Agency's appeal against suspension order dismissed as moot after annulment action finally resolved.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 septembrie 2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.02.2015, întocmit de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ mai sus menţionat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2879 din 05 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.02.2015, până la soluţionarea definitivă a acţiunii înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti nr. 2983/2/2015, având ca obiect acţiune în anulare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2879 din 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

În susţinerea recursului, pârâta arată că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a prevederilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Recurenta-pârâtă apreciază ca fiind greşite argumentele instanţei de fond referitoare la îndeplinirea cazului bine justificat, care s-au raportat la faptul că aspectele cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor au mai făcut obiectul unui control anterior desfăşurat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, soldat cu un rezultat diferit faţă de controlul actual. Atât legislaţia care reglementează FEADR, cât şi clauzele contractului de finanţare, permit şi reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, iar însuşirea susţinerilor reclamantei ar presupune lipsirea de conţinut a acestui mecanism.

Argumentul reclamantei potrivit căruia Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2015 este nelegal, datorită faptului că, anterior, a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/28.11.2013, prin care s-a constatat că cele două societăţi beneficiare ale finanţării FEADR (B. S.R.L. şi A. S.R.L.) nu au fost create artificial, este nefondat. Neregulile reţinute prin titlul executoriu au constat în crearea, în mod artificial, a condiţiilor necesare obţinerii finanţării, fapt ce are drept efect obţinerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis", conduită interzisă de Măsura 312 din Ghidul Solicitantului, precum şi de prevederile H.G. nr. 224/2008, ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 şi art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 2988/1995.

Identificarea principalelor elemente care au condus la suspiciunea de neregulă, a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, respectiv în urma controlului ex-post pe teren (14.11.2014), atrăgând consecinţa restituirii integrale de către beneficiar a sumelor primite cu titlu de finanţare nerambursabilă. Chiar dacă aceste aspecte au mai fost supuse controlului în anul 2013, prin concluziile Procesului-verbal nr. x/28.11.2013 s-a specificat că nu sunt excluse corecţii financiare viitoare, pe baza unor informaţii sau investigaţii noi.

De altfel, temeiul verificării efectuate în anul 2013, este diferit de cel al verificărilor realizate în anul 2015. În concluzie, prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2015 nu sunt încălcate principiul irevocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil şi nici prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de motivarea instanţei de fond în sensul că, în speţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, recurenta-pârâtă apreciază că aceste prevederi nu sunt incidente, nefiind întrunite condiţiile cumulative prevăzute de textul în discuţie, respectiv eroarea autorităţii şi nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil. Interpretarea primei instanţe cu privire la culpa autorităţii, este infirmată de jurisprudenţa europeană pronunţată în cauzele C-465/10 şi C/94/05.

Instanţa de fond a ignorat situaţia de fapt reprezentată de neregula constatată prin Procesul-verbal nr. x/20.02.2015, rezumându-se la a aprecia îndeplinirea cazului bine justificat doar prin raportare la procesul-verbal de constatare a neregulilor emis în anul 2013.

În susţinerea recursului pârâta invocă şi prevederile Notei directoare pentru Auditori nr. 22/10.10.2013, emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă, care fac trimitere la hotărârea pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă apreciază că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, întrucât din actele existente la dosar, nu rezultă pericolul care ar conduce la producerea unei pagube iminente, de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Executarea unei obligaţii bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, nu poate constitui, prin ea însăşi, o pagubă iminentă, din punct de vedere juridic paguba putând fi reprezentată numai de o diminuare ilicită a patrimoniului.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 11 octombrie 2018 a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 05 decembrie 2018.

6. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din 05 decembrie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului declarat de pârâtă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului declarat de pârâtă, Înalta Curte constată că această excepţie este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.02.2015, întocmit de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ mai sus menţionat.

După cum rezultă din susţinerile părţilor, confirmate de informaţiile furnizate de sistemul informatizat Ecris, prin Sentinţa civilă nr. 2825 din 03 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, s-a dispus anularea Deciziei nr. 14661/21.04.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.02.2015, întocmite de pârâtă, precum şi a actelor care au stat la baza emiterii acestora, şi a fost respinsă cererea în anulare a actelor subsecvente.

Prin Decizia civilă nr. 4329 din 05 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 2825/2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa civilă atacată şi rejudecând cauza, a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi iniţiat şi susţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel care învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune o reprezintă aceea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

În speţă, se constată că a fost soluţionată definitiv acţiunea în anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.02.2015, a cărui executare se solicită a fi suspendată în cauza de faţă, iar în raport cu temeiul de drept invocat de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare, efectele hotărârii primei instanţe, prin care s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor, se întind până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act administrativ.

În condiţiile arătate, interesul pentru susţinerea recursului declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile, prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, nu mai este actual, întrucât această sentinţă şi-a încetat efectele la data pronunţării hotărârii definitive asupra fondului cauzei.

Susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora în condiţiile respingerii recursului pe temeiul lipsei de interes, între momentul soluţionării cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi momentul rămânerii definitive a hotărârii ce vizează acţiunea în anulare a acestui act administrativ, nu s-ar mai putea calcula accesorii fiscale, sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanţă, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă, iar pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, debitorul datorează dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanţei bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată şi până la data stingerii acesteia, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd altfel.

Dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol stabilesc că în vederea încasării de la debitor a dobânzii, autorităţile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite un proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanţă şi care se comunică debitorului.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale redate anterior, neplata creanţei bugetare stabilite prin procesul-verbal de constatare a neregulilor, potrivit termenului mai sus menţionat, atrage dobândă şi recuperarea acesteia în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, dobândă care curge de la expirarea termenului de plată şi până la data stingerii creanţei.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, măsura suspendării executării procesului-verbal de constatare a neregulilor dispusă în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce are drept scop să amâne producerea efectelor titlului de creanţă, nu produce efecte definitive de natura celor invocate de recurentă, constând în înlăturarea curgerii dobânzilor pe perioada suspendării, în lipsa unui temei de drept care să prevadă în mod expres producerea unui astfel de efect.

Pentru considerentele expuse, reţinând că este întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte o va admite, cu consecinţa respingerii recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca lipsit de interes.

În raport de soluţia dată excepţiei în discuţie, instanţa de control judiciar constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă, vizând cercetarea pe fond a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, împotriva Sentinţei civile nr. 2879 din data de 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN