Refugee Compensation: Admissibility of Witness Testimony Over Incomplete Official Records
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby upholding the lower court’s ruling in favor of the claimant, who secured the right to compensation under Law No. 189/2000 for her status as a refugee from Bessarabia in 1944. The dispute centered on the validity of an administrative decision that denied the claimant benefits, with the pension house arguing she was not listed in official archives, while the claimant proved her refugee status through witness testimony. The Court determined that under the implementation norms of Government Order No. 105/1999, ethnic persecution and refugee status can be established via witness declarations when official records are incomplete or unavailable. Furthermore, the Court held that the absence of the claimant’s name in an official archive list constitutes a negative proof that is legally inadmissible for denial purposes, confirming that the lower court correctly applied the law by relying on the authenticated witness statements over the incomplete official documentation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Refugee Compensation: Admissibility of Witness Testimony Over Incomplete Official Records: 189/2000 for her status as a refugee from Bessarabia in 1944. The dispute centered on the validity of an administrative decision that denied the claimant benefits, with the pension house arguing she was not listed in official archives, while the claimant proved her refugee status through witness testimony. The Court determined that under the implementation norms of Government Order No. 105/1999, ethnic persecution and refugee status can be established via witness declarations when official records are incomplete or unavailable. Furthermore, the Court held that the absence of the claimant’s name in an official archive list constitutes a negative proof that is legally inadmissible for denial purposes, confirming that the lower court correctly applied the law by relying on the authenticated witness statements over the incomplete official documentation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2003, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, anularea hotărârii nr. 166 din 19 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că este beneficiară a actului normativ indicat, întrucât la începutul anului 1944, s-a refugiat din Basarabia, în localitatea Cliciova din județul Timiș, unde s-a stabilit în luna martie a aceluiași an.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 483/CA din 9 decembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea soluției sale, instanța a reținut că prin declarațiile testimoniale administrate în condițiile Legii nr. 189/2000, reclamanta a făcut dovada susținerilor din acțiune, care o îndreptățesc la acordarea drepturilor solicitate, chiar dacă nu figurează în evidențele oficiale privind refugiații din Basarabia, aceste documente nefiind complete.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, care a susținut nelegalitatea acesteia și a menționat, în esență, că instanța nu putea admite acțiunea reclamantei, doar pe baza declarațiilor a doi martori, în situația în care ea nu figurează în actul emis de Direcția Județeană de Timiș a Arhivelor Naționale.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada persecuției etnice se poate face, în lipsa actelor oficiale, și prin declarație cu martori.
Prin urmare, lipsa unor documente oficiale care să ateste refugiul reclamantei, nu poate atrage respingerea acțiunii, atâta timp, cât prin declarațiile autentice ale martorilor C.V. și A.F., aceasta a probat situația de fapt expusă în cererea introductivă.
În ceea ce privește adresa nr. C-915 din 16 iunie 2003, emisă de Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale, care nu o cuprinde pe reclamantă, printre persoanele refugiate din Basarabia, aceasta nu este relevantă, pe de o parte, pentru că, așa după cum în mod corect, a reținut instanța fondului, în raport cu situația istorică a momentului, acest document nu poate fi considerat, ca fiind complet.
Pe de altă parte, acest înscris reprezintă o probă negativă care nu poate fi administrată și apreciată ca atare.
Față de cele expuse, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect, situația de fapt dedusă judecății și a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 483/CA din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.