Appeal against inadmissibility of revision for unconstitutionality exception raised post-debates dismissed, upholding conviction for aggravated abuse in office.

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 300 din data de 31 martie 2014 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 300 din data de 31 martie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor privind pe inculpaţii B., C., D., E., A., F. şi G. după cum urmează:

Pentru inculpaţii B., A., C., D., E. şi F. din infracţiunea de complot prevăzută de art. 167 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. din infracţiunea de subminare a economiei naţionale prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, cu aplicarea formei continuate prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen. şi aplicarea art. 5 din C. pen.

Pentru inculpatul G. din infracţiunea de favorizare la infracţiunea de subminarea economiei naţionale prevăzută de art. 173 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 165 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. din infracţiunea de complot prevăzută de art. 167 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii A., C., D., E. din infracţiunea de subminare a economiei naţionale prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea neglijenţă în serviciu de prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii B., A., C., D., E., F. şi G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. întrucât nu există probe că aceştia au săvârşit această infracţiune.

În temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 25 raportat la art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 1443 C. civ. s-au admis în parte pretenţiile civile ale părţilor civile Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri şi obligă inculpaţii în solidar la plata acestora după cum urmează: 1.297.222.893 RON către Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti. 3.399.164.319.893 RON către Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 249 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător aplicată inculpaţilor B., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011; A., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011; D., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011; E., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 09.05.2011; C., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011; F., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 05.05.2011; G., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011.

B. Prin Decizia penală nr. 66 din 29 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi de inculpaţii G., E., B., C., D., A. şi F. împotriva Sentinţei penale nr. 300 din 31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

I. S-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaţilor B., A. şi D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., de la câte 5 ani închisoare la câte 7 ani închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată. S-au interzis inculpaţilor B., A. şi D., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

(…) V. În temeiul art. 25 raportat la art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. (1864), s-a admis, în parte, acţiunea civilă şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., A., D., E., C. şi F. la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: 129.722.289,30 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; 339.916.431,98 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la judecarea cauzei în primă instanţă.

C. Împotriva Sentinţei penale nr. 300 din 31 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a formulat cerere de revizuire inculpatul A.

Examinând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că este inadmisibilă.

În motivare, prima instanţă a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

A menţionat că, pentru a putea fi admisibilă în principiu cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe o decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală; decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepţia de neconstituţionalitate să îndeplinească exigenţele de formă şi să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională şi consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În ceea ce priveşte primele două condiţii, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 08.07.2016, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Cu privire la îndeplinirea celei de-a treia condiţii s-a constatat că revizuentul A. nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen. nici în faţa instanţei de fond, nici în apel, pentru a fi supusă dezbaterii în contradictoriu, ci doar după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale.

Referitor la susţinerea că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen. a fost ridicată de condamnatul B. - coinculpat în aceeaşi cauză, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, s-a reţinut că acest coinculpat a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen., însă după închiderea dezbaterilor şi după ce instanţa a amânat pronunţarea asupra cauzei.

Astfel, Înalta Curte a reţinut că nu se poate aprecia că inculpatul B. a formulat excepţia de neconstituţionalitate în prezenta cauză câtă vreme aceasta a fost invocată după terminarea dezbaterilor în cauză, nu a fost susţinută în şedinţă publică, nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi nu a fost avută în vedere de completul de judecată la momentul deliberărilor

Această condiţie a invocării excepţiei de neconstituţionalitate în cauza dedusă judecăţii nu se regăseşte îndeplinită faţă de revizuent. Simplul fapt că s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate de către una din părţi, după închiderea dezbaterilor, însă anterior pronunţării instanţei, nu echivalează cu invocarea excepţiei în cauză, astfel cum stipulează dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Deşi instanţa nu se dezînvestise, se afla în etapa deliberării, fiind închisă dezbaterea contradictorie, iar orice aspect ce nu a fost supus dezbaterii orale, contradictorii şi nemijlocite, este considerat extrinsec/străin obiectului deliberării şi implicit cauzei. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa nr. 882/21 septembrie 2016, Dosar nr. x/2016)

În plus, faţă de argumentele anterioare, Înalta Curte a subliniat că nu această parte a invocat excepţia în cursul judecăţii acţiunii penale, iar faţă de partea ce a invocat excepţia, în condiţiile deja enunţate, cererea de revizuire s-a respins ca inadmisibilă prin Sentinţa nr. 882 din 21 septembrie 2016.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că jurisprudenţa anterioară a atestat şi faptul că valorificarea interesului legitim rezultat din pronunţarea unei decizii de admitere în contencios constituţional într-o altă cauză, se poate realiza în cadrul procesual al recursului în casaţie ori în cel al contestaţie la executare, pe teza dezincriminării infracţiunii în forma considerată contrară unei norme constituţionale.

Aşadar, cum invocarea excepţiei în cursul procesului penal în cauză presupune ideea intrinsecă că a fost evaluată de instanţă, indiferent de soluţia pronunţată, această condiţie dedusă din decizia Curţii Constituţionale nu se regăseşte îndeplinită în prezenta speţă.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017 a formulat apel revizuentul A. la data de 22 decembrie 2017, dosarul fiind înregistrat la data de 2 august 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2018.

Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului apelantului revizuent, precum şi ultimul cuvânt al acestuia, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională, ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

Ca atare, în mod corect, a reţinut prima instanţă că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea formulată se impunea, cu necesitate, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe o decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală; decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepţia de neconstituţionalitate să îndeplinească exigenţele de formă şi să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională şi consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă.

Instanţa de control judiciar reţine că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate, la data de 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 405, publicată în M. Of. nr. 517 din 08 iulie 2016, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o altă cauză privind dispoziţiile art. 246 din C. pen. anterior şi, respectiv, ale art. 297 alin. (1) din C. pen., arătând că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că primele două condiţii impuse de textul art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. sunt îndeplinite.

În raport de împrejurarea că, prin hotărârea cărei revizuire se solicită, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, în temeiul art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., rezultă că şi prima teză a celei de a patra condiţii este îndeplinită în cauză, întrucât hotărârea de condamnare pronunţată de către instanţa de fond, menţinută prin hotărârea instanţei de apel, s-a întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016.

Similar celor reţinute de instanţa de fond, cu privire la îndeplinirea celei de-a treia condiţii se constată că revizuentul A. nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen. nici în faţa instanţei de fond, nici în apel, pentru a fi supusă dezbaterii în contradictoriu, ci doar după publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale.

Totodată, se reţine că apelantul revizuent B. a invocat, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen. în Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi, Completul de 5 Judecători, la data de 24 februarie 2016, ulterior rămânerii în pronunţare a cauzei. Această cerere a fost formulată mult după închiderea dezbaterilor pe fondul apelului, în intervalul dintre rămânerea cauzei în pronunţare şi data pronunţării efective a hotărârii instanţei de apel, amânată strict datorită unei imposibilităţi obiective de participare a unui membru al completului de judecată la deliberări şi pronunţarea hotărârii. Nefiind ţinută de o dispoziţie procedurală imperativă care să impună o conduită contrară şi, totodată, fiind suverană în a aprecia că împrejurările cauzei au fost pe deplin lămurite, instanţa de apel nu a dispus repunerea cauzei pe rol, astfel cum permite art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional nu a fost susţinută în şedinţă publică, nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi nu a fost avută în vedere de completul de judecată la momentul deliberării.

Prin urmare, susţinerile revizuentul A. sub aceste considerente nu sunt întemeiate şi nu pot conduce la îndeplinirea celei de-a treia dintre condiţiile de admisibilitate în principiu a unei cereri de revizuire.

De altfel, art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prevede ca dispoziţia legală să fi fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, aspect ce nu se circumscrie prezentei cauze câtă vreme instanţa nu a analizat excepţia de neconstituţionalitate invocată nici de coinculpatul B., cu atât mai puţin de către revizuentul A. care nu a făcut niciun demers în acest sens.

În acest context se reţin considerentele Deciziei nr. 126/2016 a Curţii Constituţionale (parag. 25) potrivit cărora:

"o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia - cauze pendinte (…) întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării deciziei Curţii este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat.

În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes.

În privinţa cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea reţine că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curţii nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, în caz contrar consecinţa fiind extinderea efectelor deciziei Curţii pentru trecut".

"27. Curtea reţine că, în ceea ce priveşte cauzele soluţionate până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă declarată neconstituţională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv şi irevocabil soluţionată. Curtea reţine că, din momentul introducerii cererii în instanţă şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a tranşat în mod definitiv litigiul. Aşa încât Curtea constată că incidenţa deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, şi ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive."

În consecinţă, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 694 din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN