Revision of judgment based on contradictory rulings: requirement to target the later judgment violating res judicata

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 573 din 22 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1081 din data de 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi Casa Naţională de Pensii Publice, reţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate de revizuent drept temei al cererii sale.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit a apreciat instanţa de judecată că nu sunt întrunite condiţiile legale de admisibilitate a cererii sale.

În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată şi sunt reiterate argumentele prezentate în cererea de revizuire cu privire la caracterul potrivnic al hotărârilor invocate în cadrul acesteia, precum şi argumentele de fond, referitoare la vechimea în muncă a recurentului.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Examinând decizia recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;"

De asemenea, conform prevederilor art. 513 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma în vigoare înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă în cauză, potrivit prevederilor art. 24 şi art. 25 alin. (1) din acelaşi cod, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre."

Dispoziţiile legale citate, invocate de recurentul-revizuent drept temei al cererii formulate în faţa instanţei de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Într-o asemenea situaţie, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea (anularea) ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat ce caracterizează prima hotărâre.

În speţă, însă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de revizuire, se constată că, dintre cele două hotărâri potrivnice, invocate prin cererea formulată, respectiv Decizia nr. 1081 din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava şi hotărârea din 1 ianuarie 2017 a Tribunalului Administrativ din Lisabona (Dosar nr. x/16.4BELSB), revizuentul a solicitat anularea celei dintâi, adică a celei mai vechi, invocând caracterul mai favorabil al hotărârii ulterioare, mai recente.

Or, cererea de revizuire, astfel formulată, contravine dispoziţiilor legale aplicabile, citate mai sus, potrivit cărora obiect al revizuirii/anulării, în cazul analizat, nu îl poate constitui decât o hotărâre ulterioară, care, potrivnică fiind în raport cu o hotărâre anterioară, încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia.

Faţă de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate motivele şi criticile formulate de recurent, decizia atacată fiind temeinică şi legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 573 din 22 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV