Withdrawal of appeal against dismissal of unconstitutionality exception regarding interpretation of penal code and police statute provisions

Asupra recursului de faţă

În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

I. Prin încheierea din 16 noiembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din C. pen., cu referire la art. 291 din C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) şi (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., formulată de apelantul intimat inculpat A.

Deliberând asupra admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate formulată de apelantul intimat inculpat A., Înalta Curte, secţia penală a reţinut că, acesta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din C. pen., cu referire la art. 291 din C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) şi (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., fiind îndeplinite cerinţele de admisibilitate privind calitatea autorului excepţiei de a fi parte într-un proces în curs, aflarea în vigoare a dispoziţiei legale criticate şi inexistenţa unei decizii prin care Curtea Constituţională să fi sancţionat anterior acel text de lege.

Cu referire la condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţionarea cauzei s-a constatat că este doar formal îndeplinită, întrucât autorul excepţiei nu tinde la a supune cenzurii instanţei de contencios constituţional, în mod efectiv, aspecte de neconstituţionalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziţiilor legale criticate.

În concret, analizând criticile aduse dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate se invocă aşa cum au fost formulate prin excepţia invocată, instanţa a constatat că inculpatul A. este în realitate nemulţumit, pe de o parte, de acuzaţia ce îi este adusă ori încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat în primă instanţă (cu referire la "acuzaţia principală prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu trimitere la art. 175 alin. (2) C. pen. şi art. 1 din Statutul poliţistului"), iar pe de altă parte, este nemulţumit şi contestă modalitatea efectuării urmăririi penale în cauză (cum ar fi procedura de obţinere a probei de supraveghere tehnică, etc.).

Astfel, instanţa a reţinut că apelantul inculpat A. nu a invocat pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a textelor de lege criticate în raport cu conţinutul lor propriu-zis, ci, aşa cum s-a menţionat şi prin cererea scrisă, s-a avut în vedere modul de aplicare şi de interpretare a acestora în ceea ce îl priveşte pe inculpat în cauza dedusă judecăţii, acestea fiind de fapt aspecte ce ţin de judecarea pe fond a cauzei şi vizează propria interpretare a dispoziţiilor legale criticate.

În acest context, în examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate, Înalta Curte, secţia penală a subliniat că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiată pe o dispoziţie neconstituţională.

Premisa sesizării instanţei constituţionale o constituie, aşadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepţia urmăreşte, în mod real şi efectiv, să obţină concursul Curţii, în considerarea şi în limitele stricte ale competenţei sale constituţionale.

O atare premisă s-a apreciat că nu este realizată atunci când, aşa cum se constată în speţă, autorul excepţiei nu tinde la declanşarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, a concordanţei dintre o normă legală şi exigenţele Constituţiei României, ci exclusiv a unei probleme de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate.

Aşadar în cauză, faţă de cele reţinute, s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei pendinte.

Concluzionând, Înalta Curte, secţia penală, având în vedere cuprinsul dispoziţiilor a căror neconstituţionalitate se cere a fi verificată, în raport de cadrul procesual şi stadiul concret în care se află cauza, dar şi prin raportare la normele constituţionale pretins încălcate, menţionate de apărătorul inculpatului, a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată de către inculpat nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii.

II. Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 291 C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) şi (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din 16 noiembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei în Dosarul nr. x/2017 a formulat recurs inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 8 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 25 februarie 2019.

În şedinţa publică din data de 25 februarie 2019, recurentul inculpat A. a învederat instanţei că înţelege să-şi retragă calea de atac exercitată împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 291 C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) şi (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din 16 noiembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei în Dosarul nr. x/2017.

Având în vedere manifestarea de voinţă exprimată de recurentul inculpat A., în sensul că înţelege să-şi retragă calea de atac formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, penal 1 - 2019 va lua act de retragerea căii de atac declarate de acesta împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 291 C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) şi (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din 16 noiembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 291 C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) şi (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din 16 noiembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN