Eligibility for statutory compensation under Law No. 309/2002 based on military service as a laborer in a military unit rather than a civilian detachment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant pension fund's appeal, leaving in force the lower court's order that annulled the administrative decision denying benefits and obligated the defendant to recognize the claimant as a beneficiary of Law No. 309/2002 for the period of 1951–1954, accruing rights from 2003. The dispute concerned whether the claimant’s military service, performed as a laborer within a specific military unit rather than a civilian labor detachment under the General Directorate of the Labor Service, qualified for compensatory rights under the special law. The court held that the rigid distinction between military units and civilian labor detachments was irrelevant given that the claimant performed labor duties within organized labor detachments during his service, finding that denying benefits based solely on the formal hierarchical subordination of the unit would create discriminatory and inequitable treatment among individuals who served under identical conditions, in violation of Articles 1, 3, and 6(2) of Law No. 309/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002; Eligibility for statutory compensation under Law No. 309/2002 based on military service as a laborer in a military unit rather than a civilian detachment: Apreciind, deci, că prima instanța a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admitere a cererii intimatului-reclamant, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2004, reclamantul V.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 8071 din 1 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâta i-a respins în mod nelegal, cererea de acordare a drepturilor compensatorii, deși a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de actul normativ specificat.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 24 din 26 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 21 mai 1951 - 20 mai 1954 și să i se acorde drepturile conferite de această lege, începând cu 12 martie 2003.
Argumentându-și soluția, instanța a reținut că din livretul militar al reclamantului, reiese că acesta a prestat serviciul militar, ca mână de lucru, în U.M. 04742 Timișoara, în perioada de mai sus, ceea ce îl îndreptățește pe acesta, la recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de legea specială.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Recurenta a susținut, în esență, că intimatul-reclamant nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, deoarece nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii - instituție civilă în afara armatei, ci într-o unitate militară, neavând relevanță că a prestat diverse munci în acea perioadă.
Recursul este nefondat.
Din copia livretului militar prezentat de intimatul-reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, ca mână de lucru, în cadrul U.M. 04742 Timișoara, în intervalul 21 mai 1951 - 20 mai 1954.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii, pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate, după cum propune recurenta.
În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare sau a detașamentului de muncă, beneficiază de un tratament diferit și evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanța a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admitere a cererii intimatului-reclamant, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 24 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.