta şi-a nuanţat poziţia afirmând:

"(...) Nu îmi explic de ce am dat declaraţii anterior în sensul că primeam dispoziţii şi de la A., probabil nu am citit atent declaraţia. Când m-am întâlnit cu acesta pe raza localităţii Deleni, A. m-a întrebat cu titlu general "cum merg lucrările? "(...)".

De altfel, deplasările în teren nu au fost negate nici de către inculpat, care a relatat că este posibil să fi fost la punctul de lucru din comuna Deleni, însă doar în situaţia defectării vreunui utilaj, iar legătura inculpatului A. cu lucrarea de alimentare cu apă şi după anul 2008, când a devenit deputat, s-a evidenţiat şi din împrejurarea că, o altă societate în care era asociat unic - SC BB. SRL, apare ca fiind furnizoarea unor materiale utilizate la executarea lucrărilor aferente facturilor emise de către SC L. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni pe parcursul anului 2009 (Anexa 1.2. la Raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 35 din 10 noiembrie 2014).

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., instanţa de apel reţine că, în derularea contractului de investiţii menţionat, S C L. SRL Huşi a emis un număr de 16 facturi fiscale (facturi care au conţinut date nereale cu privire la serviciile livrate pentru că nu au reflectat cantităţile reale ale lucrărilor de construcţii executate, întrucât deşi conţineau menţiunea "situaţii de lucrări contract nr. x", aşa-zisele situaţii nu erau însoţite de documente semnificative care să ateste executarea în realitate a lucrării), iar pe 4 dintre acestea inculpata a figurat ca delegată, lucrările fiind efectuate în marea lor majoritate după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegal, inculpata alături de inculpatul A. şi împreună cu ceilalţi salariaţi ai societăţii - inculpaţi în cauză, a contribuit la ascunderea realităţii din teren prin lipsa devizelor de lucrări cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora în teren, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice. Emiterea unui număr de 16 facturi fiscale pe parcursul derulării contractului (în actul de sesizare a instanţei au fost reţinute ca acte materiale intrând în conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunea continuată de abuz în serviciu), iar semnarea, în calitate de delegată, a celor 4 facturi fiscale emise de societate, au fost considerate tot atâtea acte materiale intrând în conţinutul infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Deşi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost imputată în actul de sesizare, în forma autoratului, fiecăruia dintre inculpaţii care erau menţionaţi ca delegaţi pe aceste facturi: A. (8 facturi), C. (4 facturi), F. şi H. (câte 2 facturi fiecare), instanţa de control judiciar, în baza probatoriului administrat, reţine, contrar solicitării parchetului, că participaţia inculpaţilor A., H. şi F. nu poate fi reţinută nici măcar sub forma complicităţii, nefiind demonstrată cu nicio probă administrată la dosar. Prin urmare, rămân la nivel de simple supoziţii fără niciun suport probator susţinerile reprezentantului parchetului de genul: inculpaţii, deşi cunoşteau stadiul real al lucrărilor în şantier, s-au implicat activ atât în falsificarea, cât şi în remiterea facturilor la beneficiar şi au sprijinit activitatea infracţională a inculpatei C. (autorului falsului sub semnătură privată) prin aceea că au acceptat să fie menţionaţi ca delegaţi în cuprinsul facturilor fiscale ce atestau lucrări nereale şi apoi le-au remis primăriei Deleni, în calitate de beneficiar cu atât mai mult cu cât, în cursul judecăţii s-a stabilit că inculpaţii A., F. şi H. nu au întocmit ori semnat facturile cu conţinut nereal, ci doar le-au remis beneficiarului.

Totodată, se constată că prima instanţă a procedat corect atunci când a respins solicitarea formulată de reprezentantul parchetului de schimbare a încadrării juridice prin reţinerea în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de fals material în înscrisuri private, prevăzută de art. 322 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a unui număr de 16 acte materiale reprezentând falsificarea prin plăsmuire a 16 facturi şi nu doar a celor 4 acte materiale (4 facturi în care figura inculpata ca delegat), observând justificat că deşi inculpata C. este cea care a emis şi semnat toate cele 16 facturi din partea societăţii SC L. SRL Huşi, fiind autorul tuturor celor 16 acte materiale, în actul de sesizare a instanţei s-a făcut menţiunea că aceasta a falsificat prin plăsmuire un număr de doar 4 facturi fiscale, neputându-se proceda la extinderea acuzaţiei direct, în faza de judecată, fără parcurgerea urmăririi penale şi prin încălcarea drepturilor inculpatei.

De altfel, inculpata C. a uzat de dreptul la tăcere pe parcursul procesului penal, singura sa declaraţie fiind dată în faţa instanţei de apel la 2 aprilie 2018 (filele x d. apel) când, printre altele, aceasta nu a recunoscut niciuna dintre acuzaţiile aduse, făcând ample critici la modul în care s-au efectuat expertizele, explicitând motivele prelungirii derulării contractului prin insuficienţa sumelor virate, modalitatea în care se demarau/continuau lucrările funcţie de sumele alocate în tranşe, arătând modul în care a acţionat şi relatând că, în calitate de administrator al SC L. a semnat "actele adiţionale ale contractului încheiat între SC L.

SRL şi Primăria Deleni, am semnat ofertele tehnice şi ofertele financiare, precum şi un număr de 4 facturi, x în 2008 şi una în 2009. (...) Semnarea facturilor, a contractelor, a actelor adiţionale, a ofertelor sunt acte uzuale în activitatea comercială, eventuala nerespectare a condiţiilor acestora sau îndeplinirea lor într-un mod defectuos atrage răspunderea civilă, nicidecum penală (...)", iar răspunzând întrebărilor adresate de părţi, a mai relatat cine semna situaţiile de lucrări, cine întocmea facturile şi menţiona persoanele trecute ca delegat, cum se transmiteau acestea la beneficiar, cine se ocupa de relaţia cu beneficiarul relativ la modificările soluţiilor tehnice, a dat relaţii despre lucrările cu buldoexcavatorul: "Nu trebuia să fie o persoană care întocmea aceste situaţii de lucrări, eu le semnam.

Mai arăt că în fiecare an din durata de executare a lucrărilor exista câte o persoană care le tehnoredacta, (...) Ştiu că o parte din facturi erau semnate de mine ca reprezentant al societăţii, dar consider că nu are relevanţă cine scria acele facturi.(...) Nu exista un alt reprezentant care să semneze restul facturilor. Nu-mi aduc aminte ca vreo altă persoană decât mine să fi semnat facturile emise de către SC L. SRL . (...) Numele persoanelor trecute la rubrica delegat în acele facturi nu reprezintă obligativitatea completării facturilor, cu atât mai muli mult cu cât s-a demonstrat prin declaraţiile persoanelor şi prin expertiza grafoscopică întocmită că acele persoane nu au ştiu că sunt trecute în facturi la rubrica delegat.

Delegaţii de pe facturi nu au responsabilitatea anexelor din spatele facturilor cum nici societăţile de curierat nu sunt responsabile pentru documentele aflate în interiorul plicurilor. Nu cunosc cine a trecut numele persoanelor nominalizate la rubrica delegat pe acele facturi. Aceste facturi, de regulă, erau puse într-un plic sigilat de la birou de către secretară sau altă persoană aflată acolo, inclusiv de către subsemnata şi transmise primăriei prin intermediul şoferului care ducea maşina cu oamenii la punctul de lucru sau inginerului care coordona lucrările în şantier. (...) Modificarea soluţiilor tehnice era dată de către proiectant.

Ele sunt obligatorii pentru constructor. Precizez că aceste relaţii erau asigurate de către subsemnata direct sau prin intermediul dirigintelui de şantier (inculpatul E.) sau de către persoane care participau direct la execuţia lucrărilor. (...) Lucrările pentru aducţiunea de apă s-a derulat în perioada 2007 - 2010, timp în care societatea deţinea 3 buldoexcavatoare cu care se efectuau lucrărilor. Primăria a achiziţionat buldoexcavatorul abia în 2010 când lucrărilor noastre erau deja executate. (...)".

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în ceea ce priveşte latura materială a faptelor cercetate şi deduse judecăţii- sub aspectul obligaţiilor încălcate de inculpaţi - că probatoriul administrat în cauză a relevat indubitabil că: inculpatul A., în intervalul 5 noiembrie 2007 - 4 august 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de director al SC L. SRL şi a semnat Actul adiţional nr. x din 17 ianuarie 2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni (nefiind demonstrată/probată infracţiunea de fals material sub semnătură privată constând în aceea că în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC L.

SRL Huşi); inculpata C., în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC L. SRL şi a semnat Acte adiţionale împreună cu ofertele financiare şi tehnice: nr. 4 din 30 iunie 2010, nr. 94 din 21 octombrie 2010, nr. 103 din 9 decembrie 2010, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către Primăria comunei Deleni şi, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC L.

SRL; inculpatul B., în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de primar al comunei Deleni şi a semnat hotărârile de consiliu local emise în mod nelegal, cu efectul perfectării contractului cu societatea L. SRL Huşi şi plăţii unor sume de bani în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă, a semnat situaţiile de lucrări neconforme cu realitatea emise de constructor, fără să se preocupe ca lucrările să fie în mod real şi corespunzător executate, a dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, iar prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale aferentei calităţii de ordonator de credite, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca "bun de plată" un număr de 16 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC L.

SRL Huşi, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate; inculpatul E., în acelaşi intervalul de timp, în calitate de diriginte de şantier, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 10/1995, prin omisiunea deliberată de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, a semnat procese-verbale de recepţie lucrări false, nu a emis acte de calitatea execuţiei, semnând şi confirmând doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, precum şi soluţiile tehnice adoptate ilegal, prin care s-a majorat valoarea contractului; totodată, a semnat, alături de inculpaţii B.

şi C., situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 16 facturi fiscale care fac obiectul cercetărilor; inculpatul J., în perioada arătată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de viceprimar şi responsabil cu achiziţiile publice, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin aceea că a întocmit în mod fraudulos raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate, prin inserarea unor detalii tehnice care nu puteau fi cunoscute la acel moment, înlesnind astfel adoptarea unor acte de consiliu nelegale, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern.

Instanţa de control judiciar, examinând în continuare criticile formulate de apelanţi vizând inexistenţa faptelor reţinute în sarcină în legătură directă cu inexistenţa prejudiciului, constată că, potrivit H.G. nr. 264/2003, avansul acordat poate ajunge la 30% din valoarea contractului, însă conform art. 3 din această hotărâre de Guvern, ordonatorul de credite răspunde de: legalitatea, necesitatea şi oportunitatea acordării acestor avansuri; angajarea şi respectarea utilizării sumelor în raport cu destinaţia stabilită potrivit angajamentelor legale încheiate; efectuarea trimestrial sau la încheierea fiecărei faze prevăzute în contract, a regularizărilor în raport cu obligaţiile asumate şi efectiv realizate de beneficiarul de avansuri; precum şi de recuperarea sumelor reprezentând plăţi în avans şi nejustificate prin bunuri/lucrări executate şi servicii prestate până la sfârşitul anului.

Prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor inculpaţi, instanţa de apel constată că simplul argument că legea prevedea posibilitatea acordării unor avansuri nu este de natură a exonera de răspundere ordonatorul de credite, în ipoteza în care, odată acordate cu acest titlu, nu ar fi fost respectată destinaţia lor ori nu s-ar proceda la recuperarea lor la sfârşitul anului.

În plus, în cauză, la efectuarea expertizei contabile şi a suplimentului la aceasta s-a avut în vedere situaţia plăţilor către SC L. SRL Huşi, inclusiv ordinele de plată prin care s-au efectuat două plăţi în avans în sumă totală de 588.591 RON: prima în septembrie 2007, lucrările fiind efectuate în luna noiembrie a aceluiaşi an, iar a doua plată în luna octombrie 2008, lucrările fiind efectuate în perioada septembrie - decembrie 2008, potrivit anexei 2.2. la raportul de expertiză contabilă, astfel că expertul contabil a ţinut cont de faptul că au fost făcute plăţi în avans şi au fost justificate în mod legal, în actul de sesizare a instanţei nereţinându-se că aceste plăţi au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Valoarea prejudiciului a fost corect stabilită, fiind rezultatul însumării contravalorii lucrărilor facturate, dar neexecutate, facturile având ataşate situaţii detaliate de lucrări, confirmate ca fiind executate de către inculpaţi, neavând însă relevanţă pentru angajarea răspunderii penale faptul că inculpaţii puteau solicita şi, corelativ, autoritatea contractantă putea acorda, un avans de până la 30% pentru efectuarea lucrărilor, în cuantum chiar mai mare decât prejudiciul stabilit.

Se mai constată că, la obiectivele nr. 2 şi nr. 3 din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcţii (existent la d.u.p.), pentru o parte din lucrările constatate pe teren ca fiind neexecutate, expertul numit CC. a menţionat că nu au fost executate la data decontării, ci ulterior, anumite lucrări de la podeţul casetat 3, respectiv de la podul N., însă pentru aceste lucrări nu se solicitase avans, iar cu privire la celelalte lucrări incluse în calculul prejudiciului, expertul tehnic a constatat că nu erau efectuate.

De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcţii expertul a mai menţionat că nu pot fi considerate ca executate lucrările de drumuri pietruite de la Deleni şi a explicat şi motivele: lipsa proceselor-verbale de calitate a execuţiei; lipsa proceselor-verbale de recepţie la finalizarea lucrării; faptul că, ulterior, peste o parte din drumuri s-a intervenit cu asfaltarea în cadrul altui program/altei investiţii şi este posibil ca acestea să nu fi existat deloc. A conchis că betonul şanţurilor dalate era mai nou decât al podeţelor, sistemul rutier din asfalt nu acoperea dalajele podurilor, ceea ce însemna că straturile de sub asfalt erau mult sub nivelul dalajelor, betonul şanţurilor dalate în zonele asfaltate era mai nou decât cel al podeţelor, iar racordarea finisajului a fost deficitară, ataşând în sprijinul celor reţinute fişele foto din anexa 2 efectuate cu ocazia constatărilor făcute la faţa locului.

Prin urmare existenţa prejudiciului este în afara oricărui dubiu reieşind din probele administrate pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, inclusiv din concluziile rapoartelor de expertiză tehnico - judiciară în construcţii şi contabilă şi a suplimentelor la acestea .

În ceea ce priveşte Hotărârea Consiliului Local Deleni nr. 10 din 19 aprilie 2006 privind întocmirea studiului de fezabilitate, aflată în dosarul de eligibilitate a proiectului depus la MDRAP, ce poartă menţiunea "conform cu originalul" şi semnătura inculpatului B., instanţa de control judiciar constată că din probatoriul administrat în cauză, a reieşit inexistenţa unei hotărâri cu asemenea obiect înscrisă în evidenţa hotărârilor emise de consiliu local, situaţie relevată şi de conţinutul Adresei nr. x din 23 iunie 2014 emisă de Primăria Comunei Deleni către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în care se specifică:

"(...) nu există o asemenea Hotărâre cu nr. 10 din 19 aprilie 2006, această hotărâre poartă titlul de scoatere din inventar şi casarea autoturismului din dotarea Consiliului local adoptată în şedinţa ordinară din 29 martie 2006 (...)"

Astfel, în şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, inculpatul B. (în calitate de primar al comunei Deleni şi de ordonator de credite) a iniţiat o hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate, însă a susţinut o hotărâre de aprobare a studiului de fezabilitate a proiectului, în condiţiile în care nu fusese discutată în prealabil întocmirea acestuia, potrivit legii, iar hotărârea adoptată avea în anexă un document intitulat "centralizator de lucrări" ce cuprindea date tehnice din oferta de întocmire a studiului de fezabilitate pentru lucrarea de amenajare poduri şi podeţe a societăţii SC O. SRL (cu care a fost perfectat Contractul nr. x din 30 aprilie 2006, prin procedura selecţiei ofertelor, ofertă care însă a fost depusă la primărie ulterior, la data de 20 aprilie 2006).

Inculpatul K. - secretarul primăriei (în sarcina căruia intra pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii consiliului local) pregătise şi avizase favorabil asupra legalităţii pentru aceeaşi şedinţă proiectele a trei hotărâri iniţiate de inculpatul B., în calitate de primar. Din procesul-verbal al şedinţei din 19 aprilie 2006, rezultă că s-au pus în discuţie trei chestiuni: alegerea preşedintelui de şedinţă pentru lunile aprilie- iunie 2006 (Hotărârea nr. 12), rectificarea bugetului local al comunei Deleni (Hotărârea nr. 13) şi necesitatea întocmirii unui studiu de fezabilitate, însă hotărârea redactată şi semnată, căreia i-a fost atribuit nr. 14, a avut un alt conţinut referindu-se la aprobarea studiului de fezabilitate.

Practic, pe acelaşi palier de analiză, la o simplă comparare a conţinutului proiectului de hotărâre redactat şi avizat de legalitate la 13 aprilie 2006 cu Hotărârea finală nr. 14 din 19 aprilie 2006 contrasemnată de inculpatul K. se constată că iniţial proiectul de hotărâre purta aceeaşi denumire cu ceea ce a reprezentant obiectul dezbaterilor de la pct. 3 al procesului-verbal al şedinţei consiliului local din 19 aprilie 2006, respectiv "Proiectul de hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate pentru investiţiile alimentare cu apă potabilă, platformă gunoi, podeţe şi punţi pietonale prin Programul de dezvoltare a infrastructurii din mediul rural", dar hotărârea din 19 aprilie 2006 nu şi-a păstrat aceeaşi denumire, întrucât viza "aprobarea studiului de fezabilitate al proiectelor "alimentare cu apăr potabilă " şi "poduri, podeţe şi punţi pietonale", precum şi a altor măsuri necesare implementării acestora", însă a preluat aceeaşi menţiune de la art. 1 din dispozitivul proiectului de hotărâre iniţial, în sensul că:

"Se aprobă studiului de fezabilitate al proiectelor ...".

Prin urmare, din Dosarul nr. x al şedinţei consiliului local din 19 aprilie 2006 (ataşat la d.u.p.), precum şi din registrul hotărârilor de consiliu local adoptate în acelaşi an, rezultă că până la acel moment nu fusese întocmit şi cu atât mai puţin aprobat studiul de fezabilitate pentru proiectele respective, nefiind adoptată nici anterior şi nici ulterior datei de 19 aprilie 2006 nicio altă hotărâre cu privire la acest aspect.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 36 alin. (1) şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă, care are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor date în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale, în timp ce primarul este autoritatea executivă, care pune în aplicare hotărârile consiliului local şi reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice/juridice şi în justiţie.

Potrivit art. 36 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 215/2001 (art. 38 alin. (2) lit. k) din lege - în forma în vigoare la data emiterii hotărârii), printre atribuţiile consiliului local se numără şi aprobarea documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, iar proiectul cu privire la alimentarea cu apă potabilă face parte dintre aceste investiţii şi trebuia supus analizei consiliului local al comunei Deleni.

Or, chiar dacă inculpatul K. nu a acţionat cu vinovăţie atunci când a pregătit actele şedinţei consiliului local în vederea adoptării hotărârii privind întocmirea studiului de fezabilitate pentru investiţie, dar a contrasemnat pentru legalitate o hotărâre privind aprobarea aceluiaşi studiu, se constată că prin acţiunile sale a lăsat posibilitatea inculpatului B. de a acţiona discreţionar, fără a consulta consiliul local într-o problemă de interes pentru comună, cum este aceea a racordării la apă potabilă şi a facilitat derularea actelor materiale subsecvente ale inculpatului primar B., la care şi-au adus aportul ulterior şi ceilalţi inculpaţi în calitate de complici (A., C., E. şi J.) conducând în final la producerea pagubei în dauna bugetului statului.

