Constitutional nexus for challenge to single-instance judicial review of disciplinary sanctions against magistrates

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei:

Prin încheierea din 18 februarie 2019, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea formulată de recurenta-pârâtă A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi art. 483 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu soluţionarea cauzei în actualul stadiu procesual, întrucât completul de 5 judecători este învestit cu soluţionarea recursului exercitat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, care este "o veritabilă şi efectivă cale de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu o cale extraordinară de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 778/2017, pct. 21).

O asemenea excepţie de neconstituţionalitate ar avea legătură, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu soluţionarea unei eventuale căi de atac exercitate împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate de completul de 5 judecători în recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, ipoteză în care s-ar ivi problema admisibilităţii respectivei căi de atac.

Cererea de recurs:

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., solicitând casarea hotărârii recurate şi sesizarea, prin încheiere motivată, a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi art. 483 alin. (1) teza finală C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, în sensul că acestea contravin principiului dublului grad de jurisdicţie, respectiv dreptului persoanei de a se bucura de dublul grad de jurisdicţie. A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu soluţionarea recursului şi, implicit, cu respectarea dreptului la un proces echitabil, faţă de împrejurarea că magistratul sancţionat disciplinar printr-o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii are la dispoziţie o singură cale de atac, aceea a recursului, dat în competenţa completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Reglementarea doar a unei singure posibilităţi, pentru magistraţi, de a compărea în faţa instanţei de judecată, încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie şi derogă de la regula egalităţii, fapt ce contravine ordinii de drept.

Chiar dacă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018 s-a reţinut că, în ipoteza analizată, recursul este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, totuşi nu este respectat dreptul la dublul grad de jurisdicţie. Prin această reglementare se creează o inegalitate în drepturi pentru magistraţi, din punct de vedere al dreptului la un remediu efectiv împotriva unei hotărâri disciplinare emise de Consiliul Superior al Magistraturii, în raport cu căile de atac reglementate de C. muncii şi de alte legi, care reglementează procedura disciplinară pentru alte profesii.

Cum Consiliul Superior al Magistraturii este o instanţă extrajudiciară, astfel cum s-a stabilit prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 148/2003 şi nr. 799/2011, nu se poate pune semnul egalităţii între această instituţie şi instanţa de judecată, nici chiar atunci când este vorba despre activitatea jurisdicţională a Consiliului, conferită în materie disciplinară.

Aşadar, judecata realizată în cadrul secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii Consiliul Superior al Magistraturii, în materie disciplinară, nu asigură dublul grad de jurisdicţie, motiv pentru care singura posibilitate de a te adresa instanţei de judecată, reglementată de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie.

De asemenea, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborate cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., ca urmare a admiterii recursului împotriva hotărârii pronunţate de secţia pentru judecători, singura soluţie posibilă este casarea în tot sau în parte a respectivei hotărâri, neputându-se adopta o soluţie de casare cu trimitere a acuzei spre rejudecare.

Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Recurenta A. a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi art. 483 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care au următorul conţinut:

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Art. 51. - "(...) (3) împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancţionat ori, după caz, de Inspecţia Judiciară sau de către ceilalţi titulari ai acţiunii disciplinare care au exercitat-o. Competenţa soluţionării recursului aparţine completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancţionat disciplinar. (...)"

C. proc. civ.

Art. 483. - " (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

În esenţă, autoarea excepţiei susţine că textele de lege vizate nu îi asigură dublul grad de jurisdicţie, întrucât completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează, în primă şi ultimă instanţă, calea de atac exercitată în faţa unei instanţe judecătoreşti împotriva hotărârii pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ administrativ-jurisdicţional, prin secţiile sale, în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor.

Or, aşa cum corect s-a reţinut prin încheierea atacată, soluţia pe care completul de 5 judecători o va pronunţa în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi influenţată, în niciun fel, de soluţia pe care instanţa de contencios constituţional ar pronunţa-o.

Prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017, publicată în M. Of. nr. 334/17.04.2018, Curtea Constituţională a reţinut că "îndeplinind exigenţele dreptului la un proces echitabil, prin exercitarea unei căi efective de atac la o instanţă judecătorească, consacrată prin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi prin art. 6 parag. 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "recursul" din materia disciplinară a magistraţilor este o veritabilă şi efectivă cale de atac prin care instanţa de judecată, ţinând seama de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluţiona cauza sub toate aspectele, atât sub aspectul legalităţii procedurii disciplinare, cât şi al temeiniciei hotărârii" (parag. 19).

Modul de desfăşurare a judecăţii în cadrul recursului exercitat de magistrat împotriva unei hotărâri a unei secţii a Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară nu este, aşadar, afectat de existenţa sau inexistenţa unei căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de completul de 5 judecători.

O asemenea excepţie ar putea avea legătură cu soluţionarea unei căi de atac declarate de recurentă împotriva hotărârii pe care completul de 5 judecători o pronunţă asupra recursului, numai în această situaţie constituţionalitatea normei având efecte directe asupra soluţionării cauzei, în sensul dezlegării chestiunii referitoare la admisibilitatea căii de atac.

Constatând că nu sunt motive de reformare a încheierii atacate,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 18 februarie 2019, pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2019.

Procesat de GGC - CT