Inadmissibility of appeal against final decision in complaint procedure under Article 341 of the Criminal Procedure Code

Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2018, totodată fiind obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin Încheierea nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din data de 09 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prin Încheierea nr. 41 din data de 09 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 89 din data de 30.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispuse astfel, în esenţă, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin Încheierea nr. 89 din data de 30.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 07.02.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei în dosarul cu acelaşi număr, prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, fiind menţinute ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei din data de 8 noiembrie 2017 dată în Dosarul nr. x/2017 şi ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 14.12.2017 dată în Dosarul nr. x/2017

S-a reţinut că această cale de atac vizează o încheiere pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în soluţionarea unei contestaţii declarate împotriva unei încheieri date în aplicarea prevederilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. (plângere împotriva soluţiei procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată) şi care, potrivit prevederilor art. 341 din C. proc. pen., este definitivă.

Astfel, constatându-se că petentului nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Încheierii nr. 89 din data de 30.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia acestuia, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

Împotriva Încheierii nr. 41 din data de 09 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, petentul A. a formulat o cale de atac.

Prin Încheierea nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată.

S-a reţinut că obiectul căii de atac îl constituie încheierea nr. 41 din data de 09 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva unei încheieri penale definitive, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, în procedura prevăzută de art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiaşi text de lege, este definitivă, iar potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen. contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că încheierea prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de contestatorul petent A. - Încheierea nr. 41 din data de 09 mai 2018 - contestată în cauză - este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Totodată, s-a mai arătat că în materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Încheierii nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie petentul A.

Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară a constatat, în esenţă că, dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

S-a mai arătat că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

De asemenea, instanţa a reţinut, din actele dosarului, că petentul a declarat căi de atac succesive, prima hotărâre fiind reprezentată de încheierea din camera de consiliu din 07.02.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost soluţionată o plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., această hotărâre fiind definitivă, în raport de dispoziţiile art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., în cauză petentul formulând contestaţie împotriva unei hotărâri definitive (Încheierea nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018), prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cale de atac exercitată la o altă cale de atac, inadmisibilă la rândul ei.

Împotriva Încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a declarat recurs contestatorul A., calea de atac fiind înregistrată la Completul de 5 Judecători la data de 25.01.2019.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva Încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2019.

Procesat de GGC - NN