Abuse of influence in party leadership to solicit illegal campaign financing

Asupra apelului de faţă

În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în majoritate: în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu opinia separată în sensul stabilirii, în sarcina inculpatului A., a pedepsei de 1 an închisoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen., pentru infracţiunea de folosire a influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi a aplicării modalităţii de individualizare prevăzută de art. 83 din C. pen., respectiv amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea unui termen de supraveghere de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii, pe durata termenului de supraveghere inculpatul urmând să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 16 mai 2016, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie (verificat, conform art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 222 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de către procurorul-şef de secţie), s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A. - pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, folosindu-şi influenţa pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid, cu intenţie directă, l-a contactat la data de 1 martie 2016 pe martorul B., solicitându-i acestuia sprijin financiar pentru campania electorală privind alegerile locale din vara anului 2016, în care inculpatul fusese nominalizat pentru a candida la funcţia de primar al municipiului Bucureşti, iar la data de 20 martie 2016, cu ocazia unei noi întrevederi, i-a pretins aceluiaşi martor suma de 50.000 euro în numerar, aşadar nu în vreo modalitate legală, precum şi cu depăşirea plafonului stabilit prin Legea finanţării partidelor politice, cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane cu funcţii de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului, martorul acceptând să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care inculpatul A. o deţinea în cadrul C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpatului A., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 mai 2016, constituind obiectul Dosarului nr. x/2016

Prin Încheierea nr. 470 din data de 15 iunie 2016, Judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi a constatat că inculpatul A. nu a formulat cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea efectuării actelor şi administrării probelor în faza de urmărire penală, iar în urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, precum şi legalitatea efectuării actelor şi administrării probelor în faza de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În cursul judecăţii, după prezentarea, în şedinţă publică, a actului de sesizare, Înalta Curte, conform art. 374 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. i-a explicat inculpatului în ce constă învinuirea, l-a înştiinţat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări, în mod nemijlocit, martorilor, cât şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte necesar, l-a întrebat dacă solicită ca judecarea să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de acesta, în cazul în care recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, poziţia inculpatului, în acest sens, fiind consemnată într-o declaraţie . Inculpatul a învederat, cu privire la probele administrate în cursul urmăririi penale, că le contestă şi, totodată, a propus probe, conform art. 374 alin. (6) C. proc. pen., instanţa încuviinţând administrarea probelor cu înscrisuri şi martori.

La termenele din 18 octombrie 2016 şi 16 ianuarie 2017, instanţa a procedat la ascultarea inculpatului, declaraţiile acestuia fiind consemnate şi ataşate dosarului .

La termenul din 1 noiembrie 2016 a fost audiat martorul denunţător B., iar, ulterior, la termenul din 15 noiembrie 2016 au fost audiaţi martorii din rechizitoriu, D. şi E.

Martorii propuşi de inculpatul A. şi încuviinţaţi de către instanţă, numiţii F. şi G. au fost audiaţi la termenul din 13 decembrie 2016.

Inculpatul A., în cadrul administrării probei cu înscrisuri, a depus, la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri: oferta de publicitate online remisă acestuia de către reprezentantul televiziunii H., articole de presă, copie de pe cărţile de vizită folosite de inculpat în perioada 2008 - 2016.

S-a dispus, de către instanţă, efectuarea următoarelor adrese:

- către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, care a comunicat în ce dosare, aflate în instrumentarea acestei unităţi de parchet, figurează martorul denunţător B. şi în ce calitate şi, totodată, a înaintat instanţei, ca urmare a solicitării inculpatului, încuviinţată de către instanţă, suportul optic, tip DVD-R, marca I. ce conţine convorbirile şi comunicările tip SMS, purtate de către inculpat în ziua de 10 aprilie 2016;

- către J. care, în urma solicitării adresată de către instanţă, a transmis desfăşurătorul in extenso cu convorbirile telefonice şi de tip sms ale inculpatului din data de 10 aprilie 2016;

- către C. care a comunicat înscrisuri din care rezultă funcţia pe care inculpatul A. o deţinea în cadrul acestui partid.

De asemenea, la termenul de judecată din 15 noiembrie 2016, a fost audiat CD-ul L001 MP3, respectiv pasajul contestat de inculpatul A. din cadrul discuţiei cu martorul B., de la minutul 38,10 din data de 20 martie 2016.

Cercetarea judecătorească a confirmat fapta, în materialitatea ei, expusă în actul de acuzare.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, prealabil examinării pe fond a elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa de fond a apreciat că se impun a fi evidenţiate unele particularităţi, care au fost stabilite în urma administrării probatoriului, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, după cum urmează:

În contextul lansării, la data de 26 februarie 2016 a candidaturii inculpatului A. pentru funcţia de Primar General al municipiului Bucureşti din partea C., martorul B. i-a adresat un mesaj de felicitare, lansându-i şi invitaţia de a se întâlni ("Luând cunoştinţă de faptul că domnul A. îşi depusese candidatura pentru Primăria Capitalei, i-am trimis un sms de felicitare, acesta m-a apelat telefonic, dar din păcate nu i-am putut răspunde, motiv pentru care, la rândul meu, i-am răspuns printr-un sms, transmiţându-i faptul că poate reuşim să ne vedem". - declaraţie martor B. din data de 1 noiembrie 2016, dosar instanţă fond).

În scopul de a-şi reactualiza informaţiile cu privire la problemele cu care se confrunta municipiul Bucureşti, marile proiecte de infrastructură aflate în derulare, sugestia de noi proiecte şi soluţii, A. şi-a propus să se întâlnească cu mai multe persoane (de la Primăria Municipiului Bucureşti, din mediul de afaceri, reprezentanţi ONG-uri, experţi din diverse domenii), context în care a acceptat şi invitaţia martorului B. ("A fost partener la Primăria Capitalei în multe proiecte şi atât acesta, cât şi specialiştii companiei fondate de acesta au experienţă, expertiză, informaţii actuale şi printr-o astfel de întâlnire aş fi avut posibilitatea să cunosc care este situaţia în mai multe domenii din cadrul administraţiei publice Bucureşti"- declaraţie inculpat din 18 octombrie 2016), convenind, telefonic, să se întâlnească la domiciliul acestuia din urmă, în data de 1 martie 2016.

În cadrul întâlnirii ce a durat aproximativ o oră, discuţiile, care au fost înregistrate, cu un reportofon, de către martorul B., au vizat proiecte în curs de derulare privind municipiul Bucureşti, diverse probleme ale oraşului, precum şi eventuale soluţii la acestea ("Dânsul a trecut pe la mine, a stat aproximativ o oră, timp în care am discutat de diverse proiecte şi diverse lucruri care se întâmplă la Primăria Municipiului Bucureşti, acesta având o bună cunoaştere a proiectelor aflate în desfăşurare şi prin prisma faptului că anterior fusese viceprimar la Primăria Capitalei" - declaraţie B., dosar fond). Spre finalul întâlnirii, martorul B., a schimbat subiectul discuţiei care viza sistemul de taxare al K. (min. 39:56 conform înregistrării ambientale din 1 martie 2016) şi a abordat problema finanţării campaniei electorale.

În acest context, inculpatul a folosit expresia:

"Te gândeşti şi dacă poţi să îmi dai un şut în fund ...," iniţial, martorul denunţător neînţelegând la ce s-a referit inculpatul, însă a fost dispus să-i ofere sprijin:

"pe partea asta de ajutor ..., adică pot să mai fac ceva/ . . . . . . . . . . . ./, Îmi spui şi tu/.../, Măcar dă-mi o indicaţie, un ordin de mărime ceva să pot să ...,".

Următoarea întâlnire între inculpatul A. şi martorul B., a avut loc la data de 20 martie 2016, decurgând în aceleaşi coordonate ca şi prima, la domiciliul martorului denunţător, discuţiile fiind înregistrate de către acesta cu reportofonul propriu ("Întâlnirea a avut loc spre sfârşitul lunii martie, discutându-se pe diverse teme ale Primăriei Municipiului Bucureşti. I-am prezentat proiectele şi problemele pe care le aveam în curs, dânsul mai m-a pus la curent cu situaţia campaniei, sondaje, procente, situaţia celorlalţi candidaţi" - declaraţie B., dosar instanţă).

Subiectul finanţării campaniei electorale este deschis de către martorul B. prin întrebarea:

"Ia zi te-ai gândit cum să . . . . . . . . . .Ce pot să ...? (înregistrare ambientală din 20 martie 2016), continuând cu privire la o eventuală sumă ce urma a fi avansată de martorul B., ce a fost propusă de către inculpat, pentru susţinerea cheltuielilor media şi on-line din campania electorală, finanţarea urmând a fi făcută de persoana fizică B. şi nu de către societatea acestuia.

Legat de promovarea imaginii candidatului la funcţia de primar general al Capitalei, în cadrul media, s-a reţinut că tot martorul B. este cel care îl întreabă pe inculpat cum se va descurca cu televiziunile.

În cadrul discuţiei, din data de 20 martie 2016, inculpatul A. şi martorul B. stabilesc modalitatea în care urma să-i fie remisă suma de bani, în tranşe, cash.

"B.: Atuncea ţi-i pregătesc în nişte tranşe.

A.: Exact.

B.: 10, 15, 20 ...?

A.: Aşa, aşa. Mă suni când ai o...

B.: Dar aşa, ca urgenţă, cam cât?

A.: Mi-ar trebui cam la sfârşitul săptămânii viitoare, începutul săptămânii celelalte...

B.: O primă tranşă ...

A.: Sunt nişte ...

B.: Da ...

A.: Măcar aşa, pentru încredere! Să vadă omul că începe...

B.: Da ... Bine, te-am pupat! Sănătate!"

Ulterior acestei întrevederi, martorul B. a mai încercat să stabilească o altă întâlnire pentru remiterea primei tranşe, transmiţându-i inculpatului A. mai multe sms-uri (declaraţia martorului din 7 aprilie 2016, dosar urmărire penală), în final, i-a expediat un sms cu următorul conţinut:

"Eşti un labagiu," la data de 10 aprilie 2016, ora 22:00 (dosar instanţă fond).

Raportând prevederile care incriminează infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, la datele rezultate în urma efectuării cercetării judecătoreşti, Înalta Curte, secţia penală, în opinie majoritară, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, respectiv, elementul material al laturii obiective.

Astfel, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, constituie infracţiune "fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite".

Obiectul juridic special al infracţiunii de folosire a influentei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă cu privire la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie în ceea ce priveşte folosirea influenţei ori autorităţii pe care acestea le au.

Incriminarea acestor acţiuni protejează, în subsidiar, şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele şi persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic secundar al infracţiunii.

Subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 poate fi doar persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, sindicat, patronat sau în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial. Ca atare, subiectul activ este circumstanţiat, infracţiunea neputând fi comisă în forma autoratului/coautoratului decât de către o persoana care îndeplineşte una din calităţile expres şi limitativ enumerate de lege.

În speţă, aşa cum rezultă din actele existente la dosar, inculpatul A., la data reţinută în rechizitoriu ca fiind săvârşită fapta, martie 2016, deţinea funcţia de prim-vicepreşedinte al C.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că argumentele inculpatului în sensul că nu este îndeplinită cerinţa textului de lege referitor la îndeplinirea de către subiectul activ al infracţiunii, a calităţilor expres şi limitativ prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât, în opinia sa, cel care deţine această calitate trebuie să folosească influenţa dată de funcţia de conducere deţinută în cadrul partidului la momentul realizării elementului material şi, de asemenea, să fie cunoscută de cel de la care pretinde bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, sunt nefondate.

Astfel, instanţa a de fond a constatat că pentru a constata îndeplinirea condiţiei preexistenţei unei funcţii de conducere în cadrul unui partid, sindicat, patronat sau în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de către subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 e suficient ca la data săvârşirii faptei inculpatul să deţină una dintre calităţile expres şi limitative prevăzute de lege. Folosirea influenţei derivată din funcţia de conducere deţinută, la momentul realizării elementului material al laturii obiective a infracţiunii, cât şi cunoaşterea funcţiei respective de către persoana de la care se solicită bani, bunuri sau alte foloase sunt aspecte care vizează latura obiectivă a infracţiunii şi nu ţin de analiza existenţei subiectului activ circumstanţiat al infracţiunii.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că pentru existenţa infracţiunii este necesar a fi îndeplinită situaţia premisă constituită de preexistenţa partidului, sindicatului, patronatului sau persoanei juridice fără scop lucrativ în cadrul cărora îndeplineşte funcţia de conducere subiectul activ. Fără preexistenţa acestor structuri politice, sindicale, asociative nu poate fi concepută existenta infracţiunii. Infracţiunea poate fi săvârşită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ, condiţie îndeplinită în speţă.

Astfel, subiectul pasiv este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică fără scop lucrativ în care deţine funcţia de conducere subiectul activ şi a cărei autoritate, prestigiu, credibilitate şi forţă este lezată prin faptele acestuia de folosire a influenţei sau autorităţii sale în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite. Subiectul pasiv poate fi reprezentat şi de persoana care urmează să sufere o vătămare a intereselor sale legitime datorita intervenţiei ilicite a făptuitorului.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar a fi îndeplinită situaţia premisă constituită de preexistenţa partidului, sindicatului, patronatului sau persoanei juridice fără scop lucrativ în cadrul cărora îndeplineşte funcţia de conducere subiectul activ. Fără preexistenţa acestor structuri politice, sindicale, asociative nu poate fi concepută existenta infracţiunii. Infracţiunea poate fi săvârşită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ, condiţie îndeplinită în speţă.

Cu referire la elementul material al laturii obiective al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 instanţa de fond a reţinut că acesta constă în fapta subiectului activ nemijlocit (a autorului) de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Realizarea efectiva a foloaselor nu este însă o condiţie de existenţă a infracţiunii.

Astfel, prin folosirea influenţei sau autorităţii pe care le are subiectul activ al infracţiunii, se înţelege întrebuinţarea, utilizarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre datorită funcţiei pe care o deţine. Fapta autorului trebuie să se bazeze pe influenţa sau autoritatea pe care o are datorită funcţiei ocupate, dacă influenţa se datorează altor tipuri de relaţii, atunci nu se va putea reţine infracţiunea de faţă (decizia nr. 310 din 17 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Folosirea se poate referi fie la influenţa, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ ori la amândouă, completându-se reciproc.

Influenţa, în sensul care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a acţiona asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate ale persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii.

În speţă, instanţa de fond a constatat că modalitatea reţinută de Parchet în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, este cea de folosire a influenţei, pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid, arătându-se că acesta, cu intenţie directă, l-a contactat la data de 01 martie 2016 pe martorul B., solicitându-i acestuia sprijin financiar pentru campania electorală privind alegerile locale din vara anului 2016, în care fusese nominalizat pentru a candida la funcţia de primar al municipiului Bucureşti, iar la data de 20 martie 2016, cu ocazia unei noi întrevederi, i-a pretins aceluiaşi martor suma de 50.000 euro, în numerar, cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane cu funcţii de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului, martorul acceptând să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care A. o deţinea în cadrul C.

Înalta Curte, în opinie majoritară, a apreciat că acţiunea de folosire a influenţei constă în utilizarea, uzitarea, întrebuinţarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie datorită funcţiei pe care o are şi ea trebuie să se concretizeze în elemente faptice.

Simpla existenţă a unei funcţii şi totodată a unei influenţe, dată de prerogativele acesteia, cât şi obţinerea unor foloase necuvenite, nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât existenţa unei influenţe sau autorităţi generale, inerente oricărei funcţii de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcţionarea influenţei sau autorităţii în vederea obţinerii unui scop. Nu poate exista o prezumţie absolută a influenţei instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii, întrucât a fi de acord cu un asemenea raţionament ar echivala cu acceptarea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 ori de câte ori o persoană îndeplineşte condiţiile subiectului activ, fără a fi necesară "exhibarea unor elemente faptice", iar pe de altă parte, din moment ce aceste funcţii presupun, ca regulă, luarea unor decizii, orice hotărâre luată ar putea fi considerată element material al infracţiunii de folosire a influenţei.

Mai mult, pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 influenţa nu trebuie să derive din calităţile individuale, personale ale persoanei învestite cu funcţii de conducere în partid, ci din însăşi funcţia exercitată (L., Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. M., Bucureşti, 2004).

În raport de susţinerile făcute în cuprinsul rechizitoriului în sensul că influenţa inculpatului A. "era dată atât de puterea poziţiei în sine (conferită de funcţia deţinută de prim-vicepreşedinte al C.), cât şi de puterea personală, decurgând din cea a poziţiei (contacte interpersonale pe care le-a cultivat de-a lungul timpului şi care i-ar fi permis la un moment dat să exercite influenţă asupra celorlalţi, fila x rechizitoriu)", iar "notorietatea de care se bucura acesta, (afirmată în discuţiile cu martorul B. referitoare la procentul ridicat în raport cu numitul N., care nu deţinea o funcţie de conducere în cadrul C., fila x din rechizitoriu), deriva tocmai din funcţia politică de conducere", Înalta Curte, secţie penală a apreciat că o astfel de susţinere pune semnul egalităţii între puterea politică conferită de o funcţie de conducere deţinută în cadrul unui partid şi prestigiul politic, cele două fiind noţiuni distincte, care nu se confundă.

Astfel, prestigiului politic se referă strict la calităţile individuale ale unei persoane, precumpănitoare fiind elementele de ordin moral, afectiv, competenţele, cunoştinţele şi distincţia acesteia şi nu vizează aspecte care ţin de puterea şi mijloacele de influenţare. Notorietatea unei persoane, în plan politic, nu este dată, exclusiv, de funcţia pe care o deţine în cadrul unei formaţiuni politice, ci prestigiul politic este cel care îi conferă notorietate prin modul în care personalitatea sa se face remarcată în plan politic, respectiv calităţile, competenţele şi cunoştinţele acesteia.

Funcţia de conducere deţinută într-un partid nu generează, în mod obligatoriu, un grad mai ridicat de notorietate în comparaţie cu un simplu membru al formaţiunii politice. Gradul diferit de notorietate care se remarcă între diferiţi membrii ai unui partid politic este dat de prestigiul politic. Învestirea într-o funcţie de conducere în cadrul unui partid se face ca o recunoaştere a acestei notorietăţi, strict în considerarea calităţilor individuale ale persoanei. Practic notorietatea de care se bucură o persoană preexistă numirii într-o funcţie de conducere, fiind cea care stă la baza învestirii în respectiva funcţie, definitorii pentru desemnare fiind calităţile, competenţele, cunoştinţele persoanei.

Or, în cazul inculpatului A., instanţa de fond a reţinut că ceea ce se evidenţiază sunt tocmai calităţile sale personale, cunoştinţele, competenţa, personalitatea şi mai puţin aspectele care ţin de exercitarea vreunei influenţe date de calitatea de lider politic.

Din analiza întregului material probator administrat, în special a conţinutului discuţiilor înregistrate în mediul ambiental, avute de inculpatul A. cu martorul B., la 1 martie 2016 şi 20 martie 2016., coroborate cu declaraţiile inculpatului şi ale martorilor audiaţi, cât şi cu înscrisurile administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că nu rezultă existenţa unor acţiuni exercitate de inculpatul A. care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, învinuirile aduse prin rechizitoriu fiind în afara unor fapte materiale concrete şi nu sunt susţinute de niciun mijloc de probă.

Astfel, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că în cadrul acuzaţiilor aduse inculpatului A. prin actul de sesizare se arată că în solicitarea sprijinului financiar pentru campania electorală de la martorul B., acesta şi-ar fi folosit influenţa derivată din funcţia de conducere pe care o deţinea în cadrul C., însă, probele administrate infirmă această susţinere.

A. Astfel, s-a reţinut că, în cadrul celor două întâlniri avute de către inculpat cu martorul denunţător, la domiciliul acestuia, A. a relaţionat din poziţia de candidat pentru funcţia de primar al Capitalei şi nicidecum în calitate de prim-vicepreşedinte al partidului din care făcea parte.

Faptul că funcţia deţinută în cadrul partidului era în strânsă legătură cu desemnarea inculpatului pentru a candida la funcţia de primar, nu poate conduce la concluzia că a existat o exercitare a influenţei inculpatului în considerarea exclusivă a funcţiei de conducere din cadrul C., în condiţiile în care probele dosarului nu confirmă o astfel de ipoteză.

Relevant în acest sens a fost apreciat că, deşi inculpatul A. deţinea în cadrul C. funcţia de prim-vicepreşedinte, încă din anul 2014, în considerarea acestei funcţii nu a fost contactat de către martorul B. şi nici, la rândul său, nu a luat legătura cu acesta, în intervalul 2014 - 2016, ultima întâlnire, după cele învederate de către martor, datează din anul 2012, aspect confirmat şi de inculpatul A., care în declaraţia dată la urmărire penală.

După o perioadă de aproximativ doi ani, în cadrul căreia A. şi B. nu au mai interacţionat în plan social, la data de 01 martie 2016 şi, respectiv, data de 20 martie 2016, cei doi au convenit să se întâlnească, dar acest fapt s-a datorat doar lansării candidaturii inculpatului pentru funcţia de primar al municipiului Bucureşti.

De altfel, iniţiativa acestui demers a aparţinut martorului denunţător, aşa cum precizează în declaraţia dată în faţa instanţei la 01 noiembrie 2016, filele x:

"Luând cunoştinţă de faptul că domnul A. îşi depusese candidatura pentru Primăria Capitalei, i-am trimis un sms de felicitare, acesta m-a apelat telefonic, dar din păcate nu i-am putut răspunde, motiv pentru care, la rândul meu, i-am răspuns printr-un sms, transmiţându-i faptul că poate reuşim să ne vedem."

În cadrul întâlnirii ce a avut loc în data de 01 martie 2016, discuţiile, conform conţinutului înregistrat, au vizat următoarele subiecte: situaţia Stadionului Naţional care fusese închis, întrucât materialul folosit la acoperişul acestuia nu respecta normativele la foc reglementate de legislaţia din România, precum şi circumstanţele care au dus la închiderea acestuia; modalitatea în care martorul denunţător a reuşit să obţină plata pentru lucrările efectuate la stadion şi care nu fuseseră plătite la timp de către Primăria Municipiului Bucureşti; situaţia proiectului pasajului Ciurel care ar urma să facă legătura dintre autostrada A1 şi Splaiul Independenţei, proiect blocat pentru lipsa autorizaţiei de construire; situaţia proiectului finalizat a axei Berzei-Uranus a cărei recepţie finală nu a fost efectuată şi la care au fost făcute lucrări suplimentare (implementarea semaforizării) care nu au fost cuprinse în contractul iniţial, însă care au fost solicitate de primarul suspendat la acea vreme, O.; situaţia proiectului P., un proiect ce se afla în desfăşurare în parteneriat public-privat.

De asemenea, în cadrul întâlnirii avute la 20 martie 2016, se remarcă abordarea de către inculpatul A. şi martorul denunţător, B., a aceleiaşi tematici care viza proiectele aflate în curs de desfăşurare la nivelul Primăriei Capitalei, fără a se evidenţia, şi de această dată, existenţa vreunei legături între subiectele abordate şi funcţia de prim-vicepreşedinte al C.

Având în vedere conţinutul discuţiilor purtate de cei doi la întâlnirile de la domiciliul martorului denunţător, din 01 martie 2016 şi, respectiv, 20 martie 2016, instanţa de fond a reţinut că se confirmă ceea ce inculpatul A. a susţinut referitor la obiectul şi scopul întâlnirilor avute cu martorul denunţător:

"În scopul de a reactualiza şi pregăti un program mi-am fixat un plan de întâlniri cu mai multe persoane/.../printre aceste persoane se număra şi B., fost partener al Primăriei Capitalei în multe proiecte şi atât acesta, cât şi specialiştii companiei fondate de acesta au experienţă, expertiză, informaţii actuale şi printr-o astfel de întâlnire aş fi avut posibilitatea să cunosc care este situaţia în mai multe domenii din cadrul administraţiei publice", (declaraţie inculpat, dosar instanţă fond.)

De asemenea, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că declaraţia acestuia se coroborează cu cea a martorului B., care, în faţa instanţei, la rândul său, a arătat că tematica principală abordată în cadrul celor două discuţii, a vizat proiectele în curs de desfăşurare la Primăria Capitalei:

"Am discutat de diverse proiecte şi de diverse lucruri care se întâmplă prin Municipiul Bucureşti, acesta având o bună cunoaştere a proiectelor aflate în desfăşurare şi prin prisma faptului că anterior fusese viceprimar la Primăria Capitalei" (declaraţie 1 noiembrie 2016, dosar instanţă fond).

Concluzionând, instanţa de fond a constatat că obiectivul principal urmărit de către inculpat în cadrul întâlnirilor avute cu martorul denunţător, a fost acela de a obţine o informare în ceea ce priveşte marile proiecte de infrastructură din Bucureşti, precum şi identificarea problemelor pe care le întâmpină persoanele din mediul de afaceri privat pe parcursul derulării contractelor cu Primăria Municipiului Bucureşti, discuţiile fiind purtate doar din poziţia de candidat la funcţia de primar general al Capitalei.

Prin urmare, stabilind, pe bază de elemente certe, scopul celor două întâlniri, calitatea în care a participat inculpatul, instanţa de fond a constatat că se infirmă susţinerea acuzării, potrivit căreia pentru martor nu a contat împrejurarea că inculpatul candida pentru funcţia de primar general, ci doar funcţia politică deţinută.

Totodată, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că deşi se menţionează ca fiind relevant, în acest sens, următorul dialog:

"B. - Apropo, aicea, la asta . . . . . . . . . .Nu ştiu, la utilităţi . . . . . . . . . .dar mai încolo, am să te rog şi eu să mă ajuţi un pic că . . . . . . . . . .

A. - Sigur!

B. - P . . . . . . . . . .e utilitate publică şi ... poate odată, când ai timp.

A. - Mă, ascultă - mă . . . . . . . . . .le discutăm sigur şi mai în detaliu. Adică tu ştii că orice este util pentru Bucureşti, eu sprijin ... fără" ... (fila x rechizitoriu, primul paragraf), că acestei discuţii nu i se poate da alt sens decât cel oferit de părţi.

Astfel, a considera că "promisiunea inculpatului de a sprijini martorul în promovarea anumitor produse de utilitate publică pentru Capitală ar fi fost făcută fără a condiţiona promisiunea de câştigarea alegerilor şi, astfel, acceptarea finanţării campaniei electorale ar fi reprezentat o investiţie politică," aşa cum se susţine în rechizitoriu, ar veni în contradicţie cu ceea ce părţile au declarat în faţa instanţei, cu privire la această discuţie.

În acest context, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţia martorul B., care arată:

"Nu era practic o solicitare de ajutor, ci doream să-i spun detaliile unui proiect complex, care se derula de aproximativ 10 ani la Primăria Municipiului Bucureşti şi care la fiecare schimbare de conducere la Primăria Capitalei necesita un volum mare de detalii şi discuţii, astfel încât trebuia ca noua conducere să cunoască foarte bine proiectul şi să ia deciziile corecte", declaraţie care se coroborează cu cea a inculpatului:

"În legătură cu discuţia care mi s-a citit arăt că m-am referit la faptul că tot ceea ce este util pentru Bucureşti eu sprijin, aşa cum am precizat, mă refeream la chestii normale. Arăt că această discuţie s-a făcut cu mine din poziţia de candidat la primăria Capitalei, iar solicitarea aceasta, chiar dacă nu era individualizată, se referea la atribuţiile mele ca şi primar."

Martorul B., audiat de către instanţă, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, sub prestare de jurământ religios, prin susţinerile făcute la data de 01 noiembrie 2016, a infirmat teza acuzării potrivit căreia "promisiunea de a sprijini promovarea/implementarea unor produse de care martorul era interesat din punct de vedere comercial" ar fi fost făcută de către inculpat "tot prin prisma funcţiei politice de conducere care era şi rămânea o certitudine, indiferent de rezultatul alegerilor locale pentru Primăria Municipiului Bucureşti" şi a confirmat faptul că discuţiile au avut loc între două persoane care anterior mai interacţionaseră social, care se cunoşteau de aproximativ zece ani, că acestea au fost generate şi purtate în contextul în care inculpatul candida pentru funcţia de primar general, neexistând niciun element care să conducă la concluzia că martorul ar fi avut în vedere faptul că A. era liderul unui partid sau că inculpatul şi-ar fi folosit influenţa politică.

Referitor la discuţiile purtate cu inculpatul A. privind finanţarea campaniei electorale, întrebat, cu ocazia audierii, care a fost motivul care l-a determinat să accepte şi să-şi ofere sprijinul pentru finanţarea campaniei, martorul B. a făcut următoarea precizare:

"Era greu să refuz o asemenea solicitare venită de la o persoană pentru care exista posibilitatea să obţină o poziţie, iar prin această funcţie putea să-mi garanteze bunul mers al contractelor şi proiectelor aflate în desfăşurare. Este evident că mă gândeam la faptul că domnul A. ar fi putut să câştige alegerile şi să ocupe funcţia de primar general".

Aceste precizări au fost apreciate de instanţa de fond ca fiind în contradicţie cu ceea cea martorul a declarat în faza de urmărire penală, unde a afirmat:

"În acceptarea solicitării am avut în vedere funcţia de vicepreşedinte al C., un partid mare, cu oameni în administraţie, precum şi potenţialul de influenţă al acestuia din această poziţie în domenii de interes din spectrul de activitate al firmei Q."

Interpelat fiind de către instanţă în legătură cu aceste contradicţii martorul a oferit următoarea explicaţie:

"Este adevărat că la urmărirea penală am declarat că am avut în vedere funcţia de vicepreşedinte al C. al lui A., dar fac menţiunea că am avut în vedere ambele ipoteze" (declaraţie din 1 noiembrie 2016, dosar fond).

Faptul că această precizare a martorului a fost făcută doar la interpelarea instanţei, a fost apreciat de instanţa de fond de natură a naşte suspiciuni cu privire la caracterul complet al depoziţiei acestuia din faza de urmărire penală şi omisiunea de a nu prezenta, în mod obiectiv, toate resorturile care l-au influenţat şi le-a avut în vedere, când a acceptat propunerea de sprijinire a campaniei electorale a inculpatului A. pentru funcţia de primar general al Capitalei.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că martorul a confirmat că cele menţionate în faţa instanţei corespund realităţii şi demonstrează că oferirea sprijinului financiar inculpatului A. pentru campania electorală nu s-a făcut în considerarea funcţiei de conducere din cadrul partidului, aşa cum a afirmat la urmărire penală, ci doar în considerarea faptului că era o persoană pe care o cunoştea de ceva timp, cu care interacţionase social la diferite evenimente şi care, la acea dată, candida pentru funcţia de primar general al Capitalei.

În acest context instanţa de fond a apreciat că folosirea sintagmei "este evident" (/../că mă gândeam că domnul A. ar fi putut să câştige alegerile şi să ocupe funcţia de primar general"), precum şi susţinerea martorului:"Domnul A. nu m-a ajutat în nici un proiect derulat de firma mea în calitatea dânsului de prim-vicepreşedinte al C." denotă convingere, certitudine, nelăsând loc echivocului, altor interpretări.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că în condiţiile în care anterior depunerii candidaturii pentru funcţia de primar general al Capitalei, inculpatul A. nu l-a ajutat pe martorul B., în derularea vreunui proiect, prin prisma funcţiei deţinute în cadrul C., şi, în mod implicit, nu şi-a folosit influenţa sau autoritatea derivată din această funcţie în raporturile cu martorul denunţător, este greu de acceptat, că, inculpatul A., după depunerea candidaturii sale pentru funcţia de primar, începe să-şi folosească influenţa derivată din funcţia deţinută în cadrul partidului, deşi până atunci niciodată nu o făcuse, în raporturile cu martorul denunţător şi, mai mult, nici nu fusese contactat de martor în acest sens.

Aşadar, Înalta Curte, secţia penală a apreciat că declaraţia dată de martorul B. în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate şi sub prestare de jurământ religios, are prevalenţă faţă de alte declaraţii făcute de acelaşi martor în cursul urmăririi penale (cauza Doorson c. Olandei).

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi susţinerea inculpatul A., care a arătat că niciodată în cariera sa politică nu şi-a folosit influenţa dată de funcţia de conducere deţinută în cadrul C.:

"În cursul discuţiilor purtate cu acesta (B.) au fost evidenţiate foarte multe probleme pe care acesta le avea, inclusiv probleme juridice, iar acesta nu mi-a solicitat niciun ajutor pentru acestea, dar nici eu nu i-am oferit niciun ajutor, deşi la data respectivelor discuţii primar interimar era un reprezentant al PNL, iar domnul B. ştia că eu cunoşteam foarte mulţi oameni din cadrul primăriei şi aş fi putut uza de influenţa mea pentru a-l ajuta [...] Pe B. îl cunosc din perioada în care eu eram viceprimar şi niciodată acesta nu a formulat vreo solicitare ilegală către mine, în calitatea mea de viceprimar, ministru, iar relaţia dintre noi a fost o relaţie instituţională. Firma Q. avea o serie de contracte cu Primăria Capitalei atunci când eu eram viceprimar, însă toate acestea au urmat calea legala, iar domnul B. nu mi-a solicitat nici un ajutor cu aceste contracte."

Faptul că inculpatul A. nu a acţionat în contextul funcţiei politice deţinute în partid, în sensul consolidării poziţiei politice prin alegerea în calitate de primar, că nu a uzat de influenţa sa dată de funcţia de conducere din cadrul C., în solicitarea ajutorului financiar de la martorul B., s-a reţinut a fi dovedită şi de afirmaţia făcută de acesta, în cadrul discuţiilor avute cu martorul B. la 1 martie 2016, ora 1:06.19:

"Nu vreau nimic de la Partid, serios" ..., practic s-a disociat de partid şi, implicit, de funcţia deţinută în cadrul acestuia.

Relevantă în acest context a fost apreciată şi proba administrată de către inculpat, în circumstanţiere, constând în depunerea cărţilor de vizită pe care le-a folosit de-a lungul întregii cariere politice, pe parcursul campaniilor electorale şi din cuprinsul acestora se constată că nu apare menţionată funcţia deţinută în cadrul formaţiunii politice .

În raport de considerentele ce preced instanţa de fond a constatat că în cauză nu se poate reţine întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât dovedirea exercitării acţiunii de folosire a influenţei inculpatului în determinarea schimbării deciziei/hotărârii martorului denunţător de a nu finanţa campania electorală ori în determinarea luării unei decizii/hotărâri de finanţare prin prisma funcţiei politice deţinute trebuie să se întemeieze pe probe certe, neputând fi exclusiv rezultatul percepţiei subiectului pasiv, derivată din simpla prezenţă a persoanei despre care se presupune că ar putea avea o astfel de influenţă, în lipsa unei manifestări concrete din partea celui dintâi.

B. Înalta Curte, secţia penală a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul A. ar fi exercitat asupra martorului denunţător vreun fel de acţiune pentru a-i schimba conduita, prin folosirea influenţei ce ar rezultata din funcţia de conducere deţinută în cadrul partidului, nici măcar aluziv, în solicitarea sprijinului pentru finanţarea campaniei electorale.

Relevante în acest sens, au fost apreciate următoarele aspecte:

1. Iniţiativa de a-l contacta pe inculpat, cât şi solicitarea de a se întâlni, au aparţinut martorului B., fapt confirmat de acesta, iar motivul l-a constituit, exclusiv, lansarea candidaturii inculpatului A. pentru funcţia de primar general ("Luând cunoştinţă de faptul că domnul A. îşi depusese candidatura pentru Primăria Capitalei, i-am trimis un sms de felicitare, acesta m-a apelat telefonic, dar din păcate nu i-am putut răspunde, motiv pentru care, la rândul meu, i-am răspuns printr-un sms, transmiţându-i faptul că poate reuşim să ne vedem" - declaraţie B. din 1 noiembrie 2016, dosar fond). Inculpatul a acceptat o astfel de invitaţie în contextul în care, aşa cum a arătat, îşi fixase un plan de întâlniri cu mai multe persoane din diferite domenii, în vederea stabilirii strategiei electorale, strict în considerarea faptului că acesta candida pentru funcţia de primar general.

2. Discuţiile au fost înregistrate de către martorul denunţător, în integralitate, cu un reportofon, explicându-şi gestul prin faptul că a presupus că această întâlnire va duce la o solicitare de sprijin, ("Am bănuit că această întâlnire va duce la o solicitare de sprijin", declaraţie martor 1 noiembrie 2016, dosar instanţă fond), fapt de natură să demonstreze că nu se poate vorbi de o influenţare sau intimidare a martorului de către inculpat, datorită funcţiei deţinută de acesta în cadrul C., ci dimpotrivă, se poate vorbi chiar de un ascendent al martorului, atât timp cât inculpatul a fost un mijloc în acţiunea acestuia pentru obţinerea unui rezultat dorit de acesta.

3. În cadrul celor două întâlniri, nu inculpatul A. este cel care are iniţiativa abordării temei legate de finanţarea campaniei electorale, ci, aproape de finalul acestora, discuţia este deschisă de către martorul denunţător şi tot el este cel care conduce discuţiile, dictând condiţiile în care ar fi urmat a fi făcută finanţarea, inculpatul răspunzând acestor propuneri.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că, deşi s-ar putea susţine că acest mod de abordare al inculpatului A., în sensul de a evita deschiderea subiectului privind solicitarea de sprijin a finanţării campaniei electorale de la începutul întâlnirii şi la iniţiativa sa, ar putea face parte dintr-o strategie de natură a evita eventuale consecinţe privind tragerea la răspundere penală, această ipoteză nu are suport probator, fiind infirmată de seriozitatea discuţiilor avute cu martorul denunţător, conferită de amploarea, durata şi diversitatea temelor ce vizau strict problemele şi proiectele existente la nivelul Primăriei Capitalei, precum şi de faptul că cel care deschide şi conduce discuţia privind finanţarea campaniei electorale nu este inculpatul, ci martorul denunţător, această atitudine fiind justificată de faptul că încă de la momentul stabilirii întâlnirii, aşa cum a declarat cu ocazia audierii sale de către instanţă, a avut percepţia că inculpatul A. urma să-i solicite sprijin financiar.

De asemenea, actualul primar al municipiului Bucureşti a luat poziţie publică, în cel puţin două dintre proiectele abordate în cadrul discuţiei cu martorul denunţător, respectiv proiectul de Management al Traficului din Municipiul Bucureşti şi proiectul Sălii Polivalente din Parcul 23 august, aşa cum rezultă din articole de presă depuse de inculpat în cadrul administrării probei cu înscrisuri, demonstrându-se astfel, realitatea şi actualitatea temelor discutate de către cei doi.

În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că, dacă scopul principal al întâlnirii inculpatului cu martorul denunţător ar fi fost obţinerea unui ajutor financiar necuvenit, prin folosirea influenţei derivată din funcţia deţinută în cadrul partidului, aşa cum susţine Parchetul, nimic nu l-ar fi împiedicat pe acesta să aibă iniţiativa abordării subiectului, încă de la prima întâlnire şi să solicite o sumă de bani într-un cuantum precizat, evitând alte discuţii ulterioare pe această temă.

Or, răspunsul inculpatului:

"Te caut eu săptămâna viitoare! Te mai caut eu săptămâna viitoare şi îţi spun exact, cum stau, care-i"..., la întrebările martorului denunţător cu privire la cheltuielile din campanie, demonstrează că inculpatul nu era pregătit în a da un răspuns în sensul solicitării unor pretenţii materiale, întrucât obiectivul său, în cadrul întâlnirii nu a vizat obţinerea unui sprijin financiar pentru campania electorală, ci o informare privind situaţia existentă în cadrul administraţiei publice.

De asemenea, instanţa de fond a subliniat insistenţa martorului denunţător în a obţine un răspuns concret de la inculpat referitor la cheltuielile existente în campania electorală, relevant în acest sens fiind faptul că, deşi inculpatul nu-i dă un răspuns la întrebarea privind cheltuielile de media ("Te caut eu săptămâna viitoare! Te mai caut eu săptămâna viitoare şi îţi spun exact, cum stau ..."), martorul continuă să-i adreseze întrebări cu privire la acest subiect:

"Dar ce ai, media?" Astfel, în acest context în care discuţia despre finanţarea campaniei este iniţiată de către martorul denunţător şi, tot acesta este cel care insistă să primească un răspuns, inculpatul i-a adresat solicitarea de sprijin:

"Te gândeşti şi dacă poţi să îmi dai un şut în fund ...".

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că explicaţia oferită de către inculpat privind acceptarea sprijinului financiar:

"Nu găseşti uşor oameni care să-ţi finanţeze campania electorală," declaraţie inculpat, dosar instanţă fond - devine plauzibilă, iar existenţa celei de a doua întâlniri, din data de 20 martie 2016, în acest context, este justificată.

De altfel, nu este interzis ca un candidat să iniţieze întâlniri, activităţi în scopul obţinerii unui sprijin financiar şi mediatic în timpul campaniei electorale, cu condiţia respectării cadrului legal. În acest sens, s-a reţinut că inculpatul intenţiona să stabilească contacte şi cu alte persoane:

"vreau să discut şi cu alţii să văd ce capacitate de mobilizare ..."(discuţie 1 martie 2016, înregistrată ambiental), sens în care s-a şi întâlnit, aşa cum demonstrează actele dosarului, cu reprezentaţii mass-media, în speţă, D. şi E.

Referitor la cuantumul sumei de bani solicitate de către inculpat, instanţa de fond a constatat că nu s-a stabilit pe bază de probe certe că inculpatul ar fi pretins suma de 50.000 de euro, în condiţiile în care, în cadrul întâlnirii cu martorul denunţător, nu se face vreo referire expresă la o monedă sau că este vorba de mii, sute, milioane, A. pronunţând doar cifra "50", fără alte menţiuni.

Reţinerea cuantumului de 50.000 de euro al sumei care ar fi fost pretinsă de către inculpatul A. s-a făcut doar pe baza declaraţiilor martorului denunţător, B., aceasta fiind percepţia pe care a avut-o martorul, deşi în discuţiile cu inculpatul nu s-a făcut referire la o asemenea monedă sau la un astfel de cuantum al sumei.

De asemenea, atunci când se face referire la cele trei tranşe, ca modalitate de remitere a sumei de "50", se folosesc cifrele "10", "15", "20", fără a fi însoţite de vreo altă precizare.

Astfel, în lipsa unor elemente concrete, orice îndoială cu privire la o probă profită inculpatului (art. 103 C. proc. pen.), motiv pentru care, în condiţiile în care nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul ar fi solicitat suma de 50.000 de euro, nu se poate susţine că suma de "50", pretinsă de inculpat, ar fi depăşit plafonul legal, prevăzut în Legea finanţării campaniei electorale.

De altfel, la data când au avut loc aceste discuţii echipa de campanie nu era definitivată, nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis, fiind o discuţie de principiu, legată de posibilitatea identificării unui potenţial sprijin în finanţarea campaniei electorale, eventualele detalii referitoare la modalitatea în care urma a se face acest lucru putând fi stabilite, ulterior, la momentul concretizării înţelegerii.

Mai mult, s-a constatat că inculpatul nu a cerut ca suma de bani să fie cash, martorul fiind cel care l-a întrebat, iar răspunsul său "cum altcumva" (aşa cum apare transcris în procesul-verbal de redare a înregistrărilor din mediul ambiental), era o întrebare, iar nu o interpretare în sensul că îi vrea cash. De altfel, a reţinut instanţa de fond, Legea nr. 334/2006 nu exclude posibilitatea ca un candidat să primească bani cash, cu condiţia de a face o declaraţie mandatarului financiar cu privire la existenţa lor, iar a doua zi să-i depună la casierie.

Singura afirmaţie care ar putea duce la concluzia că acest folos ar fi fost necuvenit este afirmaţia inculpatului "Iar aici numai noi doi ...ştim", dar şi aceasta, în ansamblul probelor dosarului nu demonstrează cu certitudine intenţia inculpatului de a tăinui finanţarea.

De asemenea, s-a mai reţinut că prin adresarea către martor a expresiei:

"Te gândeşti şi dacă poţi să îmi dai un şut în fund...", nu se poate trage concluzia că inculpatul ar fi forţat voinţa martorului în vreun fel, ar fi avut vreo înrâurire esenţială asupra acestuia, de natură a-i schimba modul de a acţiona în sensul sponsorizării viitoarei campanii electorale, în condiţiile în care, astfel cum s-a reţinut anterior, martorul B. a fost cel care a deschis discuţia legată de cheltuielile privind campania electorală, s-a oferit să sprijine această campanie, a ales şi modul în care să o facă (bani, panotaj, persoane care să împartă pliante), a fost de acord cu cuantumul sumei de bani (50), a venit cu propuneri privind modalitatea de plată (tranşe, cash), solicitarea inculpatului fiind justificată în acest context, resortul psihic avut în vedere de martor nu poate fi imputat inculpatului, în condiţiile în care acesta nu a avut nici un moment o atitudine contrară, în sensul de a refuza sponsorizarea campaniei electorale a inculpatului, atitudine de refuz pe care acesta ar fi încercat să o influenţeze în vreun fel în sensul ca acesta să-şi schimbe decizia şi să sprijine campania inculpatului.

4. Mai mult, lipsa folosirii influenţei inculpatului este evidenţiată şi de succesiunea evenimentelor, martorul denunţător fiind acela care, văzând că nu îl mai contactează pentru a stabili o altă întâlnire, cea de a treia, i-a trimis numeroase sms-uri (aşa cum reiese din declaraţia de martor din 7 aprilie 2016, fila x, vol. 1. dosar urmărire penală "După câteva zile, i-am trimis acestuia un mesaj, prin care l-am invitat, conform înţelegerii anterioare, la domiciliul meu. Scopul era de a-i da o primă tranşă din suma cerută, respectiv, 10.000 - 15.000 de euro, pe care îi aveam," din procesul-verbal de redare sms-uri din ziua de 2 aprilie 2016, dosar urmărire penală, din denunţul din 24 martie 2016, dosar urmărire penală " Precizez că azi, 24 martie 2016, i-am trimis lui A. un mesaj prin care l-am invitat, conform înţelegerii anterioare, la domiciliul meu, aşteptând în prezent confirmarea vizitei", din corespondenţa dintre martorul denunţător şi organele de urmărire penală, care, conform procesului-verbal din 25 martie 2016, întocmit de cms. şef R., arată că martorul denunţător i-a comunicat prin sms următoarele:

"Da. Mi-a dat SMS că mă sună "- 24 martie 2016, ora 19:49, şi "Nu a sunat încă. Nu mai insist pe moment... ieri după ce i-am dat 7 sms mi-a zis că mă sună el" - 215 martie 2015, ora 19:49, dosar urmărire penală), culminând, în final, cu mesajul:

"Eşti un labagiu", trimis la data de 10 aprilie 2016, după aproximativ trei săptămâni de la formularea denunţului împotriva inculpatului.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că toate aceste acţiuni concertate, întreprinse de către martorul denunţător (iniţiativa de a-l contacta pe inculpat, înregistrarea convorbirilor, canalizarea discuţiilor spre subiectul finanţării campaniei electorale, insistenţele în a se reîntâlni), demonstrează lipsa exercitării vreunei influenţe de către inculpat datorate funcţiei deţinute în cadrul partidului asupra acestuia.

5. Referitor la declaraţiile martorilor D. şi E., care, în opinia parchetului, "ar fi importante din perspectiva circumstanţierii percepţiei subiective a inculpatului cu privire la exercitarea influenţei ca lider politic, iar nu în calitate de candidat la o funcţie publică", Înalta Curte, în opinie majoritară, a apreciat că acestea se coroborează cu susţinerile inculpatului, reprezentând doar aprecieri personale pe aspecte ţinând de campania electorală - sfaturi, colaborări - ale unor persoane cu care A. a interacţionat în considerarea promovării imaginii sale de candidat pentru funcţia de primar general.

Astfel, martorul D., în declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească, a menţionat că a fost contactat de către inculpat, în calitatea acestuia de candidat pentru funcţia de primar, iar întâlnirea pe care a avut-o cu A. a fost la data de 24 martie 2016, ulterioară celei în care inculpatul s-a întâlnit cu B. "Precizez că m-a căutat în calitatea acestuia de candidat al unui partid politic şi ţinând cont de calitatea mea de consultant politic, mi-a cerut păreri, sfaturi politice legate de evoluţia publică a dânsului./.../Domnul A. ne-a vorbit despre stadiul campaniei, despre faptul că urma să desemneze o persoană care să se ocupe de relaţiile cu mass-media, de strategia dânsului de a aborda candidatul S., de lucrurile pe care le va face, în principiu, ca viitor primar, de punerea la punct a colaborării între entitatea Realitatea şi staff-ul dânsului"(declaraţia martorului D., dosar instanţă fond).

Mai mult, s-a reţinut că inculpatul nu a discutat niciodată cu aceştia de plata cash a vreunei sume de bani pentru promovarea la TV sau on-line a imaginii sale, ("Nu am discutat despre sume de bani"- declaraţie D.; "Nu s-a discutat despre pretenţii financiare ale mele pentru promovarea sa", declaraţie E., dosar instanţă fond). De altfel, faptul că H. a emis oferta de promovare în mediul on-line a candidaturii inculpatului, aspect confirmat de către martorul E. ("Am mai avut o întâlnire cu domnul A., înainte ca acesta să fie chemat la DNA şi cu această ocazie, eu nefiind în birou când acesta a ajuns, i-am transmis, prin secretară, că, dacă doreşte, să mă aştepte, timp în care colegii de la departamentul comercial şi site-ul H. s-au întâlnit cu dânsul să-i prezinte oferta de publicitate pe on-line", declaraţie E., dosar instanţă fond), subsecvent întâlnirii cu reprezentantul acesteia, infirmă raţionamentul procurorului referitor la existenţa unui interes ocult al inculpatului în plata cash a unor servicii de promovare.

C. Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv întrunirea elementului material al laturii obiective, constând în exercitarea influenţei derivată din funcţia de conducere din cadrul partidului şi prin faptul că această funcţie ar fi generat un aşa zis raport de inegalitate din punct de vedere al potenţialului de influenţare reciprocă între inculpatul A. şi martorul denunţător, B., Înalta Curte, în opinie majoritară, a reţinut că probatoriul administrat nu susţine o asemenea ipoteză.

În acest context, Înalta Curte, secţia penală a reţinut ca fiind adevărat faptul că inculpatul A. se bucura de un prestigiu politic, apreciind însă că acest fapt nu era de natură să creeze un asemenea raport, atât timp cât şi B. era, la rândul său, un prosper om de afaceri, cu foarte multe proiecte în desfăşurare, care îl cunoştea pe inculpatul A. de aproximativ zece ani şi nu era la prima întâlnire cu acesta.

Relevantă în acest sens a fost apreciată declaraţia martorului care arată:

"Îl cunoşteam din perioada în care acesta devenise ministru al Transporturilor"/../Ne întâlneam o dată sau de două ori pe an, unde discutam chestiuni legate de transport, respectiv de proiectele companiei noastre care erau în curs de desfăşurare"./.../"O dată sau de două ori acesta a fost la mine acasă la o cafea, cred că prin anul 2012, dar fără a fi în relaţii de prietenie" - dosar urmărire penală, declaraţie B..

O dovadă a faptului că, în cadrul discuţiilor avute cu A., martorul nu a acordat importanţă funcţiei de conducere pe care acesta o deţinea în cadrul C., a fost reţinută şi împrejurarea că nici nu cunoştea cu exactitate care era aceasta, aspect ce rezultă atât din conţinutul denunţului, cât şi din declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, în care acesta face vorbire de funcţia de vicepreşedinte al C. a inculpatului.

Mai mult, în momentul în care cei doi s-au întâlnit, după formula de salut, B. i-a adresat întrebarea:

"Te-ai hotărât să ... bagi mare?", aspect perceput de instanţa de fond ca fiind elocvent în ce priveşte percepţia martorului referitoare la statutul inculpatului; martorul apreciind funcţia de primar ca fiind cea care, în opinia acestuia, l-ar fi urcat în ierarhia socială.

Mai mult, această solicitare, prin conţinutul ei, prin modul în care e formulată, a fost percepută de instanţa de fond ce nefiind una imperativă, de natură să-l oblige pe martor să o accepte, să nu-i ofere altă opţiune; decizia de a accepta sau a refuza solicitarea de sprijin nu îi este impusă de către A., fiind lăsată la aprecierea martorului, ("Te gândeşti") şi numai condiţionat de posibilităţile acestuia ("dacă poţi"), fapt ce demonstrează, încă o dată, că inculpatul nu i-a impus martorului un anumit mod de a acţiona, nu a exercitat vreo influenţă de natură să-i schimbe acestuia decizia, hotărârea, atitudinea.

Discuţiile dintre martorul B. şi inculpat se remarcă prin naturaleţe, fiind purtate între două persoane care se cunosc, vizează subiecte şi valori comune, fără să se evidenţieze, vreun moment, existenţa exercitării vreunei influenţe din partea oricăruia dintre ei.

Astfel, modul familiar în care martorul i se adresează, începând cu formula de salut ("Hei, salut!"), tonalitatea discuţiilor, modul de adresare (la per tu, pe numele mic sau folosind diminutive sau apelative), lejeritatea discuţiilor, tematica abordată (martorul îi dă relaţii şi detalii legate de cercetarea sa într-un dosar penal) nu demonstrează existenţa vreunui raport de inegalitate între inculpat şi martorul denunţător. Conţinutul mesajului ("Eşti un labagiu") şi ora la care a fost transmis (ora 22.00) de B. către A., în data de 10 aprilie 2016, demonstrează inexistenţa unei relaţii oficiale, a unui raport de subordonare între un lider politic şi om de afaceri. Se remarcă o atitudine normală şi echidistantă între două persoane care se cunoşteau de o bună perioadă de timp, care, anterior, s-au mai întâlnit şi au participat la evenimente sociale comune, dar fără să se poată afirma că exista o relaţie de prietenie între aceştia.

Lipsa folosirii influenţei rezultată din funcţia de conducere deţinută în cadrul C. de către inculpatul A., cât şi inexistenţa unui raport de inegalitate între cei doi interlocutori, rezultă şi din locul unde s-au desfăşurat ambele întâlniri, la domiciliul martorului denunţător. Or, este nefiresc ca o persoană care urmăreşte să-şi exercite influenţa sau autoritatea asupra alteia să accepte invitaţia la domiciliul persoanei asupra căreia urmează să-şi exercite influenţa sau autoritatea, putându-l chema într-un alt cadru mai oficial (sediu de partid), de natură a-i crea avantajul conferit de funcţie.

D. În ceea ce priveşte jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţionată de către Parchet ca fiind relevantă pentru prezenta cauză, cu referire la Sentinţa penală nr. 176 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, Înalta Curte, în opinie majoritară, a reţinut că fiecare speţă are specificul său, are particularităţi care ţin de persoană, de împrejurările şi modalitatea de comitere, care, pentru identitate de raţiune, nu pot fi extrapolate, întotdeauna, şi altor situaţii în care o persoană este trimisă în judecată pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile în care se constată că modalitatea, contextul, în care s-a săvârşit fapta, calităţile persoanei diferă substanţial de ceea ce s-a reţinut, anterior, în jurisprudenţă.

Concluzionând, Înalta Curte, în opinie majoritară, analizând întreg materialul probator administrat în cauză (discuţii interceptate ambiental, procese-verbale de redare a dialogurilor ambientale, suporţi optici ce conţin toate convorbirile, declaraţii martori, declaraţii inculpat, înscrisuri) a constatat că nu rezultă existenţa vreunei acţiuni a inculpatului A. care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către acesta, precum şi faptul că inculpatul nu a avut nici un moment vreo influenţă asupra martorului denunţător, de natură să-i schimbe acestuia decizia, hotărârea, atitudinea.

În ceea ce priveşte celelalte elemente constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv, latura subiectivă, urmarea socialmente periculoasa şi legătura de cauzalitate, acestea nu se mai impun a fi analizate întrucât nu există întrunit elementul material al laturii obiective.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în opinie majoritară, a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv elementul material al laturii obiective, motiv pentru care a dispus, conform art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Opinia separată a fost generată de faptul că, în opinia majoritară, s-a reţinut că inculpatul A., în realizarea faptei pentru care a fost trimis în judecată, nu s-ar fi folosit de influenţa pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid.

În opinia separată s-a apreciat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. întruneşte toate elementele constitutive, toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru următoarele argumente:

1. Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000, "Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani".

Potrivit rechizitoriului, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru fapta constând în aceea că, "folosindu-şi influenţa pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid politic, cu intenţie directă, l-a contactat la data de 1 martie 2016 pe martorul B., solicitându-i sprijin financiar pentru campania electorală privind alegerile locale din vara anului 2016, în care inculpatul fusese nominalizat pentru a candida la funcţia de Primar al Municipiului Bucureşti, iar la data de 20 martie 2016, cu ocazia unei noi întrevederi, i-a pretins aceluiaşi martor suma de 50.000 euro în numerar, aşadar nu în vreo modalitate legală, precum şi cu depăşirea plafonului stabilit prin Legea finanţării partidelor politice, cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane cu funcţii de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului, martorul acceptând să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care A. o deţine în cadrul partidului politic, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000".

În cauză, în opinie minoritară s-a constatat că inculpatul A. a fost trimis în judecată nu pentru că şi-ar fi folosit "autoritatea", ci pentru că şi-ar fi folosit "influenţa".

În consecinţă, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată apărarea inculpatului în sensul că "nu a existat o relaţie ierarhică" între el şi martorul-denunţător (deci nu ar fi realizată o condiţie a tipicităţii faptei pentru a constitui infracţiune), "influenţa" putând fi exercitată şi în afara structurilor partidului, faţă de diferite persoane fizice sau juridice.

Această constatare prezintă importanţă în examinarea "tipicităţii" faptei inculpatului prin raportare la cerinţele art. 13 din Legea nr. 78/2000, acest aspect fiind examinat în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi.

2. Aşa cum rezultă din încheierea pronunţată în Camera prealabilă, inculpatul A. nu a formulat cereri ori excepţii, ceea ce conduce la concluzia că nu a avut obiecţii cu privire la legalitatea şi loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, şi nici cu privire la legalitatea actelor şi măsurilor dispuse de procuror ori cu privire la respectarea dreptului la apărare.

De altfel, aşa cum se reţine în Încheierea din 15 iunie 2016, la data de 14 iunie 2016 a fost înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 23600, cererea inculpatului A., aflată la fila x, prin care arată faptul că nu formulează "nicio cerere şi/sau excepţie cu privire la legalitatea sesizării instanţei de judecată şi/sau cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, referitor la Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei şi/sau la Rechizitoriul emis în data de 16 mai 2016 în acest dosar".

Totodată, s-a reţinut că inculpatul A. nu a contestat nici legalitatea şi nici conţinutul convorbirilor înregistrate, astfel cum sunt transcrise în actele şi lucrările dosarului (aspectul punctual şi izolat rezultat din ascultarea acestora în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2016 fiind total irelevant probatoriu, în sensul că nu modifică cu nimic situaţia de fapt expusă în rechizitoriu şi confirmată de cercetarea judecătorească).

Mai mult, s conţinutul convorbirilor înregistrate, a fost confirmat în mod direct, în declaraţiile date de inculpat şi martorul-denunţător, şi indirect, în declaraţiile date de cei doi martori (E. şi D.), atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii la instanţa de fond.

Înalta Curte, în opinie minoritară a reţinut, contrar susţinerilor inculpatului A., că probele administrate relevă că întâlnirile şi convorbirile cu relevanţă juridică pentru cauza penală au fost iniţiate de acesta, iar nu de către martorul-denunţător, chiar dacă iniţial martorul-denunţător l-a contactat şi l-a felicitat pentru desemnarea sa în calitate de candidat pentru funcţia de primar general al capitalei, inculpatului revenindu-i iniţiativa solicitării/obţinerii sprijinului financiar.

Deşi nu a contestat legalitatea şi loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, apărarea a sugerat în cursul judecăţii fie o provocare din partea martorului denunţător, fie un comportament incorect/imoral al martorului care a procedat la înregistrarea convorbirilor şi, ulterior, le-a predat organelor judiciare.

Cu privire la "provocare", din examinarea derulării în timp a întâlnirilor dintre inculpat şi martor, a iniţiativei întâlnirilor, precum şi din examinarea modului cum au evoluat discuţiile, de fiecare dată în sensul urmărit de inculpat (obţinerea sumei de bani), instanţa de fond, în opinie minoritară, a constatat inexistenţa unei astfel de ipoteze nu numai din perspectiva dreptului naţional, cât şi din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În speţă s-a reţinut că inculpatul A. era conştient de netransparenţa şi nelegalitatea demersului său din postura funcţiei de conducere avută în partid dar, deopotrivă, şi a candidaturii sale pentru primăria Capitalei.

În cauză a fost apreciată ca fiind rezonabilă motivaţia martorului denunţător cu privire la realizarea înregistrărilor în contextul în care acesta era el însuşi în curs de cercetare într-un alt dosar şi, la rândul său, se temea de atragerea sa într-un context cu posibile consecinţe penale nefavorabile.

3. Pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a contextului faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, Înalta Curte, în opinie minoritară a reţinut că se impune, în prealabil, constatarea următoarelor aspecte:

a) cu privire la persoanele implicate în prezenta cauză:

- martorul denunţător B.: preşedintele holdingului Q., deţinător a mai multor companii, entitate economică cu rol semnificativ la nivelul municipiului Bucureşti, dar şi al României; aşa cum rezultă din chiar discuţiile înregistrate, acest holding avea mai multe contracte în derulare sau în perspectivă cu primăria municipiului Bucureşti;

- inculpatul A.: prim-vicepreşedinte al unui partid politic şi, totodată, desemnat candidat al acestuia pentru funcţia de primar general al municipiului Bucureşti în alegerile locale din anul 2016.

Deşi inculpatul A. sugerează că între ei ar fi existat relaţii de amiciţie/prietenie (chiar invocând anumite forme verbale de adresare în convorbirile înregistrate), recunoscând însă că nu îl mai văzuse de 2 ani, martorul-denunţător respinge categoric o astfel de calificare a relaţiilor personale dintre ei, precizând că îl cunoaşte din perioada în care inculpatul a îndeplinit funcţiile de viceprimar al Capitalei (2004 - 2007) şi, respectiv, de ministru al Transporturilor.

Or, în situaţia în care - aşa cum susţine inculpatul - ar fi apelat la martorul denunţător în calitate de prieten, instanţa de fond a constatat că nu se justifică amplele discuţii de "natură tehnică" cu privire la viitoarea colaborare dintre primărie şi holdingul Q..

În consecinţă, chiar prin acest argument al apărării apare nerezonabilă afirmaţia inculpatului în sensul că s-ar fi întâlnit cu martorul-denunţător doar pentru a se informa despre "problematica capitalei"/"problemele administraţiei publice bucureştene", despre punerea în executare şi realizare a mentenanţei unor sisteme de trafic, etc.

De altfel, cu referire la "relaţiile apropiate" dintre solicitant/beneficiar şi, respectiv, finanţator, s-a statuat în jurisprudenţa anterioară (Sentinţa penală nr. 76 din 30 ianuarie 2012 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin Decizia penală nr. 160 din 20 iunie 2012 a Completului de 5 judecători), că în materia finanţării ilegale a unei campanii electorale conduitele ilicite "pot fi motivate de:

- relaţiile apropiate (de prietenie, intime) dintre beneficiar şi finanţator (înţelegând prin acesta atât persoana care are o contribuţie financiară nemijlocită, cât şi alte persoane care concură, prin faptele lor, la o asemenea finanţare);

- constrângerea fizică sau psihică exercitată de beneficiar asupra finanţatorului;

- profitul, imediat sau de perspectivă, pe care finanţatorul îl va avea în urma conduitei ilicite asumate, dar care depinde de o acţiune viitoare a beneficiarului".

În consecinţă, s-a apreciat că, şi în situaţia în care această afirmaţie ar fi fost reală, ea nu are relevanţă juridică, în contextul în care probatoriul a evidenţiat că întregul său demers a fost unul netransparent şi nelegal prin raportare la scopul urmărit: sprijin financiar în campania electorală, mai precis, în legătură cu plata "media" (două posturi TV), inculpatul folosindu-şi influenţa funcţiei de prim-vicepreşedinte al unui partid politic. Discuţiile înregistrate sugerează că inculpatul A. era conştient de netransparenţa şi nelegalitatea demersului său, efectuat prin folosirea influenţei pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid politic

Nu în ultimul rând, instanţa de fond, în opinie minoritară a reţinut că inculpatul a încercat, în discuţiile cu martorul denunţător, pentru a justifica solicitarea sumei de 50.000 de euro, să acrediteze ideea că numai cu un singur post/canal TV a avut o înţelegere corectă, nu şi cu alte două/trei posturi TV/canale TV:

Inculpatul, cu privire la "ajutorul solicitat" martorului denunţător, a expus diferite variante în apărarea sa: de la negarea solicitării unui ajutor financiar (cu precizarea că dorea un alt tip de ajutor), la acceptarea solicitării sumei de bani, dar cu precizarea că nu erau euro, ci RON, deoarece în înregistrare nu este specificată moneda.

De altfel, în condiţiile în care în Camera preliminară inculpatul nu a contestat legalitatea şi conţinutul înregistrărilor, apărarea a recurs la interpretări diverse ale cuvintelor şi expresiilor folosite, mai ales pe fondul "echivocităţii" acestora.

Tocmai această echivocitate a discuţiilor, invocată de apărare, a fost apreciată de natură a contribui la concluzia că demersul inculpatului - acesta folosindu-şi influenţa funcţiei de conducere pe care o deţinea, de prim-vicepreşedinte al unui partid politic - era unul netransparent şi, în raport cu cadrul normativ existent, nelegal, deci posibil a fi imputat juridic/judiciar.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că, în cauză este însă evident că s-a solicitat suma de 50.000 euro, iar nu de 50.000 de RON, deoarece - aşa cum rezultă din înregistrări - chiar din perspectiva posibilităţilor financiare ale martorului denunţător, suma era una considerabilă, motiv pentru care suma urma să fie dată în "tranşe".

b) cu privire la contextul social şi politic în care au fost săvârşite faptele:

Faptele au fost săvârşite în contextul politic şi social generat de declanşarea campaniei electorale pentru alegerile locale, respectiv, pentru alegerea primarului general al municipiului Bucureşti.

Principalele partide şi coaliţii politice îşi desemnaseră candidaţii pentru funcţia de primar general al municipiului Bucureşti, aceştia fiind, printr-o cutumă menţionată şi într-o altă sentinţă definitivă a Înaltei Curţi, cei mai reprezentativi membrii de partid, de regulă aceştia ocupând cele mai înalte funcţii de conducere în partid.

c) cu privire la cadrul legislativ al funcţionării partidelor politice, finanţării acestora şi finanţării campaniilor electorale locale, respectiv a campaniei electorale locale din anul 2016:

Pe de o parte, în continuarea tradiţiei mass-media, candidaţii şi reprezentanţii partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi candidaţii independenţi, denumiţi competitori electorali, urmau să obţină acces gratuit la posturile de radio şi de televiziune, publice şi private, în condiţiile art. 66 - 68 din Legea nr. 115/2015 (în acest sens, Hotărârea nr. 19/2016 privind aprobarea Ghidului finanţării campaniei electorale la alegerile locale din anul 2016 (emitent Autoritatea electorală permanentă) şi Decizia nr. 244/2016 privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2016 (emitent Consiliul Naţional al Audiovizualului).

Notorietatea gratuităţii accesului candidaţilor la posturile TV în campania locală a fost confirmată şi de martorul E. (acţionar şi factor de decizie la un post TV).

Pe de altă parte, s-a reţinut că Legea nr. 334 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale şi Legea nr. 14 din 9 ianuarie 2003 a partidelor politice reglementează detaliat modul în care se pot atrage finanţări, sponsorizări, donaţii pentru campania electorală, întreaga reglementare urmărind asigurarea deplinei transparenţe publice (prin numirea unui mandatar, întocmirea de acte autentice, plata sumelor prin cont, depunerea de documente etc.) astfel încât, printre altele, să se asigure egalitatea de şanse între competitorii electorali.

Examinarea acestor dispoziţii legale relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că demersul inculpatului de a obţine suma de 50.000 de euro de la martorul denunţător, cu motivarea menţionată în rechizitoriu, a fost unul netransparent şi nelegal, acesta folosindu-şi influenţa funcţiei de conducere pe care o deţinea: prim-vicepreşedinte al unui partid politic.

De altfel, a reţinut instanţa de fond, apărarea nici nu a susţinut că demersul inculpatului ar fi fost unul transparent şi conform celor două legi fundamentale, limitându-se doar să afirme că avea dreptul la "sponsorizări" şi că această sumă se încadra în nivelul prevăzut de lege, susţinând şi că inculpatul nu ar fi cunoscut în detaliu toate dispoziţiile acestor acte normative.

Or, o astfel de apărare este în contradicţie cu datele concrete ale cauzei penale şi ale situaţiei personale a inculpatului: persoană cu o îndelungată experienţă în activitatea politică, cu o îndelungată experienţă în funcţii parlamentare (legiuitoare) şi în funcţii executive de rang înalt, dar mai ales cu postura sa de candidat la una din înaltele funcţii administrative (primarul general al municipiului Bucureşti), ceea ce presupunea obligaţia cunoaşterii cadrului legal specific.

4. Cu relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze a fost apreciată şi examinarea jurisprudenţei anterioare constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât a secţiei penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cât şi a Completelor de 5 judecători care au soluţionat căile de atac, respectiv:

- Sentinţa penală nr. 310 din 27 ianuarie 2009 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

- Sentinţa penală nr. 76 din 30 ianuarie 2012 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin Decizia nr. 160 din 20 iunie 2012 a Completului de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

- Sentinţa nr. 341 din 15 mai 2015 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin Decizia nr. 114 din 22 iunie 2016 a Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- Sentinţa nr. 935 din 4 decembrie 2012 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin Decizia nr. 68 din 14 martie 2016 a Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- Sentinţa penală nr. 1 din 14 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia penală, definitivă prin Decizia penală nr. 666 din 25 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara.

Concluzii ale opiniei separate:

La data săvârşirii faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, textul incriminator a faptei era cunoscut, erau previzibile consecinţele încălcării lui, existând o jurisprudenţă amplă şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul, la data faptelor, era prim-vicepreşedinte al unui partid politic, funcţia sa de conducere în partid fiind de notorietate publică, inclusiv prin mediatizarea candidaturii sale.

Martorul-denunţător B. avea cunoştinţă de această funcţie de conducere şi, aflând şi că a fost desemnat candidat al partidului la funcţia de primar general al mun. Bucureşti, a fost de acord să îl primească şi să accepte solicitarea acestuia de sprijinire în campania electorală cu suma de 50.000 de euro.

Din perspectiva textului art. 13 din Legea nr. 78/2000 este irelevantă apărarea inculpatului că martorul-denunţător nu a ştiut sigur dacă inculpatul era vicepreşedinte sau prim-vicepreşedinte al partidului respectiv.

Întregul demers al inculpatului a fost lipsit de transparenţă şi nelegal, efectuat fiind prin folosirea influenţei pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid politic, aspect reieşit din examinarea conţinutului convorbirilor, confirmate şi prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, convorbiri care nu au fost negate de cei doi, astfel cum s-a arătat anterior.

Inculpatul A. a efectuat demersul său tocmai în virtutea funcţiei de conducere deţinută în partid, fiind greu de acceptat ipoteza că ar fi realizat acelaşi demers pe lângă preşedintele holdingului Q., cu aceleaşi rezultat aşteptat, din postura de simplu membru de partid, fără funcţii de conducere.

De altfel, desemnarea inculpatului de către partid pentru a candida la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti a avut în vedere, printre altele, chiar notorietatea care deriva din funcţia de conducere în partid (prim-vicepreşedinte al partidului).

Inculpatul a conştientizat că poziţia sa de influenţă este dată de importanta funcţie politică în partid, iar nu de împrejurarea că a fost desemnat candidat pentru o funcţie publică.

De asemenea, notorietatea despre care a făcut vorbire inculpatul A. ca fiind la originea procentului ridicat în sondajul de desemnare, prin comparaţia cu un alt candidat din acelaşi partid, deriva din funcţia politică de conducere, fiind evident gradul diferit de notorietate al unui lider politic faţă de un simplu membru al partidului ori având o funcţie ierarhic inferioară în partid.

Funcţia inculpatului de prim-vicepreşedinte al partidului politic era deci de notorietate, iar procentajul bun obţinut în sondajele de desemnare, despre care a vorbit martorului-denunţător, deriva din respectiva funcţie politică.

Prin statutul social şi profesional, atât martorul-denunţător, cât şi cei doi martori audiaţi, acţionari şi factori de decizie la cele două posturi TV, cunoşteau funcţia de conducere în partid a inculpatului, oricum aceasta fiind de notorietate prin mesaje, comunicate, articole în mass - media şi în spaţiul virtual.

Nu în ultimul rând, accesul candidaţilor la posturile TV, în campania electorală pentru alegerile locale era gratuit, gratuitate stabilită prin acte ale A.E.P. şi C.N.A.

În raport cu datele personale ale inculpatului (îndelungată experienţă politică, în funcţii politice ori administrative de cel mai înalt nivel, experienţă îndelungată în calitate de parlamentar), s-a concluzionat că demersul său - prin folosirea influenţei funcţiei de prim-vicepreşedinte al unui partid politic a fost netransparent şi, totodată, neconform cadrului normativ în materia funcţionării partidelor politice şi finanţarea activităţii acestora, respectiv, finanţării campaniilor electorale.

În acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi menţionată anterior, s-a reţinut, pe de o parte, că "influenţa" - în sensul art. 13 din Legea nr. 78/2000, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a înrâuri asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, datorită funcţiei pe care o deţine, iar pe de altă parte, că atât influenţa, cât şi autoritatea derivă din însăşi funcţia exercitată, şi nu din calităţile individuale, personale ale persoanei învestită cu funcţie de conducere într-un partid sau într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, fiind inerente acestora.

Prin "a folosi influenţa sau autoritatea" pe care le are subiectul activ al infracţiunii, se înţelege a le întrebuinţa, a le utiliza, a uza de acestea în scopul stabilit (în prezenta cauză, folosirea influenţei în scopul obţinerii sumei de 50.000 de euro).

Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Înaltei Curţi, influenţa şi autoritatea pe care le au, şi de care se bucură persoanele care exercită funcţii de conducere în cadrul partidului, nu numai în interiorul lor, dar şi în viaţa politică, economică şi socială, pot fi folosite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, creându-se prin acestea evidente şi grave stări de pericol social.

În sfârşit, nu se poate reţine - şi să justifice soluţia achitării - împrejurarea că, din înregistrări, nu rezultă expres că inculpatul şi-ar fi declinat în faţa martorului-denunţător funcţia sa de prim-vicepreşedinte al partidului şi că, tocmai precizând această funcţie de conducere ar fi solicitat suma de 50.000 de euro deoarece, pe de o parte, funcţia de conducere în partid era deja cunoscută de martorul-denunţător (fiind irelevant dacă martorul cunoştea că este vicepreşedinte sau prim-vicepreşedintele partidului, motivarea acceptării plăţii sumei de 50.000 de euro solicitată de inculpat rezultând din declaraţiile date de martor), iar pe de altă parte, din aceleaşi înregistrări rezultă modalitatea concretă în care inculpatul a solicitat suma de bani (context, cuvinte şi expresii folosite); în prezenta cauză, atât inculpatul, cât şi martorul-denunţător, cunoşteau poziţia socială şi funcţia celuilalt.

În consecinţă, se apreciază că fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată realizează toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, fiind deci o faptă prevăzută de legea penală şi constituind infracţiunea menţionată în rechizitoriu.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale şi conduita procesuală a inculpatului care nu a contestat probatoriul administrat şi nici existenţa faptei în materialitatea ei (apărările invocate fiind în limita conferită de lege), s-a optat pentru sancţionarea acestuia în condiţiile instituţiei prevăzute de art. 83 şi următoarele din C. pen.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva Sentinţei penale nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2016, în termen legal, a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 mai 2017, fiind fixat primul termen de judecată la data de 11 septembrie 2017.

II. Sinteza criticilor formulate

Prin motivele scrise de apel, dar şi prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei de control judiciar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie cu privire la soluţia de achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de folosire a influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 susţinând că se întemeiază pe o evaluare eronată a acuzaţiei, dar şi a probatoriului administrat în cauză.

Astfel în susţinerea motivelor de apel procurorul a arătat că nu au fost analizate probele care confirmă contextul faptei, respectiv faptul că inculpatul, în calitate de prim-vicepresedinte al PNL şi candidat pentru funcţia de primar general al capitalei a solicitat ajutor financiar, în cuantum de 50.000 euro în numerar, de la martorul denunţător B..

Totodată, s-a susţinut că au fost ignorate mijloacele de probă care au dovedit faptul că inculpatul A. s-a prevalat inclusiv de argumente conform cărora este singurul candidat PNL cu şanse de câştig, că există sondaje care îl plasează a fi candidatul cotat cu şansele cele mai mari, precum şi faptul că martorul denunţător a acceptat solicitarea în considerarea funcţiei de vicepreşedinte al unui partid important, dar şi al potenţialului acestuia de exercitare influenţei la nivel administrativ pentru interesul societăţii martorului denunţător.

Susţinând netemeinicia sentinţei apelate, procurorul a subliniat, totodată, că şi în situaţia în care se reţine că inculpatul a dorit sa transmită disimulat că este o persoana cu influenţă (singurul candidat cu şanse de câştig), fie că a dorit să accentueze important îndeplinirii rugăminţii sale pentru el ("să văd capacitatea de mobilizare"), devine probabil faptul că a dorit astfel să forţeze, fie chiar şi numai psihologic, îndeplinirea solicitării adresate martorului denunţător, de a-l sprijini financiar, întrucât are toate atuurile în partid pentru a câştiga alegerile, dar şi pentru a sprijini tot ce solicita martorul denunţător.

Totodată, s-a susţinut că inculpatul a adoptat o conduită ilicită, chiar din momentul primei discuţii cu martorul denunţător la data de 1 martie 2016, când l-a abordat, spunându-i expres că şi-a depus candidatura şi este singurul candidat cu şanse de câştig, aducându-i la cunoştinţă că are obligaţii în precampanie şi în campanie, şi, în acest context, a cerut martorului denunţător să se gândească într-o săptămână, la ordinul de mărime, iar după o săptămână îi va comunica exact cum stă, după ce discută şi cu alţii pentru a vedea ce capacitate de mobilizare există.

Ajutorul, solicitat la acel moment, nu a fost condiţionat de câştigarea alegerilor, ci s-a cerut în considerarea funcţiei de conducere a inculpatului în cadrul partidului.

Din analiza probelor expuse, procurorul a susţinut că apare ca fiind evident că inculpatul A. s-a folosit de influenţa derivată din însăşi funcţia exercitată în cadrul partidului şi nu de calităţile individuale, personale ale acestuia, în scopul obţinerii unui folos necuvenit, respectiv o finanţare nelegală a campaniei electorale.

În consecinţă, s-a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. constituie infracţiune, fiind fără relevanţă, cu privire la întrunirea elementelor constitutive, dacă foloasele au fost sau nu obţinute, acestea trebuind să existe doar ca scop ce a determinat folosirea influenţei, ca şi condiţie necesară şi suficientă pentru a întregi elementele constitutive ale infracţiunii. Faţă de cele ce preced, s-a susţinut că probele confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

III. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 11 septembrie 2017, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, deliberând asupra cererii de amânare formulată de către intimatul inculpat A., care a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, luând act de manifestarea de voinţă exprimată în şedinţă publică de intimatul inculpat A., în sensul că doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de control judiciar, cu privire la aspecte noi, neevidenţiate în declaraţiile date la instanţa de fond, a dispus amânarea cauzei.

La termenul din data de 9 octombrie 2017, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, deliberând cu privire la probele solicitate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în audierea martorului denunţător B. şi a martorilor D. şi E., apreciind-o ca fiind utilă şi concludentă soluţionării cauzei prin raportare la teza probatorie invocată, respectiv soluţia de achitare dispusă în cauză.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în audierea martorului G., ca nefiind utilă soluţionării cauzei, având în vedere că, pentru elementele de fapt ce se tind a fi dovedite de către acuzare urmează a fi administrate suficiente mijloace de probă.

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis cererea de ascultare în şedinţă publică, în integralitate, a dialogului purtat în mediu ambiental între intimatul inculpat A. şi denunţătorul B. la datele de 1 martie 2016 şi 20 martie 2016.

La acest termen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a dispus continuarea cercetării judecătoreşti, prin ascultarea inculpatului A. în condiţiile art. 420 alin. (4) raportat la art. 378 alin. (1) C. proc. pen.

La termenul din data de 13 noiembrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului E., sub prestare de jurământ, după ce acesta a fost legitimat şi identificat, respectându-se dispoziţiile art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

În vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorului B., şi a ascultării în şedinţă publică, în integralitate, a dialogului purtat în mediu ambiental dintre intimatului inculpat A. şi martorul denunţător B., din datele de 1 martie 2016 şi 20 martie 2016, s-a dispus amânarea cauzei la data de 4 decembrie 2017.

La termenul din data de 4 decembrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului B., sub prestare de jurământ, după ce acesta a fost legitimat şi identificat, respectându-se dispoziţiile art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

Având în vedere imposibilitatea obiectivă de continuare a şedinţei de judecată la acest moment, faţă de ora înaintată a finalizării depoziţiei martorului ascultat la acest termen (după orele 22:00) s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 15 ianuarie 2018, în vederea ascultării, în integralitate, a dialogului purtat în mediu ambiental între intimatul inculpat A. şi martorul denunţător B., din datele de 1 martie 2016 şi 20 martie 2016;

La termenul din data de 15 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu ascultarea, în integralitate, a dialogului purtat în mediu ambiental între intimatul inculpat A. şi martorul denunţător B., din datele de 1 martie 2016 şi 20 martie 2016, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal care a fost ataşat la dosar.

La acest termen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 420 alin. (6) şi (11) C. proc. pen., raportat la art. 388 din acelaşi cod, a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a constatat cauza ca fiind în stare de judecată, trecându-se într-o altă etapă procesuală, cea a dezbaterilor. Totodată, având în vedere imposibilitatea obiectivă de continuare a şedinţei de judecată faţă de ora înaintată a finalizării administrării probatoriului încuviinţat, s-a stabilit un ultim termen în vederea acordării cuvântului în dezbateri, respectiv la data de 19 februarie 2018.

Susţinerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al intimatului inculpat făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al intimatului inculpat A. au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţa din data de 19 februarie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. În baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., pronunţarea asupra deciziei a fost amânată la data de 5 martie 2018.

IV. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Astfel, cum s-a arătat în cele ce preced, susţinând netemeinicia sentinţei penale apelate, parchetul, în esenţă, a arătat că aceasta "se întemeiază pe o evaluare eronată a acuzaţiei, dar şi a probatoriului administrat în cauză. Astfel, instanţa de fond, nu a avut în vedere faptul că acuzaţia s-a întemeiat pe faptul că inculpatul şi-a folosit influenţa, şi nu autoritatea, cum greşit s-a reţinut."

De asemenea, criticile au vizat şi împrejurarea că "nu au fost analizate deloc probele care confirmă contextul faptei, şi anume că inculpatul, în calitate de prim-vicepreşedinte al PNL şi candidat pentru funcţia de primar general al capitalei a solicitat ajutor financiar, în cuantum de 50.000 euro în numerar, de la martorul B. - preşedintele holdingului Q., care avea mai multe contracte în derulare sau în perspectivă, cu Primăria Municipiului Bucureşti."

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle Împotriva Finlandei), se vor analiza criticile formulate în apel.

Astfel, în examinarea criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, reţine că potrivit art. 1 C. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Totodată, pentru asigurarea respectării prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât să nu poată fi răsturnată cu uşurinţă - împrejurare în care s-ar nesocoti chiar raţiunea reglementării acestei garanţii procedurale - legiuitorul a instituit standardul probei mai presus de orice dubiu rezonabil, menit să limiteze principiul liberei aprecieri a probelor şi să ofere o protecţie efectivă acuzatului împotriva unei condamnări arbitrare.

Astfel, pentru a servi drept temei pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale şi invocate în rechizitoriu trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral, contradictoriu şi în şedinţă publică. Numai după verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii şi după administrarea din oficiu, sau la cererea părţilor, a oricăror altor probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe o hotărâre temeinică.

Având în vedere aceste argumente teoretice, văzând criticile formulate de parchet, instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac promovate, reexaminând atât probele administrate nemijlocit în faţa sa, cât şi pe cele administrate în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond reţine următoarele:

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în sarcina inculpatului A. că, folosindu-şi influenţa pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid, cu intenţie directă, l-a contactat la data de 01 martie 2016 pe martorul B., solicitându-i acestuia sprijin financiar pentru campania electorală privind alegerile locale din vara anului 2016, în care inculpatul fusese nominalizat pentru a candida la funcţia de primar al municipiului Bucureşti, iar la data de 20 martie 2016, cu ocazia unei noi întrevederi, i-a pretins aceluiaşi martor suma de 50.000 euro în numerar, cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane cu funcţii de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului, martorul acceptând să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care A. o deţinea în cadrul C., faptă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă a făcut un examen amplu al materialului probator în raport cu împrejurările faptice, pe care le-a prezentat detaliat, valorificând coroborat toate mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, nefiind însă, infirmată prezumţia de nevinovăţie.

Din examinarea materialului probator administrat Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului A. este plasată în contextul politic şi social generat de declanşarea campaniei electorale pentru alegerile locale din vara anului 2016, respectiv, pentru alegerea primarului general al municipiului Bucureşti.

Circumstanţele spaţio-temporale în care s-au realizat pretinsele acţiunile de folosire a influenţei pe care inculpatul A. o avea, în calitate de prim vicepreşedinte al C., de solicitare de sprijin financiar, şi respectiv de pretindere a sumei de 50.000 euro, precum şi gradul de implicare a inculpatului în aceste activităţi au fost stabilite de instanţa de fond concordant împrejurărilor ce rezultă din probatoriu, temeinic evaluat prin sentinţă.

Contrar celor susţinute de parchet se constată că instanţa de fond a analizat în detaliu (punctul B.3 din cuprinsul considerentelor), presupusa acţiune de solicitare a unui ajutor financiar de către inculpatul A. reţinând o stare de fapt ce a rezultat din analiza şi coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, constând în declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor, înregistrările în mediul ambiental a discuţiilor avute de inculpatul A. cu martorul B. şi înscrisuri.

Probele administrate în etapa apelului nu au fost de natură să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, în opinie majoritară, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în partea expozitivă a hotărârii apelate.

Similar primei instanţe, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că din analiza întregului material probator administrat, în special a conţinutului discuţiilor înregistrate în mediul ambiental, avute de inculpatul A. cu martorul B., la 1 martie 2016 şi 20 martie 2016, care practic constituie fundamentul acuzaţiilor aduse inculpatului, coroborate cu declaraţiile acestuia şi ale martorilor audiaţi, cât şi cu înscrisurile administrate în cauză, nu rezultă existenţa unor acţiuni exercitate de inculpatul A. care să întrunească elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, în speţă art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În acest context se reţine că, în art. 13 din Legea nr. 78/2000 este încriminată "fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani".

Obiectul juridic special al infracţiunii sus-arătate îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie în ceea ce priveşte folosirea influenţei ori autorităţii pe care acestea le au.

Prin incriminarea acestor fapte sunt apărate, în subsidiar, şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele şi persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic special secundar, adiacent infracţiunii.

Subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 poate fi doar persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, sindicat, patronat sau în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial. Ca atare, subiectul activ este circumstanţiat, infracţiunea neputând fi comisă în forma autoratului/coautoratului decât de către o persoana care îndeplineşte una din calităţile expres şi limitativ enumerate de lege.

Elementul material al laturii obiective constă în fapta subiectului activ de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Realizarea efectivă a foloaselor nu este însă, o condiţie de existenţă a infracţiunii.

Prin folosirea influenţei sau autorităţii pe care le are subiectul activ al infracţiunii, se înţelege întrebuinţarea, utilizarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre datorită funcţiei pe care o deţine.

Folosirea se poate referi fie la influenţa, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc. Fapta autorului trebuie să se bazeze pe influenţa sau autoritatea pe care o are datorită funcţiei ocupate, dacă influenţa se datorează altor tipuri de relaţii, atunci nu se va putea reţine infracţiunea de faţă.

Influenţa - în sensul care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a înrâuri asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate a persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii.

Atât influenţa cât şi autoritatea derivă din însăşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale, personale ale persoanei învestită cu funcţie de conducere într-un partid sau într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, fiind inerente acestora.

Fapta de folosire a influenţei sau autorităţii nu poate fi realizată decât printr-o acţiune, infracţiunea fiind, aşadar, tipic şi exclusiv comisivă.

Folosirea impune necesarmente acţiunea, ea neputând fi săvârşită prin neîndeplinirea unui act, a unei activităţi la care cineva este obligat, astfel că, elementul material al laturii obiective a infracţiunii nu poate să constea într-o inacţiune, într-o conduită omisivă.

Pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 influenţa nu trebuie să derive din calităţile individuale, personale ale persoanei învestite cu funcţii de conducere în partid, ci din însăşi funcţia exercitată (L., Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. M., Bucureşti, 2004).

Conduita obiectivă imputată inculpatului A. prin actul de sesizare a instanţei, subsumată verbum regens, a constat în acţiunea de a-şi folosi influenţa, într-o conduită activă, manifestată indirect, dar, explicit, anterior primirii sumei de bani pretinsă.

La această din urmă activitate trebuie să se raporteze şi evaluarea probatoriului administrat, pentru a se constata, în principal, dacă acţiunea invocată de acuzare există ca manifestare în sfera realităţii obiective şi, numai subsecvent, dacă ea întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau dacă a fost săvârşită de cel acuzat.

În speţă, aşa cum rezultă din actele existente la dosar, inculpatul A., la data reţinută în rechizitoriu ca fiind săvârşită fapta, martie 2016, deţinea funcţia de prim-vicepreşedinte al C.

Astfel, aşa cum s-a menţionat anterior, prin actul de sesizare s-a reţinut că în solicitarea sprijinului financiar pentru campania electorală de la martorul B., inculpatul A. şi-ar fi folosit influenţa derivată din funcţia de conducere pe care o deţinea în cadrul C.

În acest sens, în susţinerea acuzaţiei, cu privire la faptul că inculpatul A. s-a folosit de funcţia de conducere în partid la momentul pretinderii sprijinului financiar, prim motivele de apel formulate, procurorul a apreciat ca relevantă afirmaţia inculpatului:" Eu mi-am depus candidatura măi B., măi ... Tu nu înţelegi că, există decât un singur candidat în PNL care are şanse să câştige?"

Deşi dialogul între inculpatul A. şi martorul denunţător B., purtat la data de 1 martie 2016 şi respectiv la 20 martie 2016, relevă existenţa unor discuţii privind sprijinul financiar în campania electorală, conţinutul acestora este insuficient pentru dovedirea acuzaţiei adusă inculpatului în sensul că acesta s-ar fi prevalat de faptul că este singurul candidat al C. cu şanse de câştig şi, în acest fel, a uzat de influenţa dată de calitatea sa de lider politic, în contextul în care probele administrate infirmă această susţinere, dovedind faptul că, nici măcar aluziv, acesta nu a "uzat" de influenţa dată de calitatea sa de lider politic.

Astfel, probatoriul a evidenţiat că iniţiativa de a-l contacta pe inculpat, cât şi solicitarea de a se întâlni, au aparţinut martorului B., fapt confirmat de acesta, iar motivul l-a constituit, exclusiv, lansarea candidaturii inculpatului A. pentru funcţia de primar general:

"Luând cunoştinţă de faptul că domnul A. îşi depusese candidatura pentru Primăria Capitalei, i-am trimis un sms de felicitare, acesta m-a apelat telefonic, dar din păcate nu i-am putut răspunde, motiv pentru care, la rândul meu, i-am răspuns printr-un sms, transmiţându-i faptul că poate reuşim să ne vedem" (declaraţie B. dată în faţa instanţei de fond din 01 noiembrie 2016, filele x).

În acelaşi registru sunt şi declaraţiile inculpatului A.:

"După desemnarea mea în calitatea de candidat în funcţia de primar general am primit din partea domnului B. un SMS de felicitare. După acest SMS l-am sunat pe domnul B., care în primă instanţă nu mi-a răspuns la telefon, după care m-a contactat dânsul telefonic. În cadrul discuţiei telefonice, la iniţiativă amândurora, a rămas stabilit, să ne vedem într-o zi. Întâlnirea a avut loc pe data de 1 martie 2016, acasă la locuinţa lui B., acesta fiind cel care m-a invitat la el acasă. Îl cunosc pe domnul B. de aproape 10 ani de zile şi ştiam adresa de domiciliu a acestuia." (declaraţie A. dată în faţa instanţei de apel din data de 9 octombrie 2017).

"(...) Iniţiativa acestei discuţii nu mi-a aparţinut. Singura iniţiativă care poate să fie reţinută este întrebarea pe care i-am pus-o " poate îmi dai un şut în fund." În opinia mea aceasta era o cerere de sprijin generic şi nu neapărat o cerere de finanţare."(declaraţie A. dată în faţa instanţei de fond din data de 18 octombrie 2016, filele x)

Totodată, probatoriul a evidenţiat că martorul denunţător B. a avut şi iniţiativa oferirii ajutorului în campania electorală a inculpatului A. discuţia, pe acest subiect fiind deschisă de către martor. "La data de 1 martie 2016 domnul A. a trecut pe la mine, am discutat despre diverse proiecte, precum şi despre situaţia celorlalţi candidaţi înscrişi pentru postul de primar al capitalei, iar, la un anumit moment dat, spre sfârşitul întâlnirii mi-a solicitat sprijin financiar, aşa am perceput eu, pentru campania electorală. Nu am înţeles exact ce doreşte, de altfel nu s-a referit la ceva exact, rămânând ca ulterior, în două, trei săptămâni să îmi precizeze în ce ar consta sprijinul."(declaraţie martor B. dată în faţa instanţei de fond la data de 1 noiembrie 2016, filele x).

Din dialogul purtat în mediu ambiental în data de 1 martie 2016 (redat prin procesul-verbal din 26 aprilie 2016, minutul 39:56, dosar urmărire penală,) se observă însă că B. schimbă subiectul discuţiei care viza sistemul de taxare al K. şi îl întreabă pe inculpat:

"B. - Şi tu cum te descurci aicea, cum faci? Cum ...?

A. - E complicat ...

B. - Păi, aia e... mecanismul.

A. - Pentru că şi eu la rândul meu sunt...un personaj monitorizat.

B. - Păi..., şi acuma, campania asta, nu ştiu, cum?... Nu mai e ce a fost. Adică, nu mai e, bănuiesc, campania aşa cum a fost până acuma cu atâtea... cheltuieli. Acum, practic ai cheltuieli de media?

A. - Te caut eu săptămâna viitoare! Te mai caut eu săptămâna viitoare şi iţi spun exact! Îţi arăt . . . . . . . . . .

B. - Dar ce ai, media?

A. - Obligaţiile! Media on-line. Astea două sunt şi în pre-campanie şi în campanie. În campanie eşti limitat. În campanie, nu ai un buget decât... ca primar general nu poţi cheltui decât 100.000 de euro."

În acest context, inculpatul A. a afirmat:

"Te gândeşti şi dacă poţi, să îmi dai un şut în fund" (ora 1.02.50), iar martorul denunţător îşi oferă sprijinul "pe partea asta de ajutor ...adică pot să mai fac ceva, adică...,/.../Măcar dă-mi o indicaţie, un ordin de mărime ceva", condiţii în care inculpatul a acceptat propunerea acestuia, urmând ca cei doi, ulterior, să se mai întâlnească şi să mai discute.

Astfel, martorul B. a precizat:

"A rămas să mă gândesc, urmând ca domnul A. să-mi precizeze la a doua întâlnire în ce ar consta acest sprijin de care ar avea nevoie. La a doua întâlnire s-au precizat mai multe detalii, domnul A. spunând că la unele posturi, precum T. are lucrurile rezolvate, la U. încearcă de mai multă vreme să aibă un canal deschis, dar numai pentru ca U. să transmită ştiri referitoare la acţiunile dânsului din campanie şi nu pentru prezenta în studio. A continuat precizând că ar avea nevoie de sprijinul meu la posturile H. şi V..

În percepţia mea din ceea ce s-a discutat la acel moment am interes că are nevoie de 50.000 de euro pentru aceste două posturi TV, pentru a avea acces la acestea. Din acea discuţie am interes că faţă de campaniile din anii anteriori pretenţiile generale ale posturilor TV în noua campanie pentru Bucureşti era mult mai scăzută decât anterior, că toate aceste posturi erau în situaţii financiare foarte dificile şi că profitau de aceste campanii, înţelegând în sinea mea că cere bani. Domnul A. a precizat şi două persoane din cadrul acelor 2 posturi cu care a discutat." (declaraţie martor B. dată în faţa instanţei de fond la data de 1 noiembrie 2016).

Împrejurările reliefate sunt susţinute şi de inculpatul A.:

"(...) În cursul discuţiilor au existat subiecte legate de posibilitatea finanţării campaniei electorale de către domnul B. (...) era practic o cerere de sprijin generică şi nu neapărat o cerere de finanţare. De altfel, aşa cum rezultă din discuţie se oferă să-mi pună la dispoziţie proiectul sălii polivalente şi multe alte lucruri. Sprijin înseamnă expertiză, informaţii, posibilităţi de a face campanie şi astfel să-i convingi mai uşor pe angajaţii firmei respective. Afirmaţia acestuia s-a referit la finanţare întrucât mi-a cerut " să-i dau un ordin de mărime". A rămas să discutăm peste o săptămână. Menţionez că această discuţie a avut loc spre sfârşitul întâlnirii, în holul casei acestuia, când eu eram pe picior de plecare." (declaraţie A. dată în faţa instanţei de fond din data de 18 octombrie 2016, filele x). La cea de a doua întâlnire, tot martorul denunţător este cel care deschide discuţia privind finanţarea campaniei electorale, prin adresarea către inculpat a întrebării:

"Ia zi te-ai gândit cum să ?... ce pot să? (min. 37:10, dosar urmărire penală), răspunsul inculpatului constând în menţionarea cifrei "50", după care B. vine cu propuneri privind modalitatea de plată şi cuantumul tranşelor.

Reţinerea cuantumului de 50.000 de euro, al sumei care ar fi fost pretinsă de către inculpatul A., s-a făcut doar pe baza declaraţiilor martorului denunţător B., aceasta fiind percepţia pe care a avut-o martorul, deşi în discuţiile cu inculpatul nu s-a făcut referire la o asemenea monedă sau la vreo altă monedă, iar declaraţiile martorului nu se coroborează cu alte probe.

Legat de promovarea imaginii candidatului la funcţia de primar general al Capitalei, în cadrul media, este de remarcat că tot martorul B. este cel care îl întreabă pe inculpat cum se va descurca cu televiziunile ("Cu televiziunile cum faci?"), iar răspunsul acestuia a fost că va tranşa problema cu X . . . . . . . . . .cu D.

Pentru justa soluţionare a cauzei de faţă prezintă relevanţă şi modul în care martorul a abordat discuţiile cu inculpatul A., precum şi canalizarea acestora către subiectul finanţării campaniei electorate şi, nu în ultimul rând, propunerile concrete făcute acestuia.

În contextul probator se reţin şi răspunsurile inculpatului:

"Te caut eu săptămâna viitoare! Te mai caut eu săptămâna viitoare şi îţi spun exact, cum stau, care-i"..., la întrebările martorului denunţător cu privire la cheltuielile din campanie, de natură a demonstra că inculpatul nu era pregătit în a da un răspuns în sensul solicitării unor pretenţii materiale.

Nu în ultimul rând, se remarcă insistenţa martorului denunţător în a obţine un răspuns concret de la inculpat referitor la cheltuielile existente în campania electorală, relevant în acest sens fiind că, deşi inculpatul nu-i dă un răspuns la întrebarea privind cheltuielile de media ("Te caut eu săptămâna viitoare! Te mai caut eu săptămâna viitoare şi îţi spun exact, cum stau..."), martorul insistă să-i adreseze întrebări cu privire la acest subiect:

"Dar ce ai, media?"

În cauză, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că, deşi martorul denunţător este cel care a iniţiat atât întâlnirile din data de 1 martie 2016 şi din 20 martie 2016, cât şi oferirea ajutorului în campania electorală acesta este cel care a înregistrat în totalitate convorbirile, justificând aceasta prin:

"Am bănuit că aceasta întâlnire va duce la o solicitare de sprijin", (declaraţie martor denunţător B. din data de 1 noiembrie 2016, dosar instanţa fond), împrejurare de natură a susţine concluzia că inculpatul nu a uzat în nici un fel de funcţia sa politică.

De altfel, lipsa influenţei inculpatului A. este evidenţiată şi de succesiunea evenimentelor. Astfel, deşi aparent interesul stabilirii unei noi întâlniri îl avea inculpatul A., martorul denunţător este acela care, văzând că inculpatul nu îl contactează, a încercat prin nenumărate sms-uri stabilirea unei noi întâlniri -"După câteva zile, i-am trimis acestuia un mesaj, prin care l-am invitat, conform înţelegerii anterioare, la domiciliul meu. Scopul era de a-i da o primă tranşă din suma cerută, respectiv, 10.000 - 15.000 de euro, pe care îi aveam" (declaraţia de martor din data de 7 aprilie 2016, fila x din vol. 1 dosar urmărire penală), după câteva zile i-a trimis un nou sms cu întrebarea -" ne vedem mâine dimineaţă?" (procesul-verbal de redare sms-uri din ziua de 2 aprilie 2016, dosar urmărire penală), "Da. Mi-a dat sms că mă sună" "Nu a sunat încă. Nu mai insist pe moment ... ieri după ce i-am dat 7 sms mi-a zis că mă sună el..", în corespondenţa dintre martorul denunţător şi organele de urmărire penală (procesului-verbal din 25 martie 2016, întocmit de comisarul şef R.) fiind relevată informaţia întrucât inculpatul nu a dat curs solicitărilor denunţătorului, acesta a culminant, în final, cu mesajul, eşti un labagiu ..." (trimis în data de 10 aprilie 2016, ora 22:02.).

Aşadar, probatoriul evidenţiază că inculpatul era un mijlocitor în acţiunea martorului denunţător, pentru obţinerea rezultatelor dorite de acesta, punctul de interes nefiind reprezentat de funcţia deţinută de acesta în partid ci, de funcţia de demnitate publică pentru care inculpatul îşi depusese candidatura, în speţă cea de primar al Municipiului Bucureşti.

Întrebat, cu ocazia audierii, care a fost motivul care l-a determinat să accepte şi să-şi ofere sprijinul pentru finanţarea campaniei, martorul B. a făcut următoarea precizare:

"Era greu să refuz o asemenea solicitare venită de la o persoană pentru care exista posibilitatea să obţină o poziţie, iar prin această funcţie putea să-mi garanteze bunul mers al contractelor şi proiectelor aflate în desfăşurare. Este evident că mă gândeam la faptul că domnul A. ar fi putut să câştige alegerile şi să ocupe funcţia de primar general".

Contrar susţinerilor parchetului, elementele probatorii anterior detaliate, relevă interesul evident şi exclusiv pe care martorul B. îl avea în "a nu strica o relaţie cu cineva care putea ajunge într-o poziţie care să-mi fie de ajutor într-un fel", fiind evident că inculpatul A. nu a pretins vreo finanţare şi că nu a uzat de funcţia sa politică în acest scop.

În acest sens se reţine declaraţia martorului B.:

"Am acceptat solicitarea sa având în vedere (...) şi potenţialul de influenţă în domenii de interes din spectrul de activitate al firmei Q."(denunţul din data de 24 martie 2016 vol. I dosar urmărire penală).

Aşadar, din probele administrate în cauză rezultă că oferirea de către martorul B. a sprijinului financiar inculpatului A. pentru campania electorală nu s-a făcut în considerarea funcţiei de conducere din cadrul partidului, ci a funcţiei la care inculpatul dorea să acceadă, şi reprezenta, în fapt, o "investiţie politică" pentru denunţător.

Astfel, martorul B., în declaraţia dată la 1 noiembrie 2016, arată:

"Nu era practic o solicitare de ajutor, ci doream să-i spun detaliile unui proiect complex, care se derula de aproximativ 10 ani la Primăria Municipiului Bucureşti şi care la fiecare schimbare de conducere la Primăria Capitalei necesita un volum mare de detalii şi discuţii, astfel încât trebuia ca noua conducere să cunoască foarte bine proiectul şi să ia deciziile corecte", precizând că anterior depunerii candidaturii "Domnul A. nu m-a ajutat în nici un proiect derulat de firma mea în calitatea dânsului de prim-vicepreşedinte al C."

Declaraţia martorului B. se coroborează cu cea a inculpatului A. care a arătat:

"În legătură cu discuţia care mi s-a citit arăt că m-am referit la faptul că tot ceea ce este util pentru Bucureşti eu sprijin, aşa cum am precizat, mă refeream la chestii normale. Arăt că această discuţie s-a făcut cu mine din poziţia de candidat la primăria Capitalei, iar solicitarea aceasta, chiar dacă nu era individualizată, se referea la atribuţiile mele ca şi primar."

Relevanţă în contextul celor ce preced prezintă împrejurarea că, deşi inculpatul A. deţinea în cadrul C. funcţia de prim-vicepreşedinte, încă din anul 2014, conform actelor depuse la dosar, în considerarea acestei funcţii nu a fost contactat de către martorul B. şi nici, la rândul său, nu a luat legătura cu acesta, în intervalul 2014 - 2016, ultima întâlnire, după cele învederate de către martor, fiind anul 2012. Acest aspect a fost confirmat şi de inculpatul A., care în declaraţia dată la urmărire penală a precizat că ultima întrevedere cu martorul a avut-o în anul 2014 sau 2015:

"Nu am mai vorbit cu acesta de prin 2014 sau 2015, nu mai reţin exact".

Totodată, inculpatul A., a arătat că niciodată în cariera sa politică nu şi-a folosit influenţa dată de funcţia de conducere deţinută în cadrul C.:

"În cursul discuţiilor purtate cu acesta (B.) au fost evidenţiate foarte multe probleme pe care acesta le avea, inclusiv probleme juridice, iar acesta nu mi-a solicitat niciun ajutor pentru acestea, dar nici eu nu i-am oferit niciun ajutor, deşi la data respectivelor discuţii primar interimar era un reprezentant al PNL, iar domnul B. ştia că eu cunoşteam foarte mulţi oameni din cadrul primăriei şi aş fi putut uza de influenţa mea pentru a-l ajuta [...]

Pe B. îl cunosc din perioada în care eu eram viceprimar şi niciodată acesta nu a formulat vreo solicitare ilegală către mine, în calitatea mea de viceprimar, ministru, iar relaţia dintre noi a fost o relaţie instituţională. Firma Q. avea o serie de contracte cu Primăria Capitalei atunci când eu eram viceprimar, însă toate acestea au urmat calea legala, iar domnul B. nu mi-a solicitat nici un ajutor cu aceste contracte."

De altfel, funcţia inculpatului de prim-vicepreşedinte al partidului politic, precum şi procentajul bun obţinut în sondajele de desemnare, deşi erau de notorietate, nu erau de natură a contura influenţa acestuia în cadrul partidului.

În acest context, se reţine că simpla existenţă a unei funcţii şi totodată a unei influenţe, dată de prerogativele acesteia, cât şi obţinerea unor eventuale foloase necuvenite, nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât existenţa unei influenţe sau autorităţi generale, inerente oricărei funcţii de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcţionarea influenţei sau autorităţii în vederea obţinerii unui scop.

Similar primei instanţe, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că notorietatea unei persoane, în plan politic, nu este dată, exclusiv, de funcţia pe care o deţine în cadrul unei formaţiuni politice, prestigiul politic fiind cel care îi conferă notorietate prin modul în care personalitatea sa se face remarcată în plan politic, respectiv calităţile, competenţele şi cunoştinţele acesteia. Funcţia de conducere deţinută într-un partid nu generează, în mod obligatoriu, un grad mai ridicat de notorietate în comparaţie cu un simplu membru al formaţiunii politice.

Referitor la afirmaţia inculpatului din cadrul întâlnirii cu martorul denunţător în data de 1 martie 2016: "Tu nu înţelegi că există decât un singur candidat PNL care are şanse să câştige?, instanţa de control judiciar constată că nu este de natură a conduce la o soluţie de condamnare a inculpatului A.

În acest sens, din probele administrate rezultă că martorul B. a precizat:"Era public faptul că domnul A. nu a fost primul candidat al partidului şi mai fuseseră alte manifestări pentru lansarea altor candidaţi ai C. în persoana lui W. şi N."

Martorii D. şi E., de asemenea, au arătat că inculpatul A. avea şanse reduse de a câştiga cursa electorală pentru Primăria Capitalei, întrucât nu avea suficient sprijin, lucru pe care i l-au comunicat direct inculpatului .

În acest context se reţine declaraţia martorului D. " (...) structura de conducere bicefală a PNL de la acel moment nu mi-a sugerat să dau vreo importanţă funcţiei politice pe care o avea domnul A., eu m-am întâlnit cu acesta doar pentru postura lui de candidat" (declaraţia martorului D. dată în faţa instanţei de apel din data de 13 noiembrie 2017).

Martorul a mai arătat:"După părerea mea, domnul A. nu avea şanse de a câştiga funcţia de primar al capitalei, lucru pe care i l-am şi spus. Motivul principal era lipsa de susţinere din partea celor doi copreşedinţi X. şi Y." (...) " eu consideram că nu are şanse de câştig întrucât conducerea partidului nu a făcut declaraţii publice şi nu a participat la lansarea candidaturii sale."

Astfel, martorul D. a mai arătat:

"Am dedus însă pe parcursul discuţiei că domnul A. nu este sprijinit de către partidul său şi că, probabil, va fi obligat să facă eforturi personale pentru a reuşi să îşi finanţeze campania pentru primărie.

Din punctul meu de vedere, ca analist politic, consider că domnul A. avea şansa a doua, întrucât îi era greu să lupte cu maşinăria candidatului partidului de stânga, iar alţi candidaţi de dreapta i-ar fi luat din voturi. I-am comunicat domnului A. această opinie cu privire la şansele sale, mai ales că partidul nu îl susţinea total." (declaraţia martorului D. dată la urmărire penală, din data de 19 aprilie 2016, filele x).

Audiat în legătură cu aspectele semnalate martorul E. a declarat (declaraţia din data de 19 aprilie 2016 dată la urmărire penală, filele x):

"După ce a fost nominalizat, domnul A. m-a sunat şi m-a întrebat când ne putem vedea, pentru a discuta. Era evident că dorea să discutăm despre campania sa. I-am răspuns că oricând doreşte. Am discutat cu acesta şi l-am întrebat dacă el crede că are vreo şansă, acesta era încrezător în şansele lui şi în susţinerea partidului. A. mi-a spus că trage nădejde de la noi şi de la Realitatea, întrucât U. o au pe doamna Z., iar AA. îl atacă tot timpul. De asemenea, mi-a mai spus că speră măcar ca U. să nu îl atace. După părerea mea, domnul A. nu avea şanse de a câştiga funcţia de primar al Capitalei, lucru pe care i l-am şi spus. Eu nu vedeam un sprijin al partidului pentru el, însă el a spus că are sprijinul necesar..."

Plauzibilitatea unei atare explicaţii a fost confirmată de chiar martorul B. care, în plus, a subliniat:" deţineam informaţia pe care, repet, i-am comunicat-o inclusiv prin sms domnului A. că urmează să fie făcut anunţul public că PNL va proceda la înlocuirea sa cu un candidat femeie, mi-a generat primul impuls că este ocazia utilă pentru a nu mai proceda la acordarea sprijinului cerut de către acesta limitat pentru campania electorală la care participa." Însă, împrejurările relevate de conţinutul înregistrărilor din mediu ambiental nu pot susţine concluzia acuzării în sensul că inculpatul s-a folosit de funcţia sa de conducere în cadrul partidului.

Instanţa de control judiciar mai reţine şi inconsecvenţa afirmaţiilor martorului B. cu privire la împrejurările solicitării finanţării campaniei electorale, nuanţările şi revenirea acestuia asupra propriilor declaraţii.

Astfel, deşi martorul a susţinut că nu a avut niciun moment intenţia reală de a-i acorda sprijin inculpatului A.: "Eu susţin că nu am avut nici un moment intenţia reală să-l ajut în sensul să-i acord sprijinul financiar pe care mi l-a cerut. Nu am făcut nicio promisiune fermă, nu am întreprins nimic concret pentru că altfel m-aş fi dus la bancă să scot bani ca să-i dau. Am încercat doar să conduc într-un anume fel o discuţie." şi "nu a existat o constrângere în sensul de a mă forţa în vreun fel, dar evident că a fost mai degrabă un interes de a nu strica o relaţie cu cineva care putea ajunge într-o poziţie care să-mi fie de ajutor într-un fel", martorul l-a contactat pe inculpat în mod repetat pentru a stabili o nouă întâlnire, în scopul remiterii sumei de bani şi a explicat sms-ul dat inculpatului A. (care nu a dat curs solicitării de a se reîntâlni), explicând expresia "eşti un labagiu" prin aceea că a fost "un moment de enervare a mea pentru că i-am dat mai multe mesaje (2, 3) printre care şi cel referitor la posibila sa schimbare, în ideea în care dacă ne-am fi văzut sau ne-am fi răspuns, îi explicam că nu mai este nevoie să ceară ajutor, urmând, din câte am aflat, să nu mai rămână în cursă şi încercând, în felul acesta, să îi reduc expunerea la risc. "

Astfel, existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, este posibilă, cauzele fiind diverse şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate. Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi, în mod obligatoriu, trebuie apreciate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

Împrejurările reliefate de declaraţiile persoanelor ascultate nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul A. folosindu-şi influenţa pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid politic, cu intenţie directă, l-a contactat pe martorul B., solicitându-i sprijin financiar pentru campania electorală privind alegerile locale din vara anului 2016, şi ulterior i-a pretins aceluiaşi martor suma de 50.000 euro în numerar.

Ipoteza contrară a acuzării sub acest aspect este dedusă din faptul că inculpatul s-a prevalat de argumente conform căror este singurul candidat al partidului cu şanse de câştig, solicitând în această calitate suma de 50.000 euro pentru promovarea imagini sale, martorul denunţător acceptând remiterea sumei în considerarea funcţiei de vicepreşedinte al partidului.

În cauză, în absenţa altor probe, care să se poată corobora cu depoziţia martorului denunţător B. şi din care să rezulte în mod neechivoc că inculpatul A. a uzat de influenţa sa dată de funcţia de conducere din cadrul C., în solicitarea ajutorului financiar de la martorul B., nu se decelează o bază faptică pentru a se putea dispune o soluţie de condamnare a acestuia, instanţa de control judiciar constatând că singura probă în raport cu acuzaţiile aduse inculpatului în sensul că ar fi uzat de influenţa dată de funcţia de conducere deţinută în partid, sunt numai declaraţiile iniţiale ale martorului denunţător.

Deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în anumite domenii, utilizarea unor prezumţii de fapt pentru a stabili vinovăţia unei persoane nu contravine prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură aceasta, în cauză nu este aplicabil un asemenea raţionament, deoarece o eventuală concluzie a vinovăţiei inculpatului A. cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa, bazată exclusiv pe afirmaţia martorului denunţător necorelată cu alte probe, depăşeşte limitele rezonabilităţii unei prezumţii de fapt şi proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit.

În raport cu aspectele anterior menţionate, instanţa de control judiciar consideră că, în speţă, nu sunt aplicabile regulile privind utilizarea prezumţiilor de fapt în dovedirea vinovăţiei, stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Salabiaku contra Franţei, Falk contra Olandei şi Phillips contra Marii Britanii.

Înalta Curte subliniază că regula in dubio pro reo complineşte prezumţia de nevinovăţie consacrată de art. 4 alin. (1) C. proc. pen. şi exclude valorificarea, în defavoarea acuzatului, a probelor al căror conţinut este îndoielnic sub aspectul vinovăţiei sale. Altfel spus, atunci când probele administrate relevă variante divergente ale realităţii obiective, deopotrivă plauzibile, iar alte probe clarificatoare nu se întrevăd, exigenţele acestei reguli se opun valorificării, ca sigure, a variantei defavorabile inculpatului, dubiul persistent având, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, semnificaţia unei "probe pozitive de nevinovăţie" (decizia penală nr. 3465/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Având în vedere aspectele anterior menţionate, dar şi incidenţa în cauză a principiului "in dubio pro reo", consacrat de textul art. 4 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu există nicio probă plauzibilă care să confirme susţinerea acuzării, afirmaţiile martorului denunţător, necoroborate cu nicio altă probă relevantă, nefiind de natură să demonstreze săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, de către inculpatul A..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpat A., în sumă de 70 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpatul A.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpat A., în sumă de 70 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2018.

Procesat de GGC - LM