Inadmissibility of appeal against final decision rejecting criminal revision for unspecified legal grounds

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 936 din data de 19 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, să constatate şi să înlăture erorile judiciare apărute în rezolvarea cauzelor penale.

Prealabil judecării pe fond, cererea de revizuire trebuie supusă unei verificări sub aspectul admisibilităţii sale, deoarece revizuirea poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Pentru a decide asupra admisibilităţii în principiu a cererii, instanţa de judecată examinează, mai întâi, dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege, respectiv dacă aceasta corespunde cerinţelor prevăzute de art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., dacă a fost formulată în termen şi de către persoana îndreptăţită să o exercite, dacă se întemeiază pe unul din temeiurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă se referă la o hotărâre penală definitivă care a soluţionat fondul cauzei, dacă faptele şi mijloacele de probă nu au mai fost învederate în cadrul unei cereri anterioare de revizuire judecată definitiv şi dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care permit revizuirea.

Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat, sub un prim aspect, că revizuentul A. nu a precizat care este cazul de revizuire - dintre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. - pe care îl invocă în cadrul cererii formulate, astfel că, cererea nu corespunde cerinţelor prevăzute de art. 456 alin. (2) C. proc. pen.

Sub un al doilea aspect, s-a constatat că cererea de revizuire nu se referă la o hotărâre penală definitivă, care să fi soluţionat fondul cauzei, în condiţiile în care prin Sentinţa nr. 936 din 19 mai 2008 a fost trimisă plângerea formulată de petentul A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar faptele învederate nu au aptitudinea de a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care permit revizuirea.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi poate fi declarată doar pentru cauzele prevăzute de art. 453 din acelaşi act normativ, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În raport cu aceste consideraţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul A.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data de 4 februarie 2019.

La termenul din 20 martie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate de către petent.

Examinând recursul, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de revizuentul A. împotriva hotărârii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petent împotriva Sentinţei penale nr. 936 din data de 19 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008, hotărâre cu caracter definitiv.

Instanţa constată că, în cauză, calea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare de atac, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - NN