Employer's appeal partially allowed; occupational disease decision annulled and commission ordered to rule on merits.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 (prin declinare de la Tribunalul Olt - Sentinţa nr. 287/2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016), reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. C 1070 din 19 octombrie 2015 emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 15 iunie 2016, instanţa a pus în discuţie cadrul procesual, respectiv necesitatea introducerii în cauză a Direcţiei de Sănătate Publică Olt şi a SC F. SA, iar la solicitarea expresă a reclamanţilor a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Direcţiei de Sănătate Publică Olt şi a SC F. SA.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 409 din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii.

A respins acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de către reclamanţi împotriva pârâtelor Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Direcţia de Sănătate Publică Olt şi SC F. SA.

A admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., D. şi E., împotriva pârâtelor Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Direcţia de Sănătate Publică Olt şi SC F. SA.

A anulat, în parte, Hotărârea nr. C 1070 din 19 octombrie 2015 emisă de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii că actul în litigiu, respectiv Hotărârea nr. C -1070 din 19 octombrie 2015, este emis de către Comisia de Experţi de Medicina Muncii, iar aspectul că membrii acestei comisii au fost acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii nu conferă acestora din urmă calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind emitenţii actului contestat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de Experţi de Medicina Muncii, a constatat că revin acestui organism colegial înfiinţat conform Ordinului nr. 1.256/2008 atribuţii exprese de soluţionare a contestaţiilor în materia cercetării cazurilor de boală profesională, fiind şi emitentul actului administrativ individual ce face obiectul cenzurii de legalitate în cauză.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Olt, a reţinut că aceasta este emitenta proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boală profesională şi a Fişelor BP2 aferente, acte ce fac obiectul contestaţiei formulate în faţa Comisiei de Experţi de Medicina Muncii şi care au fost anulate în procedura administrativă. În plus, Hotărârea nr. 1.070/2015 vizează direct D.S.P. Olt, autoritate însărcinată cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor Comisiei şi cu refacerea cercetării.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC F. SA, instanţa a constatat că societatea a fost angajatorul reclamanţilor faţă de care are loc cercetarea cazurilor de boală profesională. În plus, pârâta este titulara contestaţiilor în procedura administrativă în faţa Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, iar toate efectele hotărârii Comisiei se răsfrâng şi asupra pârâtei SC F. SA.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, a reţinut ca obiectul contestaţiei formulate în faţa Comisiei, conform art. 5 din Ordinul nr. 1.256/2008, este reprezentat de procesele-verbale şi Fişele BP2 de cercetare boli profesionale, acte favorabile reclamanţilor.

Împotriva acestor acte a promovat contestaţie SC F. SA, care a parcurs procedura prealabilă administrativă prevăzută de Ordinul nr. 1.256/2008 pentru angajatorul nemulţumit de soluţie, respectiv SC F. SA Comisia a soluţionat procedura conform atribuţiilor prevăzute de Ordinul nr. 1.256/2008, pronunţând hotărârea finală, act ce a fost atacat conform art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004 de către reclamanţii vătămaţi.

A pretinde reclamanţilor să parcurgă o nouă etapă procedurală administrativă prealabilă, în condiţiile în care procedura prealabilă special reglementată de Ordinul nr. 1.256/2008 a fost parcursă, întrucât ar fi afectat însuşi dreptul de acces la justiţie, garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţie.

Pe fondul cauzei, instanţa, analizând criticile reclamanţilor ce vizează conţinutul hotărârii Comisiei nr. C1070 din 19 octombrie 2015, a constatat că, prin această hotărâre, Comisia a dispus pentru a doua oară consecutiv (după Hotărârea C959 din 15 mai 2015) refacerea cercetării cazurilor de boală profesională privind pe reclamanţi, fără însă a motiva în concret şi a indica expres documentele omise din dosarul de cercetare şi prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1.425/2006 şi fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a se respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Cu alte cuvinte, motivarea soluţiei în fapt şi în drept a hotărârii Comisiei nu răspunde exigenţelor impuse de principiile transparenţei şi previzibilităţii actului administrativ, ce constituie garanţii pentru exercitarea dreptului părţilor vătămate de acces la justiţie.

În concret, urmărind etapele procedurale prevăzute de art. 150 - art. 160 din H.G. nr. 1.425/2006 coroborate cu anexele 3 din H.G. nr. 355/2007, se constată că, formal, documentaţia este completă şi permite analiza de fond a diagnosticului, în scopul de a pronunţa o soluţie finală în conformitate cu art. 5 şi art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

Astfel, semnalarea suspiciunii bolii este efectuată de un medic. S-a completat Fişa BP1 prevăzută de anexa 19 şi s-a trimis angajatul la unitatea sanitară de medicina muncii. S-au întocmit fişele BP2 şi procesele-verbale de cercetare, semnate şi de angajator.

La dosar se constată că a avut loc declararea bolii profesionale de către DSP Olt conform fişei BP2.

Criticile cu privire la fişa de identificare a factorilor de risc profesional vizează tocmai fondul soluţiei, în sensul că ar conduce spre o infirmare ori confirmare a diagnosticului. DSPJ Olt confirmă că a întocmit integral şi potrivit anexelor întreaga documentaţie.

De asemenea, Comisia invocă prin întâmpinare apărări ce privesc fondul diagnosticului, şi anume lipsa specialităţii medicului ce a efectuat cercetarea, condiţie ce vizează fondul soluţiei ce intră în competenţa Comisiei şi asupra căreia Comisia nu s-a pronunţat în Hotărârea ce face obiectul sesizării instanţei .

Mai susţine pârâta SC F. SA, în apărare, faptul că refacerea cercetării impune reinternarea reclamanţilor, or Comisia nu a dispus acest lucru şi, în mod logic, internarea unui bolnav nu poate avea loc de câte ori este necesară completarea unor documente, ci doar în cazurile urgente ori în condiţiile legii speciale.

Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-şi exercita atribuţiile conform Ordinului nr. 1.256/2006 şi de a pronunţa o soluţie finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fişele PB2 şi prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuţiile prevăzute de art. 5 şi art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recursuri pârâtele Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi SC F. SA.

Recurenta-pârâtă Comisia de Experţi de Medicina Muncii a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar recurenta-pârâtă SC F. SA a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Prin recursul său, recurenta pârâtă Comisia de Experţi de Medicina Muncii a susţinut că instanţa - fără temei legal în condiţiile în care nu există un act normativ care să stabilească imperativ condiţiile de formă ale hotărârilor emise de Comisie - a procedat la anularea acestui act administrativ în considerarea conţinutului acestuia, care ar ridica dificultăţi de înţelegere în raport cu destinatarul.

A afirmat recurenta că destinatarul actului administrativ contestat este doar angajatorul, care nu a ridicat de altfel niciun fel de obiecţii de fond sau de formă cu privire la conţinutul şi efectele juridice ale actului.

De asemenea, la plângerile prealabile formulate de intimaţii reclamanţi împotriva hotărârii contestate, Comisia a formulat răspunsuri detaliate.

A precizat, totodată, că H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 enumeră la art. 149 - 162, în mod expres şi limitativ, documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de instanţa de fond.

A arătat că, iniţial, prin Hotărârea nr. HC959/2015, Comisia a constatat că "nu se poate pronunţa asupra caracterului profesional al bolilor semnalate, deoarece nu s-au respectat prevederile legale privind semnalarea cercetarea şi declararea bolilor profesionale conform H.G. nr. 1.425/2006" şi în consecinţă a anulat procesele-verbale şi fişele BP2 aferente, recomandând refacerea cercetării cazurilor cu respectarea art. 149 - 162 din Norme şi solicitând expres ca dosarele de cercetare să cuprindă toate documentele prevăzute la art. 159, fără nicio excepţie, iar fişa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conform modelului din anexa 3 a H.G. nr. 355/2007.

