Suspension of tax assessment: failure to prove serious doubt regarding legality and imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la 14.07.2016 de reclamanta S.C. A. S.R.L. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Cluj, s-a solicitat:

1. suspendarea Deciziei de impunere nr. 91 din 7.07.2016, emisă de către pârâtă, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare având ca obiect această decizie de impunere;

2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 228 din 10 august 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, reprezentată legal de - Director General -B., pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj şi a suspendat Decizia de impunere nr. 91/07.07.2016 emisă de pârâtă până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare având ca obiect această decizie de impunere, obligând pârâta la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 iunie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca normă de drept material.

În cadrul recursul se apreciază că soluţia de admitere a cererii de suspendare, dispusă prin sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii în condiţiile în care, în aprecierea autorităţii recurente nu erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) pentru admiterea cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte prima condiţie a existenţei unor cazuri bine justificate de natură a atrage un dubiu serios prezumţiei de legalitate asupra actelor administrativ fiscale contestate, recurenta-pârâtă apreciază că în cauză această condiţie nu este îndeplinită în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004. Se arată că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 9 alin. (1) coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. j) şi art. 107 alin. (2) C. proc. fisc. atunci când a apreciat, însuşindu-şi susţinerile reclamantei-intimate că nu a fost respectat, la nivelul aparenţelor, dreptul la apărare al reclamantei-intimate în faza soluţionării contestaţiei administrative în sensul că nu s-a dat posibilitatea societăţii controlate să-şi exprime punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările din cursul inspecţiei fiscale anterior emiterii deciziei de impunere.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurenta-pârâtă arată că societatea reclamantă şi-a exercitat dreptul de a-şi exprima punctul de vedere înregistrat sub nr. x/4.07.2016.

Cu privire la cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unei pagube iminente recurenta-pârâtă apreciază că şi această condiţie nu este îndeplinită în cauză deoarece societatea intimată nu a probat consecinţele negative care le-ar suferi în cazul în care ar fi executată suma menţionată în actul administrativ fiscal a cărei suspendare s-a dispus respectiv a Deciziei de impunere nr. x/7.07.2016.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea întâmpinării se arată că cele arătate în recurs nu sunt conforme realităţii pe ambele condiţii ale cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte prima condiţie cea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 se arată că punctul de vedere comunicat nu reprezintă audierea contribuabilului în sensul dispoziţiilor art. 46 alin. (2) lit. j) C. proc. fisc. , iar în ceea ce priveşte a doua condiţie apreciază că este îndeplinită în cauză.

La dosar intimata-reclamantă a depus concluzii scrise în care se arată situaţia societăţii reclamante în ceea ce priveşte stadiul soluţionării contestaţiei administrative care a fost suspendată până la momentul soluţionării plângerii penale şi stadiul soluţionării dosarului penal.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate şi susţinerile părţilor, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca norme de drept material.

În opinia Curţii ca instanţă de recurs, soluţia de admitere a cererii de suspendare este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prima instanţă apreciind greşit asupra îndeplinirii condiţiilor cumulative ale cererii de suspendare a deciziei de impunere din 7.07.2016, atât în ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 cât şi în ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "s" din acelaşi act normativ.

Curtea apreciază contrar primei instanţe că în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri temeinic justificate diferite conform art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 în sensul că nu există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei de impunere contestată a cărei suspendare se solicită de natură a înfrânge vădit prezumţia de legalitate a sa ca act administrativ fiscal şi caracterul său executoriu.

Aspectul de fapt invocat litigios între părţi privind audierea reclamantei-intimate în calitate de contribuabil, respectiv respectarea dreptului la apărare în faza soluţionării contestaţiei fiscale respectiv dispoziţiile art. 9 alin. (1), art. 43 alin. (2) lit. j) din C. proc. fisc. reprezintă o critică care nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate a deciziei de impunere cu atât mai mult cu cât pârâtul apreciază diferit asupra semnificaţiei depunerii punctului de vedere depus de reclamantă cu privire la cele reţinute în proiectul de raport înregistrate sub nr. x/4.07.2016.

Or, clarificarea acestui aspect care priveşte aprecierea valorii probatorie a înscrisurilor prevăzute faţă de susţinerile diferite ale părţilor nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci doar în cadrul acţiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal adică la fondul cauzei.

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în materia suspendării este în sensul că numai îndoiala serioasă determinată şi vădită cu privire la legalitatea actului administrativ poate conduce la suspendarea acestuia şi anume nemotivarea totală, emiterea de o autoritate necompetentă sau în baza unor dispoziţii abrogate sau declarate neconstituţionale.

Iar în prezenta cauză în opinia Curţii nu este îndeplinit niciun element care ar reprezenta o îndoială serioasă în privinţa deciziei de impunere care să demonstreze îndeplinirea "cazului bine justificat".

În mod nelegal şi cu privire la cea de-a doua condiţie, privind paguba iminentă definitivă conform art. 21 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a apreciat că este îndeplinită în condiţiile în care cuantumul mare al sumei imputate şi referirea generică cu privire la un contract european în derulare nu reprezintă împrejurări care să reprezinte o "pagubă iminentă".

Reclamanta-intimată nu a probat doar modul în care executarea debitului s-ar repercuta asupra activităţii societăţii şi asupra salariaţilor. Iar faptul că în cauză s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative până la rezolvarea sesizării penale, suspendare, care ca măsură administrativă nu a fost anulată, reprezintă un argument în plus pentru menţinerea caracterului executoriu al deciziei de impunere.

Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată.

Rejudecând instanţa de recurs va respinge cererea de suspendare ca nefondată în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii împotriva Sentinţei nr. 228 din 10 august 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN