Inadmissibility of successive appeals against definitive criminal decisions violating the unicity of appeal paths

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 174 din data de 05 noiembrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a dispus respingerea contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 139 din data de 24 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile de a face obiectul unei astfel de căi de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

II. Împotriva deciziei penale anterior menţionate a formulat contestaţie A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 04 martie 2019, termen care a fost preschimbat la data de 20 martie 2019, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

III. Examinând, cu prioritate contestaţia, sub aspectul admisibilităţii acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speţă, A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei decizii definitive (nr. 174 din 05 noiembrie 2018 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare) prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 139 din data de 24 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat în cascadă calea de atac a contestaţiei împotriva unor hotărâri definitive şi nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a altor căi de atac, în condiţii nereglementate de C. proc. pen.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 174 din data de 5 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 174 din data de 5 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - NN