Disciplinary sanction review barred where constitutional exception not raised in original proceedings

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Hotărârii nr. 9/J din 19 iunie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2014.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, recurentul A. a formulat cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

În motivare, a arătat că, prin Decizia civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2014 s-a respins recursul pe care l-a formulat împotriva Hotărârii nr. 9/J din 19 iunie 2014 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

A mai arătat că, prin Decizia civilă nr. 185 din 30 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015 s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva Hotărârii nr. 13/J din 1 iulie 2015 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care se soluţionase cererea de revizuire formulată împotriva Hotărârii nr. 9/J din 19 iunie 2014 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

A susţinut revizuentul că, în cauză, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, dispoziţii care, ulterior soluţionării cauzei, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018.

Potrivit parag. nr. 198 din această decizie, "Întrucât atât în materie penală, cât şi extrapenală, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiţionată şi, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet şi ţinând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare".

În continuare, revizuentul a arătat că apreciază ca nelegală Hotărârea nr. 9/J din 19 iunie 2014 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 şi dispoziţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. şi a reluat apărările din recurs.

3. Întâmpinare

Intimata Inspecţia Judiciară a arătat, prin întâmpinare, că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire a devenit definitivă la data pronunţării, iar pe parcursul soluţionării cauzei nu a fost invocată vreo excepţie de neconstituţionalitate, astfel că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

4. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privinţa temeiniciei soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii.

În cauză, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509. - Obiectul şi motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...]

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii."

Din economia dispoziţiilor citate, rezultă că una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv rezidă în faptul că decizia Curţii Constituţionale la care se referă textul procedural este necesar să fi fost pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în litigiul în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu revizuire, cu referire la o prevedere dintr-o lege sau ordonanţă, normă legală care să aibă legătură cu judecata în fond a cauzei.

Aşadar, textul art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. are în vedere ipoteza constând în admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate invocate în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă.

Această ipoteză nu se verifică însă, în speţă, întrucât în Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, partea nu a invocat nicio excepţie de neconstituţionalitate.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021/29.11.2018, de care se prevalează revizuentul în susţinerea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., a fost pronunţată într-un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, nefiind invocată nicio excepţie de neconstituţionalitate în Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu revizuire (Decizia nr. 2 din 12 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători).

Rezultă că, în litigiul pendinte, nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulative ce trebuie întrunite pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. Revizuentul nu a invocat în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014 excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, aşa cum susţine prin cererea de revizuire.

În acest sens, sunt elocvente considerentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 163 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523/5.07.2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., conform cărora:

"33. În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă [...]. În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii lucrului judecat.

34. Persoanele care au fost părţi în procese soluţionate prin hotărâri definitive pronunţate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, dar care nu au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acele texte nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluţie este justificată de necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în procese desfăşurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părţile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziţie. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părţi să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează şi care sunt apte şi adecvate spre a fi utilizate în funcţie de situaţia procesuală şi de parcursul procesual al cauzei. Aşadar, neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, aşa cum pretinde autoarea excepţiei."

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2019.

Procesat de GGC - GV