Legality of capping judicial in-post promotions to limited annual slots; rejection of discrimination claim against Constitutionally valid statutory limit

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 februarie 2016, sub nr. x/2016, contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea parţială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42/21.01.2016, respectiv a dispoziţiei de la art. 1 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concurs pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 de locuri repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curţile de apel şi 100 de locuri la tribunale.

Totodată, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 şi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, precum şi a prevederilor art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

În motivarea contestaţiei, au fost invocate, în esenţă, următoarele:

Ceea ce se contestă în cauză nu este însăşi procedura iniţiată de CSM pentru promovarea judecătorilor în funcţii de execuţie, ci numai faptul că este scos la concurs un număr limitat de locuri.

Din cuprinsul hotărârii contestate se observă că organizarea concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor este condiţionată de asigurarea finanţării corespunzătoare de către Ministerul Justiţiei, în calitate sa de ordonator principal de credite.

Modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcţii de execuţie pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri (lăsat la latitudinea ordonatorului de credite) este discriminatoriu, întrucât această categorie profesională a judecătorilor (precum şi cea a procurorilor) este dezavantajată, sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Astfel, alte categorii profesionale de bugetari (ex. cadrele didactice, cadrele medicale etc) pot promova în funcţii de execuţie, fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs, potrivit regulamentelor de examen.

Mai mult, trebuie observată şi situaţia personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, prin raportare la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru care promovarea depinde exclusiv de atingerea notei minime de concurs.

În privinţa cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, contestatorii au susţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse în acest sens de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

La data de 2.03.2016, contestatorii au formulat, în temeiul art. 203 alin. (1) coroborate cu art. 30 alin. (5) C. proc. civ., cerere adiţională la contestaţia înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care au arătat că înţeleg să conteste şi Hotărârea Plenului CSM nr. 92/28.01.2016, solicitând anularea parţială a acesteia, respectiv dispoziţiei de la art. 2, prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 de locuri repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curţile de apel şi 100 de locuri la tribunale.

De asemenea, au solicitat introducerea în proces a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în baza dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat, prin întâmpinare la contestaţia iniţială şi adiţională formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I.:

- în principal, excepţia necompetenţei materiale şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal;

- excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, cu consecinţa respingerii acesteia, ca inadmisibilă;

- respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale;

- respingerea cererii de introducere în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- în subsidiar, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată;

- reţinerea opiniei potrivit căreia, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, respectiv a tezei finale "în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii este neîntemeiată".

3. La data de 16.04.2016, contestatorii au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care au solicitat respingerea apărărilor acestuia, ca neîntemeiate.

4. La data de 10.06.2016, contestatorii A., B., C., D., E. au formulat cerere adiţională la contestaţia înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect contestaţie împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/21.01.2016 şi nr. 92/28.01.2016, solicitând să se ia act că înţeleg să conteste şi Hotărârile Plenului CSM nr. 420/26.04.2016 şi nr. 494/26.04.2016, în sensul că solicită:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 420/26.04.2016, respectiv în ceea ce priveşte respingerea cererilor de validare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016;

- obligarea intimatului la emiterea unor hotărâri de validare a rezultatelor pe care le-au obţinut la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016 şi promovarea pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu data de 01.07.2016.

Contestatorii au precizat că îşi menţin toate motivele de fapt şi de drept invocate anterior în cauză, precum şi excepţiile de neconstituţionalitate asupra cărora au solicitat ca instanţa să se pronunţe în sensul sesizării Curţii Constituţionale, mai înainte de soluţionarea litigiului.

5. La data de 11.07.2016, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva:

(i) Hotărârii Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, ca act preparator al Hotărârii Plenului CSM nr. 420/26.04.2016, solicitând anularea parţială a acesteia, respectiv a dispoziţiei de la art. 1 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor pentru anul 2016, şi anume 150 de locuri repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curţile de apel şi 100 de locuri la tribunale;

(ii) Hotărârii Plenului CSM nr. 92/28.01.2016, ca act preparator al Hotărârii Plenului CSM nr. 420/26.04.2016, solicitând anularea parţială a acesteia, respectiv a dispoziţiilor de la art. 2 şi art. 3, prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, pentru anul 2016, şi anume 150 de locuri repartizate, pe materii, după cum urmează: 50 de locuri la curţile de apel şi 100 de locuri la tribunale;

(iii) Hotărârii Plenului CSM nr. 420/26.04.2016, ca act preparator emis de Plenul CSM privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, solicitând:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 420/26.04.2016, respectiv în ceea ce priveşte art. 4 al acelei hotărâri, prin care i s-a respins cererea de validare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016;

- obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor pe care le-a obţinut la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016 şi, implicit, promovarea pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu data de 01.07.2016 (în acord cu art. 10 din aceeaşi hotărâre), conform art. 28 alin. (2) coroborat cu art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor adoptat prin Hotărârea CSM nr. 621/21.09.2016.

6. Prin întâmpinarea de la cea de-a doua contestaţie adiţională formulată de contestatorii A., D., E. şi I., intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat:

- respingerea cererii ca neîntemeiată;

- respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014;

- respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004;

- în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

- în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

- respingerea cererii de introducere în proces a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

De asemenea, având în vedere că cea de-a doua cerere adiţională este semnată doar de o parte din contestatorii iniţiali, intimatul a precizat că:

- îşi menţine excepţia inadmisibilităţii contestaţiei iniţiale şi adiţionale formulate de contestatorii B., C., F., G. şi H.;

- renunţă la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de contestatorii A., D., E. şi I.;

- renunţă la excepţia necompetenţei materiale, excepţie invocată prin întâmpinările anterioare.

7. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi.

Prin încheierea din data de 25 octombrie 2016 s-a dispus:

- respingerea cererii de introducere în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004;

- respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2044 şi art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014.

Prin încheierea din data de 21 februarie 2017 s-a admis cererea formulată de contestatorul A. privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la pronunţarea Curţii Constituţionale în Dosarul nr. x/2016.

La data de 4 decembrie 2018 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere Decizia nr. 413/19 iunie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiilor formulate în cauză

1. Referitor la contestaţia formulată de contestatorii B., C., F., G. şi H., astfel cum a fost modificată

Această contestaţie are ca obiect anularea parţială a Hotărârii Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, respectiv a dispoziţiilor art. 1, prin care a fost stabilit numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor pentru anul 2016, precum şi anularea parţială a Hotărârii Plenului CSM nr. 92/28.01.2016, respectiv a dispoziţiilor art. 2 prin care a fost aprobată scoaterea la concurs a locurilor stabilite prin Hotărârea Plenului CSM nr. 42/21.01.2016 pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, respectiv 100 de locuri la tribunale şi 50 de locuri la curţile de apel.

Excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii este întemeiată şi urmează a fi admisă, iar pe cale de consecinţă, va fi respinsă, ca inadmisibilă contestaţia, astfel cum a fost modificată.

Se va avea în vedere în acest sens, natura juridică a hotărârilor de stabilire şi aprobare a numărului de locuri pentru concursul de promovare pe loc, hotărâri care nu întrunesc trăsăturile unui act administrativ în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci sunt acte preparatorii, în vederea organizării concursului.

În privinţa acestora, sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că vor putea fi supuse controlului de legalitate doar odată cu actul administrativ emis în urma parcurgerii procedurii de desfăşurare a concursului, respectiv odată cu hotărârea de validare a concursului.

2. Referitor la contestaţia formulată de contestatorii A., D., I. şi E., astfel cum a fost modificată

Această contestaţie are ca obiect anularea parţială a Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016, nr. 420/26.04.2016 şi nr. 494/26.04.2016 şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obţinute la concursul organizat la data de 03.04.2016 şi promovarea pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu data de 01.07.2016.

Potrivit art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

Dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, prevăd că, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menţionate la art. 17.

În cazul promovării pe loc, ocuparea locurilor se realizează în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de locuri scoase la concurs aferente gradului profesional şi materiei pentru care s-a optat (art. 28 alin. (5) din Regulament).

Prin urmare, promovarea pe loc a judecătorilor şi procurorilor se organizează pentru un număr limitat de locuri, iar pentru a fi declaraţi admişi, candidaţii trebuie să îndeplinească două condiţii cumulative, respectiv: să se încadreze în numărul de locuri scoase la concurs şi să obţină nota minimă prevăzută de art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006.

În situaţia contestatorilor din prezenta cauză, nu au fost îndeplinite aceste două condiţii cumulative, în sensul că, deşi au obţinut media minimă prevăzută de art. 27 alin. (2) din Regulament, nu s-au încadrat în numărul de locuri scoase la concurs, respectiv 50 de locuri la curţile de apel şi 100 de locuri la tribunale.

Referitor la pretinsa discriminare în ceea ce priveşte forma de promovare pe loc a judecătorilor şi procurorilor, prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraţilor şi a altor categorii profesionale, criticile de nelegalitate nu pot fi reţinute, ţinând seama de cele statuate cu caracter general obligatoriu de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, pronunţată ca urmare a excepţiei de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză.

Prin această decizie a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 şi s-a constatat că aceste dispoziţii sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat că autorii excepţiei de neconstituţionalitate în comparaţia pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor nu pornesc de la situaţii de fapt/drept identice/analoge, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradaţii aferente în cadrul funcţiei pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcţie de execuţie decât prin susţinerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen.

A subliniat Curtea Constituţională că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situaţiile prezentate sunt diferite, astfel că nu se poate aplica acelaşi tratament juridic.

De asemenea, Curtea a reţinut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferenţa evidentă de regim constituţional între acestea, cât şi caracterul atipic al instituţiei promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc.

În consecinţă, Curtea Constituţională a apreciat că nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 29 alin. (5) - (9) din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulată de contestatorii A., D., I. şi E., astfel cum a fost modificată, având ca obiect anularea parţială a Hotărârilor nr. 42/2016, nr. 92/2016, nr. 420/2016 şi nr. 494/2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

3. În ceea ce priveşte contestaţia formulată de contestatorul A. la data de 11.07.2016, împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016 şi nr. 420/26.04.2016, se observă că acest contestator este parte şi în celelalte contestaţii formulate în prezenta cauză, motivele de nelegalitate fiind similare. Acestea vizează în special tratamentul pretins discriminatoriu în raport cu personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor şi cu alte categorii profesionale.

Or, după cum s-a arătat în precedent, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Ţinând seama de considerentele expuse la pct. II.2 din prezenta decizie, Înalta Curte va dispune şi respingerea contestaţiei formulată de contestatorul A., împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016 şi nr. 420/26.04.2016, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi, în consecinţă:

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii B., C., F., G. şi H., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum a fost modificată, împotriva Hotărârilor nr. 42/21.01.2016 şi nr. 92/28.01.2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorii A., D., I. şi E., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum a fost modificată, împotriva Hotărârilor nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016, nr. 420/26.04.2016 şi nr. 494/26.04.2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârilor nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016 şi nr. 420/26.04.2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN