Annulment of appeal dismissal for failure to notify parties of changed hearing date following case reassignment

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea atacată:

Prin Încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, s-au respins, ca inadmisibile, recursul declarat de A., B. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 1928 din 17 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018 şi recursul declarat de D. şi E. împotriva aceleiaşi decizii şi încheierii din 3 mai 2018, ambele pronunţate în acelaşi dosar.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, dosarul are ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1928 din 17 mai 2018 a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire formulată cu privire la latura civilă a Sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin Decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

Rezultă, astfel, că hotărârea supusă revizuirii sub aspectul laturii civile a rămas definitivă la data de 29 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. din 2010 (15 februarie 2013) şi a C. proc. pen. din 2010 (1 februarie 2014).

S-a reţinut că, fiind un litigiu început anterior datei de 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora dispoziţiile C. proc. civ. din 2010 se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, iar procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. din 2010 rămân supuse legii vechi (C. proc. civ. din 1865), chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.

În aplicarea dispoziţiilor citate din Legea nr. 76/2012, s-a constatat că prezenta cauză este supusă C. proc. civ. din 1865.

Or, în procesele care se judecă potrivit C. proc. civ. din 1865, sunt aplicabile dispoziţiile de procedură reglementate de acest cod coroborate cu norma specială de procedură reglementată de art. 241 din Legea nr. 304/2004, începând cu data de 25 noiembrie 2010, conform cărora "Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă".

Astfel fiind, în procedura reglementată de art. 241 din Legea nr. 304/2004, Completul de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a analizat cu prioritate admisibilitatea recursului, constatând că, în cauză, hotărârea pronunţată de instanţa civilă în revizuire cu privire la latura civilă a cauzei penale a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. din 1865, fiind supusă căilor de atac reglementate de acest cod.

Conform art. 328 din C. proc. civ. din 1865: "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă."

S-a reţinut că, în speţă, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat (Sentinţa penală nr. 1657 din 7 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin Decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători), a fost pronunţată în temeiul C. proc. pen. din 1968, care nu reglementează vreo cale de atac în faţa instanţei civile cu privire la latura civilă a cauzei penale.

Or, în susţinerea demersului judiciar exercitat, revizuenţii invocă dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. din 2010, care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Însă, pentru argumentele expuse anterior, s-a apreciat că dispoziţiile C. proc. pen. din 2010 nu se aplică hotărârilor penale în discuţie, care au fost pronunţate anterior datei de 1 februarie 2014.

Atât timp cât reglementările procesuale incidente în privinţa hotărârilor în discuţie nu reglementează calea de atac a revizuirii la instanţa civilă împotriva hotărârii penale sub aspectul laturii civile, pe cale de consecinţă, nu este identificată o normă procesuală care să deschidă calea de atac a recursului împotriva hotărârii irevocabile pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi în soluţionarea unei asemenea cereri de revizuire.

În concluzie, s-a reţinut că hotărârea pronunţată în revizuire de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este o hotărâre irevocabilă, nefiind susceptibilă de recurs în temeiul dispoziţiilor art. 299 din C. proc. civ. din 1865 ori ale art. 24 din Legea nr. 304/2004.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 241 din Legea nr. 304/2004, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză.

Contestaţia în anulare:

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie în anulare recurenţii A., B. şi C., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, F., D. şi E., în calitate de intimaţi, în temeiul art. 317 din vechiul C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea încheierii civile nr. 210 pronunţate la data de 19 decembrie 2018 în camera de consiliu şi fixarea unui termen de judecată, cu citarea părţilor, în vederea rejudecării în şedinţă publică a recursului formulat de către aceştia împotriva Deciziei civile nr. 1928 din 17 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018.

După expunerea situaţiei de fapt, contestatorii au arătat că prezenta contestaţie în anulare este întemeiată pe dispoziţiile vechiul C. proc. civ., având în vedere regula de drept procedural civil conform căreia "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", reglementată de art. 27 din noul C. proc. civ.

Contestatorii au susţinut că este întemeiată contestaţia în anulare, potrivit dispoziţiilor art. 317 din vechiul C. proc. civ., care îşi găseşte corespondentul în art. 503 din noul C. proc. civ., întrucât încheierea nr. 210 din 19 decembrie 2018 a fost pronunţată în condiţiile în care aceştia nu au fost legal citaţi şi nici nu au fost prezenţi la termenul când a avut loc judecata recursului.

Au arătat că sunt îndeplinite condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea contestaţiei în anulare, întrucât, la termenul de judecată din 8 octombrie 2018, în vederea acordării posibilităţii părţilor de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la admisibilitatea recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 304/2004, instanţa a apreciat că se impune fixarea unui termen de judecată în şedinţă publică, pentru când să fie citate părţile. În acest sens, a fost acordat termen la data de 5 noiembrie 2018. Ulterior, a urmat o succesiune de amânări, ultima dintre acestea fiind dispusă la termenul din 3 decembrie 2018, când instanţa a acordat termen la data de 4 februarie 2019, în şedinţă publică, pentru când părţile aveau termen în cunoştinţă şi urmau să dezbată, în contradictoriu şi în şedinţă publică, admisibilitatea recursului prin raportare la dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 304/2004.

Cu toate acestea, instanţa a soluţionat recursul formulat de contestatori în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheierea nr. 210 pronunţată la 19 decembrie 2018, respingându-l ca inadmisibil, deşi, aşa cum s-a arătat, următorul termen acordat în cauză fusese stabilit pentru data de 4 februarie 2019.

Ca atare, contestatorii au arătat că, la data la care instanţa a adoptat soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil, nu au avut posibilitatea reală şi efectivă de a-şi susţine cauza, respectiv, de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la admisibilitatea căii de atac.

Contestatorii au mai arătat că, la termenul din 19 decembrie 2018, când instanţa a respins recursul ca inadmisibil, nu au fost legal citaţi, nu au luat cunoştinţă de acest termen pe nicio altă cale şi aveau termen în cunoştinţă pentru data de 4 februarie 2019.

Astfel, nelegalitatea încheierii atacate şi, mai ales, maniera procedurală viciată în care recursul a fost respins ca inadmisibil rezultă din împrejurarea că, prin încheierea pronunţată în data de 8 octombrie 2018, instanţa a amânat cauza pentru data de 4 februarie 2019 şi a dispus citarea părţilor, tocmai pentru a acorda posibilitatea acestora să îşi exprime punctul de vedere cu privire la admisibilitatea recursului.

Or, deşi iniţial fusese stabilit un termen de judecată în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, pentru tranşarea problemei admisibilităţii recursului (08.10.2018), completul de judecată a revenit asupra propriei decizii, apreciind că dezlegarea acestui incident trebuie să respecte principiul contradictorialităţii, sens în care a dispus acordarea unui termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor (05.11.2018).

Independent de motivele care au stat la baza stabilirii arbitrare a termenului din 19 decembrie 2018, fără a fi adus la cunoştinţa părţilor, pentru o judecată echitabilă a recursului cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale, contestatorii au arătat că se impunea să fie legal citaţi, pentru a-şi putea susţine cauza.

Chiar dacă instanţa face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 pentru a motiva anularea intempestivă a încheierilor pronunţate la termenele din 08.10.2018, 05.11.2018 şi 03.12.2018, considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 685/2018 nu invalidează principiile fundamentale ale procesului civil.

Prin urmare, contestatorii au apreciat că se impunea punerea în dezbaterea părţilor a incidentului privind nulitatea încheierilor pronunţate de completul anterior, pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialităţii şi a principiului simetriei, care presupun faptul că orice măsură dispusă, chiar de către un complet necompetent/o instanţă necompetentă, nu poate fi invalidată, revocată, anulată şi nici măcar modificată printr-o altă procedură decât cea care a stat şi la baza adoptării respectivei măsuri.

Au susţinut că, în prezenta cauză, le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Contestatorii au învederat şi că dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 304/2004, care ofereau instanţei arbitrariul verificării admisibilităţii recursului în cameră de consiliu, fără citarea părţilor şi care au fost reţinute de instanţă în motivarea respingerii ca inadmisibil a recursului, au fost abrogate de art. 72, pct. 7 din Titlul II al Legii nr. 255/2013 la data de 1 februarie 2014, nemaifiind aplicabile prezentei speţe, iar instanţa avea obligaţia de a dispune cu privire la acest incident în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 18 februarie 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A., B. şi C. au invocat motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii."

De altfel, motivul legat de neregularitatea procedurii de citare se regăseşte şi în actuala reglementare, la art. 503 alin. (1), care prevede că "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

În prealabil, se constată că încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză, în condiţiile unei norme speciale - art. 241 din Legea nr. 304/2004, este o hotărâre irevocabilă, prin care s-a finalizat procesul, şi nu o simplă încheiere interlocutorie, dată în cursul judecăţii, premergătoare soluţionării pe fond a cauzei.

Cum textul legal sus-citat se referă generic la toate hotărârile irevocabile, fără a se face distincţie între sentinţe, decizii şi încheieri, rezultă că încheierea pronunţată în cauză, în temeiul art. 241 din Legea nr. 304/2004, este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

Cât priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatului F., se constată că acesta a decedat la 20 iunie 2013, potrivit certificatului de deces aflat la Dosarul nr. x/2018.

Cum capacitatea de folosinţă încetează odată cu moartea persoanei, intimatul F. nu mai are folosinţa drepturilor civile şi, potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., nu poate să fie parte în judecată.

De altfel, în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ce a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de contestatorii din prezenta cauză cu privire la latura civilă a Sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa de revizuire a reţinut, prin încheierea din 3 mai 2018, că, în raport cu obiectul învestirii instanţei, F. nu are calitate în procesul de revizuire.

Prin urmare, urmează să fie admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatului F. şi, în consecinţă, va fi respinsă contestaţia în anulare formulată în contradictoriu cu acesta.

Contestaţia în anulare formulată de A., B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, E. şi D. este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

În Dosarul nr. x/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, soluţionat prin încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare, prin rezoluţia din 24 iulie 2018, s-a stabilit termen de judecată la data de 8 octombrie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru verificarea admisibilităţii recursului, conform art. 241 din Legea nr. 304/2004, modificată prin Legea nr. 202/2010.

La termenul din 8 octombrie 2018, s-a apreciat că, raportat la obiectul cauzei şi la dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 328 alin. (1) din C. proc. civ., se impune dezbaterea admisibilităţii recursurilor declarate în cauză în şedinţă publică, în vederea citării părţilor, pentru a le da posibilitatea acestora să-şi exprime punctul de vedere, sens în care s-a fixat termen de judecată a recursurilor în şedinţă publică la data de 5 noiembrie 2018, cu citarea părţilor.

Întrucât la termenul din 5 noiembrie 2018 au intervenit motive de amânare pentru lipsă de apărare şi stabilirea cadrului procesual ca urmare a decesului intimatului F., s-a acordat termen pentru judecarea recursurilor la data de 3 decembrie 2018, iar recurenţii A., B., C. şi D., precum şi intimatul Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, au primit termenul în cunoştinţă, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., urmând ca celelalte părţi să fie citate.

La termenul de judecată acordat în şedinţă publică, la 3 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, după ce a pus în discuţia părţilor necesitatea amânării judecării cauzei, a constatat că, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137 din 8 noiembrie 2018, au fost stabilite data, ora şi locul tragerilor la sorţi pentru desemnarea membrilor Completurilor de 5 Judecători pentru anul 2018, având în vedere decizia Curţii Constituţionale din 7 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.

S-a arătat că actuala compunere a Completului de 5 judecători a fost stabilită în baza Hotărârii Colegiului de conducere nr. 139 din 13 noiembrie 2018, prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 19 lit. a1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, au fost aprobate compunerile Completurilor de 5 Judecători pentru anul 2018, conform rezultatelor tragerilor la sorţi efectuate în şedinţa publică din 9 noiembrie 2018.

Totodată, prin Sentinţa civilă nr. 4827 din 23 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137 din 8 noiembrie 2018.

Având în vedere aceste împrejurări, instanţa a apreciat că se impune amânarea judecării cauzei pentru lămurirea chestiunii prealabile referitoare la legala constituire a completului de judecată şi a acordat termen la 4 februarie 2019, pentru când toate părţile aveau termen în cunoştinţă.

Ulterior, prin rezoluţia din data de 12 decembrie 2018 a vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către Completurile de 5 Judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018, adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018.

La 19 decembrie 2018, Completul de 5 judecători nou învestit ca urmare a re-repartizării aleatorii a dosarului în condiţiile sus-menţionate, a soluţionat cauza în camera de consiliu, fără citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 202/2010. S-a constatat nulitatea necondiţionată a încheierilor din 8 octombrie 2018, 5 noiembrie 2018 şi 3 decembrie 2018, pronunţate de o instanţă a cărei nelegală compunere a fost reţinută de instanţa de contencios constituţional, potrivit considerentelor de la pct. 53, 161, 168, 177, 198 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018.

Ca urmare a nulităţii necondiţionate a încheierilor menţionate, instanţa a constatat că litigiul se judecă potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. din 1865 coroborate cu cele ale art. 241 din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data începerii litigiului de fond şi pronunţării hotărârii judecătoreşti sub aspectul laturii civile contestate în prezenta cauză aflată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din circumstanţele concrete ale cauzei, aşa cum au fost redate mai sus, se poate considera că, practic, în urma re-repartizării aleatorii a dosarului, a avut loc o preschimbare a termenului de judecată ce fusese acordat de instanţă pentru data de 4 februarie 2019, în şedinţă publică, şi pe care părţile îl aveau în cunoştinţă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, când termenul de judecată este preschimbat din oficiu, pentru motive temeinice, părţile trebuie citate de îndată pentru noul termen fixat. Aceste prevederi legale se regăsesc şi în actualul C. proc. civ., la art. 230, fiind menţinută obligativitatea instanţei de a încunoştinţa părţile de îndată, prin citare, despre noul termen, în situaţia preschimbării termenului de judecată.

În speţă, hotărârea a fost pronunţată la un alt termen decât cel acordat iniţial prin încheiere de şedinţă, iar cauza a fost soluţionată fără citarea părţilor, care nu au participat la judecată.

În aceste condiţii, neregularitatea de ordin procedural privind necitarea părţilor, care aveau termen în cunoştinţă, pentru noul termen fixat, este de natură a aduce un prejudiciu în ceea ce priveşte dreptul acestora la apărare, vătămarea constând în punerea părţilor în imposibilitate de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare.

Faţă de aceste împrejurări, se constată că sunt îndeplinite în cauză cerinţele impuse de art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., fiind incident motivul de contestaţie în anulare obişnuită referitor la neregularitatea procedurii de citare, întrucât contestatorii nu au fost legal citaţi şi nici nu au fost prezenţi în instanţă la termenul când a avut loc judecata.

Prin urmare, va fi admisă contestaţia în anulare şi se va anula încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, cu fixarea unui termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului declarat de A., B. şi C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatului F. şi, în consecinţă, respinge contestaţia în anulare formulată în contradictoriu cu această parte.

Admite contestaţia în anulare formulată de A., B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, E. şi D.

Anulează încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Fixează termen la data de 20 mai 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului declarat de A., B. şi C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2019.

Procesat de GGC - GV