Illegality of five-judge panel composition due to failure to select all members by lot in criminal cassation

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 646 din data de 20 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2009.

Pentru a hotărî astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că:

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2017, condamnatul A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2009, modificată prin Decizia penală nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2014, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., arătând că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. şi s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţia României.

De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că:

Prin Sentinţa penală nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2009, între alţii, în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetăţean american, la pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispoziţiilor art. 159 C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spionaj.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 28.11.2006 la 23.01.2007.

Prin Decizia penală nr. 11 din 27 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi de inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2009.

S-a desfiinţat, în parte, hotărârea şi, în rejudecare, între alţii, în baza dispoziţiilor art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza dispoziţiilor art. 47 raportat la art. 304 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice.

În baza dispoziţiilor art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 28.11.2006 la 23.01.2007.

În esenţă, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că deşi cererea a fost formulată şi motivată în scris, fiind menţionat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuentul condamnat invocând faptul că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în M. Of. nr. 190/14.03.2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. şi a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţia României, totuşi, a apreciat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. au fost invocate în mod formal, întrucât motivul menţionat de revizuent în cerere nu se circumscrie cazurilor de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

S-a conchis că nu pot fi primite argumentele invocate de condamnatul revizuent A., în sensul că are dreptul de a beneficia de calea de atac a revizuirii, întemeiată pe declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere, în principal, faptul că, în cauza penală în care s-a dispus condamnarea acestuia, mandatele prin care s-a dispus autorizarea interceptării convorbirilor acestuia au fost emise şi puse în executare în baza dispoziţiilor din procedura specială, prevăzută de Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, iar nu în baza dispoziţiilor de drept comun.

Împotriva Sentinţei penale nr. 646 din data de 20.11.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017, revizuentul condamnat A., la data de 22.11.2017, a formulat în termen legal apel, cauza înregistrându-se sub nr. x/2018 pe rolul Completului de 5 Judecători la 02.05.2018, fiind fixat aleatoriu prim termen de judecată la 11.06.2018.

II. Prin Decizia penală nr. 153 din 08 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 646 din data de 20 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017, reţinând, în esenţă, că Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale nu poate constitui temei al revizuirii în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului A., în raport cu efectele acestei decizii, întrucât nu este incidentă situaţia prevăzută de cazul de revizuire invocat de condamnat - respectiv că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a constatat nefondate argumentele invocate de revizuentul condamnat A. în sensul că ar avea dreptul de a beneficia de calea de atac a revizuirii, întemeiată pe declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., întrucât în cauza penală în care s-a dispus condamnarea acestuia, mandatele prin care s-a dispus autorizarea interceptării convorbirilor acestuia au fost emise şi puse în executare în baza dispoziţiilor din procedura specială, prevăzută de Legea nr. 51/1991, privind siguranţa naţională a României, iar nu în baza dispoziţiilor de drept comun.

S-a mai relevat că dispoziţiile art. 142 alin. (1) C. proc. pen. nu au fost incidente în cauza penală în care s-a dispus condamnarea revizuentului (Dosarul de fond nr. x/2009 în care s-a pronunţat prin Sentinţa penală nr. 1081 din 03.12.2013, hotărâre care a fost modificată prin Decizia penală nr. 11 din 27.01.20915 pronunţată în apel în Dosarul nr. x/2014 al Completului de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), întrucât autorizarea înregistrărilor şi interceptărilor comunicaţiilor s-a dispus anterior datei de 01.02.2014, iar efectele deciziei instanţei de contencios constituţional nr. 51 din 16.02.2016 se răsfrâng numai asupra cauzelor în care, în baza art. 142 alin. (1) C. proc. pen., au fost puse în executare mandate de supraveghere tehnică de către Serviciul Român de Informaţii, ulterior datei de 01.02.2014, data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.

III. Împotriva acestei decizii, la data de 03.12.2018 a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., care a fost înregistrată la data de 05 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 1, cu prim termen iniţial fixat la 04.02.2019.

Însă prin rezoluţia administrativă a vicepreşedintelui instanţei din 12.12.2018, dată în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 06.12.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către Completurile de 5 Judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 05.12.2018, adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale (dosar contestaţie).

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluţionare Completului de 5 Judecători Penal 2 -2018, nou înfiinţat, cu prim termen de judecată la data de 19 decembrie 2018, dosarul fiind ulterior amânat la data de 21 ianuarie 2019, pentru lipsă de procedură cu contestatorul condamnat.

La termenul din 21 ianuarie 2019, cauza s-a amânat pentru motivul invocat din oficiu de instanţă, respectiv faţă de împrejurarea că la data de 31 ianuarie 2019 au fost convocate Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a decide dacă se modifică jurisprudenţa Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea şi aplicarea principiului continuităţii completului de judecată, subsumat regulii anualităţii ce guvernează activitatea acestor formaţiuni de judecată.

La termenul de judecată din 18 februarie 2019, contestatorul condamnat A. a lipsit, deşi a fost legal citat, însă a fost reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a acordat cuvântul numai cu privire la admisibilitatea contestaţiei în anulare formulată de condamnat, concluziile apărării, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă de la acel termen.

În motivarea contestaţiei în anulare contestatorul condamnat, prin apărător, a susţinut, în esenţă, nelegala compunere a Completului de 5 Judecători care a soluţionat cauza în apel, considerând că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce priveşte modul de desemnare al unuia dintre cei 5 membri ai acestui complet, iar în drept, s-a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând în cameră de consiliu admisibilitatea în principiu a căii de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în majoritate, a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care, la termenul din 18 februarie 2019, a admis-o în principiu, fixând termen pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei în anulare la 18 martie 2019.

Încheierea de şedinţă din 18 februarie 2019 s-a pronunţat cu opinia separată a doamnei judecător J., în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare.

La termenul fixat (18 martie 2019), contestatorul condamnat, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a acordat cuvântul pe fondul contestaţiei în anulare, prilej cu care condamnatul A., prin apărătorul ales a susţinut, aceleaşi motive menţionate în cererea scrisă (dosar).

Susţinerile apărătorului ales al contestatorului condamnat, precum şi concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost redate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

V. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate şi la dispoziţiile legale care guvernează contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţiile procedurale reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen., care sunt mult mai stricte decât în cazul căilor ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor), tocmai în considerarea caracterului acestei instituţii juridice, determinat de faptul că prin formularea contestaţiei în anulare se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care îşi produce deja efectele.

Contestaţia în anulare se deosebeşte de revizuire, care vizează hotărâri definitive prin care se soluţionează fondul cauzei.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care au intrat în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale, în care se constată erori de procedură care nu au putut fi înlăturate în căile ordinare de atac şi doar în condiţiile strict prevăzute de dispoziţiile art. 426 - 432 din C. proc. pen.

În prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:" justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.", iar potrivit art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, "justiţia se înfăptuieşte de către judecători în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi".

Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare, "judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, aceştia trebuie să fie imparţiali, având libertate deplină în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, în conformitate cu legea."

Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 4 alin. (4) din legea anterior referită se instituie o interdicţie, în sensul că" judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă".

Aceste prevederi legale cu valoare de principiu, care instituie, în sarcina instanţelor judecătoreşti, şi implicit a judecătorilor, competenţa exclusivă de interpretare şi aplicare a legii în procedurile judiciare pendinte au fost transpuse şi în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 108/2014 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre autoritatea judecătorească şi autoritatea executivă, Curtea Constituţională a stabilit că aceasta nu poate da dezlegare unor probleme litigioase care intră în competenţa altor autorităţi şi instituţii publice, motiv pentru care modul de interpretare şi aplicare al dispoziţiilor legale incidente intră în sfera de înfăptuire a actului de justiţie cu condiţia ca instanţele judecătoreşti să fie sesizate prin acţiuni specifice.

Prioritar analizei contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A., instanţa va expune conţinutul succesiv al dispoziţiilor legale reclamate ca fiind încălcate în cauză de către instanţa de apel care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv art. 32 din Legea nr. 304/2004, care reglementează compunerea Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, art. 32 Legea nr. 304/2004 a suferit, în intervalul 2013 - 2018, o serie de modificări după cum urmează:

Potrivit dispoziţiilor legale incidente în anul 2013, ca interval de referinţă, art. 32 din legea precitată avea următorul conţinut:

"(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.

(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie desemnat în acest scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(6) Cauzele care intră în competenţa completelor prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat."

Ulterior, prin Legea nr. 255/2013, alin. (1), (4) şi (5) ale art. 32 au fost modificate şi aveau următorul cuprins:

"(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă numărul şi compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea preşedintelui secţiei penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de preşedintele secţiei penale sau de decanul de vârstă, după caz."

Din dispoziţiile legale precitate, în vigoare la data soluţionării cauzei ce a făcut obiectul deciziei penale atacate, rezultă că modificările textului de lege vizau numărul completurilor de 5 judecători din materie penală, al căror număr nu mai era limitat la două, implicarea preşedintelui secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în propunerea numărului şi a componenţei completurilor de 5 judecători, desemnarea judecătorilor din completurile de 5 prin tragere la sorţi şi stabilirea celui care prezida completul de 5 judecători în persoana preşedintelui sau vicepreşedintelui Înaltei Curţi, atunci când acesta făcea parte din complet, a preşedintelui secţiei penale, fără a se face vreo altă precizare şi, în aceeaşi modalitate, a decanului de vârstă.

Se constată că modificările intervenite nu au fost corelate şi cu alte texte din legea de organizare judiciară, care au rămas nemodificate.

Astfel, deşi se reglementa un număr nelimitat de completuri de 5 judecători în materie penală şi două completuri în alte materii, numărul total al completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi a rămas nemodificat, în număr de 4 (art. 19 din Legea nr. 304/2004).

Totodată, modificările aduse art. 32 nu au fost corelate cu dispoziţiile art. 33, care, de asemenea, au rămas nemodificate şi care prevedeau, în alin. (1), că:

"preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi prezidează Secţiile Unite, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecători şi orice complet în cadrul secţiilor, când participă la judecată, iar în alin. (3) că: preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de judecată din cadrul secţiei, iar ceilalţi judecători prezidează prin rotaţie.

Or, se constată că în enumerarea formaţiunilor de judecată din cadrul instanţei supreme prezidate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţi era menţionat expres de legiuitor şi Completul de 5 judecători, alături de Secţiile Unite, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, conţinutul prevederilor legale precitate anterior reglementau conducerea Completurilor de 5 judecători de către preşedintele, respectiv vicepreşedinţii instanţei supreme, în contradicţie evidentă cu prevederile art. 32 alin. (4) care reglementau tragerea la sorţi a judecătorilor din cadrul acestor completuri.

Mai mult, conform noilor modificări, preşedintele secţiei penale avea competenţa exclusivă de a propune numărul şi componenţa completurilor de 5 judecători, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, în toate materiile, deşi în alin. (3) al art. 32 (rămas nemodificat) se instituia regula specializării judecătorilor din compunerea completurilor, în funcţie de natura cauzei.

În plus, teza a doua din alin. (5) al art. 32, referitoare la prezidarea de către preşedintele secţiei penale sau a decanului de vârstă a completurilor de 5 judecători, cu privire la care legiuitorul nu a făcut nicio menţiune aşa cum a făcut-o în cazul preşedintelui instanţei şi a vicepreşedintelui (atunci când acesta face parte din complet) contrazice prevederea din alin. (4) al aceluiaşi articol conform căruia judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnaţi prin tragere la sorţi. Interpretarea literală a art. 32 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, îndrituia preşedintele secţiei penale sau decanul de vârstă, după caz, să conducă completurile de 5 judecători indiferent de materie. De altfel, preşedinţii secţiilor civile erau excluşi de la conducerea Completurilor de 5 judecători în materie civilă, deşi şi în cadrul Completurilor de 5 judecători trebuie respectat principiul specializării.

Aspectele relevate anterior denotă lipsa de claritate a modificărilor legislative, imprecizia termenilor folosiţi de legiuitor fiind de natură a conduce la interpretări juridice diferite.

De altfel, realitatea juridică a confirmat această concluzie. Or, deşi desemnarea, prin tragere la sorţi a patru din cei cinci membri ai completurilor de judecată, a avut caracter public şi transparent, fiind cunoscută publicului şi, implicit, participanţilor din procesul penal, niciuna dintre părţile implicate în procedurile judiciare aflate pe rolul Completurilor de 5 judecători, apărătorii acestora şi Ministerul Public, în intervalul cuprins între 01.02.2014, când au intrat în vigoare modificările sus-menţionate, şi până la pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 685/07.11.2018, nu a invocat nelegala compunere a completului de judecată nici cu ocazia soluţionării apelului şi nici, ulterior rămânerii definitive a deciziei penale, ca motiv de contestaţie în anulare. Pe cale de consecinţă, se constată că atât instanţa supremă, cât şi părţile şi Ministerul Public au dat aceeaşi interpretare dispoziţiilor legale privind compunerea Completurilor de 5 judecători.

Ulterior, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004, s-au stabilit cu claritate regulile privind Completurile de 5 judecători, atât în materie penală, cât şi în alte materii, respectiva desemnarea, prin tragere la sorţi, a tuturor membrilor completurilor, precizarea expresă a persoanelor, dar şi a modalităţii concrete, în care se prezidează aceste completuri.

Astfel, art. 32 are, în prezent, următorul conţinut, ambiguităţile şi contradicţiile legislative cuprinse în reglementarea anterioară generatoare de interpretări diferite a textelor de lege fiind înlăturate prin prevederile exprimate, cu claritate şi precizie, în special, în alin. (5) şi (6) ale articolului precitat:

"(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de unul dintre cei 2 vicepreşedinţi sau de preşedinţii de secţie atunci când aceştia fac parte din complet, desemnaţi potrivit alin. (4) (prin tragere la sorţi).

(6) În cazul în care niciunul dintre aceştia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotaţie, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora."

Însă, se constată că prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 Curtea Constituţională, fără a face şi o analiză din perspectiva art. 33 din Legea nr. 304/2004, a dat o altă interpretare textelor de lege, arătând că art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, a reglementat, în mod expres, tragerea la sorţi a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferenţiere între aceştia şi fără să consacre instituţia "membrului de drept". De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prezidează completul doar dacă au fost desemnaţi prin tragere la sorţi ca membri ai acestuia, aceeaşi regulă aplicându-se, evident, şi în privinţa preşedintelui secţiei penale. Prin urmare textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnaţi prin tragere la sorţi şi nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voinţa legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorţi în privinţa tuturor membrilor completului (...).

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Textul constituţional nu distinge în funcţie de tipul de decizie sau în funcţie de atribuţia în exercitarea căreia a fost pronunţată. Ca urmare, şi deciziile prin care Curtea Constituţională soluţionează un conflict juridic de natură constituţională au acelaşi regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunţată.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi principiului supremaţiei Constituţiei, dezlegarea dată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 este obligatorie, astfel încât, pentru viitor, nu mai poate fi dată o altă interpretare dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013.

Analizând, în aceste coordonate contestaţia în anulare formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători urmează a constata că aceasta este întemeiată şi o va admite în consecinţă.

Potrivit art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Art. 354 alin. (1) din C. proc. pen. - Compunerea instanţei - prevede că "instanţa judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancţionată cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Instanţa nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători C5 P2 -2018, reţine că, în susţinerea cererii formulate contestatorul condamnat a invocat, în esenţă, atât în scris (dosar contestaţie), cât şi în susţinerile din cadrul dezbaterilor pe fond, că desemnarea completului de judecată care a pronunţat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menţionat referitoare la tragerea la sorţi a tuturor membrilor acestui complet, în condiţiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnaţi prin tragere la sorţi, întemeindu-şi în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Totodată, contestatorul condamnat, prin apărător, a făcut referire, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de Hotărârea nr. 3/2014 a Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, instanţa de contencios constituţional, prin decizia pronunţată în Dosarul nr. x/2018, constatând nelegala compunere a Completurilor de 5 Judecători, ca urmare a punerii în aplicare a Hotărârii nr. 3/2014 a Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A conchis susţinând că, pe de o parte, toate actele procesuale îndeplinite de completul nelegal constituit sunt lipsite de aptitudinea de a produce efecte, fiind incidentă o cauză de nulitate absolută, care este caracterizată de imposibilitatea înlăturării acesteia, în orice alt mod, iar invalidarea tuturor actelor de procedură îndeplinite de un complet a cărui compunere nu este legală se impune ca fiind unica soluţie legală şi obligatorie.

În raport cu toate aspectele anterior expuse şi având în vedere că motivul invocat în cauză se circumscrie cazului de contestaţie în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituţională prin decizia precitată anterior, calea extraordinară de atac formulată de contestatorul A. urmează a fi admisă.

Având în vedere temeiurile în drept care au condus la admiterea căii extraordinare de atac relevate anterior şi conţinute în normele procedurale interne, nu se mai impune analizarea solicitării apărării de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la jurisprudenţa invocată, nefiind incidentă regula instituită în art. 20 alin. (2) din Constituţia României care dă prioritate reglementărilor internaţionale, ci excepţia reglementată de norma constituţională, legea internă conţinând dispoziţii mai favorabile în acest caz. Pe cale de consecinţă, nu se mai impune nici analiza incidenţei în cauză a jurisprudenţei europene de dată recentă invocate în cererea contestatorului.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în baza art. 432 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 08 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, va desfiinţa în totalitate decizia penală contestată, anulând toate formele de executare dispuse în baza acesteia şi va acorda termen la 20 mai 2019, ora 9:00 Sala Secţiilor Unite, în vederea rejudecării apelului declarat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 646 din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu citarea apelantului condamnat A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 627 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 08 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

Desfiinţează în totalitate decizia penală contestată şi anulează toate formele de executare dispuse în baza acesteia.

Dispune rejudecarea apelului declarat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 646 din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi fixează termen la 20 mai 2019, ora 9:00 Sala Secţiilor Unite.

Dispune citarea apelantului condamnat A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 627 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2019.

Procesat de GGC - NN