Appeal against revision refusal deemed inadmissible; 200 RON abuse fine upheld.

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 2711 din 27 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 898 din 25 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi a fost aplicată revizuentului 200 RON amendă judiciară în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, a declarat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

3. Procedura de filtrare a recursului

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează vizează o decizie pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o cerere de revizuire a unei decizii date într-o altă cerere de revizuire, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 octombrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor la datele de 15 şi 16 octombrie 2018.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele arătate în continuare.

Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire formulate de revizuentul A., acesta precizând explicit în recurs că a vizat cazul reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 din C. proc. civ.

În atare situaţie, dispoziţiile care reglementează expres şi limitativ admisibilitatea recursului la Completul de 5 judecători, cuprinse în art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., invocate de recurent, nu sunt incidente, deoarece acestea sunt aplicabile doar dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi, întrucât, în cauză, recursul vizează o decizie pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o cerere de revizuire a unei decizii date într-o altă cerere de revizuire, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării, recursul dedus judecăţii nu este admisibil.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2711 din 27 iunie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi,14 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV