Late constitutional referral appeal forfeited; new exception inadmissible for lack of connection.

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 05 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 1 a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum şi a termenului de prescripţie referitor la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen. Prin aceeaşi decizie, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 237/Ap/23.03.2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosar nr. x/2014, care a fost desfiinţată.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 a formulat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2017.

Prin Decizia penală nr. 526 din 5 iunie 2018 a Înaltei Curţi, secţia penală s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 159 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum şi a termenului de prescripţie referitor la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 159 alin. (2) C. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 526 din data de 05 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017 a formulat recurs contestatorul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi sub nr. x/2018.

La termenul din data de 5 noiembrie 2018 condamnatul A. a formulat o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen., motiv pentru care, potrivit Hotărârii nr. 83 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a creat dosarul asociat cu nr. x/2018

Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a reţinut că din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate implică examinarea prealabilă a unor exigenţe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menţionată.

Urmare verificării cerinţelor ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admisibilitatea cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, instanţa, în esenţă, a constatat că, trei condiţii dintre cele patru enunţate în textul legal indicat sunt îndeplinite în mod formal, însă nu şi cerinţa ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificaţie cu privire la soluţia ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Aşadar, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituţionalitate o dispoziţie legală care reglementează măsuri sau activităţi vizând desfăşurarea procesului penal.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a reţinut că, în privinţa ultimei condiţii de admisibilitate, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

În speţă, s-a reţinut că, raportându-se formal la exigenţele art. 29 din Legea nr. 47/1992, urmărind un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepţiei de neconstituţionalitate, contestatorul A. a susţinut că dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sunt neconstituţionale, întrucât încalcă dispoziţiile art. 24 şi art. 16 din Constituţia României, criticând actuala prevedere a dispoziţiilor enunţate, care nu permite ca acest caz de contestaţie în anulare să fie analizat decât în cazul în care o parte nu a fost legal citată în faza de judecată a apelului, fiind excluse din cadrul acestui caz de contestaţie în anulare alte hotărâri definitive pronunţate fără o legală citare a părţilor.

S-a constatat că deşi prezenta excepţie a fost invocată de către contestatorul A., în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, prin raportare la o serie de texte constituţionale, iar dispoziţiile criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.

În acest context, s-a reţinut că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, s-a statuat că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată instanţa de control judiciar a constatat, că prin excepţia invocată nu s-a formulat o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate a dispoziţiilor normative indicate, contestatorul dorind modificarea dispoziţiilor arătate, respectiv completarea acestora cu prevederi noi, ceea ce ar echivala cu o încălcare a separaţiei puterilor în stat, întrucât instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, atribuţie care nu este conferită Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

S-a mai menţionat că susţinerile contestatorului nu au o legătură indisolubilă cu soluţionarea cauzei, întrucât o posibilă soluţie a instanţei de contencios constituţional cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor ce reglementează un caz de contestaţie în anulare nu este de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata prezentei cauze.

Analizând stadiul procesual al cauzei, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că prezenta cauză se află în recurs formulat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 159 alin. (2) C. pen., invocată în calea de atac a recursului formulat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum şi a termenului de prescripţie referitor la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a conchis că în cauza de faţă nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate, ci doar urmăreşte o modificare a unui cadru legislativ, ceea ce determină, o dată în plus, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza pendinte.

Împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2018, contestatorul condamnat a formulat recurs la data de 20.11.2018 - data ştampilei poştei existentă pe plic (dosar recurs).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători C5 P2-2018 la 23.11.2019 sub nr. x/2018/a1.1, primind prim termen de judecată la 10.12.2018.

Prin încheierea de şedinţă de la acel termen s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la repartizare aleatorie, având în vedere Sentinţa civilă nr. 4827/23.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018, prin care, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi republicată, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137/08.11.2018, hotărâre care a aprobat tragerea la sorţi a membrilor Completului de 5 Judecători pentru toate cauzele penale din şedinţa de azi, 10 decembrie 2018, Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi Hotărârea nr. 155 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Urmare, repartizării aleatorii, dosarul a primit din nou termen de judecată la 20 decembrie 2018, termen care a fost preschimbat la data de 19 decembrie 2018 (dosar recurs), când recurentul contestator a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a-şi angaja apărător ales.

Ulterior termenului de judecată din 21.01.2019, recurentul contestator a depus o cerere olografă la dosar în care, printre altele, a solicitat suspendarea executării pedepsei cu închisoarea dispusă prin Decizia penală nr. 11/Ap din 26.01.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Braşov.

La data de 04.02.2019, recurentul contestator a formulat o nouă "cerere de urgentare a solicitării formulate în faţa instanţei în data de 21.01.2019 (…) pentru a se emite o hotărâre de suspendare a executării pedepsei cu închisoarea", iar în cuprinsul acesteia a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu o nouă excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) Cod procedură penale (dosar recurs), motiv pentru care s-a generat din nou, numai în format electronic, Dosarul nr. x/2018.1.1 având ca obiect cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

La termenul de judecată din data de 18.02.2019, părţile au formulat concluzii atât cu privire la recursul formulat, cât şi cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, susţinerile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, ale reprezentantului Ministerului Public şi ale recurentului contestator fiind consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători P2-2018, examinând încheierea atacată, prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992 privind organizare şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prin raportare la criticile formulate, constată că recursul declarat de condamnatul A. este tardiv formulat.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Aceleaşi dispoziţii legale anterior menţionate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

În prezenta cauză, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 Judecători Penal 1 la data de 05.11.2018.

Întrucât nu a fost indicată ora pronunţării dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la sfârşitul zilei de 05.11.2018, la orele 24:00 şi se împlinea la sfârşitul zilei de 07.11.2018.

Cu toate acestea, conform plicului poştal aflat la Dosar nr. x/2018 se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat la data de 20.11.2018, rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Se reţine în acest sens că instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând celeritatea acţiunilor impuse de justa soluţionare a cauzelor penale.

Totodată, potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen."

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, constatând ca recursul a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2-2018 constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arătat în cele ce urmează.

Astfel se reţine că din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată rezultă cerinţele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Analizând aceste condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ se constată că, în prezenta cauză, excepţia a fost invocată de către condamnatul A. în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2-2018, în Dosarul nr. x/2018 având ca obiect recursul declarat de acesta împotriva unei încheieri prin care, la 05.11.2018, a fost respinsă ca inadmisibilă o altă excepţie de neconstituţionalitate, respectiv a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, se mai reţine că dispoziţiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen. sunt în vigoare şi nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a instanţei de contencios constituţional.

În ceea ce priveşte legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, instanţa reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Astfel spus, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisibilă este necesar să existe o legătură între problema de constituţionalitate şi fondul cauzei, respectiv ca textul legal să fie aplicabil în cazul în speţă.

Drept urmare, condiţia legăturii cu cauza nu poate fi analizată în general, ci concret, în funcţie de incidenţa prevederilor a căror constituţionalitate se contestă asupra soluţionării cauzei, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Prin urmare, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi decât acela de a supune controlului de constituţionalitate o dispoziţie legală care reglementează măsuri sau activităţi vizând desfăşurarea procesului penal.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2-2018 reţine că recurentul condamnat, aflat în stare de deţinere, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen. (care privesc reguli vizând asigurarea asistenţei juridice din oficiu de către apărătorii desemnaţi în acest sens), în calea de atac ce vizează propriul recurs exercitat împotriva încheierii din 05.11.2018 ianuarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire excepţia de neconstituţionalitate a art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., recurs care, de altfel, a fost tardiv formulat.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2-2018 notează că sintagma "legătura cu soluţionarea cauzei" priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată.

Or, având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv într-un recurs formulat tardiv de condamnat împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate cu referire la procedura de asigurare a asistenţei judiciare obligatorii din oficiu, nu poate avea o înrâurire/influenţă directă cu privire la soluţia ce s-a pronunţat deja în cauză.

Pe acelaşi palier de analiză, se mai reţine că atât în Dosarul de recurs nr. x/2018, cât şi în Dosarul asociat nr. x/2018, cadrul procesual a fost stabilit de însuşi condamnatul contestator A., prin invocarea în mod repetat a unor cereri de sesizare cu excepţii de neconstituţionalitate cu care a învestit Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi, iar ulterior a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere a cererilor formulate. Prin urmare, orice solicitare formulată în cauzele anterior menţionate de condamnatul contestator, care nu se circumscrie obiectului dedus judecăţii, inclusiv cea privind urgentarea soluţionării cererii de suspendare a executării pedepsei aplicată într-o altă cauză soluţionată definitiv de Curtea de Apel Braşov (Dosarul nr. x/2017), nu poate fi primită şi nici analizată, aşa cum nefondat a solicitat acesta prin memoriile olografe depuse la dosar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul contestator condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul contestator condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă sub aspectul celorlalte dispoziţii.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN