Inadmissibility of appeal against final interlocutory order on judicial stamp duty calculation due to lack of reformability
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a petitioner against an interlocutory order, thereby upholding the prior decision of the First Civil Section which had already rejected the underlying request. The dispute concerned a request for the re-examination of the method for calculating judicial stamp duty, which the lower appellate court had previously dismissed as filed late, exceeding the three-day deadline stipulated by Emergency Ordinance No. 80/2013. The decisive legal basis for the dismissal was the final nature of the challenged order under Article 39(2) of Emergency Ordinance No. 80/2013 and Article 483 of the Code of Civil Procedure, which precludes any further appeal against a decision that is not subject to revision; the court further held that admitting such an appeal would violate the principle of legality and public order regarding court jurisdiction and procedural limits.
Legislator headnote
AI generatedart. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 489 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final interlocutory order on judicial stamp duty calculation due to lack of reformability: Prin încheierea din camera de consiliu din 4 martie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 6 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2018, cu motivarea că, raportat la dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea a fost formulată cu depăşirea termenului de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, calculat în condiţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, s-a formulat recurs, arătându-se că încheierea recurată este sumar şi confuz motivată, astfel încât este lovită de nulitate absolută.
În cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.
II. Procedura de filtrare a recursului
Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a concluzionat că recursul este inadmisibil, întrucât în speţă, recursul vizează o încheiere definitivă pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării.
Prin încheierea din camera de consiliu din 4 martie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În speţă, recursul vizează o hotărâre prin care s-a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, încheiere care, potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, este definitivă.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2019.
Procesat de GGC - GV