De altfel, chiar acceptând ideea că, informal, în şedinţele consiliului local s-au discutat aspecte legate de stadiul implementării proiectului de investiţii, finanţarea execuţiei proiectului, sumele necesare, precum şi aprobarea fiecărei tranşe de plată, aceste împrejurări nu pot înlătura caracterul vădit nelegal al hotărârii de consiliu local nr. 14 din 19 aprilie 2006, întrucât aceasta a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală (în forma în vigoare de la acel moment), consilierii locali nefiind consultaţi nici în legătură cu studiul de fezabilitate a cărui întocmire trebuia mai întâi aprobată/votată şi nici în legătură cu proiectul întocmit în baza studiului de fezabilitate ori cu modificările de soluţii tehnice ce s-au impus a fi făcute ulterior.

Mai mult decât atât, într-o cronologie logică a lucrărilor, era firesc ca în cadrul şedinţei consiliului local să fie, în prealabil, supusă aprobării propunerea întocmirii studiului de fezabilitate, iar subsecvent întocmirii şi avizării acestui studiu, să se aprobe/voteze şi alocarea de fonduri pentru realizarea acestuia.

Fiind evidentă dorinţa inculpaţilor din prezenta cauză de a-şi diminua contribuţia personală la comiterea faptelor de natură penală pentru care au fost deduşi judecăţii, instanţa de apel constată că nu poate fi primită apărarea apelanţilor potrivit căreia ar fi o simplă neconcordanţă între titlul proiectului de hotărâre şi dispozitivul acesteia ce reprezintă o greşeală de ordin material şi că nu ar fi fost necesară o hotărâre de aprobare a studiului de fezabilitate efectuat, deoarece ghidul de eligibilitate ce face obiectul O.G. nr. 7/2006, la fila x, pct. 13 (documente justificative), face vorbire despre obligativitatea unei hotărâri a consiliului local în calitate de beneficiar, în cazul efectuării investiţiei vizând racordarea la apă potabilă a locuitorilor comunei, nefiind menţionată necesitatea adoptării de hotărâri de consiliul local pe etape de execuţie a proiectului de lucrări de investiţii.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă reţine că din probatoriul administrat a rezultat fără dubiu că faptele imputate inculpatului B. şi complicilor acestuia A., C., E. şi J. există în materialitatea lor, fiind pe deplin dovedită vinovăţia în comiterea faptelor, fiind, aşadar, întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de: abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele reţinute în sarcina inculpatului B., ale faptelor de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzute de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor A., C., E. şi J., respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în sarcina inculpaţilor C. şi E.

- Nu poate fi primită şi va fi înlăturată ca fiind lipsită de temei susţinerea apelanţilor inculpaţi în sensul că nu s-a cauzat niciun prejudiciu prin faptul că inculpatul B., în perioada de referinţă, ar fi dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, întrucât buldoexcavatorul a fost achiziţionat în anul 2009 şi a intrat în patrimoniul unităţii administrative la data de 17 februarie 2010, iar în perioada august - noiembrie 2010 martorul U. se afla în concediu.

Deşi inculpatul B. a negat constant că ar fi fost executate lucrări în cadrul proiectului cu utilajele primăriei (în declaraţiile olografe date la 14 mai 2013 şi la 11 iunie 2013, totuşi, în faţa primei instanţe la 23 mai 2016 şi-a nuanţat poziţia recunoscând că la un moment dat a existat o problemă vizând blocarea unui drum care a necesitat intervenţia buldoexcavatorului ce aparţinea primăriei, condus de martorul U., care a acoperit o bucată de şanţ:

"(...) Numele angajatului ce a acţionat cu excavatorul este U. şi în concret acesta a acoperit o bucată de şanţ, datorită motivelor pe care le-am arătat. (...)" .

Apărările sale, dar şi ale celorlalţi apelanţi inculpaţi au fost infirmate de materialul probator administrat în cauză, mai concret chiar de declaraţiile martorului U. [(date la 28 august 2013 şi la 21 octombrie 2016 ], în care a recunoscut prestarea de activităţi în favoarea societăţii executante, atât cu utilajul primăriei, cât şi cu cel al societăţii constructoare, a declarat că a început să lucreze pe excavatorul primăriei din anul 2010, anul achiziţionării utilajului (în acest sens fiind depusă la termenul din 21 noiembrie 2016 de către inculpaţii B. şi E. şi fotocopia Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2010, de predare-primire a utilajului către comună - în calitate de achizitor fila x d. fond), dar a negat participarea la lucrările constând în săpare de şanţuri cu utilajul primăriei; a susţinut că a participat la lucrările de săpare de şanţuri, circa 300 metri, însă cu utilajul firmei constructoare, la rugămintea unui muncitor al firmei şi, ulterior, a astupat acel şanţ cu utilajul primăriei, din dispoziţia primarului, pentru că circulaţia era îngreunată în zonă; tot el a realizat şi lucrările de săpătură pe terenul martorului X., însă tot cu utilajul firmei constructoare, justificat de faptul că în acel moment "învăţa cum se efectuează astfel de lucrări" a confirmat şi participarea la încărcarea bazinelor cu apă, operaţiune efectuată cu utilajul primăriei; a mai susţinut că lucrările la care a făcut referire ca fiind executate în beneficiul firmei constructoare au fost efectuate, fiecare în parte, pe parcursul câte unei singure zile, deşi martorii au declarat că l-au văzut efectuând aceste lucrări perioade lungi de timp],susţinerile sale coroborându-se cu relatările martorilor date pe tot parcursul procesului penal care au precizat în mod exact lucrările efectuate de U., furnizând amănunte concludente atât cu privire la locaţie, cât şi cu privire la distanţele pe care acestea s-au efectuat.

Astfel, executarea, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, a acestor lucrări de către U. (în contextul în care s-au plătit societăţii constructoare SC L. SRL Huşi lucrări manuale de săpătură, prevăzute în devize) a fost confirmată pe deplin de martorii: S. (care a relatat despre lucrări efectuate în perioada 2008/2009 în declaraţiile date la 13 februarie 2013, la 8 octombrie 2013 şi 27 februarie 2014 toate la u.p.; la 16 septembrie 2016 la fond şi la 12 martie 2018 în faţa instanţei de apel); R. (care a relatat despre lucrări efectuate de martor în perioada 2007 - 2011 în declaraţiile date la 13 februarie 2013 şi 27 februarie 2014 la u.p.; la 16 septembrie 2016 la fond şi la 12 martie 2018 în faţa instanţei de apel), V. (care a relatat că l-a văzut perioade lungi de timp pe martor lucrând cu utilajul primăriei în declaraţiile date la 13 februarie 2013 la u.p.; la 30 septembrie 2016 la fond şi la 12 martie 2018 în faţa instanţei de apel), W. (care a relatat că martorul U. a executat lucrări la proiect atât înainte de anul 2012, cât şi după acest an şi a arătat că l-a văzut personal pe martor efectuând lucrări pe distanţe semnificative în comună, context în care a apreciat că majoritatea lucrărilor ce ţin de săpătură din cadrul proiectului au fost executate de acesta, în declaraţiile date la 10 octombrie 2013 la u.p.; la 30 septembrie 2016 la fond şi la 12 martie 2018 în faţa instanţei de apel), X. (care l-a văzut personal pe martor executând lucrări pe terenul său, precum şi la bazinele de apă în declaraţiile date la 10 octombrie 2013 la u.p.; la 30 septembrie 2016 la fond şi la 12 martie 2018 în faţa instanţei de apel); Y. (care a precizat că întregul şanţ din dreptul locuinţei sale a fost săpat de U. în declaraţiile date la 10 octombrie 2013 la u.p.; la 21 octombrie 2016 la fond) şi Z. (a care a arătat că săpăturile despre care a relatat au fost cu siguranţă efectuate de martorul U. cu excavatorul primăriei şi nu cu cel al firmei constructoare în declaraţiile date la 10 octombrie 2013 la u.p. şi la 21 octombrie 2016 la fond).

Martorii sus-menţionaţi au mai relatat că proporţia lucrărilor neexecutate în cadrul proiectului este de aproximativ 50%, că unele lucrări nu au respectat proiectul, că schimbările de soluţii nu au fost aduse la cunoştinţa consilierilor, nefiind supuse aprobării, aspecte de care au luat la cunoştinţă personal, fie în calitate de simpli locuitori ai comunei, fie în calitate de consilier local, funcţie ce o îndeplineau în perioada respectivă.

Mai mult, legat de folosirea utilajului de excavare şi a angajatului primăriei, însăşi inculpata C. a declarat la 2 aprilie 2018, în faţa instanţei de apel că anterior, în perioada 2008 - 2009 martorul U. a lucrat pe utilajul societăţii şi a fost plătit de societate, fără să fi fost încheiat vreun contract de muncă cu acesta, iar ulterior, şi-a nuanţat afirmaţiile susţinând că la momentul achiziţionării utilajului de către primărie, lucrările societăţii erau deja executate: "Lucrările pentru aducţiunea de apă s-a derulat în perioada 2007 - 2010, timp în care societatea deţinea 3 buldoexcavatoare cu care se efectuau lucrările. Primăria a achiziţionat buldoexcavatorul abia în 2010 când lucrărilor noastre erau deja executate. În timpul cercetării judecătoreşti am aflat că, de fapt, persoana pe nume U. se ruga de angajaţii noştri sau de mecanici de pe utilaj să îl înveţe să lucreze cu aceste utilaje, întrucât avea informaţii că în 2010 primăria va achiziţiona un astfel de utilaj. Acesta a lucrat în perioada 2008 - 2009, dar pe utilajul nostru. Îmi amintesc sigur ca sus-numitul U. a fost plătit de către SC L. SRL pentru acele perioade (de ordinul zilelor şi când acesta se afla în concediu de odihnă) scurte în care am fost nevoiţi să apelăm la serviciile lui. (...)".

De altfel, în cauză, pe lângă cei mai sus menţionaţi, au mai fost audiaţi în calitate de martori (depoziţiile acestora regăsindu-se în vol. I d.u.p) şi: P. (la 26 aprilie 2013 la u.p.), K. (la 14 iulie 2014 la u.p.), PP. (la 26 ianuarie 2015 în legătură cu expertiza contabilă dispusă în cauză), CC. (la 26 ianuarie 2015 în legătură cu expertiza contabilă dispusă în cauză), QQ. (la 27 aprilie 2015 la u.p.) şi RR. (la 27 aprilie 2015 la u.p.) şi O. (la 21 noiembrie 2016 la fond), relatările acestora neinfirmând declaraţiile celorlalţi martori date pe parcursul procesului penal şi coroborându-se şi cu înscrisurile depuse la dosar (inclusiv cu concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară în construcţii şi contabilă, ale suplimentelor la cele două rapoarte, precum şi cu măsurătorile şi concluziile rapoartelor întocmite de experţii parte DD. şi EE., dar şi cu cele ale experţilor FF. şi MM.), astfel încât prima instanţă, în mod justificat, a constatat, pe de o parte, că probatoriul administrat în cauză a susţinut parţial acuzaţiile aduse inculpaţilor trimişi în judecată, dispunând condamnarea acestora, iar pe de altă parte, că lipsa unor probe convingătoare a condus la soluţia de achitare a unora dintre inculpaţi pentru infracţiunile care fie nu au fost dovedite, fie nu au fost comise cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, aşa cu anterior s-a arătat.

Chiar dacă s-ar admite existenţa unei oarecare doze de subiectivism în declaraţiile martorilor foşti contracandidaţi la primărie sau rude ale unor foşti candidaţi la funcţia de primar (S., R., V. şi X.), aşa cum au tins să acrediteze ideea unii dintre apelanţii inculpaţi, instanţa de apel constată că nu se justifică înlăturarea depoziţiilor acestora din probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, întrucât cele relatate de aceştia s-au coroborat între ele, dar şi cu declaraţiile martorilor Q. [(date la 5 noiembrie 2014, la 21 noiembrie 2016, la 12 martie 2018 (filele x d. la apel], W. şi U., precum şi cu declaraţiile inculpaţilor: B. (date la 14 mai 2013 şi la 20 februarie 2015 la u.p., la 23 mai 2016 la fond şi la 26 februarie 2018 în faţa instanţei de apel), A. (date la 15 ianuarie 2015 la u.p., la 16 septembrie 2016 la fond şi la 7 mai 2018 în faţa instanţei de apel), C. (dată la 2 aprilie 2018 în faţa instanţei de apel), K. (date la 14 iulie 2014 la u.p., la 28 iunie 2016 la fond), I. (date la 03.2013 la u.p. şi la 28 iunie 2016 la fond), H. (date la 23 februarie 2015, 28 februarie 2014 şi 17 iunie 2015 la u.p., şi la 28 iunie 2016 la fond), F. (date la 5 iunie 2015 la u.p. şi la 23 mai 2016 la fond), J. (date la 17 iulie 2014 şi la 20 februarie 2015 la u.p., la 28 iunie 2016 la fond şi la 26 februarie 2018 în faţa instanţei de apel) şi E. (date la 25 aprilie 2014 şi la 23 februarie 2015 la u.p şi la 23 mai 2016 la fond), dar şi cu înscrisurile existente la dosar, susţinând vinovăţia/nevinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor reţinute în sarcina lor.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată, în acord cu prima instanţă, că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat fără dubiu aportul ilicit subsumat infracţiunilor continuate de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele sub forma autoratului pentru inculpatul B., precum şi existenţa infracţiunilor şi a vinovăţiei reţinute în comiterea faptelor pentru inculpaţii A. (numai pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată), C. (pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată), E. (pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată) şi J. (pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată), stabilind o corectă încadrare juridică dată faptelor, urmare împrejurării că, în egală măsură, au fost dovedite contribuţiile ilicite ale acestora circumscrise infracţiunilor continuate de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub forma autoratului/complicităţii şi, de asemenea, au fost întrunite elementele de tipicitate pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi condamnaţi în primă instanţă, inculpaţii anterior menţionaţi acţionând cu intenţie în săvârşirea faptelor.

- Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate, urmând a fi înlăturate pentru considerentele ce, punctual, se vor releva şi criticile apelanţilor inculpaţi vizând inexistenţa faptei de abuz în serviciu şi a prejudiciului, în condiţiile în care, pe parcursul executării lucrărilor, schimbările de soluţii tehnice nr. 1 şi 2 din anul 2010:

- nu necesitau consultarea consilierilor locali şi nici aprobarea lor prin hotărâri de consiliu local;

- au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

- erau doar modificări locale ale soluţiilor din documentele tehnice autorizate, nefiind necesară solicitarea emiterii unei noi autorizaţii, potrivit art. 67 din ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi al Locuinţei nr. 839/2009, întrucât documentele au ajuns la emitentul autorizaţiei - Primăria Deleni şi au fost însuşite de aceasta.

- Cu privire la prima critică, apelanţii au susţinut că în actul de sesizare a instanţei, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa parchetului nr. 706/P/2013 din 3 noiembrie 2015, s-au enumerat atribuţiile care-i revin primarului şi, respectiv consiliului local, fiind omise derogările de la aceste atribuţii cuprinse în O.G. nr. 7/2006 şi normele de aplicare, potrivit cărora Comisia pentru determinarea oportunităţii proiectelor soluţionează şi sesizările privind derularea proiectelor, verifică prin sondaj şi la cerere calitatea lucrărilor, cu sprijinul Inspectoratului de Stat în Construcţii şi realizarea stadiului fizic declarat. Totodată, aceştia au mai susţinut că dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 se referă la aprobarea de către consiliul local a documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrări de investiţii de interes local, lucrări finanţate din bugetele comunelor, potrivit art. 126 din aceeaşi lege şi, întrucât lucrarea de investiţii a fost finanţată de la bugetul de stat şi nu de la bugetul comunei, atribuţiile de aprobare a documentaţiilor aparţin, prin legea specială, Comisiei pentru determinarea oportunităţii proiectelor şi nu consiliului local.

Instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. 5 din Hotărârea nr. 602/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural prevăd că documentaţia trebuie să conţină hotărârea consiliului local privind aprobarea studiului de fezabilitate. Potrivit legii administraţiei publice locale, atribuţiile consiliului local ţin de dezvoltarea economico - socială şi de mediu a comunei, de problemele de interes local şi, în exercitarea acestor atribuţii, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, documentaţia tehnico-economică pentru lucrări de investiţii de interes local (în acest sens fiind dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi alin. (4) lit. d) din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare azi).

Prin urmare, contrar celor susţinute de apelanţi, atât Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, cât şi normele metodologice mai sus indicate prevăd implicarea consiliului local în aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai investiţiei ce face obiect de analiză în cauză, fiind deci necesară/obligatorie consultarea şi avizarea de către consilierii locali a propunerii/propunerilor de modificări de soluţii tehnice faţă de proiectul iniţial aprobat.

- Referitor la cea de-a doua critică, instanţa de apel reţine că prin cele două schimbări de soluţii tehnice s-au adus modificări documentaţiei tehnice, cu acordul inculpatului B., însă nu a existat un acord scris al beneficiarului - U.A.T Deleni, nefiind verificate de un verificator de proiect, astfel cum prevede Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Potrivit art. 7 alin. (152) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor în limitele avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială se face de structurile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice competente, precum şi de verificatorii de proiecte atestaţi, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor avizatoare, or, în cauză, nicio autoritate ori compartiment sau structură din cadrul UAT Deleni nu a verificat dacă, faţă de autorizaţia iniţială, aceste modificări au determinat sau nu o schimbare a caracteristicilor tehnice şi în ce parametri.

- În ceea ce priveşte cea de a treia critică, se constată că prin Ordinul MDRAP nr. 839 din 12 octombrie 2009 (publicat în M. Of. nr. 797 din 23 noiembrie 2009) invocat de către apelanţi s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care la art. 67 prevăd metodologia de urmat în cazul schimbărilor soluţiilor tehnice pe parcursul execuţiei, fiind stabilite cu claritate responsabilităţile ce revin beneficiarului sau investitorului cu privire la necesitatea verificării încadrării documentaţiilor tehnice în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate, dar şi excepţiile de la această procedură, când nu e necesară o nouă autorizaţie de construire astfel:

"(1) În situaţia în care, înainte de începerea executării lucrărilor de construcţii sau pe parcursul derulării acestora, devine necesară modificarea soluţiilor tehnice din documentaţia tehnică - D.T. autorizată, beneficiarul/investitorul/administratorul/managerul de proiect are obligaţia de a nu începe sau, de a opri lucrările, după caz, şi de a solicita emiterea unei noi autorizaţii de construire corespunzător modificărilor aduse proiectului, materializate prin documentaţii - piese scrise şi desenate -, cu condiţia ca documentaţia tehnică - D.T. astfel modificată să se încadreze în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate, urmând să se aplice în mod corespunzător prevederile art. 54 alin. (6). (...)

(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pe bază de dispoziţie de şantier dată de proiectantul lucrărilor şi verificată de către un verificator de proiecte atestat în condiţiile legii, precum şi cu acordul scris al beneficiarului/investitorului/administratorului/managerului de proiect, după caz, se pot admite modificări locale ale soluţiilor tehnice din documentaţia tehnică - D.T. autorizată fără emiterea unei noi autorizaţii de construire, dacă:a) nu se modifică funcţiunea consemnată în autorizaţia iniţială;b)se asigură respectarea prevederilor avizelor/acordurilor/punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale actului administrativ al acesteia după caz, anexe la autorizaţia iniţială; c)se asigură respectarea prevederilor C. civ. d) nu se modifică condiţiile de amplasament (regim de înălţime, POT, CUT, aliniament, distanţele minime faţă de limitele proprietăţii, ori aspectul construcţiei); e) nu sunt periclitate rezistenţa şi stabilitatea clădirilor învecinate; f)se asigură respectarea prevederilor reglementărilor tehnice în domeniul securităţii la incendiu. g) se asigură economia de energie. (...)

(4)În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) responsabilitatea privind corectitudinea tehnică a soluţiei modificatoare aparţine proiectantului, în solidar cu verificatorul/verificatorii de proiect, iar titularul autorizaţiei are obligaţia de a depune (în copie) la emitentul autorizaţiei documentaţiile şi/sau documentele specificate, ca martor".

Raportând prevederile normative anterior menţionate la procedura obţinerii autorizaţiei de construire prevăzută în detaliu în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, se constată că, în cauză, în cadrul etapelor de parcurs nu s-a examinat dacă modificările de soluţii tehnice erau unele simple care se încadrau în sintagma "modificări locale" ale soluţiilor tehnice pentru care era necesar acordul scris al beneficiarului, fără să se impună obţinerea unei alte autorizaţii de construire ori reprezentau "modificări de temă", astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 66 din aceleaşi Norme Metodologice (cum ar fi funcţiunile şi/sau capacităţile funcţionale caracteristice, indicatori tehnico-economici), ce impuneau solicitarea unei noi autorizaţii de construire.

Însă, chiar dacă s-ar accepta ideea susţinută de apelanţi în sensul că, în cauză, era incidentă ipoteza prevăzută în art. 67 alin. (2) din Normele Metodologice indicate, respectiv că cele două soluţii de schimbări tehnice propuse s-ar fi încadrat în limitele unor soluţii tehnice locale, care n-ar fi necesitat obţinerea unei noi autorizaţii de construire, atunci acestea s-ar fi putut realiza, dar numai în baza dispoziţiei de şantier dată de proiectantul de lucrări şi verificată de către un verificator de proiecte atestat legal, precum şi cu acordul scris al beneficiarului, aceste ultime două condiţii nefiind îndeplinite în speţă. De altfel, urmare acţiunilor de control întreprinse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, respectiv în procesele-verbale nr. x şi nr. y ambele întocmite la 25 aprilie 2014, s-a reţinut că dispoziţiile de şantier au fost depuse în copie la primărie, dar purtau doar semnătura inculpatului B. şi nu erau înregistrate, iar acordul scris al beneficiarului nu a fost identificat.

- Critica vizând inexistenţa infracţiunii de abuz în serviciu şi a pretinsului prejudiciu produs, întrucât au fost respectate dispoziţiile art. 22 lit. d) - g), precum şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, nu poate fi primită urmând a fi înlăturată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că apelanţii inculpaţi au susţinut că investitorul asigură verificarea executării corecte a lucrărilor prin diriginţi de specialitate, astfel cum rezultă din art. 22 lit. d) din Legea nr. 10/1995 şi, în cauză, a fost desemnat, potrivit legii, un diriginte de şantier în persoana inculpatului E., căruia îi revenea printre atribuţii şi respectarea calităţii execuţiei, iar Inspectoratul de Stat în Construcţii, urmare controalelor efectuate, nu a constatat neconformităţi şi defecte ale lucrărilor, fiind singura autoritate competentă în materie.

Instanţa de apel constată că susţinerile apelanţilor inculpaţi sunt lipsite de orice suport probator, necorespunzând realităţii, întrucât la dosar există mai multe procese-verbale de constatare şi aplicare a contravenţiilor, întocmite pe parcursul anilor 2013-2014 de inspectori ai Inspectoratului de Stat în Construcţii, prin care s-au constatat diverse nereguli astfel cum au fost menţionate în procesele-verbale de control emise şi s-a dispus expertizarea lucrării, în principal pentru lipsa documentelor de calitate ale materialelor puse în operă şi deci a certitudinii că au fost respectate specificaţiile tehnice şi că proiectele de lucrări au fost executate corespunzător şi în termenele stabilite.

Celelalte lipsuri/neconformităţi, inclusiv folosirea de produse fără a fi ataşate documentele de provenienţă pentru a se putea verifica performanţa/calitatea şi/sau conformitatea acestora cu produsul standard (interdicţie stabilită expres în prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/1995) au fost reliefate, pe de o parte, de expertul CC. în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitate construcţii, dar şi în suplimentul întocmit la acest raport şi, pe de altă parte, de expertul contabil în expertiza contabilă şi suplimentul la acest raport de expertiză.

Faptul că investitorul şi-a desemnat un diriginte de şantier, respectând dispoziţiile art. 22 lit. d) din Legea nr. 10/1995, nu înlătură asumarea responsabilităţii în ceea ce priveşte îndeplinirea tuturor obligaţiilor referitoare la menţinerea nivelului calitativ al proiectului, or din probatoriul administrat a rezultat cu prisosinţă că, în cauză, nu a existat o preocupare reală pentru asigurarea calităţii în construcţii nici în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., nici în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi angrenaţi în acest proiect de investiţii (A., C., E. şi J.), întrucât s-a constatat cu certitudine inexistenţa devizelor pentru situaţiile reale de lucrări şi a ataşamentelor cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora, lipsa actelor de şantier cu privire la calitatea lucrărilor şi materialelor puse în operă, lipsa devizelor fiind menţionată şi în raportul întocmit de expertul contabil.

De altfel, potrivit art. 22 lit. e) din Legea nr. 10/1995 investitorul este cel care acţionează în vederea soluţionării neconformităţilor, a defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor, a deficienţelor proiectelor, obligaţie de care, în mod cert, inculpatul B., ca reprezentant al investitorului UAT Comuna Deleni nu s-a achitat.

În plus, potrivit art. 22 lit. g) din Legea nr. 10/1995 referitoare la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia la proprietar, cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte la finalul lucrării de către investitor, împreună cu unitatea de proiectare, executantul şi cu cel ce exploatează construcţia, însă, în speţă, întocmirea acesteia nu a fost posibilă din cauza lipsei documentelor de calitate, de execuţie, de verificare a calităţii lucrărilor de construcţie.

- Este vădit nefondată şi critica vizând greşita reţinere a încălcării de către apelanţii inculpaţi a prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, pentru considerentele ce urmează:

Apelanţii inculpaţi au susţinut că, în raport de cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, sunt lipsite de suport acuzaţiile privind pretinsele încălcări ale unor texte din acte normative infralegale şi că nu se poate reţine nici că locuitorii au fost lipsiţi de o investiţie necesară, pentru realizarea căreia, în urmă cu 8 ani, au fost plătiţi bani din bugetul de stat, câtă vreme rezultă că facturile SC L. S.R.L Huşi au fost plătite periodic în perioada anilor 2007 - 2010, iar prelungirea executării lucrărilor a fost generată de lipsa fondurilor (care au fost avansate defalcat/în tranşe). Au mai susţinut că nerespectarea prevederilor art. 54 alin. (5), alin. (6) şi alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale constituie contravenţie şi nu intră în sfera ilicitului penal, făcând trimitere în acest sens la art. 78 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege.

Instanţa de control judiciar constată că, potrivit art. 8 din O.G. nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, pentru finanţarea proiectelor care fac obiectul acestui program, se repartizează bugetelor locale ale autorităţilor administraţiei publice locale sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Prin urmare, faţă de natura şi provenienţa sumelor de bani alocaţi beneficiarilor acestui program în derulare, este incidentă Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, obligaţiile de serviciu încălcate de inculpaţii în cauză fiind deci prevăzute de legea specială, chiar dacă unele dintre acestea au fost detaliate în cuprinsul unor acte normative de rang inferior (ordine, norme metodologice, etc).

De altfel, despre dispoziţiile legale încălcate de inculpaţii deduşi judecăţii în exercitarea unora dintre atribuţiile de serviciu ce le reveneau s-a făcut şi anterior vorbire, cu ocazia analizării celorlalte critici formulate, ele regăsindu-se în legi speciale precum: legea privind calitatea în construcţii, legea administraţiei publice locale, legea privind autorizarea şi calitatea executării lucrărilor de construcţii, însă în mod categoric nu poate fi primită susţinerea că elementul material al infracţiunilor de abuz în serviciu, respectiv de complicitate la abuz în serviciu este configurat de alte organe decât de legiuitorul primar, chiar dacă unele activităţi, acţiuni sau atribuţii au fost detaliate mai sus şi în conţinutul unor norme infralegale.

În speţă, faptele pentru care au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii inculpaţii constând în încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de legile speciale au condus la cauzarea unui prejudiciu material, împrejurare ce se circumscrie sferei ilicitului penal.

Cu privire la legislaţia aplicabilă contravenţiilor, se constată că dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 273/2006 enumeră situaţiile în care devine incidentă legea specială precum şi sancţiunile stabilite în cazul nerespectării textelor legale respective, iar prevederile art. 79 din aceeaşi lege trimit la prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, prin urmare concluzia care se desprinde este aceea că faptele pot fi de natură contravenţională şi sancţionabile administrativ sau de natură penală şi sancţionabile potrivit legii penale, în funcţie de modul în care s-au comis, valorile sociale ocrotite şi urmările produse. De altfel, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată în care se stipulează că:"în sensul prezentei legi constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii să constituie infracţiuni (...)" .

- Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate, urmând a fi înlăturate pentru considerentele ce se vor releva şi criticile apelanţilor inculpaţi vizând inexistenţa faptei de abuz în serviciu şi a prejudiciului, în condiţiile în care, pe parcursul executării lucrărilor, s-a impus încheierea de acte adiţionale, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare

Au susţinut în apărare că perioada de realizare a investiţiilor era stabilită de O.G. nr. 7/2006 până în anul 2015, iar suma de bani necesară nu a fost alocată într-o singură tranşă, ci în etape, iar ordonanţa de guvern anterior menţionată nu incriminează eventualele abateri ori greşeli în aplicare, ci pune accent pe posibilitatea recuperării fondurilor.

Instanţa de apel constată că prin actele adiţionale la contract, în principal, s-a prelungit succesiv termenul de finalizare a lucrărilor, durata iniţială convenită a execuţiei lucrărilor fiind de 5 luni, iar ultimul act, încheiat la 12 decembrie 2013 a prelungit perioada de execuţie până la data de 31 decembrie 2015, unele acte au vizat lucrări suplimentare (actul adiţional referitor la reamplasarea puţurilor şi a rezervoarelor) ori au avut în vedere modificări ale avansului, garanţiei de bună execuţie sau a cotei de TVA.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată, contrar celor susţinute de apelanţii B., A., C., E. şi J., că toate actele adiţionale au fost încheiate, aşa cum se reţine şi în actul de sesizare, fără prealabila consultare a Consiliului Local al comunei Deleni, deşi se refereau la o investiţie cu privire la care autoritatea publică locală era chemată şi abilitată să hotărască.

- Este, de asemenea, lipsită de orice fundament real, urmând a fi înlăturată de instanţa de control judiciar critica formulată în subsidiar, vizând greşita soluţie de condamnare a inculpaţilor B., E. şi J. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată/complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, cu privire la care aceştia au susţinut că se impunea schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu în formă continuată.

Instanţa de apel reţine, în esenţă, că în cursul anului 2006 inculpatul B. a solicitat şi obţinut, în calitate de primar al comunei Deleni, judeţul Vaslui, finanţarea unui proiect de alimentare a comunei cu apă potabilă şi construirea unor poduri şi podeţe, în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural. În vederea întocmirii dosarului ce trebuia supus analizei comisiei pentru determinarea oportunităţii proiectelor, inculpatul a iniţiat un proiect de hotărâre ce a fost discutat în şedinţa de consiliu local al comunei. Ulterior, după parcurgerea procedurii de achiziţie publică pentru derularea proiectului a fost încheiat la data de 23 august 2007, Contractul nr. x din 23 august 2007 prin care SC L. SRL Huşi, al cărei administrator era inculpata C., se obliga să execute, să finalizeze şi să întreţină proiectele "Alimentare cu apă potabilă" şi "Amenajare poduri şi podeţe în comună", durata contractului fiind de 5 luni.

În etapa premergătoare încheierii contractului, cât şi în cursul executării acestui contract, în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, inculpatul B., în calitate de primar al comunei Deleni şi ordonator principal de credite, şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu aferente funcţiei deţinute astfel: nu a ţinut cont de etapele adoptării hotărârilor consiliului local, a semnat hotărârile de consiliu local emise în mod nelegal, cu efectul perfectării contractului cu societatea L. SRL şi plăţii unor sume de bani în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 916.227,53 RON; a semnat situaţiile de lucrări neconforme cu realitatea emise de constructor, fără să se preocupe ca lucrările să fie în mod real executate şi corespunzătoare calitativ şi s-a folosit de înscrisuri care atestau în mod nereal că s-au efectuat lucrări de către SC L. SRL; a dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant;a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local; în acelaşi interval de timp, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca bun de plată un număr de 16 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC L. SRL, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate.

Instanţa de control judiciar constată că inculpatul B., acţionând în modul arătat, contrar apărărilor formulate, dar nesusţinute în materialul probator administrat, a încălcat procedurile stabilite de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 cu privire la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare, dispoziţiile Legilor nr. 50/1991, nr. 10/1995, nr. 273/2006, precum şi dispoziţiile legale referitoare la raportarea stadiului lucrărilor şi decontarea lucrărilor la care fac trimitere prevederile O.G. nr. 7 din 19 ianuarie 2006, beneficiind în toată această perioadă de ajutorul inculpaţilor J., E., K. şi, ulterior, I., ce ocupau, de asemenea, funcţii publice în cadrul autorităţii contractante, precum şi al inculpaţilor A., C., H. şi F. - din cadrul societăţii executante.

Inculpatul J., în aceeaşi perioadă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de viceprimar şi responsabil cu achiziţiile publice, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, întrucât: a întocmit în mod fraudulos raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate în vederea construirii aducţiunii de apă în comună, în care, pe lângă notificarea intenţiei efectuării studiului de fezabilitate a inserat elemente de detaliu tehnic ale investiţiei (precum: valoarea proiectului, lungimea albiei dalate, tipurile, dimensiunile şi poziţionarea podeţelor şi punţilor pietonale), elemente extrase din înscrisul intitulat centralizator de lucrări, ce ulterior a şi fost anexat la HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, care nu puteau fi cunoscute decât de către proiectant, care nu fusese încă angajat de beneficiar, or, la acel moment era iniţiat doar demersul în vederea aprobării prin hotărâre de consiliu local a efectuării studiului de fezabilitate (ce urma a fi aprobat potrivit legii, cu consecinţa demarării ulterioare a procedurilor statuate de O.G. nr. 7 din 19 ianuarie 2006), înlesnind astfel adoptarea unor acte de consiliu nelegale; a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, cu consecinţa generării unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern. Totodată, ca persoană desemnată alături de responsabilul cu activitatea de urbanism cu ducerea la îndeplinire a Dispoziţiei nr. 1804 din 2 noiembrie 2007 emisă de inculpatul B., vizând activitatea în şantier (prin care s-a numit dirigintele de şantier în persoana numitului E.), inculpatul, contrar celor susţinute de apărătorul său, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, cu consecinţa omisiunii deliberate de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, astfel cum impunea Legea nr. 10/1995 şi generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern.

Fiind implicat, în calitate de preşedinte al comisiei de evaluare şi în procedurile de atribuire a lucrărilor suplimentare generate de efectuarea de modificări la proiectul iniţial tot către aceeaşi societate L. SRL Huşi, se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului J. încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991, cu privire la modificările de temă în timpul executării lucrărilor de construcţii, precum şi încălcarea prevederilor Legii nr. 10/1995, chiar dacă acesta la 28 iunie 2016 în faţa instanţei de fond a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală la datele de 17 iulie 2014 şi 20 februarie 2015 cu intenţia vădită de a-şi diminua răspunderea penală şi a-şi nega contribuţia la activitatea circumscrisă sferei ilicitului penal, încercând să acrediteze ideea că nu a fost împuternicit de primar cu supravegherea lucrărilor de şantier sau cu verificarea stadiului lucrărilor, ci deplasările în teren le-a făcut doar ca şofer al primarului.

Inculpatul E., în calitate de diriginte de şantier, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 10/1995, prin omisiunea deliberată de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, a semnat şi aprobat procese-verbale de recepţie lucrări false, deoarece nu reflectau realitatea din teren, nu a emis acte de calitatea execuţiei, semnând şi confirmând doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, precum şi soluţiile tehnice adoptate ilegal prin care s-a majorat valoarea contractului; a semnat, alături de coinculpaţii B. şi C. situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 16 facturi fiscale; nu a urmărit ca decontarea să se facă pentru cantităţile real executate, rezultate din măsurători, confirmând la decontare categorii de lucrări care nu au fost executate sau au fost parţial executate; prin schimbările de soluţii tehnice dispuse, s-a schimbat valoarea contractului, în sensul majorării cu 647.809,03 RON şi s-au adus modificări la proiectului iniţial, renunţându-se la executarea unor lucrări proiectate anterior şi dispunându-se realizarea altora suplimentare; au fost executate lucrări fără a avea la bază dispoziţie de şantier aprobată de beneficiar, consecinţa fiind decontarea în mod nelegal a unor lucrări neexecutate ori la costuri crescute nelegal; nu a ţinut evidenţa cantităţilor şi calităţii lucrărilor executate şi a materialelor puse în operă.

Potrivit prevederilor legale vizând atribuţiile de serviciu ale diriginţilor de şantier (Ordinul M.F.P. nr. 748/1998 şi al M.L.P.A.T. nr. 34/N/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conţinutul cadru de organizare a licitaţiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare şi decontare a execuţiei lucrărilor, precum şi ale cap. IV, art. 11 lit. a), cap. IX, art. 34, art. 35 alin. (13) din Ordinul I.SC nr. 595/06 august 2007, actualizat pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier, inculpatul era obligat să verifice lucrările din punct de vedere calitativ şi cantitativ: trebuia să urmărească execuţia lucrărilor în conformitate cu programul prezentat la contract şi să îşi dea acceptul la plata lucrărilor doar în cazul în care acestea corespundeau cantitativ şi calitativ, iar conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea lucrărilor de construcţii, dirigintele de şantier răspunde alături de proiectant, executant, beneficiar, investitor, furnizorul de materiale de executarea unor lucrări de calitate.

Astfel, deşi atribuţiile inculpatului se limitau doar la confirmarea cantităţilor de lucrări real executate, la verificarea actelor de calitate a materialelor puse în operă, la verificarea calităţii manoperei şi tot ce ţinea de consemnarea execuţiei fizice din punct de vedere cantitativ şi calitativ, a semnat documentele de plată, a confirmat, prin semnătură, efectuarea lucrărilor menţionate în aceste documente, fără să urmărească aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 50/1995, nu a emis acte de calitate a execuţiei şi a confirmat din partea Primăriei Deleni, alături de inculpatul B., centralizatoarele situaţiilor de lucrări (provenind de la executant) în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013 aferente facturilor emise de societate în perioada de referinţă. În calitatea de diriginte de şantier autorizat de investitor, inculpatului E. îi reveneau responsabilităţi stabilite de dispoziţiile Legii nr. 10/1995 ce constau în verificarea calităţii lucrărilor executate, corelativ cu obligaţia în acelaşi sens a executantului, prin angajaţii săi, responsabili tehnici cu execuţia autorizaţi şi inspectori de calitate, iar în vederea îndeplinirii acestor obligaţii trebuiau întocmite o serie de documente (astfel cum rezultă din filele x ale raportul de expertiză tehnică în construcţii şi corelativ, filele x d.u.p.): procese-verbale de lucrări ascunse, procese-verbale de calitate a execuţiei pe categorii de lucrări, AA., certificate de calitate, agremente tehnice ale materialelor puse în operă, eventuale încercări de laborator ale celor fără certificate/agremente tehnice, caiete de ataşamente privind materialele puse în operă, utilajele de construcţii şi transportul lor, precum şi cu privire la utilizarea forţei de muncă.

De altfel, în declaraţiile date pe parcursul procesului penal acesta deşi a susţinut că şi-a onorat obligaţiile ce îi reveneau, totuşi a recunoscut că a confirmat, semnând documente şi s-au decontat lucrări ce nu fuseseră executate, lucrările fiind cele la care s-a referit în declaraţia olografă dată la 25 aprilie 2013 în faza de urmărire penală . În cuprinsul acestei declaraţii a mai precizat expres că inculpatul B. era cel care îi indica străzile pe care urma a fi montată conducta, (întrucât proiectul nu cuprindea şi planşe cu amplasarea reţelei), cunoştea despre aceste nereguli, însă i-a promis că, de comun acord cu constructorul, se vor executa lucrările în câteva zile.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe la 23 mai 2016, a arătat că îşi menţine declaraţia anterioară recunoscând că, la un moment dat, în urma unui control al IPJ Vaslui au fost depistate în teren lucrări care nu fuseseră executate în mod real:

"Indicarea străzilor pe care urma să fie montată conducta s-a realizat de către primarul B. În afara unei astfel de operaţiuni, B. nu s-a implicat. (...) Declaraţia dată personal de către mine în cursul urmăririi penale şi semnată de către mine mi-o menţin. (...) Ceea ce a fost neexecutat, dar raportat la care din greşeală am semnat documente în sensul executării lor vizează "o mână curentă" şi 6 metri pătraţi de dale. (...) Reamintindu-mi-se toate lucrările consemnate ca neexecutate raportat la care am dat declaraţie la IPJ Vaslui, acestea corespund adevărului, respectiv la momentul acela au fost găsite mod real ca fiind neefectuate. Între timp, respectiv după darea declaraţiei au fost corectate aceste lucrări şi s-au executat. (...)".

În concluzie, faţă de modalitatea în care inculpaţii B., E. şi J. au acţionat şi s-au sprijinit în activitatea infracţională desfăşurată, întrucât din probatoriul administrat în cauză a reieşit că aceştia au comis faptele cu forma de vinovăţie cerută de lege (cu intenţie, fie directă fie indirectă), instanţa de control judiciar constată că nu poate fi primită solicitarea de a fi reţinută o eventuală culpă în exercitarea atribuţiilor de serviciu de natură a atrage schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise şi, prin urmare, nu se justifică nici admiterea cererii vizând schimbarea încadrării juridice dată faptei de abuz în serviciu, respectiv complicităţii la abuz în serviciu în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, astfel cum neîntemeiat au solicitat inculpaţii B., E. şi J.

- Apelantul inculpat J. a mai criticat hotărârea instanţei de fond susţinând că este greşită soluţia de condamnare în ceea ce îl priveşte, întrucât nu a fost împuternicit de către inculpatul B. cu coordonarea proiectului, nu a primit nicio dispoziţie în acest sens, nu a supravegheat lucrările şi nu avea atribuţia asigurării realizării lucrărilor de investiţii.

S-a mai apărat arătând că, în perioada 2006 - 2012, nu a fost elaborat un Regulament de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate al comunei, (acesta existând doar din anul 2012) or, inexistenţa aparatului de specialitate în perioada menţionată îi susţine nevinovăţia şi, întrucât în construirea acuzaţiei penale s-a plecat de la premisa greşită a apartenenţei sale la compartimentul de resort, a conchis că faptele imputate lui nu se circumscriu unei activităţi infracţionale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că inculpatul, în calitate de viceprimar în perioada de referinţă, a fost permanent informat despre modul de derulare a lucrărilor, dar şi despre modificările intervenite la proiect care nu au fost aduse la cunoştinţa consiliului local (a avut chiar calitatea de preşedinte în comisia de evaluare pentru lucrările suplimentare necesare urmare a modificărilor la proiectul iniţial astfel cum mai sus s-a arătat).

Este adevărat că, potrivit adresei ataşată la Dosarul cauzei, nr. x din 7 august 2014 a Primăriei comunei Deleni, în perioada 2006 - 2012 nu era elaborat Regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate al comunei Deleni, însă lipsa regulamentului nu poate conduce la concluzia inexistenţei aparatului de specialitate: acesta fiind reglementat în Legea nr. 215/2001 (art. 61, art. 77), iar potrivit art. 44 din aceeaşi lege proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului.

De altfel, cele susţinute în apărarea sa au fost contrazise de probatoriul administrat în cauză, întrucât în mapa pregătitoare şedinţei de consiliu local din 19 aprilie 2006 alături de expunerea de motive privind elaborarea proiectului de hotărâre vizând întocmirea studiului de fezabilitate pentru investiţie întocmit de primar, s-a aflat şi raportul viceprimarului privind elaborarea proiectului de hotărâre, fără de care nu se puteau efectua demersurile subsecvente.

Faţă de cele mai sus menţionate, apelul inculpatului J. este vădit nefondat, urmând a fi respins ca atare.

1.d)Analiza motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate circumscrise cererilor de reformare a acesteia şi de condamnare a inculpaţilor A., I., F., K. şi H. pentru toate faptele pentru care au fost achitaţi

Reprezentantul parchetului a solicitat să se constate că prima instanţă a greşit, deopotrivă, atunci când:

- a dispus achitarea inculpaţilor: A. (pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată); I. (pentru complicitate la abuz în serviciu şi fals intelectual, ambele în formă continuată); K. (pentru complicitate la abuz în serviciu), F. şi H. (ambii pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată);

- a respins în mod nejustificat solicitările reprezentantului parchetului de schimbare a încadrării juridice dată faptelor cercetate din cele astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare a instanţei, în forma continuată a acestora (pentru inculpaţii I. şi K.), respectiv din forma de participaţie penală a autoratului în cea a complicităţii la fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru inculpaţii A., F. şi H.) şi condamnarea lor corespunzătoare acestor fapte, întrucât conform noii codificări procesual penale actul de sesizare a instanţei nu este şi act de inculpare, iar rechizitoriul nu poate suplini lipsurile ordonanţei prin care s-a dispus în prealabil punerea în mişcare a acţiunii penale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, contrar opiniei reprezentantului parchetului, constată că prima instanţă a procedat corect atunci când:

- în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul K. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.,

- în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., i-a achitat pe inculpaţii F. şi H. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., iar în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., i-a achitat pe aceiaşi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata I. pentru ambele fapte: pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- a respins justificat toate cererile de schimbare de încadrare juridică în ceea ce priveşte faptele pentru care au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii inculpaţii mai sus menţionaţi, pentru motivele care, în parte, au fost relevate anterior, cu ocazia analizării celorlalte critici, dar şi pentru cele se vor arăta în continuare:

În contextul perfectării şi executării Contractului nr. x din 23 august 2007 între Primăria comunei Deleni, reprezentată de primarul B. şi SC L. SRL Huşi, prin administratorul C., în valoare de 3.185.918,63 RON cu termen de finalizare cinci luni, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, M.", s-au încheiat mai multe acte adiţionale, determinate de prelungirea duratei lucrărilor (care ar fi trebuit să se finalizeze la data de 31 decembrie 2013), majorându-se valoarea iniţială a contractului. Urmare verificărilor repetate efectuate în teren de către organele de poliţie şi inspectorii fiscali şi a numeroaselor nereguli-încălcări ale legii depistate, s-a dispus începerea urmăririi penale iniţial faţă de inculpaţii B., C. şi E., iar ulterior şi faţă de ceilalţi inculpaţi.

Astfel, deşi în cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la nivelul primăriei Deleni s-a constituit un grup de interese format din inculpaţii B. (primar), J. (viceprimar) şi I. (contabilul şef), la ale căror acţiuni ilicite a participat ulterior şi inculpatul K. (secretarul primăriei comunei), beneficiind ulterior, pe diferite paliere de activitate, funcţie de specializarea fiecăruia şi specificul atribuţiilor lor de serviciu şi de sprijinul celorlalţi inculpaţi E. (diriginte de şantier), A. (directorul SC L. SRL Huşi şi asociat unic al SC BB. SRL Huşi) C. (administratorul SC L. SRL Huşi), F. şi H. (ambii ingineri şefi de echipă pe şantier angajaţi ai SC L. SRL Huşi), inculpaţii acţionând într-o manieră nelegală, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, în scopul de a nu pierde finanţarea de la Guvernul României în valoare de aprox. 1 milion de euro, totuşi, urmare probatoriului administrat în cauză, se constată că nu s-au identificat probe directe care să dovedească preexistenţa unei înţelegeri între participanţii la infracţiune sau existenţa unei conivenţe înainte ori în cursul săvârşirii faptelor fie în faza premergătoare întocmirii contractului, fie pe parcursul derulării acestuia, în scopul înlesnirii sau facilitării câştigării de către societatea condusă şi coordonată de inculpaţii A. şi C., a unor sume importante de bani fără să execute lucrările asumate prin contract sau să le execute necorespunzător calitativ.

În esenţă, astfel cum corect a analizat şi reţinut prima instanţă, inculpaţii au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii, întrucât, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce le reveneau fiecăruia dintre ei pe palierul propriu de activitate, au încălcat şi dispoziţiile Legilor speciale nr. 215/2001, nr. 50/1991, nr. 10/1995, nr. 273/2006 şi O.G nr. 7/2006 .

În etapa premergătoare încheierii contractului, cât şi în cursul executării acestui contract, inculpatul B., în calitate de primar al comunei Deleni - ordonator principal de credite, şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu: nu a ţinut cont de etapele adoptării hotărârilor consiliului local, s-a folosit de înscrisuri care atestau în mod nereal că s-au efectuat lucrări de către SC L.

SRL Huşi, iar în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, a dispus efectuarea plăţilor către executant imediat după acordarea finanţării şi depunerea facturilor spre decontare, fără să se preocupe ca lucrările să fie în mod real executate şi corespunzătoare din punct de vedere calitativ, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 916.227,53 RON.

Prin urmare, se constată că, în mod justificat, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului B., care în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de primar al comunei Deleni şi a semnat hotărârile de consiliu local emise în mod nelegal, cu efectul perfectării contractului cu SC L. SRL Huşi şi plăţii unor sume de bani în lipsa contraprestaţiilor impuse de contract şi legea aplicabilă, a semnat situaţiile de lucrări neconforme cu realitatea emise de constructor, a dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local.

Totodată, se constată că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului B., care în intervalul de timp menţionat, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca "bun de plată" un număr de 16 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC L. SRL Huşi, deşi unele dintre lucrări nu au fost conforme cu proiectul, iar altele nu au fost executate/finalizate.

În toată perioada de referinţă, s-a reţinut că inculpatul B. a beneficiat de ajutorul inculpaţilor K., J. şi, ulterior, I., ce ocupau, de asemenea, funcţii publice în cadrul autorităţii contractante, precum şi al inculpaţilor A., C., H. şi F. din cadrul societăţii executante.

- Referitor la fapta de complicitate la abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului K., contrar susţinerilor reprezentantului parchetului, se constată că acesta nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege.

Atribuţiile secretarului unităţii administrative teritoriale sunt prevăzute de art. 85 din Legea nr. 215/2001 (devenit prin republicare art. 117 din lege) şi conform art. 47 din aceeaşi lege acesta contrasemnează de legalitate hotărârea, alături de preşedintele de şedinţă, aşadar vizează de legalitate proiectele de hotărâre ale consiliului local, contrasemnează hotărârile pe care le consideră legale şi pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local (art. 117 lit. g) din aceeaşi lege), aspecte de care inculpatul era obligat să ţină cont în contextul pregătirii şi aprobării proiectelor de hotărâre şi ulterior, al semnării hotărârilor de consiliu local vizând investiţia de alimentare cu apă şi amenajare poduri, podeţe în comuna Deleni.

Într-o opinie doctrinară, unanim acceptată, factorii psihici care compun vinovăţia - latura subiectivă a infracţiunii - sunt conştiinţa (factorul intelectiv) şi voinţa (factorul volitiv). Factorul intelectiv cuprinde procesul psihic al conceperii faptei, al deliberării asupra consecinţelor acesteia şi procesul luării hotărârii cu privire la săvârşirea faptei, iar voinţa este procesul psihic prin care se realizează trecerea de la luarea hotărârii de a săvârşi fapta la punerea ei în executare.

Având în vedere succintele consideraţii teoretice de mai sus, prin raportare la contextul cauzei, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă constată că din probatoriul administrat în dosar, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K., nu s-a demonstrat intenţia/voinţa acestuia de a induce în eroare membrii consiliului local cu privire la conţinutul ordinii de zi a şedinţei sau cu privire la conţinutul proiectelor de hotărâri ce urmau a fi supuse aprobării (toate înscrisurile necesare fiind ataşate la mapa de şedinţă) şi nici nu s-a probat vreo înţelegere prealabilă sau concomitentă cu inculpatul B. sau cu inculpatul viceprimar J. în acest scop, atunci când în calitate de secretar al primăriei comunei Deleni şi în pregătirea şedinţei de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, a introdus în dosar înscrisuri (centralizatoare de lucrări) provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, fără ca întocmirea studiului de fezabilitate să fi fost aprobată în prealabil şi a retras în mod nelegal HCL nr. 10/2006 de la aprobarea în consiliul local.

Astfel, în şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, inculpatul B. a iniţiat o hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate, însă a susţinut o hotărâre de aprobare a studiului de fezabilitate al proiectului, în condiţiile în care nu fusese discutată în prealabil întocmirea acestuia, potrivit legii, luând prin surprindere inclusiv pe inculpatul K. (în sarcina căruia intra pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii consiliului local şi care pregătise mapa lucrărilor de şedinţă ce avea 3 puncte pe ordinea de zi, inclusiv aprobarea şi redactarea unui proiect de hotărâre ce viza aprobarea sumei de 10.000 RON, sumă necesar a fi alocată pentru achiziţionarea/întocmirea studiului de fezabilitate al proiectului), putând fi asimilată unei greşeli din neatenţie faptul că în final a contrasemnat de legalitate hotărârea de aprobare a studiului de fezabilitate.

De altfel, cele anterior menţionate s-au relevat din coroborarea răspunsurilor date de inculpatul K., în faza de urmărire penală, când a fost audiat în calitate de martor la 14 iulie 2014:

"(...) Sunt în relaţii strict de serviciu cu B. şi J.; locuim în aceeaşi comună. Pe A. şi D. nu îi cunosc. Nu ştiu în ce relaţii sunt B. şi Roman cu soţii A., iar despre I. nu ştiu dacă este în relaţii cu soţii A. (...) Suspectul B. a fost cel care a iniţiat HCL nr. 14/2006 şi a susţinut-o în şedinţă. Într-adevăr, susţinerea s-a făcut pentru întocmirea studiului de fezabilitate (SF), şi nu pentru aprobarea acestuia.(...) Centralizatorul de lucrări (anexa la proiectul HCL) a ajuns în şedinţă înainte de aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate fiind adus de suspectul B., probabil de la proiectant. Aspectul nu mi-a ridicat niciun semn de întrebare. Consider că este normal să fie administrat acest document, în acest stadiu, atâta vreme cât l-a prezentat primarul. De multe ori mă găseam în situaţia de a primi şi administra documente fără să le cunosc provenienţa şi intenţiile primarului şi/sau viceprimarului. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu raportul viceprimarului J. privind elaborarea proiectului HCL pt. studiul de fezabilitate. Nu are pregătirea de specialitate pentru acele date, astfel că, probabil, le-a primit de la proiectant şi le-a adus în şedinţa consiliului local. (...) Atât convocarea consiliului din 13 aprilie 2006, cât şi a şedinţei extraordinare din 19 aprilie 2006 s-au făcut pentru întocmirea studiului de fezabilitate şi nu aprobarea acestuia. Consider că deşi era vorba de un proiect de aproximativ 1 milion de euro, bani de la Guvern, lucrurile s-au făcut la repezeală. Cred că se fereau de mine; mă trezeam că mi se spunea că "mâine avem şedinţă, ne trebuie cutare şi cutare documente". Eu eram ultimul care aflam anumite aspecte de la colegi (...)" cu cele afirmate în declaraţia dată în calitate de inculpat în faza de cercetare judecătorească la fond la 28 iunie 2016:

"(...) Toate discuţiile prealabile întocmirii hotărârii 14 au vizat aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate însă dispozitivul hotărârii este "se aprobă studiul de fezabilitate".Probabil s-a strecurat o greşeală. Redactarea la calculator a hotărârii a fost făcută de Q. Eu aveam sarcina întocmirii hotărârii iar doamna Q. doar o redacta la calculator. Nu îmi aduc aminte să fi citit hotărârea după ce a fost redactată. Nu mi s-a părut normală atitudinea lui B. de a scoate un document din dosar. Din conţinutul preambulului proiectului de hotărâre, în contextul în care erau inseraţi o serie de indicatori tehnici, eu am tras concluzia că la data perfectării hotărârii anterior, încă din 14 aprilie 2006, demararea întocmirii studiului de fezabilitate deja fusese perfectat, nu am cunoştinţe însă detaliate. Primarul B. este cel care mi-a înaintat toţi aceşti indicatori tehnici. Nu pot să fac precizarea dacă studiul de fezabilitate era la acel moment întocmit finalizat sau nu dar după data de 19 aprilie au fost depuse proiecte vizând întocmirea unui studiu de fezabilitate. (...) Domnul primar este cel care mergea pe teren pentru a verifica executarea lucrării.

Îmi menţin declaraţiile date anterior doar în măsura în care se suprapun peste cele declarate astăzi. Există trei declaraţii în cauză, una scrisă de către mine personal, o altă declaraţie dată la procuror, scrisă de acesta şi o altă declaraţie dactilografiată. (...) Hotărârea nr. 14/2006 eu am înaintat-o prefecturii pentru a fi pusă viza de legalitate şi mi s-a comunicat pe bază de adresă că nu face obiectul atacării sale în linie de contencios administrativ.

Mi-e foarte greu să cred că aş fi greşit în întocmirea dispozitivului hotărârii 14, în sensul ca am omis a trece cuvântul "întocmirea" şi astfel am suspiciuni că ulterior s-a intervenit asupra acelei hotărâri. Nu fac niciodată ciorne prealabil întocmirii unor hotărâri de consiliu local (...)".

Aşadar, contrar susţinerilor reprezentantului parchetului, instanţa de apel constată că din probatoriul administrat a reieşit că inculpatul, în virtutea atribuţiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de secretar al Comunei Deleni, potrivit art. 47 şi art. 117 din Legea nr. 215/2001 republicată, prin acţiunile sale circumscrise pregătiri şedinţei consiliului local, a avut o participare izolată şi prealabilă în ansamblul de acte materiale ce compun unitatea legală de infracţiune; iar unitatea administrativ- teritorială prin reprezentantul său, a iniţiat şi parcurs în condiţii de nelegalitate procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale, relativ la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare şi apoi de contrasemnare de legalitate a acestei hotărâri.

Prin urmare aportul inculpatului K. nu poate fi negat, dar a vizat un cadru incipient şi izolat în ansamblul infracţional derulat ulterior, operaţiunile în sine comise de inculpat nefiind apte a cauza prejudiciu. Din probele administrate pe parcursul procesului penal care au confirmat modalitatea în care s-au succedat faptele descrise în actul de sesizare a instanţei, astfel cum au fost reţinute şi în considerentele hotărârii primei instanţe, nu au rezultat cele mai infime indicii că inculpatul K. ar fi avut ştiinţă de vreo faptă de natură penală plănuită şi derulată efectiv de către inculpaţii B., J. în conivenţă cu inculpaţii A. şi C., ar fi cooperat, ar mai fi fost cooptat, şi-ar fi arătat interesul sau şi-ar fi dat sprijinul/ajutorul ori că şi-ar fi adus în vreun fel aportul la activităţile ilicite desfăşurate ulterior de ceilalţi inculpaţi.

Pe cale de consecinţă, nu se justifică admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului K. din cea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată a aceleiaşi fapte, astfel cum neîntemeiat a solicitat reprezentantul parchetului.

- Referitor la faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată reţinute în sarcina inculpaţilor A., F. şi H., respectiv de fals intelectual în formă continuată reţinută în sarcina inculpatei I., instanţa de apel constată că în mod corect prima instanţă a dispus achitarea celor trei pentru lipsă de probe, respectiv achitarea inculpatei I., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, reţinând, în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 C. pen. imputate inculpaţilor A., C.,F. şi H., în forma autoratului, s-a reţinut că în executarea contractului mai sus menţionat, finanţat în totalitate din sume de bani alocate de la bugetul de stat, care avea ca finalitate alimentarea cu apă potabilă a gospodăriilor localnicilor comunei Deleni, S.C L. SRL Huşi a emis un număr de 16 facturi fiscale, în care figurează, ca delegaţi, inculpaţii: A. (în 8 facturi), astfel: seria x nr. x din 5 noiembrie 2007, în valoare de 293.076,23 RON; seria x nr. xP10 din 7 noiembrie 2007, în valoare de 172.830,841 RON; seria x nr. x din 30 noiembrie 2007, în valoare de 61.214,91 RON; seria x nr. x din 10 decembrie 2007, în valoare de 349.095,311 RON; seria x nr. x din 10 decembrie 2007, în valoare de 125.050,97 RON; seria x nr. x din 24 iulie 2008, în valoare de 265.253 RON; seria x nr. x din 4 august 2008, în valoare de 47.480,15 RON; seria x nr. x din 4 august 2008, în valoare de 87.834,72 RON; C. (în 4 facturi), astfel: nr. x din 25 august 2008, în valoare de 61.924,42 RON; nr. x din 22 decembrie 2008, în valoare de 285.407,35 RON; x din 22 decembrie 2008, în valoare de 66.666,99 RON; nr. ECO - 0021 din 26 octombrie 2009, în valoare de 121.008,42 RON; F. (în 2 facturi), astfel: seria x din 25 septembrie 2008, în valoare de 157,994,19 RON; seria x din 25 septembrie 2008, în valoare de 88.257,32 RON şi H. (în 2 facturi), astfel: nr. x din 10 octombrie 2010, în valoare de 464.455,74 RON; seria x din 29 decembrie 2010, în valoare de 102.507,18 RON.

Aşadar parchetul a reţinut, cu titlu general, că emiterea unui număr de 16 facturi fiscale pe parcursul derulării contractului cu SC L. SRL Huşi (fiind eronat menţionate 17 facturi în cuprinsul rechizitoriului) constituie tot atâtea acte materiale intrând în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, chiar dacă inculpata C. (autoarea acestor fapte) a fost trimisă în judecată doar pentru întocmirea a 4 facturi.

Potrivit art. 322 C. pen. "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Aşadar, dincolo de acţiunea ce întregeşte elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi anume folosirea înscrisului fals sau încredinţarea lui spre folosire (acţiune subsecventă celei de falsificare), folosire ce a fost înlesnită prin depunerea înscrisurilor la beneficiarul lucrării de către inculpaţii A., F. şi H., esenţial este ca acţiunea principală de falsificare a respectivului înscris, prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321 C. pen., să se fi probat că a fost comisă efectiv de persoanele în cauză.

Astfel, semnarea de către inculpata C., în calitate de delegată, a 4 facturi fiscale (conţinând date nereale cu privire la serviciile livrate, întrucât nu au reflectat cantităţile reale de lucrări efectiv executate) emise de societate, a fost asimilată ca reprezentând tot atâtea acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, din probatoriul administrat în cauză rezultând că aceeaşi inculpată, în calitate de administrator al societăţii executante, a completat şi semnat facturile care conţineau menţiunea "situaţii de lucrări contract nr. x" şi la rubrica emitentului.

Or, inculpaţii A., H. şi F. nu au întocmit, nu au emis, nu au completat şi nici nu au semnat documentele respective, împrejurări dovedite în cursul judecăţii, urmare administrării expertizei criminalistice grafoscopice, al cărui raport se coroborează atât cu declaraţiile celor 3 inculpaţi care au negat constant, pe tot parcursul procesului penal că ar fi avut vreo implicare în redactarea şi semnarea acestor facturi [a se vedea declaraţiile inculpaţilor A. (date la 15 ianuarie 2015 la u.p., la 16 septembrie 2016 la fond şi la 7 mai 2018 în faţa instanţei de apel), H. (date la 23 februarie 2015, 28 februarie 2014 şi 17 iunie 2015 la u.p., şi la 28 iunie 2016 la fond) şi F. (date la 5 iunie 2015 la u.p. şi la 23 mai 2016 la fond)], cât şi cu declaraţia inculpatei C. dată la 2 aprilie 2018 în faţa instanţei de apel, în care a precizat (...) Nu exista un alt reprezentant. Nu-mi aduc aminte ca vreo altă persoană decât mine să fi semnat facturile emise de către SC L. SRL . Numele persoanelor trecute la rubrica delegat în acele facturi nu reprezintă obligativitatea completării facturilor, cu atât mai muli mult cu cât s-a demonstrat prin declaraţiile persoanelor şi prin expertiza grafoscopică întocmită că acele persoane nu au ştiu că sunt trecute în facturi la rubrica delegat. Delegaţii de pe facturi nu au responsabilitatea anexelor din spatele facturilor, cum nici societăţile de curierat nu sunt responsabile pentru documentele aflate în interiorul plicurilor. Nu cunosc cine a trecut numele persoanelor nominalizate la rubrica delegat pe acele facturi. (...)"

Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 423 din 19 decembrie 2016 întocmit de INEC, Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti (ataşat la filele x d. fond) s-a stabilit ştiinţific şi în mod indubitabil că nici scrisul şi nici semnăturile de pe facturile cu conţinut nereal nu le aparţin inculpaţilor A., F. şi H., ei fiind doar cei care le-au remis beneficiarului. Însă simplul fapt al preluării de la societatea comercială emitentă a plicului cu documentele ce însoţeau facturile respective (care, de altfel, era închis şi al cărui conţinut nu îl cunoşteau, aşa cum au declarat chiar inculpaţii în cauză) şi transportului acestora la destinatar (primăria Deleni) nu poate primi semnificaţia participaţiei penale a inculpaţilor la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nici măcar sub forma complicităţii, cu atât mai puţin a autoratului.

Potrivit art. 48 C. pen., complicitatea se realizează sub forma unui ajutor care este dat de către complice autorului faptei. Astfel, ajutorul se poate manifesta sub forma unui sprijin moral sau al unui ajutor efectiv, al unei susţineri materiale care poate fi evaluată şi care poate fi indicată în acţiuni concrete pe care complicele l-ar fi săvârşit, or, în speţă, în mod evident din probatoriul administrat nu s-a demonstrat existenţa vreunei activităţi/acţiuni concrete desfăşurate de o asemenea manieră de către inculpaţii A., F. sau H. încât să fie aptă a conduce la concluzia că inculpaţii l-au ajutat/sprijinit pe primarul Comunei Deleni în comiterea faptelor reţinute în sarcină.

Chiar dacă persoana menţionată ca delegat a înmânat factura beneficiarului serviciilor (împrejurare, care, de altfel, nu a fost contestată de niciun inculpat), simpla remitere a înscrisului nu dovedeşte că delegatul cunoştea conţinutul acestuia şi răspundea pentru conformitatea facturii cu serviciile prestate pe teren, ci doar că a predat documentul către beneficiar, mai ales că s-a dovedit că facturile, ca şi situaţiile de lucrări, au fost semnate pentru furnizor/emitent de către administratorul societăţii, inculpata C.

Prin urmare, susţinerile reprezentantului parchetului în sensul că, deşi inculpaţii nu a au emis şi nici nu au semnat documentele respective, totuşi, aportul inculpaţilor întregeşte elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât acţiunile de folosire sau de încredinţare spre folosire a înscrisului fals au fost înlesnite prin depunerea facturilor la beneficiarul lucrării de către inculpaţii A., F. şi H., precum şi prin acceptarea menţionării lor ca delegaţi pe factură, sunt forţate şi lipsite de orice suport real.

Din coroborarea probatoriilor administrate în cauză, instanţa de apel constată că nu a fost demonstrată acţiunea materială concretă de falsificare a respectivelor înscrisuri de către inculpaţi sau că cel puţin aceştia ar fi cunoscut conţinutul plicurilor şi şi-ar fi dat acceptul să fie menţionaţi ca delegaţi în cuprinsul facturilor respective, concluziile reprezentantului parchetului vizând schimbarea formei de participaţie penală propusă faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinute în sarcina acestor inculpaţi, din autorat în complicitate, neputând fi primite fiind golite de conţinut.

Un specific aparte prezintă situaţia juridică a inculpatei I., pentru care se impun câteva precizări, dat fiind statutul său profesional special, căreia i s-a imputat săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. constând în aceea că în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, în calitate de consilier principal în cadrul compartimentului contabilitate (contabil şef) din cadrul primăriei Deleni (beneficiarul contractului), şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care impuneau verificarea documentelor contabile justificative şi a întocmit un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC L. SRL Huşi.

Practic, s-a reţinut că în calitatea mai sus menţionată avea printre atribuţiile de serviciu principale, verificarea, din punct de vedere contabil, a legalităţii la întocmirea actelor de plată şi/sau contractelor încheiate de primărie cu terţi, verificarea/controlul operaţiunilor privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor din bugetul comunei Deleni, verificarea şi semnarea, împreună cu conducătorul instituţiei, a ordinelor de plată şi/sau dispoziţiilor bugetare, semnarea actelor interne elaborate de către serviciu, precum şi a actelor care implică primăria din punct de vedere financiar.

Potrivit art. 321 C. pen., infracţiunea de fals intelectual constă în "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani."

Obiectul juridic îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire un înscris oficial, iar obiectul material constă în înscrisul oficial al cărui conţinut este alterat în momentul întocmirii, înscrisul oficial falsificat constituie însă şi produsul infracţiunii. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcţionar public.

Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza fie printr-o acţiune constând în atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie printr-o inacţiune/omisiune de a insera anumite fapte sau împrejurări, având ca urmare falsificarea unui înscris oficial în conţinutul său, adică alterarea adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă proba.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de fals intelectual presupune vinovăţia funcţionarului public care în exercitarea atribuţiilor de serviciu acţionează cu intenţie, fie directă, fie indirectă, fapta săvârşită din culpă nefiind infracţiune. Intenţia, ca element subiectiv al infracţiunii, presupune atitudinea subiectivă în raport cu care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine în cazul în care persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor sale şi, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului păgubos, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Potrivit prevederilor art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale:

"Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai mai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate" conform dispoziţiilor art. 10 alin. (4) şi alin. (5) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv "Conducătorii compartimentelor de specialitate prevăzuţi la alin. (3) răspund pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente justificative le-au certificat" mai sunt de amintit şi dispoziţiile circumscrise punctului 2 "Lichidarea cheltuielilor" şi pct. 3 "Ordonanţarea cheltuielilor" din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, în care se arată că:"nicio ordonanţare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza".

Raportând consideraţiile teoretice referitoare la infracţiunea de fals intelectual la probatoriul administrat în cauză şi funcţie de dispoziţiile legale incidente relativ la activitatea desfăşurată de inculpata I. în exercitarea strictă a atribuţiilor sale de serviciu (astfel cum rezultă şi din fişa postului la pct. 23 şi 27 fila x d.u.p.), instanţa de control judiciar, în dezacord cu susţinerile parchetului, constată că în speţă, nu s-a dovedit că inculpata ar fi acţionat cu vinovăţie atunci când şi-a limitat acţiunile doar la întocmirea celor 16 ordine de plată, fără a mai efectua şi alte verificări, câtă vreme verificările erau făcute anterior de către alte trei persoane, indicându-i nominal pe inculpaţii E. (dirigintele de şantier) şi B. (primarul comunei Deleni), astfel cum rezultă din coroborarea declaraţiilor date de inculpata I. (la 03.2013 în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond la 28 iunie 2016) cu cele ale inculpaţilor B. (date la 14 mai 2013 şi la 20 februarie 2015 la u.p., la 23 mai 2016 la fond şi la 26 februarie 2018 în faţa instanţei de apel) şi E. (date la 25 aprilie 2014 şi la 23 februarie 2015 la u.p şi la 23 mai 2016 la fond).

Practic activitatea sa, din punct de vedere contabil, relativ la operaţiunea de efectuare a plăţilor presupunea exercitarea unor competenţe de ordin formal-legal, care-i permiteau numai verificări scriptice ale facturilor primite spre plată sub aspectul încadrării sumelor în limita creditelor bugetare aprobate, al existenţei actelor/documentelor justificative pentru a se face plăţile şi al întocmirii în conformitate cu dispoziţiile legale şi numai după ce aceste plăţi au fost angajate, lichidate şi ordonanţate. Ordonanţările de plată erau făcute de o altă persoană din cadrul biroului, iar viza de control financiar preventiv care îi intra în atribuţii inculpatei însemna că verifica dacă suma respectivă se încadrează în buget şi dacă corespundea cu actele justificative ataşate, astfel că nu au fost situaţii care să justifice legal un refuz la plată, neavând cunoştinţă că lucrările nu au fost executate, dar a recunoscut că au existat situaţii când a primit şi executat dispoziţii de la primar în sensul de a face plata în aceeaşi zi.

Or, nu poate fi primită susţinerea reprezentantului parchetului că inculpata aplicând viza de control financiar preventiv pe Contractul nr. x din 23 august 2007 alături de ordonatorul de credite, cunoştea pe lângă dispoziţiile legale în materie şi clauzele contractului şi, prin urmare, avea în atribuţii pe lângă verificarea scriptică a documentaţiei întocmite de societate şi o verificare reală, un control propriu. Chiar dacă este real faptul că inculpata, conform legii, a aplicat viza de control financiar preventiv pe contractul sus menţionat, acest fapt nu îi sporea însă, atribuţiile ce-i reveneau potrivit dispoziţiilor legale în materie şi activitatea sa nici nu ar fi putut să interfereze sau să se suprapună peste atribuţiile dirigintelui de şantier, ale administratorului societăţii comerciale executante sau ale ordonatorului principal de credite. Practic, ordonatorul de credite, prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plată" pe factură, atesta că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate, contabilul neavând ulterior altceva de făcut decât activităţile de verificare limitată specificate mai sus.

Dacă s-ar interpreta conţinutul atribuţiilor de serviciu specifice contabilului în autoritatea administrativă locală, fie el şi cu funcţie de conducere, în maniera sugerată de reprezentantul parchetului, atunci s-ar ajunge la concluzia absolut nerealistă şi nepermisă de lege că inculpata, în baza propriului control, ar fi trebuit să procedeze la verificarea corespondenţei lucrărilor prezentate în situaţiile de lucrări şi a altor documente justificative depuse ataşat facturilor nu numai scriptic, ci şi în teren, nu numai din punct de vedere formal legal, dar şi din punct de vedere al corectitudinii informaţiilor din acele înscrisuri, or, în mod evident că această interpretare este una excesivă şi nefondată şi va fi înlăturată ca atare .

Chiar dacă ulterior s-a dovedit că facturile emise de SC L. SRL în care s-a consemnat efectuarea lucrărilor de construcţii au conţinut date nereale cu privire la serviciile livrate şi că nu au reflectat cantităţile reale de lucrări executate (fiecare conţinând aceeaşi sintagmă "situaţii de lucrări"), iar situaţiile de lucrări care însoţeau facturile nu erau însoţite de documente semnificative care să ateste executarea în realitate a lucrărilor de construcţii, în perioada când inculpata I. şi-a exercitat atribuţiile specifice de contabil şef nu s-a demonstrat că aceasta ar fi cunoscut toate aceste împrejurări şi că ar fi acţionat cu vinovăţie în scopul facilitării obţinerii de către societatea soţilor A. a unor sume nejustificate pentru lucrări neefectuate sau executate necorespunzător, cauzând astfel un prejudiciu important bugetului local.

- Referitor la faptele de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată reţinute în sarcina inculpaţilor F. şi H. şi I., instanţa de apel constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus achitarea acestora, întrucât faptele imputate nu a fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege, reţinând, în esenţă, următoarele:

S-a relevat de către reprezentantul parchetului că actele ilicite desfăşurate în perioada de referinţă de inculpaţii F. şi H., şefi ai echipelor de şantier, ambii de profesie ingineri, cu atribuţii de coordonare/conducere a muncitorilor din subordine, se circumscriu şi reprezintă acţiuni de participare în forma complicităţii la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât, pe de o parte, s-au implicat activ în fenomenul de fraudare a beneficiarului, în condiţiile în care cunoşteau în mod direct, nemijlocit, realitatea din teren, fiind cei care, de pildă, dispuneau mişcări de resurse umane şi/sau materiale, solicitau necesar de materiale, etc., iar pe de altă parte, au participat la circuitul documentelor, acceptând să fie menţionaţi ca delegaţi pe facturile emise în fals de angajator, în condiţiile în care documentele atestau situaţii nereale din şantier, respectiv lucrări neexecutate.

De asemenea, s-a reţinut că inculpata I. a fost una dintre persoanele care au sprijinit activitatea inculpatului B. prin aceea că, în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, în calitate de consilier principal în cadrul compartimentului contabilitate (contabil şef) în cadrul primăriei, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care impuneau verificarea documentelor contabile justificative şi a întocmit un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC L. SRL Huşi, şi astfel cum s-a reţinut în cuprinsul expertizelor tehnice în construcţii şi contabilă, facturile nu aveau ataşate devize de lucrări, ci erau însoţite doar de situaţii centralizatoare, identice, de altfel, cu cele cuprinse în oferta tehnică, lipseau documentele referitoare la achiziţia materialelor, la corespondenţa dintre consumul de materiale şi manoperă, astfel că, realitatea sumei datorate nu se putea verifica şi nici nu a fost verificată, ci a fost doar formal însuşită din situaţiile centralizatoare ataşate facturilor.

Mai mult, deşi inculpata a declarat constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe că a avut cunoştinţă despre depozite de materiale pe care primăria le-a lăsat în păstrare în depozitul societăţii pe o durată de 1 an, totuşi nu le-a înregistrat în contabilitate (menţionate în procesele-verbale de custodie din data de 4 iulie 2012 - dale prefabricate beton (fila x d.u.p), respectiv 25 iulie 2012 - ţeava polietilenă-, astfel că în evidenţa contabilă a autorităţii publice nu s-a constituit custodie de materiale, iar valoarea materialelor a fost inclusă în suma plătită reprezentând valoarea lucrărilor executate de către executantul SC L. SRL Huşi (în acest sens fiind nota de constatare privind clarificarea unor aspecte din Procesul-verbal de inspecţie nr. x din 30 aprilie 2013 al DGFP Vaslui şi anexe . Toate aceste elemente, alături de aspectele negative reliefate de expertiza în construcţii şi expertiza contabilă (redate pe larg într-o altă subsecţiune şi asupra cărora nu se insistă în acest moment), erau suficiente pentru a induce inculpatei concluzia că nu au fost respectate cerinţele legale pentru plata acestor cheltuieli.

Însă afirmaţiile reprezentantului parchetului în sensul că activitatea inculpaţilor are semnificaţie penală şi că prin acţiunile lor, fie de a depune facturi cunoscând că sunt neconforme realităţii (inculpaţii F. şi H.) fie prin însuşirea pur formală a situaţiilor centralizatoare de lucrări şi a actelor justificative ataşate facturilor emise de executant, fără o verificare corespunzătoare a realităţii sumei datorate, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu specifice (I.), nu au fost susţinute de probatoriul administrat în dosar, care să ateste în mod indubitabil că inculpaţii F., H. şi I. ar fi acţionat cu intenţie fie directă, fie indirectă în scopul facilitării/sprijinirii activităţii infracţionale a inculpaţilor B., A., C., J. şi E. sau că ar fi fost de conivenţă infracţională cu ceilalţi.

Prin urmare instanţa de apel constată că fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A., constând în aceea că, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ar fi participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC L. SRL Huşi, nu a fost dovedită, expertiza criminalistică grafoscopică infirmând cele reţinute de parchet în actul de sesizare completat ulterior prin ordonanţa din 3 noiembrie 2015.

De asemenea, faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzute de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor H. şi F., constând în aceea că ambii, în calitate de ingineri şefi de echipă, în perioada de referinţă, s-ar fi implicat activ, prin menţionarea ca delegat în cuprinsul a câte două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC L. SRL Huşi, nu au fost dovedite, cele susţinute de actul de sesizare fiind în mod cert infirmate de aceeaşi expertiză criminalistică dispusă şi întocmită în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, fiind demonstrat în afara oricărui dubiu lipsa oricărei implicări a inculpaţilor A., F. şi H. în emiterea-redactarea acestor facturi.

În ceea ce priveşte faptele de complicitate la abuz în serviciu în formă simplă sau în formă continuată prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpatului K. (constând în aceea că în perioada arătată, în calitate de secretar al primăriei comunei Deleni şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu şi pregătitor şedinţei de consiliu local din data de 19 aprilie 2006, a introdus în dosar înscrisuri (centralizatoare de lucrări) provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14 din 19 aprilie 2006, fără ca întocmirea studiului de fezabilitate să fi fost aprobată în prealabil şi a retras în mod nelegal HCL nr. 10/2006 de la aprobarea în consiliul local), respectiv a inculpaţilor I. (constând în aceea că în perioada 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, în calitate de consilier principal în cadrul compartimentului contabilitate (contabil şef) în cadrul primăriei, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care impuneau verificarea documentelor contabile justificative şi a întocmit un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC L.

SRL, F. şi H. (constând în aceea că ambii, în calitate de ingineri şefi echipă, în intervalul arătat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, au pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie care atestau în fals efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, au coordonat echipa de muncitori şi au dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, au solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren), precum şi fapta de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei I. (constând în aceea că a semnat un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC L.

SRL Huşi, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă constată că aceste fapte există în materialitatea lor, dar nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, nefiind săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că inculpaţii au fost în mod justificat achitaţi.

2.a) Analiza motivelor de netemeinicie a hotărârii primei instanţe circumscrise cererii de rejudecare a cauzei, din perspectiva modului defectuos/deficitar de realizare a expertizelor tehnice judiciare dispuse în cauză

- Cu privire la inconsecvenţele din actul de sesizare a instanţei, întrucât, pe de o parte, s-a reţinut că plăţile s-au făcut în baza facturilor emise şi semnate pentru "bun de plată" şi a situaţiilor de lucrări semnate de ordonatorul de credite şi dirigintele de şantier, iar pe de altă parte, că a fost ascunsă realitatea din teren prin lipsa devizelor de lucrări, cu consecinţa imposibilităţii verificării lor în teren; instanţa de control judiciar constată că sunt nejustificate şi le va înlătura ca atare, pentru următoarele considerente.

Instanţa de apel reţine că facturile emise de SC L. SRL Huşi şi prezentate spre decontare beneficiarului aveau ataşate situaţii de lucrări identice cu reperele din oferta tehnică, practic, aceste situaţii de lucrări erau în realitate devizele-ofertă ce au stat la baza întocmirii contractului, or, expertizele judiciare au evidenţiat lipsa unor documente a căror întocmire era în sarcina dirigintelui de şantier, a şefului de şantier şi a inspectorului CTC.

Potrivit raportului de expertiză în construcţii devizele ofertă ale câştigătorului licitaţiei au fost subevaluate, iar devizele ofertă de pe parcursul execuţiei Notelor de comandă au fost întocmite cu valori apropiate de realitate, însă s-a constatat absenţa documentelor ce constau în: procesele-verbale de lucrări ascunse, procesele-verbale de calitate a execuţiei pe categorii de lucrări, AA., certificate de calitate, agremente tehnice ale materialelor puse în opera, eventualele încercări de laborator ale materialelor fără certificate şi/sau agremente tehnice, caiete de ataşamente privind materialele puse în operă, utilaje de construcţii folosite şi transportul lor, precum şi utilizarea forţei de muncă.

Totodată, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie (Legea nr. 10/1995), se reţine că situaţiile de lucrări (devizele) se întocmesc pe baza caietelor de ataşamente şi, împreună cu procesele-verbale de recepţie calitativă, pe categorii de lucrări, trebuie să stea la baza emiterii facturilor pentru decontarea lucrărilor.

În speţă, lipsa devizelor a fost constatată şi în cuprinsul raportului de expertiză contabilă, iar facturile au fost însoţite doar de devize - ofertă intitulate situaţii de lucrări, note de renunţare şi note de comandă suplimentară, ce au stat la baza întocmirii contractului şi a actelor adiţionale subsecvente.

Deşi apelanţii inculpaţi au susţinut că nu există niciun prejudiciu, întrucât nu au fost plătite lucrări neexecutate şi că aceste aspecte au fost confirmate de expertiza extrajudiciară întocmită de expertul tehnic FF. (expertiză din care rezultă că lucrările sunt corespunzătoare şi se poate continua investiţia), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că expertiza extrajudiciară la care au făcut referire inculpaţii a avut ca obiectiv inventarierea investiţiilor în curs de execuţie şi stabilirea stadiilor fizice de lucrări real executate la investiţia "Amenajare poduri şi podeţe " şi nu inventarierea lucrărilor aferente alimentării cu apă. Prin urmare, în respectivul raport, deşi se menţionează că s-au efectuat măsurători în teren, nu sunt comparate cantităţile de lucrări identificate pe teren ca fiind executate sau în curs de executare cu cele contractate şi nici nu se face vreo referire cu privire la calitatea lucrărilor specifice alimentării cu apă, astfel că nu avea nicio justificare să concluzioneze că lucrările sunt corespunzătoare, chiar dacă în anexă a fost ataşat şi Procesul-verbal de control nr. x din 25 iulie 2014 al I.S.C (în care s-au identificat deficienţele/lipsurile privind calitatea în construcţii în baza Legii nr. 10/1995).

- Referitor la criticile vizând modul defectuos în care expertul numit să efectueze expertiza în construcţii a constatat şi vizualizat lucrările la faţa locului fără să facă sondaje şi măsurători şi fără verificarea documentelor din dosarul de investiţie, instanţa de apel reţine că sunt nefondate pentru cele ce se vor releva în cele ce urmează.

La primele deplasări în teren la datele de 8 octombrie 2014 şi 24 octombrie 2014 făcute de expertul CC. (desemnat în faza de urmărire penală), în prezenţa organelor de poliţie din cadrul I.P.J Vaslui, au participat şi inculpaţii B. şi E., precum şi martorul S., însă nici atunci şi nici ulterior pe parcursul urmăririi penale, niciunul nu a formulat obiecţiuni legate de activităţile din teren, iar concluziile inspecţiei în teren au fost transpuse în 3 planşe cadastrale (anexa 1 a raportului de expertiză), una dintre ele referindu-se la proiectul iniţial, iar celelalte două la stadiul fizic constatat pe teren, atât la lucrarea de alimentare cu apă, cât şi la poduri şi podeţe.

Momentele efectuării fazei de teren sunt surprinse în filme ale traseului urmat în cadrul inspecţiei, (anexa la raportul de expertiză, aflat la fila x şi urm., vol. 3 d.u.p.) şi în fişele fotografiilor fiecărui obiectiv în parte (anexa 2 la raportul de expertiză, filele x din vol. 3 al d. u.p., respectiv anexa 2 a suplimentului la raportul de expertiză, filele x şi urm., vol. 3 d.u.p.); atunci când a concluzionat că unele dintre lucrările decontate sunt neexecutate, expertul şi-a argumentat opinia arătând că lucrările nu există fizic şi nu există nici urme care să dovedească existenţa lor (de pildă în situaţia unora dintre drumurile pietruite) sau, în alte situaţii, opinia s-a desprins în urma constatării inexistenţei actelor de şantier care să ateste efectuarea ori din cauză că lucrările au fost executate după data primei inspecţii în teren a expertului.

În plus, verificări în teren s-au efectuat anterior şi de către organele judiciare, la data de 4 octombrie 2013, dar şi la data de 24 aprilie 2013, când au participat şi inculpaţii B. şi E., precum şi un expert tehnic din partea DGFP (când s-au efectuat verificări ale lucrărilor de suprafaţă, dar şi sondaje la sol şi s-au identificat lucrări neexecutate).

La momentul efectuării lucrărilor în cadrul suplimentul la expertiza tehnică judiciară în construcţii din data de 04 iunie 2015, dispus la cererea inculpaţilor C. şi A. au participat şi experţi în domeniul agreat de părţi - căi ferate, drumuri şi poduri (DD.) şi amenajări şi construcţii hidrotehnice (EE.) care au însoţit expertul oficial la vizionarea pe teren a obiectivelor, au fost prezenţi la momentul efectuării măsurătorilor şi sondajelor la 4 iunie 2015, când au fost discutate şi obiectivele şi întrebările suplimentare la raportul de expertiză, au efectuat fotografii (anexa 3 la supliment).

- Cu privire la criticile vizând lipsa de claritate a concluziilor şi contradictorialitatea între conţinut şi concluzii, fapt ce conduce la necesitatea efectuării unor noi expertize tehnice judiciare în construcţii şi contabile, în scopul clarificării/evaluării unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanţă în cauză, invocându-se că:

- expertul în construcţii a consemnat că "lucrările nu au fost realizate până la data decontării şi legalmente nu pot fi recunoscute ca executate", fără să indice norma juridică conform căreia lucrările achitate în avans nu pot fi recunoscute "legalmente" ca fiind executate, chiar dacă au fost efectiv executate şi există fizic în teren, precum şi faptul că, după ce a stabilit valoarea lucrărilor executate ulterior decontării, a consemnat că, având în vedere că au fost executate ulterior decontării, excede competenţei sale decizia includerii lucrărilor în categoria celor executate şi decontate, la data de 10 decembrie 2007, respectiv la data de 10 decembrie 2010;

- expertul în construcţii nu a avut în vedere o serie de lucrări efectuate între vizionările/deplasările expertului la faţa locului (conductă şi amenajare albie pentru podul N.), cu toate că la prima vizită pentru efectuarea expertizei existau în custodie materialele necesare efectuării lucrării.

Instanţa de apel reţine, astfel cum rezultă din actele dosarului, că printre obiectivele stabilite în suplimentul la expertiză se numără şi identificarea lucrărilor neexecutate la data decontării, iar expertul a arătat (în suplimentul la raportul de expertiză, răspunzând obiectivelor 2 şi 3) că anumite lucrări de la podeţul casetat 3, respectiv de la podul N. nu au fost executate la data decontării, ci ulterior, având în vedere atât stadiul fizic constatat la data inspecţiei, dar şi documentele de la dosar (de exemplu, facturi de achiziţie a materialelor din 30 iulie 2008 necesare efectuării lucrărilor ce fuseseră decontate din 10 decembrie 2007), prin urmare a stabilit exact care este valoarea acestor lucrări şi a susţinut că, dacă nu au fost executate până la data decontării, din punct de vedere legal, ele nu pot fi recunoscute ca executate, având în vedere şi obiectivele stabilite de organul judiciar, conchizând că decizia includerii acestora în categoria celor executate nu îi aparţine.

Mai mult instanţa de control judiciar, la termenul din 7 mai 2018, a reţinut faptul că proba constând în efectuarea unei expertize tehnice judiciare în domeniul căilor ferate, drumurilor şi podurilor, a unei expertize în construcţii hidrotehnice, precum şi a unei expertize tehnice judiciare în specialitatea financiar-contabilă reprezintă o probă nouă, fiind incident art. 100 coroborat cu art. 181 din C. proc. pen., context în care, contrar celor afirmate de apelanţii inculpaţi, a constatat că pentru efectuarea expertizei s-au deplasat în teren expertul desemnat, dar şi organele judiciare şi părţile, fiind realizate sondaje şi măsurători confirmate de fotografii şi de filmări, ce reconstituie paşii urmaţi de către expert în analiza lucrărilor expertizate. Prin urmare, în raportul de expertiză tehnică în construcţii s-a relevat modul în care s-au desfăşurat lucrările în teren şi dacă s-au avut în vedere lucrările realizate în raport cu cele decontate, dacă s-au verificat sau nu documentele relevante faţă de obiectul expertizei, precum şi modalitatea în care experţii şi experţii parte şi-au argumentat concluziile la care au ajuns.

- Susţinerea că expertul în construcţii numit nu a introdus în raportul de expertiză şi concluziile experţilor parte, ci a înaintat organelor de urmărire penală rapoartele acestora pe cale separată este, de asemenea o critică neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, aspectele de nelegalitate ale probei cu expertiza în construcţii şi expertiza contabilă au făcut deja obiect de analiză în faţa judecătorului de cameră preliminară şi, prin urmare, în apel nu mai pot fi reiterate ori formulate noi critici cu privire la modalitatea lor de realizare, iar pe de altă parte, opiniile experţilor parte au fost ataşate la dosarul cauzei şi au fost avute în vedere de prima instanţă la soluţionarea cauzei, dar în mod obiectiv nu au putut fi incluse în raportul expertului numit, întrucât acesta îşi finalizase raportul anterior momentului când experţii parte şi-au trimis propriile concluzii.

- Instanţa de apel cu privire la faptul că expertul a reţinut, din eroare, ca fiind nerealizată, o suprafaţă desfăşurată a şanţurilor betonate de 7.866 mp, mai mare decât ceea ce s-a ofertat şi contractat (5.700 mp), cu consecinţa generării unui pretins prejudiciu în sumă de 187.693 RON, eroarea fiind sesizată de expertul parte, constată că aşa zisa eroare nu există, întrucât în cuprinsul raportului de expertiză în construcţii şi în suplimentul acestuia, în tabelul în care sunt menţionate lucrările real executate se face trimitere la devize, ce se află în anexa 3 în raportul de expertiză, iar în devize, la şanţuri betonate, sunt menţionate ca fiind realizaţi 400 mp (circa 225 ml). Această cantitate realizată de 400 metri a fost avută în vedere de expertul contabil, care a stabilit astfel că, din cantitatea de 5.700 mp asumată prin contract s-a facturat cantitatea de 5.400 şi a cuantificat/evaluat ca şi prejudiciu cantitatea facturată şi nerealizată.

- Faptul că experţii - parte au contrazis categoric concluziile expertului oficial este, de asemenea, o critică nefondată, urmând a fi respinsă ca atare de instanţa de apel, pentru următoarele considerente:

- Apelanţii inculpaţi au susţinut că toate lucrările facturate de constructor către beneficiarul UAT Deleni au fost executate complet potrivit contractului şi proiectului şi nu există vreun prejudiciu, astfel: expertul parte în specialitatea drumuri şi poduri susţine că la lucrările de drumuri şi podeţe, din valoarea totală de 477.547 RON suma de 434.618 RON reprezentând lucrări executate la poduri şi podeţe, ce sunt decontate în perioada 2007 - 15 decembrie 2008, nu există ca şi prejudiciu, deoarece toate elementele componente ale acestei valori au fost verificate în prezenţa părţilor implicate, au fost identificate în teren şi pot fi verificate - tabelul 2 anexat, expertul parte identificând în plus şi lucrări suplimentare efectuate şi nedecontate; în acelaşi sens este concluzia expertului şi pentru perioada 16 decembrie 2008 - 2012 (se susţine că sunt executate în plus 6 podeţe); iar expertul - parte în specialitatea amenajări şi construcţii hidrotehnice a consemnat că lungimea conductei montată este de 8000 m, concluzia fiind că nu există lucrări decontate în perioada 2007 - 15 decembrie 2008, care nu corespund cu situaţiile executate în teren.

Instanţa de apel reţine că din lucrările întocmite de aceştia rezultă şi modul în care şi-au desfăşurat lucrările în teren, respectiv dacă au efectuat măsurători, modul în care sunt ilustrate în lucrare, dacă au comparat lucrările realizate cu cele contractate, respectiv cu cele decontate şi dacă au verificat documentele relevante faţă de obiectul expertizei, precum şi modul în care, atât aceştia cât şi expertul desemnat au argumentat concluziile la care au ajuns. Astfel, expertul numit, la momentul în care a efectuat primele măsurători, în anul 2014, a transpus situaţia din teren în planşe şi fotografii/filmări ale traseului, realizând anexa 2 la raport, care cuprinde şi explicaţii ale expertului cu privire la lucrările identificate în teren, lucrările contractate, lucrările decontate, calitatea lucrărilor, dispoziţiile legale aplicabile, faptul că în aceeaşi perioadă, aceeaşi societate prestatoare a mai efectuat o lucrare de modernizare tot în beneficiul comunei Deleni, ale cărei obiective s-au suprapus peste o parte din obiectivele de construcţii ale lucrării alimentare cu apă, amenajare poduri şi podeţe asumată prin Contractul nr. x din 23 august 2007.

Nici opiniile formulate de experţii parte şi nici cea exprimată în expertiza extrajudiciară nu exprimă un punct de vedere cu privire la calitatea executării lucrărilor şi nici cu privire la suprapunerea lucrărilor din cadrul proiectului alimentare cu apă ce face obiectul contractului de prestări servicii din prezenta cauză, întrucât aceştia nu corelează lucrările din teren cu proiectul, spre deosebire de expertul desemnat oficial CC., aspect care rezultă din fotografiile/planşele fotografice anexate lucrărilor, precum şi din hărţile ataşate expertizei judiciare.

Orice alte lucrări efectuate ulterior primei deplasări în teren a expertului nu ar putea fi avute în vedere şi luate în calcul, motivat şi de faptul că acestea fuseseră oprite din anul 2013 de Inspectoratul de Stat în Construcţii pentru nereguli constatate privind calitatea în construcţii, prin urmare nu mai exista nici autorizaţie de construcţie valabilă şi nici garanţia efectuării lor în mod controlat asupra condiţiilor de calitate corespunzătoare.

- S-a susţinut de apelanţi că opiniile experţilor parte s-au coroborat şi cu procesele-verbale de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, potrivit cărora au fost realizate aproximativ 15.000 ml de reţele de distribuţie şi aducţiune, ceea ce, în opinia apărării, dovedeşte ca fiind neadevărate constatările expertului oficial.

Instanţa de control judiciar apreciază că ceea ce a constatat organul de control s-a întemeiat strict pe actele prezentate de părţile contractului, adică tocmai situaţiile de lucrări în care erau înscrise cantităţi mai mari de lucrări decât cele efectiv realizate. Din procesele-verbale de control (filele x d.u.p) a rezultat că, atunci când se refereau la cantităţile de lucrări, acestea au fost aproximate şi nu măsurate efectiv în teren (de exemplu procesul-verbal nr. x din 15 mai 2013 al ISC), iar în alte procese-verbale (nr. x/2014 şi nr. y/2014) s-a consemnat clar că stadiul fizic al lucrărilor la data controlului s-a evaluat fără dispozitive speciale de măsurare şi fără săpături sau sondaje, spre deosebire de lucrările expertizei tehnico judiciare în construcţii.

- S-a mai susţinut de apelanţi că, în privinţa lucrării de alimentare cu apă, în concluziile expertizei, se menţionează neexecutarea a 5.000 ml reţea, iar la stabilirea prejudiciului se socotesc cei 5.000 ml ca având valoarea unei jumătăţi din valoarea totală a conductei.

Instanţa de apel constată că neconcordanţa sesizată nu există, întrucât în proiect, reţeaua de alimentare cu apă şi ramificaţiile ei a fost prevăzută ca având cca 16.500 ml; expertul în construcţii a menţionat în cuprinsul expertizei (răspuns obiectiv 10 din supliment expertiză) că, pentru ţevile cu diametrele menţionate în deviz de constructor, se prevede folosirea a 1,05 ml de ţeavă pentru 1 ml de ţeavă montată, acesta fiind motivul pentru care a reţinut că, pentru realizarea unei reţele de 16.500 ml ţeavă sunt necesari 17.352 de ţeavă, iar apoi, ţinând cont şi de pierderile tehnologice, a ajuns la lungimea reţelei de 15.715 ml.

Cu privire la lungimea reţelei de apă neexecutată, la fila x din raport, în tabelul 2 este menţionată atât reţeaua de aducţiune, cât şi reţeaua de distribuţie de apă şi se face trimitere la devize, care se regăsesc în anexa 3 (devizul obiectului 1 - aducţiune cu apă se află la fila x a raportului, respectiv la fila x din vol. 3 - d.u.p, iar devizul obiectului 16 - reţea de distribuţie de apă, se află la filele x din raport, corespunzătoare filelor x din vol. 3 d.u.p); din aceste devize rezultă care sunt cantităţile de lucrări, conform contractului, precum şi cantităţile real executate, constatate de expert în teren.

La calculul prejudiciului, expertul contabil a avut în vedere cantităţile de lucrări, stabilite de expertul în construcţii: în teren acesta a identificat 4000 ml - cantitate real executată din reţeaua de distribuţie cu apă, în lungime totală de 16.500 ml (a se vedea devizul obiectului 16 - reţea de distribuţie de apă, amintit mai sus), iar expertul contabil a stabilit că din lungimea totală, a facturat x.500 ml, cantitatea facturată şi nerealizată fiind de 5.500 ml (a se vedea anexa 1.20 la raportul de expertiză contabilă, filele x al d.u.p.).

- O altă pretinsă eroare identificată de către apelanţi a fost cea din tabelul nr. 2 din expertiză, la lucrarea alimentare cu apă, precum şi în anexa ce cuprinde devizul la această lucrare este menţionată în coloana 6 total conductă contractată 16.500 ml, iar la coloana 7 (real executată) doar cantitatea de 4000 ml, cantitate ce reprezintă, în fapt, o notă de renunţare Ia acesta cantitate şi nu cantitatea realizată.

Instanţa de apel constată că nici această eroare sesizată nu există, întrucât potrivit documentelor ataşate contractului, în cadrul obiectivului alimentare cu apă, la obiectul reţea distribuţie - alimentare cu apă, potrivit unei dispoziţii de şantier - nr. 2 din 10 august 2010 (aflată în vol. 23 al d.u.p, fila x), s-a renunţat la montarea a 7.000 metri de conductă cu diametrul de 110 mm, aceeaşi cantitate fiind înlocuită cu conducte de diametre mai mici şi s-a renunţat şi la montarea de fântâni publice. Totodată s-a mai stabilit şi montarea suplimentară a unor reductoare şi s-au întocmit note de renunţare şi note de comandă suplimentară pentru aceste categorii de lucrări, la care se referă şi expertul în expertiza efectuată. Nu există vreo altă notă de renunţare cu privire la cantitatea de 4.000 ml conductă, aşa cum susţin apelanţii, aceasta reprezentând cantitatea de conductă identificată în teren de expert.

- Referitor la susţinerile apelantei inculpate C. vizând neajunsurile expertizei financiar-contabile prin prisma faptului că prejudiciul nu poate fi stabilit corect deoarece nu există nicio probă din care să rezulte că lucrările menţionate în situaţiile de lucrări ataşate facturilor nu ar fi fost găsite de expert ca fiind executate, întrucât expertul nu a analizat fiecare factură în parte, ci a analizat lucrarea "per total, adică pe toţi anii în care s-a executat lucrarea", aspect de natură să influenţeze calculul prejudiciului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată, contrar celor susţinute de apelantă, că din lucrările expertizei rezultă că fiecare factură, în situaţiile de lucrări anexate, avea menţionate obiectivele de construcţii la care se refereau şi că pentru fiecare obiectiv de construcţie în parte, expertul a stabilit cantităţile de lucrări realizate, astfel cum au fost identificate în teren. Ulterior, expertul contabil, în suplimentul la expertiză efectuat, a calculat prejudiciul aferent fiecărui obiectiv făcând diferenţa dintre lucrările decontate şi lucrările neexecutate, ţinând cont de fiecare factură, aşadar critica apelantei inculpat sub acest aspect este nefondată.

- În ceea ce priveşte solicitarea de efectuare a unei noi expertize contabile, având ca obiectiv să stabilească dacă, raportat la facturile fiscale emise de SC L. SRL Huşi şi situaţiile de lucrări anexate, au fost respectate normele legale ale Legii nr. 500/2002 şi ale H.G. nr. 264/2003 privind efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice şi prevederile contractului, se reţin următoarele:

Apelanţii inculpaţi au argumentat în susţinerea cererii că organele judiciare/expertul contabil nu au observat că erau aplicabile norme juridice ale unor legi speciale, care permiteau achitarea în avans în procent de 30% a unor lucrări de investiţii (O.G. nr. 7/2006 respectiv prevederile clauzei nr. 18.3 din Contractul de lucrări nr. x/23 august 2007).

Acest motiv de apel a mai făcut obiectul analizei instanţei de apel în subsecţiunea vizând nelegalitatea hotărârii primei instanţe prin raportare la inexistenţa faptei de abuz în serviciu şi inexistenţa prejudiciului.

Suplimentar celor anterior relevate, se constată că la efectuarea expertizei contabile s-a avut în vedere situaţia plăţilor către SC L. SRL Huşi, inclusiv ordinele de plată prin care s-au efectuat plăţi în avans în anexa 2.2, la raportul de expertiză, fila x, relevante fiind: factura nr. x din 5 noiembrie 2007 care cuprinde lucrări executate în perioada 1 octombrie - 5 noiembrie 2007, pentru care s-a făcut şi o plată în avans prin Ordin de plată nr. x din 14 septembrie 2007; factura nr. x din 7 noiembrie 2007 - plată în avans prin Ordin nr. 835 din 14 septembrie 2007 pentru lucrările executate în perioada 1 octombrie - 7 noiembrie 2007 şi factura x din 22 decembrie 2008 - plată în avans prin Ordin 1182 din 14 octombrie 2008, pentru lucrări executate în perioada 26 septembrie 2008 - 22 decembrie 2008. Prin urmare, expertul contabil a ţinut cont de faptul că au fost făcute în mod legal plăţi în avans, iar în actul de sesizare nu se reţine în sarcina inculpaţilor că aceste plăţi în avans s-au efectuat prin încălcarea prevederilor legale.

- Privitor la faptul că expertiza contabilă este incompletă deoarece suplimentul la această expertiză s-a efectuat fără să se aştepte finalizarea celui dispus la expertiza tehnică judiciară în construcţii, din care puteau să reiasă alte date decât cele din raportul iniţial, instanţa de apel constată că deşi suplimentul la expertiza contabilă a fost finalizat înainte de suplimentul la expertiza tehnică în construcţii, acesta din urmă nu a adus modificări în privinţa cantităţilor de lucrări apreciate de expertul în construcţii ca real executate şi, prin urmare, rezultatul acestei lucrări nu este de natură să influenţeze calculul prejudiciului finalizat prin suplimentul la expertiza contabilă.

- Referitor la critica vizând faptul că DGFP Vaslui a constatat la data controlului din 30 aprilie 2013, că lucrările nu sunt finalizate din lipsa fondurilor publice, apelanţii susţinând că din raportul de expertiză şi suplimentul la acesta rezultă că au fost incluse şi lucrările neefectuate tocmai din cauza lipsei de fonduri, pentru care nu s-au emis facturi şi nu au fost încasate sume de bani, prejudiciul fiind, cu rea credinţă, mărit de către expert cu suma de 262.338 RON, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că nu poate fi primită.

Potrivit expertizei contabile şi suplimentului la expertiză, se constată că prejudiciul a fost calculat ca fiind diferenţa dintre cantităţile reale de lucrări, măsurate în teren, cuprinse în raportul de expertiză judiciară în construcţii şi lucrările facturate şi încasate, (modalitatea de calcul fiind explicată în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză contabilă - fila x, paragraful 1, 2, 3). Astfel expertul contabil a scăzut din cantităţile de lucrări incluse în facturile emise de societatea SC L. SRL Huşi către Primăria Deleni cantităţile de lucrări realizate efectiv, stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză şi s-a obţinut cantitatea de lucrări facturate, dar neexecutate; cantitatea de lucrări facturate, dar neexecutate, a fost înmulţită cu preţurile unitare utilizate în facturi şi a fost obţinută valoarea cantităţii de lucrări facturate, dar neexecutate; la această valoare s-au adunat alte cheltuieli directe şi indirecte, profit şi s-a obţinut un total prejudiciu pe categorie de lucrări. Pe cale de consecinţă, prejudiciul total a fost obţinut prin însumarea prejudiciului aferent fiecărei categorii de lucrări şi a fost avut în vedere la momentul întocmirii rechizitoriului şi, prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor, nu include şi contravaloarea lucrărilor neefectuate şi care nu sunt decontate.

În tabelul nr. 2 din expertiza în construcţii sunt menţionate lucrările efectiv executate şi constatate de către expert, comparativ cu lucrările licitate conform proiectului şi decontate, iar faptul că în tabel sunt trecute toate lucrările nu constituie o eroare, astfel cum au susţinut apelanţii şi nici nu influenţează modul de calcul al prejudiciului: în coloana "diferenţă"(coloana 5 din tabel), expertul a înscris sumele reprezentând diferenţa dintre lucrările realizate (coloana 4) şi lucrările menţionate conform proiectului şi notelor de renunţare/notelor de comenzi suplimentare (coloana 3), ceea ce înseamnă că este corectă înscrierea în această coloană a diferenţelor, atunci când lucrările au fost realizate parţial, ori a sumelor reprezentând costul în întregime a lucrării, când aceasta nu a fost realizată.

Aceste trei coloane menţionate mai sus nu au însă, o legătură directă cu modul de calcul al prejudiciului, realizat de expertul în construcţii: prejudiciul a fost calculat ca diferenţă între valoarea corespunzătoare a situaţiei fizice din teren (coloana 7 din acelaşi tabel) şi valoarea facturată (coloana 8). Mai mult decât atât, concluziile raportului de expertiză în construcţii au fost avute în vedere în cauză numai pentru stabilirea cantităţilor de lucrări realizate efectiv, ulterior fiind realizată expertiza contabilă în baza căreia a fost stabilit şi calculat prejudiciul.

- Referitor la susţinerea că expertul contabil nu a avut în vedere, la stabilirea prejudiciului, procesele-verbale de custodie din care rezultă plata către SC L. SRL Huşi a sumei de 50.000 RON reprezentând c/val materiale conductă şi dale de beton, instanţa de apel o apreciază neîntemeiată, întrucât din expertiza contabilă nu rezultă acest aspect, principalul obiectiv al acesteia fiind stabilirea prejudiciului cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin contract, facturate şi încasate de către societatea prestatoare, iar cantităţile reale de lucrări, măsurate în teren au fost stabilite de expertiza în construcţii. Atât dalele, cât şi ţeava au fost cuprinse în situaţiile de lucrări anexate facturilor prezentate la plată cu nr. Eco 107 din 4 iulie 2012, respectiv nr. Eco nr. 111 din 25 iulie 2012.

De altfel, expertul în construcţii a identificat în teren ca fiind montată ţeava cu caracteristicile menţionate în factură şi situaţiile de lucrări (poziţia 28 din cadrul devizului obiect 16 - reţea distribuţie cu apă, din cadrul anexelor la raportul de expertiză, fila x. vol. 3 d.u.p.), însă nu a identificat dalele, ce trebuiau utilizate la amenajarea albiei (anexa vizând suprastructura şi infrastructura pod de 6 m Deleni - filele x), expertul contabil nu a reţinut în calculul prejudiciului aferent obiectului Reţea Distribuţie - Alimentare cu apă, cantitatea de ţeavă menţionată în situaţiile de lucrări anexate facturii, ce a făcut obiectul custodiei, (anexa 1.20 la raportul de expertiză contabilă, filele x d.u.p.), însă a reţinut în calculul prejudiciului contravaloarea dalelor, ce au făcut, de asemenea, obiectul custodiei (anexa 1.1. filele x d.u.p.).

În concluzie, expertul contabil a scăzut din cantităţile de lucrări incluse în facturile emise de societate, cantităţile de lucrări realizate efectiv, stabilite prin raportul de expertiză tehnică şi, astfel, a obţinut cantitatea de lucrări facturate, dar neexecutate, astfel că neconcordanţele sesizate nu sunt de natură să influenţeze calculul prejudiciului.

- Referitor la apărările inculpaţilor apelanţi conform cărora inculpatul E. - diriginte de şantier, a realizat în mod constant corespondenţa dintre lucrările efectuate şi situaţiile de lucrări şi, înainte de existenţa dosarului penal, a trimis o adresă către constructor nr. x/02 august 2013, în care menţionează lucrările ce mai sunt de efectuat, iar inculpatul B. a trimis de urmare o notificare către constructor, pentru reluarea investiţiilor şi punerea în operă a materialelor lăsate în custodie, instanţa de control judiciar constată că nu pot fi primite fiind simple susţineri fără suport real în materialul probator, întrucât adresele la care se referă apelanţii sunt efectuate în vara anului 2013, după demararea cercetărilor şi după ce în cauză se începuse urmărirea penală, in personam (27 mai 2013); în plus, Inspectoratul de Stat în Construcţii dispusese, atât în anul 2013, cât şi în anul 2014 expertizarea lucrărilor, precum şi a proiectului, lucrările fiind sistate pentru lipsa certificărilor de calitate, or reluarea lucrărilor nu fusese autorizată de ISC.

- Nici susţinerea apelanţilor referitoare la faptul că reperele lucrării sunt executate, iar existenţa în spatele facturilor, a situaţiilor de lucrări "provizorii" a creat inculpaţilor reprezentarea că sunt în faţa unor lucrări realizate nu poate fi reţinută de instanţa de apel, întrucât din rapoartele de expertiză efectuate, suplimentele la aceste rapoarte coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că o parte din lucrări, deşi plătite, nu au fost executate, o altă parte nu au fost executate anterior decontării, ci ulterior şi nu erau de calitate. Despre lucrări efectuate necorespunzător, dar plătite, a relatat şi inculpatul E. - care a declarat că inculpatul B. avea cunoştinţă despre această situaţie" (...) Pe parcursul derulării lucrării am constatat anumite nereguli, atât în ceea ce priveşte proiectul, cât şi executarea. În astfel de situaţii atrăgeam atenţia primarului şi, după caz, constructorului. În momentul când sesizam aceste nereguli, imediat primarul sesiza constructorul căruia i se atrăgea atenţia să execute lucrările conform proiectului (...)" (fila x din declaraţia dată în faţa primei instanţe la 23 mai 2016 vol. II dosar fond).

În concluzie, neconcordanţele sesizate de către apelanţii inculpaţi sunt doar la nivel de aparenţă, fiind de fapt, simple nemulţumiri exprimate faţă de conţinutul concluziilor rapoartelor de expertiză şi al suplimentelor la aceste rapoarte întocmite în cauză prin care aceştia tind să readucă în discuţie, în mod nefundat, temeinicia expertizelor şi, mai ales, modul de calcul al prejudiciului stabilit, în încercarea de a justifica solicitarea formulată în faţa instanţei de apel de a se efectua noi expertize în cauză, situaţie cu privire la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători s-a pronunţat deja la termenul din 7 mai 2018, respingându-le argumentat pentru motivele care subzistă în integralitate şi la momentul analizării pe fond a criticilor formulate în apel.

2.b) Analiza motivelor de netemeinicie a hotărârii primei instanţe circumscrise cererii de rejudecare a cauzei, din perspectiva greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor A., B., C., J. şi E.

Prealabil examinării acestor critici, instanţa de control judiciar în acord cu prima instanţă şi pentru aceleaşi considerente asupra cărora nu se justifică revenirea, constată că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaţilor deduşi judecăţii este noul C. pen., prin raportare la incriminările din C. pen. anterior.

Astfel, comparând regimul sancţionator al faptelor incriminate (abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals intelectual) privite în mod global cu referire la limitele speciale şi la modalităţile de individualizare, atât în C. pen. anterior, cât şi în cel în vigoare, prin raportare la infracţiunea de bază în cauză prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 din C. pen. anterior, se constată că regimul sancţionator incident ar fi mult mai sever (5 ani la 15 ani închisoare), prin comparare cu dispoziţiile echivalente în noua codificare penală (de la 2 ani la 7 ani, care se situează la mai puţin de jumătate din limitele generale de pedeapsă din vechiul cod), chiar dacă faptele au fost comise în concurs real, iar tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni în cele două reglementări este diferit, (întrucât în art. 34 din C. pen. anterior se prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, iar codificarea penală actuală în art. 39 instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu).

Prin urmare, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpaţilor ar fi reîncadrate în vechile texte de incriminare, iar pedepsele ar fi adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni (chiar şi dacă nu s-ar aplica sporul de până la 5 ani), la câte o pedeapsă rezultantă care ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale ce pot fi stabilite în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, în temeiul legii penale actuale.

Revenind la analiza criticilor vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea atacată prin prisma acestora, dar şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, cu majoritate, constată că sunt fondate doar apelurile formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2015, pe care le va admite, urmând a desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor A., B. şi C., dat fiind trecerea unei perioade îndelungate de timp de la momentul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina acestora, de aproximativ 4 ani şi 6 luni, astfel încât rolul preventiv şi educativ al pedepselor să poată fi îndeplinit/atins şi prin aplicarea acestora într-un cuantum sensibil mai redus, care să facă posibilă executarea acestora fără privare de libertate, dar în acelaşi timp, îndestulător şi de natură a răspunde scopului represiv şi de exemplaritate pentru care au fost prevăzute de legiuitor.

Pe cale de consecinţă, corelativ, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii E. şi J. şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva aceleiaşi sentinţe, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Instanţa de apel, analizând circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor cercetate şi deduse judecăţii pe lângă cele anterior relevate în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., A., J., E., K., I., F., H. (relativ la existenţa faptelor, încadrarea juridică dată faptelor, dovedirea/nedovedirea acestora, precum şi vinovăţia/nevinovăţia inculpaţilor în comiterea acestora) şi, în ceea ce o priveşte pe inculpata C., constată că faptele de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea. art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (constând în aceea că inculpata în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe de o parte, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC L. SRL Huşi şi a semnat Actele adiţionale nr. x din 11 septembrie 2008, nr. y din 16 aprilie 2009, nr. z din 31 octombrie 2009, nr. w din 30 decembrie 2009, nr. t din 31 martie 2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice, nr. 4 din 30 iunie 2010, nr. 94 din 21 octombrie 2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. 103 din 9 decembrie 2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. 107 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 27 decembrie 2011 şi nr. 7 din 12 decembrie 2013, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând neefectuarea unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni şi, de asemenea, pe de altă parte, că în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4(patru) facturi fiscale emise de SC L. SRL Huşi) au existat în materialitatea lor, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor care au fost corect încadrate juridic şi au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege, fiind pe deplin dovedite din coroborarea probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, faptele inculpatului E., care în intervalul arătat, în calitate de diriginte de şantier, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 10/1995, prin omisiunea deliberată de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, a semnat procese-verbale de recepţie lucrări false, nu a emis acte de calitatea execuţiei, semnând şi confirmând doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, precum şi soluţiile tehnice adoptate ilegal prin care s-a majorat valoarea contractului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că a semnat alături de inculpaţii B. şi C. situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 16 facturi fiscale care au făcut obiectul cercetărilor, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Totodată, se mai reţine că faptele inculpatului J., care în perioada arătată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de viceprimar şi responsabil cu achiziţiile publice, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu întocmind în mod fraudulos raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate, prin inserarea unor detalii tehnice care nu puteau fi cunoscute la acel moment, înlesnind astfel adoptarea unor acte de consiliu nelegale, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, contrar opiniei reprezentantului parchetului, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a procedat corect atunci când, funcţie de circumstanţele reale ale cauzei, dar raportat şi la circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, în mod justificat, pe de o parte, i-a achitat pe unii dintre inculpaţi: A., F. şi H. (pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată), I. (pentru fals intelectual în formă continuată), K. (pentru complicitate la abuz în serviciu), F., H. şi I. (pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată), iar pe de altă parte, i-a condamnat pe inculpaţii E. şi J. aplicându-le pedepse într-un cuantum corespunzător participaţiei penale a fiecăruia, stabilind că scopul preventiv şi educativ al pedepselor principale aplicate de 2 ani şi 10 luni închisoare, respectiv de 2 ani închisoare, poate fi atins şi fără executarea acestora în regim de privare de libertate, dispunând suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, potrivit art. 91 şi urm. din C. pen.

Însă, instanţa de apel constată că prima instanţă, la momentul când justificat a dispus condamnarea inculpaţilor B., C. şi A., aplicându-le, conform participaţiei penale a fiecăruia, dovedită cu probatoriul administrat în cauză, pedepse rezultante de câte 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de privare de libertate (pentru inculpaţii B. şi C.) respectiv a unei pedepse principale de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 91 şi urm. C. pen. (pentru inculpatul A.), nu a observat că impactul negativ al infracţiunilor comise, precum şi ecoul antisocial al acestora asupra conştiinţei publice s-a mai estompat atenuându-se prin trecerea unei perioade de timp ce depăşeşte 4 ani de la momentul când s-au produs efectele ultimelor acţiuni ale faptelor de natură penală imputate fiecăruia dintre aceşti inculpaţi.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că durata procedurii calculată, fie de la data epuizării activităţii infracţionale (sfârşitul anului 2013) fie de la data actului de începere a urmăririi penale (ianuarie 2012, respectiv decembrie 2013) trebuie să se reflecte în modul de individualizare a pedepselor şi generează reducerea cuantumului acestora, precum şi orientarea spre o modalitate de executare a pedepselor mai puţin severă, întrucât numai o pedeapsă justă şi proporţională aplicată fiecărui inculpat este de natură să asigure exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia.

A aplica inculpaţilor A., B. şi C., la acest moment, pedepse principale în cuantumul stabilit de prima instanţă cu executare în regim de detenţie ar putea avea efect invers scopului preventiv şi educativ pentru care aceste pedepse au fost prevăzute de legiuitor, chiar dacă nu mai este specificat în mod expres, impactul represiv şi de exemplaritate fiind perceput şi deservit în detrimentul celui care ar putea să asigure reinserţia socială mai facilă a inculpaţilor, care nu au mai avut niciun conflict cu legea penală până în prezent şi au dat dovadă de o conduită procesuală pozitivă pe tot parcursul procesului penal, considerând că intervalul de peste 4 ani (sau chiar peste 6 ani) ce a trecut în cauză de când aceştia au făcut obiectul cercetărilor, au fost deduşi judecăţii şi au fost ţinta oprobiului public a constituit suficient timp de analiză şi reflecţie asupra impactului negativ al faptelor comise de aceştia pentru a nu mai fi tentaţi în viitor să comită vreo faptă de acelaşi gen.

De altfel, menţinerea modalităţii de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor B. şi C. (în regim de privare de libertate) nu ar aduce niciun beneficiu nici societăţii, în general, dar nici comunităţii locale, în special, care, în mod cert, ar fi mult mai interesată de recuperarea prejudiciului şi finalizarea lucrărilor de alimentare cu apă a comunei Deleni şi a localităţilor arondate acesteia.

De aceea, instanţa de control judiciar, având în vedere, pe de o parte, modalitatea în care au acţionat inculpaţii B., C. şi A., poziţia lor procesuală de nerecunoaştere a activităţii infracţionale şi de neasumare a răspunderii penale pe care şi-au nuanţat-o şi atenuat-o în mod constant, precum şi interesul general al societăţii de a sancţiona faptele reprobabile ale cetăţenilor care au intrat în conflict cu legea penală, proporţional cu gravitatea acestora şi cu urmările efectiv produse şi, deopotrivă de a descuraja pe cei tentaţi să mai comită fapte de acelaşi gen, iar pe de altă parte, faţă de trecerea unei perioade de peste 4 ani de la momentul comiterii faptelor, perioadă care a contribuit la estomparea impactului/ecoului negativ al infracţiunilor săvârşite, coroborat cu interesul particular al comunităţii locale de a se recupera prejudiciul în scopul finalizării lucrărilor necesare locuitorilor comunei Deleni, va proceda la o nouă individualizare a pedepselor principale aplicate acestor trei inculpaţi, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare a acestora, menţinând însă, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.

În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în majoritate, consideră că doar prin aplicarea unor pedepse principale într-un cuantum sensibil mai redus de la câte 3 ani închisoare la câte 2 ani şi 8 luni închisoare fără executare în regim de privare de libertate pentru faptele de abuz în serviciu în formă continuată, respectiv de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, astfel cum au fost reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii B., C. şi A., respectiv de la câte 1 an şi 6 luni închisoare la câte 1 an închisoare, fără executare în regim de privare de libertate, pentru faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, astfel cum au fost reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii B. şi C., se poate asigura îndreptarea şi reintegrarea lor în societate.

Totodată, se apreciază că nu poate fi primită solicitarea apelantului inculpat B. de amânare a aplicării pedepsei, (astfel cum a susţinut apărătorul său ales, atât pentru el, cât şi pentru inculpatul E.), nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 83 din C. pen., mai concret condiţia stipulată la lit. a) a acestui text legal care prevede că pentru a se putea aplica această instituţie trebuie ca pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni să fie amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, ceea ce nu este cazul în speţă, inculpatul B. având în final de executat o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani închisoare.

Însă se consideră ca fiind necesară supravegherea conduitei inculpaţilor pentru o perioadă determinată, cu atât mai mult cu cât în faţa primei instanţe toţi inculpaţii şi-au dat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar pedeapsa principală rezultantă aplicată urmare regulilor de la concursul de infracţiuni, prevăzute la art. 38-39 C. pen., este sub 3 ani închisoare, fiind întrunite, aşadar, condiţiile art. 91 şi urm. din C. pen., urmând a menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanţă pentru inculpatul A. şi a dispune schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate prin prezenta decizie pentru inculpaţii B. şi C. şi, în rejudecare, drept consecinţă admiterii apelurilor formulate de cei trei inculpaţi numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, va proceda după cum urmează:

I. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

Va menţine modalitatea de executare a pedepsei.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. de 3 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Va reduce pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 1 an închisoare şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 an, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta decizie, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se va adăuga sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final, 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., va obliga inculpatul să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. va fixa termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Vaslui.

Va atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv va pune în vedere acestuia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C. de 3 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va reduce pedeapsa principală aplicată aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta decizie, inculpata C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se va adăuga sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final, 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., va obliga inculpata să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. va fixa termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huşi sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Huşi.

Va atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv va pune în vedere acesteia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

IV. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei.

V. Instanţa de control judiciar va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E. şi J. şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că atât criticile de nelegalitate a hotărârii primei instanţe, cât şi solicitările formulate, în subsidiar, de schimbare a încadrării juridice date faptelor reţinute în sarcină din abuz în serviciu în cel mult neglijenţă în serviciu, precum şi cele vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, au fost pe rând examinate în cadrul subsecţiunilor anterior analizate şi revenirea asupra lor nu se mai justifică.

În plus se constată că prima instanţă a procedat la o justă individualizare a pedepselor principale aplicate inculpaţilor E. (pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând un termen de supraveghere de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată ambele în formă continuată) şi SS. (pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând un termen de supraveghere de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată), ţinând cont atât de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor imputate, dar şi de circumstanţele personale ale fiecăruia dintre ei.

Astfel, inculpaţii se află la primul conflict cu legea penală, au avut o conduită procesuală activă şi pozitivă pe tot parcursul procesului penal, prezentându-se în faţa organelor judiciare ori de câte ori au fost solicitaţi, dar nu şi-au asumat responsabilitatea faptelor de natură penală comise, cărora le-au negat constant conotaţia penală, iar când probatoriul administrat a demonstrat existenţa faptelor şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcină, precum şi a vinovăţiei acestora în săvârşirea lor, au tins să le minimizeze impactul şi prin aceasta să îşi reducă, până la anularea totală, participaţia penală a fiecăruia în ansamblul infracţional descris în hotărârea primei instanţe.

Prin urmare nu se justifică o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor E. şi J., nici sub aspectul cuantumului şi nici sub aspectul modalităţii de executare al acestora.

Totodată, se apreciază că nu poate fi primită nici solicitarea apelantului inculpat E. de amânare a aplicării pedepsei (astfel cum a susţinut apărătorul său ales odată cu cererea formulată şi pentru inculpatul B.), întrucât nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 83 lit. a) din C. pen., potrivit căreia pentru a se putea aplica această instituţie trebuie ca pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni să fie amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, ceea ce nu este cazul în speţă, inculpatul având de executat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor inculpaţi E. şi J., scopul preventiv şi educativ al pedepselor aplicate acestor inculpaţi nu poate fi atins decât prin menţinerea acestora astfel cum au fost stabilite de prima instanţă, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare (fără privare de libertate), asigurându-se în acest mod, pe de o parte, posibilitatea diminuării sau chiar a înlăturării consecinţelor faptelor lor şi a recuperării prejudiciului, iar pe de altă parte, reinserţia viitoare mai rapidă/uşoară a inculpaţilor în societate, cu atât mai mult cu cât au trecut mai bine de 4 ani de la momentul când s-au desfăşurat ultimele activităţi infracţionale de către aceştia, iar ecoul negativ al faptelor s-a atenuat prin trecerea implacabilă a timpului.

În altă linie de analiză, nu este fondat nici apelul parchetului vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A., respectiv greşita achitare a inculpaţilor A., I., K., F. şi H. pentru aceleaşi considerente care au fost deja explicitate cu ocazia analizării criticilor apelanţilor A., B. şi C. referitoare la netemeinicia hotărârii primei instanţe sub primul aspect, respectiv cu ocazia analizării detaliate a criticilor de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii circumscrise celui de-al doilea aspect mai sus menţionat, motiv pentru care nu se vor mai relua.

Totodată, faţă de modalitatea în care instanţa de control judiciar şi-a justificat soluţia pronunţată în apel, care a modificat sentinţa primei instanţe numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor a 3 dintre inculpaţii deduşi judecăţii, susţinerile apelanţilor inculpaţi relativ la modul de soluţionare al laturii civile în cazul în care s-a fi pronunţat soluţii de achitare faţă de aceştia, au un caracter superfluu, sunt subsidiare, nerealiste şi neîntemeiate, fiind lipsite de orice fundament probator, astfel că vor fi înlăturate şi nu vor mai fi analizate, în contextul considerentelor deja prezentate, dar şi raportat la faptul că ulterior, apelanta parte civilă nu şi-a mai susţinut şi motivat apelul formulat în cauză.

2. c) În ceea ce priveşte apelul formulat de apelanta parte civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

În şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2018, conform încheierii de şedinţă de la acea dată, s-a luat act că apelanta parte civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin reprezentant legal Viceprim-ministru, Ministrul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - TT., a depus prin fax, la dosar, la data de 13 decembrie 2017, şi ulterior, la 14 decembrie 2017, prin Serviciul registratură generală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o cerere prin care a declarat că îşi retrage calea de atac formulată în cauză, denumită "cerere retragere apel".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. "Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel persoana vătămată şi oricare din părţi îşi poate retrage apelul declarat".

Faţă de cele mai sus relevate, instanţa de control judiciar, în temeiul art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. urmează să ia act de manifestarea de voinţă liber exprimată de apelanta parte civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, de retragere a apelului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015.

VI. Va lua act de retragerea apelului declarat de apelanta parte civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

VII. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de inculpaţii A., B. şi C.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta parte civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi apelanţii inculpaţi E. şi J. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., vor rămâne în sarcina statului onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii inculpaţi A., C., B., E. şi J., precum şi pentru intimaţii inculpaţi F., H. şi K., în sumă de câte 300 RON, şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I., în sumă de 520 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite apelurile formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2015.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor A., B. şi C. şi, rejudecând:

I. Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. de 3 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 1 an închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 an, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final, 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., obligă inculpatul să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. fixează termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Vaslui.

Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv pune în vedere acestuia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C. de 3 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie, inculpata C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final, 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., obligă inculpata să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. fixează termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huşi sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Huşi.

Atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv pune în vedere acesteia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

IV. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei.

V. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E. şi J. şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva aceleiaşi sentinţe.

VI. Ia act de retragerea apelului declarat de apelanta parte civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

VII. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de inculpaţii A., B. şi C. rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta partea civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi apelanţii inculpaţi E. şi J. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii inculpaţi A., C., B., E. şi J., precum şi pentru intimaţii inculpaţi F., H. şi K., în sumă de câte 300 RON, rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I., în sumă de 520 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2018.

OPINIE SEPARATĂ

În opinie separată, apreciez în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor formulate în cauză şi menţinerii soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

- Opinia separată diferă de opinia majoritară în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor A., B. şi C., faţă de care, apreciez că instanţa de fond a făcut o justă aplicare a criteriilor de evaluare a gravităţii faptelor şi persoanei făptuitorilor, respectiv, a stabilit corect modalitatea de executare a sancţiunilor. Cercetarea judecătorească în apel nu a adus elemente noi de natură să infirme concluziile instanţei de fond cu privire la individualizarea pedepselor.

Trecerea timpului, şi anume diferenţa semnificativă a momentului la care au fost comise faptele faţă de momentul la care se pronunţă hotărârea definitivă, reprezintă într-adevăr un criteriu obiectiv care îşi produce efectele inclusiv asupra individualizării sancţiunilor. Trecerea timpului se evaluează însă, atât din perspectiva influenţei conduitei procesuale a părţilor, cât şi în ceea ce priveşte menţinerea efectelor infracţiunilor pentru care a fost stabilită vinovăţia acuzaţilor.

În plus, apreciez că persistenţa consecinţelor infracţiunilor şi la momentul pronunţării hotărârii de condamnare în apel, alături de poziţia procesuală a inculpaţilor (care în ultimul cuvânt nu au arătat nici un regret pentru faptele comise, al căror caracter obiectiv a fost stabilit pe bază de declaraţii covârşitoare în sensul vinovăţiei lui A., B. şi C.), sunt elemente care conduc la concluzia că soluţia instanţei de fond cu privire la individualizarea sancţiunii şi a modalităţii de executare este corectă.

În cauză inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiuni decurgând din faptul că, deşi nu au fost adoptate, conform cerinţelor legii, hotărâri de consiliul local ori studii de fezabilitate cu privire la proiectul de alimentare cu apă a mai multor localităţi, şi deşi nu a fost efectuată în integralitate executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării alimentării cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, M., au fost efectuate plăţi de către B., în calitate de primar al comunei, către SC L. SRL Huşi, în favoarea inculpaţilor A. şi C.

Individualizarea pedepselor este determinată de faptul că trecerea timpului a influenţat atât situaţia inculpaţilor, care nu au primit un răspuns din partea instanţelor de judecată cu privire la apărările care şi le-au formulat, dar a influenţat şi situaţia unei comunităţi locale, care, în acelaşi interval de timp, nu a beneficiat de alimentarea cu apă, urmare a proiectului nefinalizat, care face obiectul acuzaţiei din prezentul dosar.

În plus, durata procesului penal a fost determinată de administrarea probelor iar nu de o poziţie pasivă a instanţelor de judecată, astfel încât trecerea timpului este justificată prin nevoia unui probator complex, cu referire la 8 inculpaţi.

De asemenea, apreciez că ultimul cuvânt al inculpaţilor este, alături de argumentele prezentate anterior, de natură a menţine soluţia instanţei de fond cu privire la individualizarea pedepsei, în cuantum şi ca modalitate de executare.

Astfel, inculpatul A. a spus, în ultimul cuvânt, la sfârşitul cercetării judecătoreşti în apel:

"Sunt nevinovat. Min. Public susţine nişte aberaţii. Cineva fără chip şi fără faţă mi-a dorit moartea socială şi scoaterea mea din politică. A reuşit. Cândva eram viitorul şi speranţa acestei ţări. Tocmai de aceea toate instituţiile de forţă ale statului m-au trimis la cursuri, licenţe, masterate şi cele mai prestigioase instituţii de învăţământ de pe planeta asta le-am absolvit: Nate of Newyton College de la Roma şi Bruxelles, Studii de securitate europeană de la UU. Eram viitorul şi speranţa acestei ţări. SRI m-a şcolit, SIE, Externele, Internele şi Apărarea, dar pt. că am avut curajul să mă opun unor proiecte legislative, a început jihadul împotriva mea şi a familiei mele. Mi-au terfelit familia, fratele care n-avea nicio legătură cu mine, şef de frontieră, şeful vămii VV. a fost dat afară din sistem, nu din funcţie. Acest dosar e un dosar fabricat, un semnal de alarmă pentru acei parlamentari care mai au un dram de patriotism în ei. Exemplul sunt eu Aveţi grijă! Aveţi grijă. Vă mulţumesc. "

De asemenea, inculpaţii B., primarul localităţii care ar fi trebuit să beneficieze de proiectul cu alimentare cu apă şi care a aprobat plăţile pentru lucrări neexecutate, s-a declarat nevinovat, aceeaşi poziţie procesuală fiind adoptată şi de către C., cea care prin intermediul SC L. SRL, care ar fi trebuit să realizeze lucrările, a întocmit documentaţia pentru primirea unor sume de bani pentru lucrări nerealizate şi a încasat sumele de bani respective.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, având în vedere că rezultatele infracţiunilor pentru care s-au pronunţat soluţii de condamnare persistă şi la momentul de faţă, pentru faptul că prin infracţiunile respective a fost influenţată o întreagă comunitate locală care nu a beneficiat de proiectul cu alimentare cu apă, deşi din bugetul comunităţii locale s-au făcut plăţile pentru respectivul proiect, având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor care nu au regretat influenţa actelor lor de conduită asupra calităţii vieţii cetăţenilor din localităţile care ar fi trebuit să beneficieze de proiectul cu alimentare cu apă, apreciez că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor.

Procesat de GGC - LM