Extraordinary appeal time limit in disciplinary proceedings: deadline runs from judgment communication, not subsequent constitutional decision

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2016, Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

2. Hotărârea instanţei disciplinare

Prin Hotărârea nr. 10P din 5 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, a admis în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 2 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din aceeaşi lege.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Recursul declarat de A. împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 139 din 8 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016.

4. Contestaţia în anulare

Recurentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei menţionate la pct. 3, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, criticile arătate în continuare.

Contrar dispoziţiilor art. 32 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 304/2004, prin Hotărârea nr. 3/2014 a Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie s-a decis desemnarea aleatorie numai a 4 dintre cei 5 membri ai completului de 5 judecători care a judecat şi pronunţat soluţia în Dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 685/2018, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018, Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contrare dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2013.

În esenţă, contestatorul critică hotărârea atacată pentru motivul că, în sensul celor reţinute prin decizia menţionată a Curţii Constituţionale, completul de 5 judecători, care a pronunţat decizia atacată a fost constituit cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2013, astfel că nu au fost respectate dreptul la un proces echitabil şi exigenţa imparţialităţii instanţei, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Mai susţine contestatorul că art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. prevede expres încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, pe care nu a putut să o invoce pe cale de excepţie deoarece, pe de o parte, nu a mai exercitat nicio cale de atac împotriva Deciziei civile nr. 139/2017, iar, pe de altă parte, decizia Curţii Constituţionale, care i-a oferit posibilitatea formulării acestei căi extraordinare de atac, a fost pronunţată la data de 7 noiembrie 2018. În aceste condiţii, contestatorul susţine că termenul în care putea să formuleze contestaţia în anulare curge de la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. din 29.11.2018.

5. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia tardivităţii formulării şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

În susţinerea excepţiei tardivităţii, intimata argumentează că, în speţă, contestaţia în anulare a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, intimata susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., întrucât neregularitatea privitoare la alcătuirea instanţei nu a fost invocată în cadrul procesual al recursului soluţionat prin decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, excepţie de procedură care fac inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 506 alin. (1) C. proc. civ.:

"Art. 506. - Termen de exercitare

(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

În cauză, decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare a fost comunicată recurentului la data de 16 iunie 2017, astfel că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 2 iulie 2017.

Astfel fiind, contestaţia în anulare depusă la oficiul poştal la data de 5 decembrie 2018 a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte termenul limită de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă, prevăzut de art. 506 alin. (1) teza finală C. proc. civ., se reţine că acest termen nu presupune dreptul de opţiune al părţii pentru exercitarea căii de atac fie în termenul de 15 zile de la comunicare, fie în termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii. Raţiunea instituirii acestui termen este justificată de necesitatea asigurării certitudinii raporturilor juridice, în sensul că hotărârea definitivă nu mai poate forma obiectul acestei căi de atac după împlinirea termenului în discuţie.

Or, în cauză, se constată că recurentul A. a introdus contestaţia în anulare la data de 5 decembrie 2018, cu depăşirea şi a termenului de un an de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, care a rămas definitivă la data pronunţării - 8 mai 2017 - conform art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

Susţinerile contestatorului în sensul că termenul de introducere a contestaţiei în anulare se calculează, în speţă, de la data de 29 noiembrie 2018, când Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial, sunt neîntemeiate.

În principal, se reţine că art. 506 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează termenul de introducere a contestaţiei în anulare, prevede lipsit de orice echivoc şi fără excepţie faptul că acest termen se calculează de la data comunicării hotărârii atacate.

Subsecvent, este de observat că data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale este prevăzută de ar. 511 alin. (3) C. proc. civ. ca moment de la care începe să curgă termenul de introducere a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la ar. 506 alin. (1), Înalta Curte va respinge, ca tardiv introdusă, contestaţia în anulare formulată de către A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv introdusă, contestaţia în anulare formulată de către A. împotriva Deciziei nr. 139 din 8 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT