Judge's transfer challenge to CSM rejected; CSM vacancy priority upheld

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20 august 2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 644 din 14 iunie 2018, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi anularea acestei din urmă hotărâri, cu consecinţa obligării intimatului la admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Buzău la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 Bucureşti.

În motivare, contestatorul a învederat că intimatul şi-a exercitat dreptul de apreciere cu privire la cererea sa de transfer cu încălcarea echilibrului între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să îl ocrotească, în exercitarea rolului de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al solicitantului, aspect ce rezultă din analiza celor 10 cereri de transfer formulate până în prezent, care au fost respinse de secţia pentru Judecători pentru acelaşi considerent, şi anume, deficitul de judecători din cadrul Judecătoriei Buzău.

Contestatorul a susţinut, în esenţă, că la emiterea hotărârii atacate nu au fost avute în vedere vechimea sa în funcţie (5 ani şi 7 luni) şi vechimea la instanţă (2 ani şi 4 luni), şi nici faptul că de la prima cerere de transfer formulată a trecut o perioadă de 2 ani şi 4 luni.

Totodată, în aceeaşi şedinţă, au fost admise cererile de transfer la instanţe din Bucureşti ale unor judecători care aveau o vechime de numai 2 luni la instanţă, de la data numirii după susţinerea examenului de capacitate, în condiţiile în care, cererile anterioare de transfer formulate de contestator au fost respinse, invocându-se situaţia dificilă a Judecătoriei Buzău şi vechimea redusă la instanţă a solicitantului.

Contestatorul a arătat că intimatul nu a efectuat demersuri pentru remedierea situaţiei dificile care există la nivelul Judecătoriei Buzău, deşi majoritatea cererilor sale de transfer au fost respinse pentru acest motiv, iar pe de altă parte, în ultimii 2 ani au fost transferaţi mai mult de 8 judecători de la această instanţă.

De asemenea, a susţinut că, deşi la Judecătoria Buzău erau vacante 11 posturi de judecător, la concursul de admitere în magistratură din septembrie 2017 a fost scos un singur post, în timp ce la instanţe care aveau un număr mai redus al posturilor vacante au fost scoase la concurs mai multe posturi (la Judecătoria Galaţi - 5 posturi şi la Judecătoria Brăila - 7 posturi), iar la concursul din sesiunea martie - iunie 2018, au fost scoase la concurs doar 4 posturi.

Pe de altă parte, deşi avizele exprimate de conducerea Judecătoriei Buzău cu privire la cererile de transfer ale contestatorului au fost negative, motivat de situaţia dificilă a Judecătoriei Buzău, în prezent, preşedintele acestei instanţe este detaşat, la solicitarea acestuia, la Judecătoria Râmnicu Sărat.

Contestatorul a mai învederat că la emiterea hotărârii atacate, nu au fost avute în vedere motivele personale pe care le-a invocat în cererea de transfer, precizând că, deşi a fost numit la Judecătoria Buzău în ianuarie 2016, nu a reuşit să se acomodeze în acest oraş, iar familia sa şi partenera de viaţă locuiesc în Bucureşti. De asemenea, relaţia cu partenera de viaţă este afectată, întrucât în majoritatea timpului efectuează naveta ori se află la instanţă, motiv pentru care rămâne în Buzău, în medie, o zi pe săptămână iar în rest, efectuează naveta, parcurgând o distanţă zilnică de 220 kilometri dus-întors, ceea ce îi consumă aproximativ 4 ore zilnic.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că solicitarea contestatorului a fost analizată prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, fiind avute în vedere situaţia posturilor de la instanţele implicate în procedura de transfer, încărcăturile pe schemă şi pe judecător în cadrul acestor instanţe, precum şi vechimea în funcţie şi la instanţă ale judecătorilor care au formulat cereri de transfer, intrate în concurs cu cererea solicitantului.

Potrivit art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, niciunul dintre criteriile prevăzute de această dispoziţie regulamentară nu este prioritar, iar în speţă, s-a luat în considerare contextul actual al gradului de ocupare a posturilor de judecător prevăzute în schema de personal a Judecătoriei Buzău, instanţă de la care s-a solicitat transferul, unde erau efectiv vacante 11 posturi de judecător.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma criteriilor regulamentare, pentru a se asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, şi în raport de circumstanţele concrete ale solicitării, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să îl ocrotească, în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, şi interesul legitim privat al solicitantului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 644 din 14 iunie 2018, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi în raport de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 644 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de domnul judecător A. împotriva Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018, emisă de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 401 din 27 aprilie 2018 a secţiei pentru Judecători, a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Buzău la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 Bucureşti, formulată de domnul judecător A.

Înalta Curte reţine că instituţia transferului judecătorilor şi procurorilor este reglementată de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, această dispoziţie legală fiind reluată şi în cuprinsul Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător (denumit în continuare Regulament), aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, transferul judecătorilor şi procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prevede, la art. 3, criteriile care se au în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete, şi anume:

"volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială."

Din cuprinsul prevederilor regulamentare redate anterior, rezultă că aceste criterii care sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, nu sunt prevăzute într-o anumită ordine de prioritate, ci oricare dintre acestea, într-un anumit caz concret, poate fi criteriul decisiv ce conduce la admiterea sau respingerea cererii de transfer.

După cum a învederat şi contestatorul, în acord cu jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analizarea unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie una formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească, în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă, cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În speţă, analizarea cererii de transfer formulată de contestator s-a realizat prin prisma tuturor criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, şi nu a fost una formală, în mod judicios secţia pentru Judecători având în vedere la adoptarea soluţiei, în primul rând, asigurarea bunei funcţionări a instanţelor implicate în procedura de transfer, în raport cu situaţia posturilor şi volumul de activitate din cadrul acestor instanţe, precum şi cu vechimea în funcţie şi la instanţă ale judecătorilor care au formulat cereri de transfer, intrate în concurs cu cererea solicitantului, în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulament.

Astfel, la baza emiterii hotărârii contestate a stat documentaţia întocmită de direcţia de specialitate, din care a rezultat, pentru fiecare instanţă în parte, aspecte legate de schema de personal şi încărcătura de dosare pe judecător/schemă, comparativ cu media naţională, constatându-se că la data analizării cererii de transfer, la Judecătoria Buzău erau vacante 11 posturi, din care 4 posturi erau indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură (organizat în perioada 20 martie 2018 - 2 iulie 2018). Totodată, în anul 2017, la această instanţă, încărcătura de dosare pe judecător s-a situat peste media naţională, iar încărcătura pe schemă a fost apropiată de media înregistrată la nivel naţional.

Referirea din cuprinsul Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018, emisă de secţia pentru Judecători, la avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Buzău, Judecătoria Buzău şi Judecătoriile Sectoarelor 1 şi 3 Bucureşti, s-a realizat în temeiul art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulament, potrivit cărora se solicită în mod obligatoriu punctele de vedere ale curţilor de apel de la care şi respectiv, la care se solicită transferul, urmând însă ca intimatul să aprecieze asupra oportunităţii cererii de transfer prin raportare la toate criteriile analizate, luând în considerare şi punctele de vedere emise de instanţele implicate în procedură, fără ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluţiei.

În cazul contestatorului, punctele de vedere exprimate de instanţe au analizate de către intimat prin coroborare cu celelalte criterii prevăzute de Regulament, avându-se în vedere, cu prioritate, situaţia existentă la nivelul Judecătoriei Buzău, care se confruntă cu un deficit de judecători, în contextul actual al gradului de ocupare a posturilor de judecător prevăzute în schema de personal a acestei instanţe.

De asemenea, la soluţionarea cererii de transfer au fost luate în considerare şi circumstanţele personale invocate de contestator, care au fost coroborate, aşa cum s-a reţinut anterior, cu datele obiective referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura transferului, care au vizat schema de personal, precum şi încărcătura de dosare pe schemă şi pe judecător la instanţele respective, în scopul asigurării bunei funcţionări a acestora.

Critica potrivit căreia la soluţionarea cererii de transfer au fost ignorate criteriile referitoare la domiciliul contestatorului şi la distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei, este nefondată, din cuprinsul hotărârii contestate rezultând că intimatul a procedat la analizarea cererii de transfer prin prisma tuturor criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, luând în considerare şi argumentele contestatorului ce au vizat criteriile în discuţie, însă s-a apreciat în mod rezonabil că nu este oportună admiterea cererii de transfer, cu atât mai mult cu cât, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că solicitantul figurează în calitate de locatar al unui imobil situat în municipiul Buzău, solicitând decontarea chiriei pentru două zile aferente fiecărei luni.

În condiţiile arătate, în mod întemeiat intimatul a apreciat că nu este posibilă ocuparea posturilor vacante din cadrul unei instanţe, cu consecinţa accentuării deficitului de personal şi a încărcăturii pe judecător şi pe schemă existente în cadrul altei instanţe, în speţă a Judecătoriei Buzău.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului conform cărora în aceeaşi şedinţă a secţiei pentru Judecători, au fost admise cererile de transfer la instanţe din Bucureşti ale unor judecători care aveau o vechime de 2 luni la instanţele de la care s-a solicitat transferul, se reţine că în această situaţie se aflau doamna judecător B., transferată de la Judecătoria Craiova la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, doamna judecător C., transferată de la Judecătoria Urziceni la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi doamna judecător D., transferată de la Judecătoria Brăila la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Cu referire la aspectul criticat, din considerentele hotărârii contestate şi a Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018 emisă de secţia pentru Judecători, reiese că în şedinţa din 27 aprilie 2018, intimatul a procedat la o analiză comparativă a cererilor de transfer şi având în vedere motivele de ordin profesional şi personal invocate de judecători, precum şi avizele comunicate de instanţele implicate în procedură, în temeiul criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, a acordat prevalenţă asigurării stabilităţii judecătorilor definitivi în cadrul instanţei, în raport cu vechimea în funcţie şi la instanţa de la care s-a solicitat transferul.

Astfel, în urma examinării comparative a criteriilor de vechime în funcţie şi la instanţă ale solicitanţilor, în strânsă legătură cu cererile de transfer formulate, şi ţinând seama de numărul acestora, precum şi de situaţia instanţei de la care şi respectiv, la care s-a solicitat transferul, s-a considerat că sunt prioritare cererile de transfer formulate de doamnele judecător B., C. şi D.

Este de subliniat că susţinerile contestatorului care tind la verificarea soluţiilor adoptate de intimat în cazul judecătorilor mai sus-menţionaţi, nu pot fi supuse analizei în cadrul prezentei contestaţii, ce are ca obiect numai hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, emisă în privinţa cererii de transfer a contestatorului.

În ceea ce priveşte împrejurarea că la Judecătoria Brăila, postul eliberat de doamna judecător D. a fost indisponibilizat pentru concursul de admitere directă în magistratură, desfăşurat în sesiunea septembrie - noiembrie 2018, se reţine că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, ocuparea posturilor vacante realizându-se în raport de raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru a se evita provocarea unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor.

Totodată, nu prezintă relevanţă trimiterile pe care contestatorul le face la practica administrativă existentă în materia cererilor de transfer, având în vedere modalitatea în care se analizează în concret aceste solicitări, precum şi motivele distincte de natură profesională şi personală, invocate de fiecare magistrat în parte.

Referitor la afirmaţia contestatorului în sensul că la concursul de admitere în magistratură din septembrie 2017, a fost scos un singur post de judecător la Judecătoria Buzău, se constată, în acord cu susţinerile intimatului, că pentru concursul respectiv a fost alocat un singur post de judecător, iar distinct de acesta, un post de la aceeaşi instanţă a fost inclus pe lista celor în privinţa cărora se poate dispune suplimentarea, potrivit art. 25 alin. (2) Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea nr. 279/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, pe lista posturilor de judecător alocate de Consiliul Superior al Magistraturii pentru exercitarea opţiunilor de către absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii, promoţia 2017, s-au regăsit 6 posturi de la Judecătoria Buzău, toate fiind ocupate.

În cazul concursului de admitere în magistratură desfăşurat în perioada 20 martie - 02 iulie 2018, au fost scoase la concurs 4 posturi de la Judecătoria Buzău, reprezentând cel mai mare număr de posturi pentru o instanţă, care a fost scos la acest concurs.

Pe de altă parte, susţinerile contestatorului vizând aspectele mai sus menţionate, nu pot fi primite drept motive de nelegalitate în privinţa hotărârii atacate, aceste aspecte fiind evidenţiate numai în considerarea faptului că se impune o imagine de ansamblu asupra dinamicii posturilor în sistemul judiciar.

În contextul arătat, Hotărârea nr. 644 din 14 iunie 2018, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituţională de garant al independenţei justiţiei, are prerogativa de a soluţiona cererile de transfer ale judecătorilor şi procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulament, iar în cauză, după cum s-a arătat anterior, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de transfer au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalităţii hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 644 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 644 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM