Revision petition inadmissible where Constitutional Court's unconstitutionality ruling predates the finality of the challenged judgment

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 133 din 25 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca nefondate, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 11 P din 20 septembrie 2017, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2017, şi recursul declarat de A. împotriva aceleiaşi hotărâri şi a încheierilor de şedinţă din 14 iunie 2017, 5 iulie 2017 şi 13 septembrie 2017, pronunţate de aceeaşi secţie a Consiliului Superior al Magistraturii, în acelaşi dosar.

2. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 133 din 25 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

În motivarea cererii sale, revizuentul arată că, în Dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se cere, instanţa de judecată, prin încheierea din 25 iunie 2018, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124 şi art. 132 alin. (1) din Constituţie.

Excepţia invocată a fost soluţionată prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634/20.07.2018, Curtea Constituţională constatând că prevederile legale respective sunt constituţionale doar în măsura în care se interpretează că recursul prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronunţate în materie disciplinară.

Susţine revizuentul că instanţa de recurs s-a limitat la motivarea respingerii recursului în raport cu fiecare aspect de nelegalitate invocat, precum şi la recunoaşterea formală a aptitudinii secţiei pentru procurori în materie disciplinară de a analiza cauza sub aspectul temeiniciei şi de a-i respinge probele, fără să efectueze ea însăşi în vreun fel o analiză concretă a pertinenţei, concludenţei şi utilităţii fiecărui mijloc de probă administrat ori propus în apărare, pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi pronunţarea unei hotărâri temeinice; arată, de asemenea, că instanţa de recurs nu a realizat o judecată efectivă sub aspectul temeiniciei hotărârii atacate, deşi probele administrate ori propuse în apărare ar fi conturat o cu totul altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa disciplinară, consecinţa fiind pronunţarea unei hotărâri netemeinice.

În continuare, revizuentul expune o analiză a mijloacelor de probă administrate în cauza disciplinară, argumentând corecta stabilire a situaţiei de fapt, care ar contribui la pronunţarea unei hotărâri temeinice.

Prin notele scrise, formulate la data de 3 decembrie 2018, revizuentul a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate şi excepţia nelegalei constituiri a completului de judecată, aceasta din urmă fiind respinsă de instanţa de judecată, pentru argumentele arătate în practicaua prezentei decizii.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate cu revizuire, revizuentul, în temeiul art. 178 şi art. 176 alin. (4) din C. proc. civ. şi invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la constituirea instanţei prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.

3. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Intimata arată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, invocată de revizuent, a fost pronunţată înaintea, iar nu după rămânerea definitivă a hotărârii atacate.

Totodată, se arată că motivul de revizuire invocat nu este incident, deoarece recursul soluţionat prin decizia atacată cu revizuire este o cale de atac devolutivă, fapt menţionat atât în considerentele deciziei respective, cât şi în decizia Curţii Constituţionale invocate de revizuent. În acelaşi sens, se afirmă că recursul soluţionat prin decizia atacată nu a fost limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar Completul de 5 judecători, a analizat hotărârea instanţei disciplinare şi sub aspectul temeiniciei.

4. Răspunsul la întâmpinare formulat de revizuent

Revizuentul a formulat răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia combate apărările intimatei, arătând, în esenţă, că, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., relevantă este data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381, care este 20 iulie 2018, iar nu data pronunţării.

De asemenea, revizuentul arată că susţinerea intimatei potrivit căreia instanţa de recurs a analizat hotărârea instanţei disciplinare şi sub aspectul temeiniciei, ţinând seama de caracterul devolutiv al căii de atac formulate, nu corespunde realităţii, întrucât pe toată perioada soluţionării recursului această cale de atac permitea criticarea hotărârilor atacate doar sub aspectul legalităţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi

1. Excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate cu revizuire

Prin notele scrise formulate la 3 decembrie 2018, revizuentul a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei a cărei revizuire o solicită, întemeiată pe dispoziţiile art. 176 alin. (4), art. 178 şi art. 245 din C. proc. civ. şi pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, susţinând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la constituirea instanţei, prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (1) din C. proc. civ., "Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 247 alin. (1) teza întâi din acelaşi cod "Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel".

Dispoziţiile legale citate instituie, pe de o parte, regula potrivit căreia nulităţile, respectiv excepţiile absolute pot fi invocate în orice stare a judecăţii cauzei şi, pe de altă parte, excepţia de la această regulă, constând în situaţiile în care legea prevede altfel.

Or, în cauză, nulitatea invocată de revizuent vizează tocmai o astfel de situaţie, în care legea prevede o altă procedură.

Astfel, nulitatea invocată de revizuent vizează o hotărâre dată în recurs, despre care se pretinde că a fost pronunţată cu nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la constituirea instanţei, prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.

O astfel de situaţie este, însă, reglementată distinct de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;".

Nulitatea invocată de revizuent nu poate fi, aşadar, invocată, pe cale de excepţie, în cadrul unei cereri de revizuire, ci exclusiv pe calea, în condiţiile şi termenele expres prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 şi art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., cazul de nulitate în discuţie reprezentând un motiv distinct de exercitare a contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.

2. Asupra cererii de revizuire

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii".

În susţinerea motivului de revizuire invocat, revizuentul face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, prin care instanţa de contencios constituţional; constată că dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale doar în măsura în care se interpretează că "recursul" prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, arătând că el însuşi a invocat în faţa instanţei de recurs aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate la care se referă decizia sus-menţionată.

Din dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., citate mai sus, rezultă, în mod explicit, că exercitarea căii de atac în discuţie este condiţionată sub mai multe aspecte, între care şi acela ca instanţa de contencios constituţional să se fi "pronunţat" asupra excepţiei de neconstituţionalitate, după ce hotărârea a cărei revizuire se solicită a devenit definitivă.

În cauză, se constată, însă, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul legal citat, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere a devenit definitivă la 25 iunie 2018, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate (şi) de revizuent în dosarul de recurs, la 31 mai 2018.

Cum data pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate ce face obiectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, invocată de revizuent, este anterioară datei la care a rămas definitivă hotărârea a cărei revizuire se solicită, calea de atac formulată în cauză este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii absolute a Deciziei civile nr. 133 din 25 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 133 din 25 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2019.

Procesat de GGC - GV