Computation of revision deadline for contradictory judgments when prior civil appeal was untimely

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei:

Prin Decizia nr. 3548 din 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca tardivă, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 1065 din 27 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care ar fi contrară Deciziei penale nr. 381 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Instanţa de revizuire a constatat că decizia penală reprezintă ultima hotărâre, în sensul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a rămas definitivă la data pronunţării - 6 noiembrie 2017 şi că de la această dată curge termenul de revizuire de o lună.

Cererea de recurs:

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecinţa respingerii excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârii atacate cu revizuire, respectiv Sentinţa civilă nr. 1065 din 27 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că, printr-o interpretare nelegală a dispoziţiilor în materie, instanţa învestită cu judecarea cererii de revizuire a apreciat că termenul de o lună în care trebuia solicitată revizuirea începea să curgă de la data pronunţării Deciziei penale nr. 381 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, deşi acest termen curgea de la pronunţarea Deciziei nr. 956 din 8 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a rămas definitivă Sentinţa civilă nr. 1065 din 27 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A susţinut că nu ar fi putut introduce cererea de revizuire anterior rămânerii definitive a sentinţei civile, că această hotărâre nu i-a fost comunicată niciodată, motiv pentru care, odată cu declararea recursului a formulat şi cerere de repunere în termenul de recurs. A arătat că sentinţa civilă i-a fost comunicată la o altă adresă decât la domiciliul ales, adus la cunoştinţa instanţei. Cu privire la acest aspect, a invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul de acces la o instanţă implică, printre altele, posibilitatea părţilor de a participa efectiv la proces, de a propune noi probe şi de a avea oportunitatea de a-şi exprima punctul de vedere. Or, primul pas în acest sens este tocmai citarea corectă şi comunicarea hotărârilor, pentru a putea fi contestate.

Întâmpinarea:

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 513 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat. A susţinut că argumentele recurentului referitoare la data rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 1065 din 27 martie 2017 nu pot fi primite, deoarece declararea unui recurs cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege nu face ca hotărârea recurată să rămână definitivă la data respingerii recursului ca tardiv, ci la data expirării termenului de exercitare a căii de atac. A apreciat că recursul declarat nu aduce critici hotărârii recurate, ci modului în care a fost soluţionată cererea de repunere în termenul de recurs prin Decizia nr. 956 din 8 martie 2018 şi că niciuna dintre normele europene sau hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate nu au incidenţă în cauză.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 23 martie 2018 şi înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 martie 2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 1065 din 27 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care ar fi contrară Deciziei penale nr. 381 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, termenul de o lună se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Problema care se pune în cauză este aceea de a şti care dintre cele două hotărâri pretins contrare este "ultima hotărâre", faţă de împrejurarea că recursul declarat împotriva sentinţei civile a fost respins ca tardiv, iar cererea de repunere în termen a fost respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, prin Decizia nr. 956 din 8 martie 2018, că recurentul-pârât A. a fost citat în mod corect la domiciliul său, iar Sentinţa civilă nr. 1065 din 27 martie 2017 a fost comunicată în mod legal la domiciliul părţii.

Faţă de puterea de lucru judecat a considerentelor acestei decizii definitive, argumentele recurentului referitoare la modul de citare şi la comunicarea hotărârii în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu mai pot fi supuse dezbaterii.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Aşadar, decăderea, ca sancţiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen imperativ, conduce la pierderea exerciţiului dreptului procesual.

Respingerea ca tardiv a recursului, nu poate avea ca efect rămânerea definitivă a hotărârii la data pronunţării acestei decizii, aşa cum susţine recurentul, deoarece aceasta ar însemna atribuirea de efecte actului de procedură lovit de nulitate. În această situaţie, data rămânerii definitive a hotărârii este data la care expiră termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1065 din 27 martie 2017, reclamantul putea exercita calea de atac a recursului în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de data comunicării hotărârii, reţinută cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 956 din 8 martie 2018, respectiv 7 iunie 2017, Sentinţa civilă nr. 1065 din 27 martie 2017 a rămas definitivă la expirarea termenului de 15 zile, aşadar, mult anterior pronunţării Deciziei penale nr. 381 din 6 noiembrie 2017.

Aşa fiind, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că ultima hotărâre, în accepţiunea art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este decizia penală, de la a cărei pronunţare revizuentul avea la dispoziţie un termen de o lună pentru introducerea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, ce se împlinea la 6 decembrie 2017.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de reformare a hotărârii atacate,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 3548 din 25 octombrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2019.

Procesat de GGC - CT