Material liability of military personnel: administrative jurisdiction over annulment of imputation decisions under Emergency Ordinance No. 121/1998

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată succesiv la data de 31 octombrie 2016 şi la data de 15 mai 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. - contabil şef C. Bucureşti, D. - Comandatul C. Bucureşti, E. - contabil şef F. Târgovişte, G. - Şef de Stat Major F. Târgovişte, H. - F. Târgovişte, I. - F. Târgovişte, J. - F. Târgovişte, K. - F. Târgovişte, L. - F. Târgovişte, M. - F. Târgovişte, N. - F. Târgovişte, O. - F. Târgovişte, P. - Comandant F. Târgovişte, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale, C. Bucureşti şi F. Târgovişte, următoarele:

1. Sancţionarea conform prevederilor legale, deoarece la data de 1 februarie 2016 i-a fost suspendat stimulentul de inserţie ce se acordă până la împlinirea vârstei de 2 ani (respectiv 3 ani după completarea şi modificarea prin Legea nr. 66/2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 304 din 20 aprilie 2016, adică până la 7 august 2017) a copilului său (7 august 2016), prevăzut la art. 7 şi 13 din O.U.G. nr. 111/2010 - ordonanţă privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, aprobată cu H.G. nr. 52/2011- Norme metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 cu completările şi modificările ulterioare, drept recunoscut de lege, fără notificare scrisă (prevăzut la art. 14 din O.U.G. nr. 111/2010 şi art. 32 din H.G. nr. 52/2011), abuziv cu încălcarea prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 111/2010, fiind decăzut din drepturile părinteşti de către C. Bucureşti fără a exista o decizie definitivă şi irevocabilă în acest sens;

2. Achitarea (plata) indemnizaţiei de mutare prin C. Bucureşti, drept prevăzut la art. 26 - alin. (1) din Anexa VII, Secţiunea a 3-a - Drepturi specifice activităţii desfăşurate în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi unde contabilul şef din C. Bucureşti, interpretează eronat, prin exces de putere prevederile alin. (2), răspuns nefavorabil, ce i-a fost comunicat cu Adresa nr. x din 2 februarie 2016, în urma raportului cu nr. CR 64 din 26 ianuarie 2016;

3. Suspendarea actelor până la soluţionarea acţiunii în anulare (declararea Hotărârii comandantului nr. A - 90 din 8 ianuarie 2016, comunicată cu Adresa nr. x - 92 din 8 ianuarie 2016, cu privire la anularea Deciziei de imputare nr. A - 2329 din 27 noiembrie 2015 comunicată cu Adeverinţa nr. A - 2330 din 27 noiembrie 2015 nulă, a deciziei de imputare mai sus menţionată nulă şi hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din M.A.N. nulă, deoarece acestea sunt ilegale, abuzive, lipsite de temei, nemotivate şi viciate, fiind rezultatul încălcării mai multor acte normative în vigoare şi prezentate mai departe, precum şi încălcarea dreptului la apărare) şi restituirea imediată a sumei de 1220 RON reţinută, prin exces de putere, de F. Târgovişte.

2.Apărările pârâţilor

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâţii au invocat următoarele excepţii:

a) pârâţii E. - contabil şef F. Târgovişte, G. - Şef de Stat Major F. Târgovişte, H. - F. Târgovişte, I. - F. Târgovişte, J. - F. Târgovişte, K. - F. Târgovişte, L. - F. Târgovişte, M. - F. Târgovişte, N. - F. Târgovişte, O. - F. Târgovişte, P. - Comandant F. Târgovişte:

- excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti;

- excepţia prematurităţii cererii de anulare a Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015 şi a actelor subsecvente.

b) pârâtul Ministerul Apărării Naţionale:

- excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti;

- excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, a U.M. nr. 01308 Bucureşti şi a U.M. nr. 02527 Târgovişte;

- excepţia rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015, motivat de faptul că executarea s-a finalizat în luna ianuarie 2016.

c) pârâtul D.:

- excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti;

- excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a U.M. nr. 01308 Bucureşti.

d) pârâtul B.:

- excepţia inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de obligare la plata indemnizaţiei de mutare;

- excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect ridicarea dreptului de a mai face control financiar preventiv, a cererii având ca obiect sancţionarea şi a cererii având ca obiect tragerea la răspundere pentru inducerea în eroare a superiorului, vicierea actului de comandă, reţinerea abuzivă a sumelor, nerespectarea şi interpretarea eronată a legislaţiei în vigoare prin exces de putere;

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive;

- excepţia lipsei de obiect a cererii privind acordarea stimulentului de inserţie.

3.Soluţia de declinare a competenţei

Prin Sentinţa civilă nr. 7042 din 8 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, invocată de pârâţi prin întâmpinări şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2847 din 5 iulie 2017:

- a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, lipsei calităţii procesuale pasive, prematurităţii cererii de anulare a Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015, a inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de obligare la plata indemnizaţiei de mutare;

- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect ridicarea dreptului de a mai face control financiar preventiv, a cererii având ca obiect sancţionarea şi a cererii având ca obiect tragerea la răspundere pentru inducerea în eroare a superiorului, vicierea actului de comandă, reţinerea abuzivă a sumelor, nerespectarea şi interpretarea eronată a legislaţiei în vigoare prin exces de putere şi, în consecinţă, a respins aceste cereri ca inadmisibile;

- a admis excepţia rămânerii fără obiect a cererii privind acordarea stimulentului de inserţie şi a cererii de suspendare a executării Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015 şi, în consecinţă, a respins aceste cereri ca inadmisibile;

- a respins în rest acţiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

5. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat instanţei să constate nelegalitatea acesteia.

În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a alte instanţe. Recurentul a precizat că a invocat excepţia de necompetenţă materială, însă instanţa nu a pus în discuţie această excepţie, după cum impun prevederile art. 131 C. proc. civ.

În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat faptul că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, dreptul la un proces echitabil, întrucât nu i-a fost încuviinţată proba cu interogatoriul pârâţilor.

În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a menţionat faptul că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece a încuviinţat pentru pârâtul D. proba cu interogatoriul reclamantului, în condiţiile în care această parte nu a formulat întâmpinare în cauză.

În cel de-al patrulea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat faptul că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii, că există contradicţie între considerentele sentinţei şi dispozitivul acesteia, dar şi că motivele prezentate de instanţă nu sunt suficient de clare.

În cel de-al cincilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Soluţia pronunţată cu privire la capătul de cerere având ca obiect ridicarea dreptului de a face control financiar preventiv este nelegală.

* Contractul de închiriere înregistrat la ANAF constituie dovada titlului locativ, alături de declaraţiile notariale, iar mutarea în interesul serviciului constituie motivul temeinic pentru acordarea indemnizaţiei de mutare, după cum se menţionează şi în conţinutul art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 284/2010.

* Instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 771 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât a apreciat că încetarea împuternicirii produce efecte doar asupra salarizării, în condiţiile în care, în realitate, încetarea împuternicirii înseamnă încetarea obligaţiilor funcţiei, dar şi a drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei; ca atare, atât decizia de imputare emisă de Şeful de stat major cât şi actele derivate din aceasta sunt nule de drept.

* Prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 2 pct. 13 şi 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece nu a ţinut seama de faptul că deconturile au fost aprobate de comandantul unităţii.

* Curtea de apel a reţinut în mod eronat incidenţa în cauză a prevederilor art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii D. şi B. au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Recurentul a formulat răspuns la cele două întâmpinări depuse în cauză.

7. Procedura derulată în recurs

La data de 22 noiembrie 2017, recurentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, cu modificările şi completările ulterioare, arătând că acesta normativ încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 4, art. 9, art. 15, art. 16, art. 21, art. 24, art. 47, art. 51, art. 52, art. 124, art. 126 şi art. 129 din Constituţia României, Carta europeană a drepturilor omului, precum şi tratatele semnate de România.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport .

În raport de Hotărârile Colegiului de conducere al instanţei nr. 106/2016, nr. 109/2018 şi nr. 110/2018, dar şi de dispoziţiile art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin prevederile XVII alin. (3) raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii În aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru data de 14 decembrie 2018.

8. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, a precizărilor din răspunsurile la întâmpinări, precum şi a cadrului normativ aplicabil în cauză, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.: "când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii".

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect:

1. sancţionarea pârâţilor, conform prevederilor legale;

2. achitarea (plata) indemnizaţiei de mutare prin C. Bucureşti;

3. suspendarea actelor administrative contestate până la soluţionarea acţiunii în anulare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 23 din 12 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a statuat în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile având ca obiect acţiuni în anularea deciziilor de imputare şi a hotărârilor comisiilor de jurisdicţie a imputaţilor constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor publice centrale, promovate de militarii nominalizaţi de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, prevăzuţi de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 şi de funcţionarii publici din structura instituţiilor publice, prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998, sunt de competenţa tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ca atare, în raport de dezlegarea dată în recursul în interesul legii anterior amintit, competenţa materială şi teritorială în cauza de faţă aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de soluţia pronunţată cu privire la acest motiv de casare, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.

De asemenea, instanţa de trimitere competentă urmează să analizeze cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999.

9. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2847 din 5 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 121/1998, formulată de recurentul-reclamant A., va fi analizată de Tribunalul Bucureşti, ca instanţă competentă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - MM