Comisia nu s-a limitat doar la obiecţiunile angajatorului, ci a verificat şi modul în care s-au respectat de către DSPJ Olt prevederile legale în vigoare privind cercetarea şi declararea bolilor profesionale.

Recurenta a constatat că cercetarea cazurilor de boală profesională în cazul reclamanţilor nu a fost efectuată de un medic specialist de medicina muncii, iar dosarele de cercetare erau incomplete sau greşit întocmite.

În opinia sa, recercetarea presupunea reinternarea reclamanţilor într-o clinică de medicina muncii unde să fie evaluată starea lor de sănătate în raport cu expunerea la noxele identificate la locurile lor de muncă, iar semnalarea suspiciunii de boală profesională să se facă numai în cazul în care aceasta ar putea fi produsă de expunerea profesională, urmând ca cercetarea să confirme sau să infirme acest lucru prin procesul-verbal de cercetare.

În speţă, Hotărârea nr. C1070/2015 a fost emisă ca urmare a faptului că DSPJ Olt nu a refăcut cercetarea pentru cazurile respective, ci doar a trimis completări la dosarele de cercetare iniţiale, respectiv, noi procese-verbale şi noi fişe de declarare BP2, precum şi noi fişe de identificare a factorilor de risc profesional, emise de angajator ulterior semnalării şi fără ca acestea să menţioneze factorii de risc profesional incriminaţi în producerea bolilor semnalate.

A precizat recurenta că această din urmă hotărâre este motivată în fapt şi în drept, Comisia făcând referire la modalitatea de cercetare şi declarare a cazurilor de îmbolnăvire profesională, iar o dezvoltare a motivelor hotărârii mai detaliată nu se impunea, întrucât această entitate nu are obligaţia de a reface analize sau alte proceduri, ci doar analizează documentele medicale şi de expunere existente în dosarul de contestaţie, având ca rezultat final confirmarea/infirmarea bolilor profesionale.

A menţionat recurenta şi faptul că pe rolul Curţii de Apel Craiova s-au aflat mai multe dosare ale angajaţilor SC F. SA, soluţiile pronunţate fiind diferite, Comisia fiind obligată doar în unele cauze să soluţioneze pe fond contestaţiile.

Prin recursul său, recurenta pârâtă SC F. SA a criticat soluţia de respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor pentru lipsa procedurii prealabile solicitând casarea sentinţei sub acest aspect şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii.

A susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 175 din C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia dată pe fondul cauzei, susţinând încălcarea mai multor dispoziţii de drept material, în special a celor cuprinse în art. 8 din Ordinul nr. 1.256/443/2008 privind atribuţiile Comisiei de experţi de medicina muncii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că, în vederea încadrării unui caz de îmbolnăvire ca având sau nu caracter de boală profesională, H.G. nr. 1.425/2006 stabileşte o procedură de urmat ce implică următoarele etape: semnalarea suspiciunii de boală profesională, cercetarea îmbolnăvirii în vederea confirmării/infirmării caracterului profesional, declararea cazului de boală profesională, raportarea cazului de boală profesională.

În opinia recurentei, această procedură nu a fost respectată în cazul declarării bolilor profesionale ale intimaţilor reclamanţi.

Astfel, pentru a fi în prezenţa unei semnalări legale a cazului de boală profesională, era necesar printre altele ca entitatea emitentă a fişei BP1 să aibă dovada expunerii profesionale.

Or, clinica de medicina muncii din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova a întocmit aceste fişe fără a avea dovada expunerii profesionale, pe care o putea obţine de la DSPJ OLt (buletinele de determinare toxicologică) sau de la angajator (fişa de identificare a factorilor de risc profesional, conform anexei 3 a H.G. nr. 355/2007).

De asemenea, cercetarea cazurilor de boală profesională a fost efectuată de un medic din cadrul DSPJ Olt care nu avea specialitatea medicina muncii, contravenind astfel prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii şi, respectiv, art. 151 şi art. 158 din H.G. nr. 1.425/2006.

O altă încălcare a legislaţiei a fost reprezentată de faptul că, în cazul intimaţilor reclamanţi, declararea cazurilor de boală profesională s-a făcut de către DSPJ Olt fără ca din istoricul de expunere profesională (carnetul de muncă) să rezulte expunerea la noxa SiO2 l.c. şi nici măsurători ale nivelului acestei noxe, care să susţină diagnosticul de silicoză semnalat prin fişa BP1.

Comisia a emis hotărârea nr. HC959 din 15 mai 2015, iar ca urmare a faptului că DSPJ Olt nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor acesteia, a fost emisă Hotărârea nr. C1070 din 19 octombrie 2010.

În opinia recurentei, faţă de neparcurgerea în mod real a etapelor obligatorii pentru declararea unor cazuri de boală profesională, Comisia de experţi de medicina muncii, sesizată ca urmare a noilor contestaţii formulate, nu ar fi putut trece peste aceste vicii de procedură, respectiv nu s-ar fi putut pronunţa cu privire la existenţa sau nu a caracterului de boală profesională al îmbolnăvirilor.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii, intimaţii-reclamanţi şi intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

La rândul său, recurenta-pârâtă SC F. SA a depus răspuns la întâmpinările comunicate.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Comisia este nefondat, iar cel declarat de pârâta SC F. SA este fondat doar în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate criticile subsumate de recurenta SC F. SA motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta SC F. SA a formulat, conform art. 5 din Ordinul nr. 1.256/2008, contestaţie împotriva proceselor-verbale şi fişelor BP2 de cercetare boli profesionale (favorabile reclamanţilor) şi a parcurs procedura prealabilă administrativă prevăzută de acest ordin pentru angajatorul nemulţumit de soluţie.

Comisia a soluţionat contestaţiile prin Hotărârea nr. C1070/2015, act ce a fost atacat în contenciosul administrativ, conform art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004, de către intimaţii reclamanţi, care s-au considerat vătămaţi prin această hotărâre care, în opinia lor, materializează un refuz nejustificat al Comisiei de a finaliza procedura. Or, în cazul refuzului nejustificat este excesiv a se solicita persoanei vătămate să se adreseze din nou, pe cale administrativă, autorităţii emitente, doar pentru a se lovi de un nou refuz.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondată critica subsumată acestui motiv de recurs, privind încălcarea, prin actele administrative contestate, a prevederilor Ordinului nr. 1.256/2008 pentru aprobarea componentei şi atribuţiilor Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

În ceea ce priveşte soluţia dată fondului cauzei, Înalta Curte reţine că, deşi recurentele susţin că hotărârea Comisiei a fost emisă cu respectarea prevederilor legale şi este motivată, consideră că neparcurgerea în mod real a etapelor procedurii de declarare a cazurilor de boală profesională a împiedicat Comisia de experţi de medicina muncii să se pronunţe într-un sens sau altul cu privire la caracterul de o boală profesională al îmbolnăvirilor.

Prin urmare, recurenta afirmă implicit că această hotărâre nu îndeplineşte de fapt exigenţele art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

Potrivit textului legal menţionat, "Comisia are următoarele atribuţii: (...) 2. confirmă, infirmă sau stabileşte caracterul de boală profesională în cazurile contestate, potrivit legii; 3. confirmă, infirmă sau formulează suplimentar măsurile medicale, tehnice sau organizatorice, după caz, care se impun ca urmare a depistării afecţiunii respective, al cărei caracter a fost sau nu stabilit de către Comisie potrivit pct. 2, în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii în multă pentru lucrători, potrivit legii; 4. întocmeşte şi eliberează documentul final privind soluţionarea cazului respectiv care cuprinde concluziile Comisiei."

În speţă, Înalta Curte constată că, într-adevăr, Hotărârea nr. C1070 din 19 octombrie 2015 nici nu este de natură să finalizeze cazurile la care se referă actele contestate în vreuna dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus menţionate, nici nu cuprinde vreo altă motivare în afară de menţiunea privind constatarea generică a faptului că nu s-au respectat recomandările din Hotărârea nr. HC959 din 15 mai 2015, în rest fiind doar reiterate întocmai respectivele recomandări.

Formal, documentaţia este completă şi, ca atare, permitea analiza de fond a diagnosticului pentru a se pronunţa o soluţie finală în conformitate cu art. 5 şi art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008.

Faţă de aceste împrejurări, este corectă constatarea instanţei de fond privind existenţa refuzului nejustificat, cu exces de putere, al acestei pârâte de a soluţiona efectiv contestaţiile/procedurile cu care a fost învestită.

În raport cu dispoziţiile exprese ale art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, corelate cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 1.256/2008, în mod greşit prima instanţă nu a procedat însă, ca urmare a anulării hotărârii prin care s-a materializat refuzul nejustificat, la obligarea recurentei Comisia de experţi de medicina muncii să soluţioneze pe fond contestaţiile privind de reclamanţi în sensul menţinerii sau infirmării motivate a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională şi afişelor de declarare a cazului de boală profesională BP2.

Este irelevantă pentru soluţionarea prezentei cauze împrejurarea, invocată de recurenta Comisie, privind faptul că, în unele dosare similare, instanţa de fond s-a limitat la anularea hotărârii în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii din respectivele pricini, fapt ce are drept consecinţă firească obligaţia legală de emitere a unei noi hotărâri de către Comisie, pentru încheierea procedurii, iar în altele a prevăzut explicit în dispozitiv această obligaţie ce decurge din prevederile art. 8 al Ordinului nr. 1.256/2008.

Cât priveşte recursul recurentei pârâte Comisia de experţi de medicina muncii, Înalta Curte constată că invocarea art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu se justifică, în speţă neputându-se reţine încălcarea ori aplicarea greşită de către prima instanţă a Normelor aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006 sau a dispoziţiilor Ordinului nr. 1.256/2008.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei, hotărârea Comisiei nu indică în mod concret erorile ori omisiunile procedurale care ar fi impus trimiterea pentru a doua oară a dosarului la DSP Olt, cu recomandarea generică de refacere a cercetării.

Mai mult, la solicitarea expresă a DSPJ Olt (adresa nr. x din 10 noiembrie 2015 - dosar C.A.Craiova) de a i se comunica motivaţia solicitării de refacere a cercetării cazurilor, pentru a înţelege la ce se referă concret recomandările, recurenta Comisie s-a limitat să reproducă în răspunsul său (adresa nr. x din 23 noiembrie 2015) conţinutul prevederilor art. 151 şi art. 159 din H.G. nr. 1.425/2006.

În sfârşit, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi, respectiv, Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte reţine că această soluţie nu a fost recurată de către niciuna dintre părţi, intrând în puterea lucrului judecat.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate, acţiunea reclamantei nefiind întemeiată.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comisia de Experţi de Medicină a Muncii şi va admite recursul declarat de pârâta SC F. SA, va casa în parte sentinţa atacată, va admite acţiunea reclamanţilor şi, în consecinţă, va anula în parte (numai în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi) Hotărârea nr. C-1070 din 19 octombrie 2015 emisă de pârâta Comisia de Experţi de Medicină a Muncii, obligând Comisia pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţiile formulate de pârâta SC F. SA Slatina privind pe reclamanţi, în sensul menţinerii sau infirmării motivate a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională şi a fişelor de declarare a cazului de boală profesională BP2.

Va menţine în rest (în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiilor) sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Sentinţei nr. 409 din 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Admite acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., şi E..

Anulează, în parte, Hotărârea nr. C-1070 din 19 octombrie 2015 emisă de pârâta Comisia de Experţi de Medicină a Muncii, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.

Obligă pârâta Comisia de Experţi de Medicină a Muncii să soluţioneze pe fond contestaţiile formulate de pârâta SC F. SA Slatina, privind pe reclamanţi, în sensul menţinerii sau infirmării motivate a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională şi a fişelor de declarare a cazului de boală BP2.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Experţi de Medicină a Muncii declarat împotriva Sentinţei nr. 409 din 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM