Jurisdictional conflict over civil cassation of appeal remanding case to administrative court: competence lies with civil section where nature of dispute and procedural path are objects of review

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta Comuna Gura Teghii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. SRL, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.038.131,18 RON, reprezentând contravaloarea obligaţiei imputate reclamantei de către organele fiscale, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de pârâtă în cursul procedurii de atribuire a unui contract de achiziţie publică de lucrări.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 6041 din 30.10.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.

3. Cererea de apel

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Comuna Gura Teghii, criticând hotărârea atacată şi solicitând admiterea apelului, în sensul admiterii acţiunii introductive.

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin Decizia civilă nr. 703/A/2016 din 19 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Comuna Gura Teghii, a fost anulată în tot sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

5. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Comuna Gura Teghii, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 decembrie 2016.

II. Hotărârile de declinare a competenţei

Prin Încheierea nr. 65 din camera de consiliu de la 13 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea acesteia, spre competenţă soluţionare, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în considerarea faptului că litigiul dedus judecăţii se circumscrie materiei contenciosului administrativ şi fiscal, motiv pentru care în temeiul art. 19, 21 şi 23 din Legea nr. 304/2004 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 3050 din camera de consiliu de la 28 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a scos de pe rol cauza şi a înaintat-o, spre competentă soluţionare, secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare s-a făcut referire, în esenţă, la prevederile art. 10 alin. (2), art. 20 alin. (1) şi 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la art. 456 - 457 C. proc. civ., reţinându-se că nu există dispoziţii legale care să prevadă competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona recursul declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel.

Totodată, litigiul a fost soluţionat în fond şi în apel de secţiile civile ale tribunalului şi, respectiv, curţii de apel, natura litigiului (civil sau contencios administrativ) constituind însuşi obiectul recursului.

Or, în cauza de faţă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a fost sesizată cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a apelului, hotărâre pronunţată de o secţie civilă a curţii de apel, situaţie în care s-a constatat că litigiul este dat în competenţa secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., cu conflictul negativ de competenţă ivit între două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - analizând normele incidente în privinţa competenţei în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine secţiei I civile, potrivit celor ce succed.

Problema de drept supusă analizei o constituie chestiunea conflictuală legată de competenţa completelor de judecată ale aceleiaşi instanţe (în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), respectiv competenţa materială (ratione materiae), stabilită sub aspect procesual, în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Potrivit C. proc. civ., o atare situaţie este asimilată conflictului negativ de competenţă, competenţa pronunţării regulatorului de competenţă revenind, în cauză, Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul cauzei deduse judecăţii.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în patru secţii, respectiv: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.

Art. 21 din acelaşi act normativ, stabilind competenţa secţiilor instanţei supreme, statuează că secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.

Totodată, art. 23 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, prevede că secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură, conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege, precum şi orice alte cereri prevăzute de lege.

În prezenta cauză, se reţine că, hotărârea de primă instanţă a fost pronunţată de un complet specializat în cauze civile din cadrul Tribunalului Bucureşti, iar, prin apelul soluţionat de un complet specializat în cauze civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, a fost anulată în tot sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare la un complet specializat de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Bucureşti. Deci, după cum în mod corect a reţinut şi secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi, litigiul a fost soluţionat în fond şi în apel de secţiile civile ale tribunalului şi, respectiv, curţii de apel, natura litigiului - civil sau contencios administrativ - precum şi modalitatea de invocare şi soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale (a completului specializat) constituind însuşi obiectul recursului.

De asemenea, calea de atac declarată în cauză, care face obiectul conflictului negativ de competenţă, este recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a apelului, cale extraordinară de atac, specifică materiei civile.

Calea de atac în materia contenciosului administrativ este doar recursul, cale extraordinară de atac, care poate fi exercitat pentru stricte motive de nelegalitate, expres reglementate de lege, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăzând că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile specializate de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Prin urmare, instanţa superioară specializată în materie este instanţa corespunzătoare celei care a pronunţat decizia civilă din apel, adică una din secţiile civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv secţia I civilă căreia i-a fost repartizată aleatoriu această cauză.

Faţă de cele expuse anterior rezultă că, instanţa de control competentă să analizeze legalitatea şi temeinicia acestei soluţii este instanţa ierarhic superioară corespunzătoare, respectiv secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie căreia i-a fost repartizată aleatoriu soluţionarea acestei cauze.

În atare situaţie, Completul de 5 judecători va stabili competenţa în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a şi fost iniţial învestită cu soluţionarea dosarului, prin repartizare aleatorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018, în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV